ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1553/2013

Prin Sentința civilă nr. 45/S din 7 februarie 2012, Tribunalul Brașov, secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a lipsei de interes. A respins excepția inadmisibilității acțiunii. A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților reconvenționali: B.I. și B.L. pentru completarea cererii reconvenționale. A admis în parte acțiunea civilă formulată, precizată și completată de reclamanții: A.S. (S.) decedat în timpul procesului, procedura fiind continuată de moștenitorii săi F.Y.D., A.A.Y., A.Y.M. și A.G.; A.T. (T.) și S.E., decedată, procedura fiind continuată de moștenitorul său S.H., toți cu domiciliul ales în Brașov, b-dul N., nr. 50 B, et.

1, ap.2, la cabinet avocat C.M., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul Brașov prin primar, S.C. R. S.R.L., Prefectul Județului Brașov, M.M., D.E., D.V. și D.D.D., C.C. decedat, procedura fiind continuată de moștenitor C.V.E., P.V., P.M. decedată, procedura fiind continuată împotriva moștenitorilor C.F. și C.E., A.M. și A.S., decedați procedura fiind continuată împotriva moștenitorului A.M. jr. și ulterior împotriva cumpărătorilor B.I. și B.L., Ț.M. și Ț.V. decedați, procedura fiind continuată împotriva moștenitorului Ț.D.L., D.R. și P.E., decedată, procedura fiind continuată împotriva moștenitorului A.N.A.M. A constatat nulitatea absolută a titlului Statului Român asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în Brașov, str. D.B.

nr. l înscris în CF 14559 Brașov, nr. top. inițial 4819/3/3 - casă de piatră și teren 644,50 mp, ce a aparținut antecesorilor reclamanților: A.Me. și soția n. I.F.I. A constatat că această cotă s-a transmis în patrimoniul reclamanților inițiali cu titlul de drept de moștenire în cota de 1/3 fiecare, cota de 1/3 parte ce s-a transmis în patrimoniul reclamantei decedată S.E. s-a transmis moștenitorului său, S.H., iar cota de 1/3 a reclamantului A.S. (S.), decedat, s-a transmis în părți egale moștenitorilor săi F.Y.D., A.A.Y., A.Y.M. și A.G. A dispus rectificarea cărții funciare cu privire la apartamentul nr. 1 subsol-top.4819/3/3/totul /II / totul /l prin radierea dreptului de proprietate al Statului asupra cotei de 1/2 din acesta și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea foștilor proprietari A.Me.

și soția n. I.F.I. A dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților inițiali asupra cotei de 1/2 din apartamentul nr. l în cotă de 1/3 fiecare, cu titlul de drept de moștenire. A constatat starea de coproprietate a reclamanților inițiali cu Statul Român asupra apartamentului menționat, în cota de 1/2 fiecare. A dispus sistarea stării de coproprietate prin atribuirea în natură a apartamentului reclamanților, aceștia achitând în 2004 sulta corespunzătoare. A dispus rectificarea CF 14559 Brașov prin scoaterea din părțile de uz comun speciale a terenului curte în suprafață de 331,50 mp cu nr. top. inițial 4819/3/3/totul/I, radierea dreptului de proprietate al cumpărătorilor asupra acestuia și reînscrierea ca nr. top.

distinct precum și prin radierea dreptului de proprietate al Statului asupra cotei de 1/2 din acesta și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea lui A.Me. și soția n. I.F.l. A dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților inițiali, cu cote de 1/3 parte fiecare, asupra cotei de 1/2 din acesta, cu titlul de drept de moștenire. A constatat starea de coproprietate a reclamanților inițiali cu Statul Român asupra terenului menționat, în cota de 1/2 fiecare. A dispus sistarea stării de coproprietate prin dezmembrarea în 3 loturi, conform raportului de expertiză nr. 1125/2011 întocmit de expert B.M.

și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, astfel: - lotul 1 cu nr. top.4819/3/3/1/1/1 - curte în suprafață de 142,75 mp ce se atribuie reclamanților; - lotul 2 cu nr. top.4819/3/3/1/2 - curte în suprafață de 165,75 mp ce se atribuie Statului Român; - lotul 3 cu nr. top.4819/3/3/I/l/2 - teren aferent garajului cu suprafața de 23 mp ce se atribuie reclamanților. A respins celelalte cereri ale reclamanților. A admis cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți reconvenționali P.V., P.M. decedată și continuată de C.F. și C.E., Ț.M. decedat și continuată de Ț.D.L., D.R., M.M., A.M. decedat și continuată de A.M. junior și de cumpărătorii B.I. și B.L., C.V.E., D.E., D.D.D. și D.V., A.N.A.M.

