ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5067/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5067/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei
civile de față, constată următoarele:
La data de 23 iulie 2010, s-a
înregistrat, pe rolul acestei instanțe, cererea de revizuire formulată de G. (S.)
A. împotriva Deciziei nr. 272/ R pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a IX-a
a civilă și pentru cauze privind
proprietatea intelectuală, la data de 22 iunie 2010, în contradictoriu cu
intimata R. (T.) A., pentru următoarele motive:
În fapt,
între cele două părți, s-au purtat două litigii, ambele având ca obiect
„acțiune în constatare", intimata reclamantă solicitând, în două rânduri,
instanței de judecată să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de
vânzare-cumparare a imobilului proprietatea revizuentei.
Primul
litigiu a format obiectul Dosarului nr. 30254/2/2005 și a fost soluționat
irevocabil prin Decizia civilă nr. 488/ R din 10 februarie 2006, conform căreia
Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, a dispus obligarea pârâtei
reclamante, revizuenta din prezentul dosar, la plata către reclamanta pârâtă,
intimată în dosarul de față, a sumei de 15.000.000 lei, actualizată potrivit
ratei inflației, cuprinsă între 18 februarie 1997 și data plății efective,
precum și la plata sumei de 22.291.400 lei, actualizată potrivit ratei
inflației, cuprinsă între mai 2003 și data plății efective.
Ulterior, în
anul 2008, intimata a formulat o nouă cerere de chemare în judecată, prin care
a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare
- cumpărare, susținând că aceasta i-ar fi achitat suma de 1.500 lei noi
(15.000.000 lei vechi) la data de 18 februarie 1997, reprezentând preț al
aceluiași imobil, situat în București, sector 3.
Cererea
formulată a format obiectul Dosarului nr. 4962/301/2008, fiind soluționată
irevocabil la data de 22 iunie 2010, prin Decizia nr. 272/ R, conform căreia
instanța a admis recursul formulat de reclamantă și a constatat intervenită
vânzarea-cumpararea între aceasta și pârâtă.
Cele două
decizii pronunțate sunt contradictorii, dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.
civ. devenind aplicabile, întrucât cea de-a doua decizie pronunțată de Curtea
de Apel este dată cu încălcarea tuturor normelor legale, atât de procedură, cât
și prevederi de drept comun.
Astfel,
instanța sus-menționată, ca instanță de recurs, la data de 10 februarie 2006, a
stabilit în mod irevocabil obligația revizuentei de a restitui intimatei suma
de 15.000.000 lei, actualizată cu rata inflației. Prin urmare, o dată cu
soluționarea recursului, instanța a restabilit situația anterioară între părți,
chiar și în cazul în care ar fi susținută concluzia că între acestea s-ar fi
încheiat un antecontract de vânzare cumpărare cu privire la imobilul în
litigiu.
Ulterior
deciziei pronunțate în anul 2006, revizuenta și-a îndeplinit întocmai
obligațiile impuse prin dispozitiv, în sensul că a restituit suma de 1.500 lei,
actualizată cu indicele inflației, în perioada stabilită de instanță.
Așadar, la
data de 10 februarie 2006, Curtea de Apel București, a stabilit că între părți
nu există niciun fel de raport juridic sau de altă natură; revizuenta este
proprietara imobilului și orice opțiune de a vinde acest imobil, respectiv
consimțământul său, trebuie să fie liber exprimat.
Esența
promovării și admisibilității unei acțiuni prin care se solicită pronunțarea
unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare constă, în
primul rând, în aceea că trebuie să existe un creditor care să aibă dreptul
legitim de a solicita aceasta; or, la data de 10 februarie 2006, instanța, în
cadrul dispozitivului, a restabilit situația anterioară, adică, de la momentul
în care revizuenta nu a primit nicio sumă de bani cu titlu de preț al
imobilului, nu mai există obligația corelativă a acesteia de a transmite
proprietatea asupra imobilului nici-o dispoziție legală în temeiul căreia să
intre în puterea lucrului judecat doar anumite aspecte din practicaua unei
hotărâri și nu însuși dispozitivul acesteia.
În mod abuziv,
instanța de recurs, prin Decizia nr. 272/ R, a admis recursul intimatei,
păstrând, în tot, sentința Judecătoriei sector 3 București, care a stabilit, în
mod greșit, că intră în puterea lucrului judecat doar unele mențiuni din
practicarea Deciziei civile nr. 488/ R din 20 februarie 2006 și nu dispozitivul
acestei decizii.
Revizuenta a
solicitat admiterea căii de atac și anularea Deciziei nr. 272/ R din 22 iunie 2010
a Curții de Apel București.
Intimata R.(T.)
A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității
cererii de revizuire și, pe fond, a solicitat respingerea căii de atac.
