ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2064/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2064/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
cererii de revizuire de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Curții de Apel Timișoara, M.M. a solicitat revizuirea deciziei civile nr.
833 din 13 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii
de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 4017/115/2011, cerere de revizuire
întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În susținerea
motivului de revizuire indicat, revizuenta a arătat, în esență, că, decizia civilă
nr. 833 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara în Dosarul nr. 4017/115/2011,
este potrivnică cu decizia civilă nr. 2327 din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea
de Apel Timișoara în Dosarul nr. 5588/115/2010, fiind întrunite cerințele legale
pentru admisibilitatea cererii de revizuire întrucât sunt pronunțate în aceeași
pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate.
Făcând o analiză
detaliată a semnificației noțiunii de „autoritatea de lucru judecat” și „putere
de lucru judecat”, revizuenta a susținut că pentru a se invoca obligativitatea unei
hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu
este necesară existența triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară
doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă
judecății, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece,
în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componenței res judicata a puterii
de lucru judecat.
Prezentând reglementarea,
jurisprudența și doctrina internă referitoare la puterea de lucru judecat, practica
instanței supreme și C.E.D.O. revizuenta a susținut că dezlegarea asupra unei probleme
de drept date printr-o hotărâre irevocabilă este de natură să clarifice din acel
moment acea problemă, creând speranța legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă
instanță de judecată într-o procedură ulterioară.
Pentru aceste
motive revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată
și pe cale de consecință să se dispună anularea deciziei civile nr. 833 din 13
martie 2012 pronunțată în Dosar nr. 4017/115/2011 al Curții de Apel Timișoara.
Examinând cererea
de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,
Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor
art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere „dacă există hotărâri definitive
potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași
pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.
Rezultă că revizuirea
pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare
se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune
o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunțate în una și aceeași
pricină, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Rațiunea reglementării
menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului
judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc
aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.
Prin decizia civilă
nr. 2327 din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, a fost admisă acțiunea
reclamantei M.M., s-a dispus anularea deciziei de pensionare din 6 septembrie 2010
și s-a menținut decizia din 17 martie 2009. A fost obligată pârâta la plata diferenței
dintre pensia de serviciu acordată prin decizia din 17 martie 2009 și pensia recalculată
prin decizia din 6 septembrie 2010.
Prin decizia civilă
nr. 833 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, a fost respinsă acțiunea
privind decizia de revizuire a drepturilor de pensie din 26 iulie 2011.
Or, pentru a fi
incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar
ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleași părți, același obiect și
aceeași cauză, ceea ce nu este cazul în speță.
Soluțiile obținute
de aceleași părți în alte litigii nu pot fundamenta cazul de revizuire prevăzut
de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece nu asigură îndeplinirea cerinței identității
de obiect, enunțată mai sus, în condițiile în care aceleași părți au promovat acțiuni
având același temei însă cauzele deduse judecății nu vizează același obiect, respectiv
aceeași decizie contestată.
Astfel, în Dosarul
nr. 5588/115/2010 soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 2327 din 9 noiembrie
2011 obiectul cauzei l-a constituit anularea deciziei din 6 septembrie 2010 și menținerea
pensiei de serviciu aflată în plată și stabilită în temeiul Legii nr. 567/2004.
În Dosarul
nr. 4017/115/2011 soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 833 din 13 martie
2012 obiectul cauzei l-a constituit anularea deciziei de revizuire a pensiei
din 26 iulie 2011, obligarea intimatei la plata drepturilor bănești, începând cu
data de 1 august 2011 și până la punerea în executare a hotărârii ce se va pronunța,
diferența dintre suma plătită efectiv în baza decizie nelegale atacate și drepturile
de pensie stabilite prin decizia de pensionare din 17 martie 2009.
Întreaga argumentare
a revizuentei privind practica neunitară și jurisprudenta C.E.D.O. în materie, precum
și încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu vor fi reținute.
Astfel, este de
necontestat că art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră,
într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă
a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană
are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil
a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege
care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
În soluționarea cauzei, instanța de recurs a dovedit pe deplin că a respectat cu
rigurozitate spiritul european al echității juridice, ținând cont de toate garanțiile
conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate
și al egalității armelor în procesul civil.
În concluzie,
reținând că, în speță, nu sunt întrunite elementele autorității de lucru judecat,
cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar aspectele de nelegalitate invocate
de revizuent cu privire la decizia atacată nu constituie motive de revizuire în
sensul art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire
cu care a fost învestită, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea
de revizuire formulată de revizuenta M.M. împotriva deciziei civile nr. 833 din
13 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări
sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 23 mai 2013.