A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții D.Va. și D.I. A constatat că pârâții-reclamanți reconvenționali și intervenienții menționați sunt proprietari asupra apartamentelor cumpărate în temeiul Legii nr. 112/1995. A respins cererea reconvențională formulată de intervenienții D.I. și D.Va. A respins completarea la cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali P.V., C.F. și C.E., Ț.M. decedat și continuată de Ț.D.L., D.R., M.M., C.V.E., D.E., A.N.A.M. ca nefondată. A respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de P.E., decedată și continuată de A.N.A.M. și C.F. A respins cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali B.I.

și B.L. și a luat act de renunțarea acestora la judecarea cererii de intervenție. A respins cererea reconvențională formulată de reclamanți, raportat la cererile de intervenție. Analizând hotărârea mai sus menționată, instanța de fond a reținut următoarele: Imobilul situat în Brașov, str. D.B. nr. 1, înscris în CF 14559 Brașov, sub nr. de ordine A+l, nr. top.4819/3/3-casă de piatră compusă din subsol, parter, etajul 1, etajul 2 și teren în suprafață de 644,50 mp, a fost proprietatea lui S.I. și soția sa născută W.R. și A.Me. și soția sa născută I.F.l, în cota de 1/2 pentru fiecare familie. Întregul imobil a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, fiind intabulat dreptul de proprietate al Statului Român . Ulterior, prin actul CF 16261/1996, imobilul a fost dezmembrat în două numere topografice, respectiv 4819/3/3/I-curte de 331,50 mp și 4819/3/3/II.

casă și teren de 313 mp. Acest din urmă lot a fost dezmembrat în 10 noi loturi înscrise de la A+4 la A+14, fiecărui apartament revenindu-i o cotă din părțile de uz comun generale și din părțile de uz comun speciale. Părțile de uz comun generale sunt compuse din terenul cu nr. top.4819/3/3/II în suprafață de 313 mp, fundația, zidurile, intrarea, scara, coridorul și branșamentele, iar părțile de uz comun speciale sunt curtea cu nr. top.4819/3/3/1 în suprafață de 331,50 mp, poarta și împrejmuirea. Apartamentele rezultate în urma dezmembrării au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu excepția apartamentului nr. l de la subsol cu nr. top.4819/3/3/II/l, iar prin ordine ale prefectului, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991, cumpărătorilor le-a fost atribuită în proprietate o cotă proporțională din terenul aferent.

Astfel, apartamentul nr. 1 a fost cumpărat de P.V. și P.M., iar în urma decesului lui P.M. s-au intabulat în cartea funciară asupra cotei acesteia de proprietate C.F. și C.E., aceștia având notată și o promisiune de vânzare în favoarea lor și a cotei celuilalt proprietar. Apartamentul nr. 2 a fost cumpărat de D.I. și D.Va. Apartamentul nr. 3 a fost cumpărat de Ț.M. și Ț.V. Apartamentul nr. 4 a fost cumpărat de D.R. Apartamentul nr. 5 a fost cumpărat de M.M. Apartamentul nr. 6 a fost cumpărat de A.M. și soția sa. Apartamentul nr. 7 a fost cumpărat de C.C. și C.V.E. Apartamentul nr. 8 a fost cumpărat de pârâta D.E. Apartamentul nr. 9 a fost cumpărat de către P.E. La data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare pentru apartamentele situate în imobilul din litigiu de către S.C.

R. S.R.L., în temeiul Legii nr. 112/1995, în cartea funciară era intabulat asupra întregului imobil dreptul de proprietate al statului. Având în vedere că buna-credință reprezintă atitudinea subiectivă a cumpărătorului care are reprezentarea că încheie actul translativ cu adevăratul proprietar, iar, conform dispozițiilor art. 1899 C. civ., buna-credință se prezumă, reclamanții nu au produs în instanță dovezi prin care să probeze reaua-credință a cumpărătorilor, instanța reține că aceștia au fost de bună-credință la încheierea actelor. Buna-credință protejează terțul dobânditor al imobilului, chiar dacă acesta a fost inițial preluat fără titlu valabil de la proprietarul inițial. Prin Decizia civilă nr. 82 din 20 iunie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a admis în parte apelul declarat de reclamanții A.T., F.Y.D., născută A., A.A.Y., A.Y.M., A.G.