Cererea de
revizuire este inadmisibilă întrucât cererea de chemare în judecată din primul
litigiu a fost respinsă, în mod irevocabil, ca lipsită de interes, în timp ce,
în cel de-al doilea proces, instanța a admis acțiunea intimatei reclamante,
pronunțându-se pe fondul cauzei.
De
asemenea, în cel de-al doilea dosar, revizuenta a invocat excepția autorității
de lucru judecat a hotărârii pronunțate în primul dosar, excepție asupra căreia
s-au pronunțat instanțele în toate fazele procesuale, fiind respinsă în mod
irevocabil.
Mai
mult, aceeași apărare, bazată pe excepția autorității de lucru judecat, este
reiterată inclusiv în cererea de revizuire, lucru inadmisibil întrucât se opune
tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni.
Pe fond,
intimata a susținut, în esență, că hotărârile pronunțate în cele două litigii
nu sunt potrivnice.
Analizând, cu
prioritate, excepția inadmisibilității cererii de revizuire față de
dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., în raport de susținerile
intimatei, prezentate în întâmpinare, Înalta Curte constată că această excepție
este întemeiată, cu consecința respingerii cererii de revizuire, pentru
următoarele considerente:
Art. 322 pct. 7
C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existența unor
hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade
deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași
calitate.
Fundamentul
acestui motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat și presupune
îndeplinirea mai multor condiții cumulative, și anume:
-
să fie vorba de hotărâri definitive
contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii;
-
hotărârile să fie pronunțate în
aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect
și cauză;
-
hotărârile să fie pronunțate în dosare
diferite;
-
în cel de-al doilea proces să nu se fi
invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se
fi discutat.
Dacă în
noul litigiu, prima hotărâre a fost invocată și instanța a respins excepția
puterii de lucru judecat, partea nu mai poate reitera aceeași excepție pe calea
revizuirii, deoarece se opune însăși puterea de lucru judecat asupra rezolvării
date excepției procesuale respective.
În condițiile
în care revizuirea ar fi considerată admisibilă în ipoteza sus-amintită,
aceasta ar însemna, în cele din urmă,ca instanța sesizată cu cererea de
revizuire să nu se limiteze doar la anularea ultimei hotărâri, ci să examineze
și modul de soluționare a excepției puterii de lucru judecat, respectiv să
exercite un control judiciar asupra deciziei care a rezolvat excepția, ceea ce
nu se poate realiza prin intermediul revizuirii.
Dintre
cerințele sus-menționate, cea referitoare la necesitatea existenței unor
hotărâri potrivnice și cea privind neinvocarea sau nesoluționarea excepției
puterii de lucru judecat nu sunt îndeplinite.
Astfel,
în primul litigiu, prin Sentința civilă nr. 2831 din 9 aprilie 2004 a Judecătoriei
sector 3 București, printre altele, s-a constatat că, între părți, a intervenit
o promisiune de vânzare-cumparare, la data de 18 februarie 1997, la prețul de
15.000.000 lei, pentru imobilul de la
adresa indicată mai sus,
s-a respins cererea reclamantei pârâte, intimata din prezentul dosar, de a fi
obligată pârâta reclamantă să încheie cu prima un contract de vânzare-cumpărare
pentru apartament, la data de 9 aprilie 2008, ca lipsită de interes, s-a
respins cererea aceleiași părți pentru obligarea pârâtei reclamante la plata
prețului plătit prin promisiunea de vânzare-cumpărare din 18 februarie 1997, ca
neîntemeiată.
Sentința
a fost schimbată în parte, prin Decizia nr. 488/ R din 10 februarie 2006 a
Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale, în urma admiterii recursului și
apelului declarat de reclamantă, și anume în ceea ce privește obligarea pârâtei
reclamante la plata, către partea adversă, a sumei de 15.000.000 lei, actualizată
potrivit ratei inflației, precum și a unei alte sume de bani, ce nu interesează
litigiul de față (contravaloarea îmbunătățirilor imobilului), în rest, fiind
păstrate celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei (prin care fuseseră
respinse apelurile declarate în cauză).
În cel de-al
doilea litigiu, prin Sentința civilă nr. 6173 din 22 mai 2009, Judecătoria sect.
3 București a respins excepția autorității de lucru judecat a hotărârii
sus-menționate, ca neîntemeiată; a admis acțiunea formulată de reclamanta R.A.
în contradictoriu cu S.A. și a constatat că, la data de 22 mai 2009, a
intervenit între reclamantă, în calitate de cumpărătoare, și pârâtă, în
calitate de vânzătoare, contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului situat
în București, sect. 3, la prețul de 1.500 lei, s-a dispus că această hotărâre
ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare asupra imobilului în discuție.
Tribunalul
București, secția a IlI-a civilă, prin Decizia nr. 194/ A din 15 februarie 2010,
a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă G.A. împotriva sentinței sus-arătate
și a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată;
s-au menținut celelalte dispoziții.
Curtea de Apel
București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea
intelectuală, prin Decizia civilă nr. 272/ R din 22 iunie 2010, a admis
recursul declarat de recurenta reclamantă R.A., a modificat, în tot, decizia
recurată, în sensul că a respins apelul declarat de pârâtă, ca nefondat.
Din
redarea conținutului hotărârilor irevocabile pronunțate în cele două litigii
rezultă că, sub aspectul juridic care interesează în cauză și pentru care s-a
solicitat, de către revizuenta pârâtă, anularea Deciziei nr. 272/ R din 22
iunie 2010, și anume pronunțarea unei hotărâri care
ține
loc de act autentic pentru imobilul în litigiu, acestea nu sunt contradictorii.
Î
n
esență, contradictorialitatea unor hotărâri pronunțate în aceeași pricină
vizează imposibilitatea aducerii lor la îndeplinire în mod simultan, ceea ce nu
este cazul în speță.
Cum s-a
arătat deja și așa cum a susținut, în mod corect, și intimata, cererea
acesteia, formulată în cadrul primului litigiu, referitoare la obligarea
revizuentei din dosarul de față, de a încheia contract de vânzare-cump arare
pentru imobilul în litigiu, la data de 9 aprilie 2008, a fost respinsă ca
lipsită de interes, în consecință, în urma admiterii unei excepții procesuale
de fond.
Modalitatea
de rezolvarea a acțiunii pe calea acestei excepții nu înlătură posibilitatea
formulării unei noi acțiuni, în condițiile în care reclamantul din litigiul
anterior dovedește, în cadrul noului litigiu, un interes născut, legitim și
actual în promovarea cererii.
În cazul
îndeplinirii acestor cerințe legate de interesul în declanșarea unui anume
litigiu, acesta va fi rezolvat pe fond sau, eventual, prin admiterea unei alte
excepții decât cea a lipsei de interes.
Prin urmare,
rezolvarea unei pricini prin admiterea excepției lipsei de interes în
promovarea acțiunii, iar, într-un nou proces, pe fondul său, nu reprezintă
soluții incompatibile în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Este și
cazul speței de față, când instanța care a pronunțat Sentința nr. 6173 din 22
mai 2009, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 272/ R din 22 iunie 2010, a cărei
anulare se solicită în prezentul dosar, a rezolvat, în prealabil, în sensul
respingerii (încheierea din 28 noiembrie 2008), excepția lipsei de interes
invocată de pârâtă pentru aceleași motive pentru care, în primul litigiu,
acțiunea de obligarea a acesteia să încheie contract de vânzare-cump arare a
fost respinsă ca lipsită de interes, Judecătoria procedând, ulterior, la
soluționarea fondului cauzei, prin sentința susmenționată.
Bineînțeles,
legalitatea și temeinicia argumentelor pentru care instanța respectivă a
respins excepția lipsei de interes nu pot fi cenzurate de Înalta Curte, prin
intermediul cererii de revizuire cu care a fost învestită, această cale de atac
nepermițând un asemenea control judiciar, deoarece, în caz contrar, s-ar aduce
atingere puterii de lucru judecat a soluției pronunțate asupra excepției lipsei
de interes.
În ceea
ce privește cerința de admisibilitate a revizuirii fundamentate pe art. 322 pct.
7 C. proc. civ., referitoare la neinvocarea sau omisiunea soluționării excepției
puterii de lucru judecat a primei hotărâri, în cel de-al doilea litigiu, nici
aceasta nu este îndeplinită.
Cum s-a arătat deja, prin Sentința
civilă nr. 6173 din 22 mai 2009 a Judecătoriei sect. 3 București, s-a respins,
ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat invocată prin
întâmpinare, în raport de Decizia nr. 488/ R din 10 februarie 2006 a Curții de
Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale, reiterată și în fundamentarea revizuirii de față.
Or,
verificarea pretinsei contradictorialități dintre cele două decizii ar
contraveni tocmai puterii de lucru judecat a Sentinței nr. 6173/2009 sub
aspectul soluționării excepției enunțate, ceea ce nu este permis.
Având în
vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de revizuire
formulată de G.A. nu îndeplinește cerințele de admisibilitate prevăzute de art.
322 pct. 7 C. proc. civ., analizate în precedent, astfel Încât înalta Curte o
va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta G. (S.) A. împotriva
Deciziei nr. 272/ R din 22 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a
civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședința publică, astăzi 10 iunie 2011