și S.H. împotriva Sentinței civile nr. 45/S din 7 februarie 2012 a Tribunalului Brașov, secția I civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: A dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului cu destinația de garaj, prin atribuirea acestuia către reclamanți. A constatat că sulta a fost achitată în anul 2004. A dispus înscrierea în cartea funciară a situației nou create ca urmare a dezmembrării și atribuirii loturilor cu numere topografice noi. A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate. A respins apelurile declarate de pârâții Statul Român, prin Ministrul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Brașov și B.I. și B.L. împotriva aceleiași sentințe. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Contractele de vânzare-cumpărare, a căror nulitate se invocă, au fost încheiate în perioada 1996 - 1997, în baza Legii nr. 112/1995.

Din coroborarea art. 1 și 9 din această lege rezultă că aveau dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiau chiriașii locuințelor trecute în proprietatea statului „cu titlu". Art. 1 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, aprobate prin H.G. nr. 20/1996, definește noțiunea de imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului cu titlu, ca fiind acele imobile care erau folosite ca locuințe și care au fost preluate în proprietatea statului cu respectarea legilor și decretelor în vigoare la data respectivă. Între alte acte normative textul de lege enumeră și Decretul nr. 92/1950, în baza căruia a fost trecut în proprietatea statului imobilul în litigiu.

Înstrăinarea imobilelor către chiriași s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data respectivă, cumpărătorii fiind de bună-credință. De altfel, concursul dintre dreptul de proprietate al persoanelor ale căror bunuri au fost preluate abuziv de către Statul Român și dreptul de proprietate dobândit de foștii chiriași, în baza unor contracte valabile de vânzare-cumpărare a fost examinat și în cadrul Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii. Prin Decizia nr. 164 din 11 februarie 2003 emisă de R. S.R.L. Brașov s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a cotei de 1/2 din ap. 1 demisol, garaj și terenul neconstruit, în suprafață de 331,50 mp.

Această decizie nu a fost atacată, ca urmare, a rămas definitivă. Chiar dacă garajul nu exista la data preluării imobilului de către stat, fiind construit ulterior de către unul dintre chiriași, având în vedere că acesta nu a dobândi dreptul de proprietate asupra acestui garaj și, în prezent apartamentul pe care l-a cumpărat a fost înstrăinat altor persoane. Nu poate fi anulat, în temeiul art. 44 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, contractul încheiat cu un terț subdobânditor, în condițiile în care contractul prin care autorul său a dobândit imobilul de la stat este pe deplin valabil, fiind încheiat în conformitate cu prevederile legale mai sus menționate. Împotriva deciziei civile mai sus menționată, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții F.Y.D., A.T., S.H., A.A.Y., A.Y.M.

și A.G. și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, pentru motive de nelegalitate potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice critică decizia atacată, în sensul că instanța de apel în mod greșit a reținut faptul că atâta timp cât excepțiile nu au fost reiterate ulterior casării și nu au făcut obiectul îndrumării acesteia, ele nu mai pot fi puse în discuția părților. Instanța de recurs va constata că imobilul în litigiu se află pe teritoriul administrativ al municipiului Brașov. În acest sens, sunt aplicabile dispozițiile Decretului-Lege nr. 31/1954 la data introducerii acțiunii, privitor la procesele juridice.

- În ce privește fondul cauzei, se apreciază că instanța de apel a interpretat în mod greșit cadrul legal aplicabil cauzei de față, atât prin raportare la temeiul de drept cât și la prevederile Convenției și al dispozițiilor obligatorii ale Deciziei nr. 33/2008. - Instanța de apel trebuia să aibă în vedere faptul că Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia revendicării imobiliare și care derogă de la dreptul comun și care nu contravine prevederilor Convenției. Referitor la titlul statului, se apreciază că cesta a fost legal constituit, fiind valabil întrucât dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu s-a realizat în baza Decretul-lege nr. 92/1950. Prin urmare, instanța de fond nu putea decât să constate că prevederile Decretului nr. 92/1950 au fost aplicate în mod corect.

Recurenții: A.T., F.Y.D., A.A.Y., A.Y.M. și A.G., în calitate de moștenitor (fiu) al reclamantului A.T., S.H., critică decizia atacată deoarece: prin sentința apelată, instanța de fond, după casare, a constatat nulitatea titlului Statului Român asupra cotei de 1/2 din imobilul în litigiu. - În aceste condiții, preluarea de către Statul român a imobilului în litigiu, s-a făcut în mod abuziv, cu încălcarea art. 480 C. civ. și art. 8 din Constituție. În atare situație, imobilul în litigiu nu putea face obiectul vânzării către chiriași, în condițiile Legii nr. 112/1995. - Instanța de fond și cea de apel au respins cererea formulată de reclamanți de restituire a apartamentelor nr. 1, 4, 7 ca neîntemeiate.

- Conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, cumpărătorii pârâți au dreptul la restituirea valorii de piață pentru imobilele de care sunt lipsiți. - Totodată, mai arată reclamanții că au un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului. Examinând decizia recurată, în raport cu criticile formulate și de actele dosarului, Înalta Curte constată că cele două recursuri sunt nefondate. Cu privire la recursul declarat de reclamanți, se rețin următoarele: Prin cererea inițial formulată la data de 14 februarie 2001, reclamanții A.S. (S.), A.T. (T.) și S.E. născută A. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul Brașov, SC R. SRL, M.M., D.E., C.C., P.V., P.M., A.M.

sen., A.S., Ț.M., Ț.V. și D.R., pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că sunt proprietari asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în Brașov, str. Bicazului nr. 1, fostă str. D.B., înscris în CF 14559 Brașov, nr. top.4819/3/3, în cote de 1/3 fiecare, titlul de proprietate al Statului Român fiind lovit de nulitate. S-a solicitat, de asemenea, să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la cota de 1/2, iar ca urmare a atribuirii, să se dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară. În contradictoriu cu pârâții persoane fizice s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de aceștia, să se dispună obligarea acestor pârâți să lase în deplină proprietate și posesie cota de 1/2 din imobilul în litigiu.

Contractele de vânzare-cumpărare, a căror nulitate se invocă, au fost încheiate în perioada 1996 - 1997, în baza Legii nr. 112/1995. Din coroborarea art. 1 și 9 din această lege rezultă că aveau dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiau chiriașii locuințelor trecute în proprietatea statului „cu titlu". Art. 1 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, aprobate prin H.G. nr. 20/1996, definește noțiunea de imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului cu titlu, ca fiind acele imobile care erau folosite ca locuințe și care au fost preluate în proprietatea statului cu respectarea legilor și decretelor în vigoare la data respectivă. Între alte acte normative textul de lege enumeră și Decretul nr. 92/1950, în baza căruia a fost trecut în proprietatea statului imobilul în litigiu.

Prin urmare, înstrăinarea imobilelor către chiriași s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data respectivă, cumpărătorii fiind de bună-credință. Potrivit art. 44 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, „actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării". Astfel spus, actele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea dispozițiilor legii în vigoare la data înstrăinării sunt valabile. De asemenea, se reține că reclamanții dețin titlu de proprietate asupra unei cote părți ideale de 1/2 din imobilul în litigiu, astfel că ei nu pot revendica în mod exclusiv anumite apartamente din acesta.

De altfel, concursul dintre dreptul persoanelor ale căror bunuri au fost preluate abuziv de Statul Român și dreptul de proprietate dobândit de foștii chiriași în baza unor contracte valabile de vânzare-cumpărare a fost examinat și în cadrul Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, instanța supremă reținând că „de principiu, literatura juridică a admis de multă vreme că revendicarea este o acțiune reală, iar aceasta se conservă atâta timp cât există și posibilitatea de a se reduce lucrul revendicat în patrimoniul revendicatului. În considerentele deciziei s-a făcut o temeinică analiză a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, stabilindu-se că „în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate.

Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate prin securității raporturilor juridice". Soluția pronunțată de instanța supremă în interesul legii este aplicabilă în speță, fiind obligatorie conform art. 330 alin. (4) C. civ. Din cuprinsul considerentelor mai sus enunțate, rezultă atât motivele pentru care nu se poate reține nulitatea ordinelor Prefectului județului Brașov, prin care s-a atribuit terenul aferent imobilelor cumpărate, cât și cele pentru care nu poate fi înscris dreptul de proprietate al reclamanților asupra cotei de 1/2 din întregul imobil.

Cu privire la recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, se rețin următoarele: Critica privind omisiunea pronunțării asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și a lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului Român este neîntemeiată. Recurentul-pârât a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive prin Sentința civilă nr. 28l/D din 9 noiembrie 2009 a Tribunalului Brașov.

Examinând temeinicia excepțiilor respective, se constată că primul petit al acțiunii privește constatarea nulității titlului de proprietate al Statului Român asupra imobilului în litigiu, s-a intabulat dreptul de proprietate al Statului Român, cu titlu de drept naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950 și că, potrivit art. 3 din acest act normativ,„Imobilele naționalizate trec în proprietatea Statului ca bunuri ale întregului popor". Indiferent de legile adoptate ulterior, constatarea nulității unui titlu de proprietate nu se poate face decât cu titularul acestuia, care este Statul Român. Mai mult, așa cum s-a arătat, Statul Român a rămas proprietarul tabular al imobilului, astfel că este pe deplin justificată calitatea procesuală pasivă a acestuia.

Cu privire la reprezentarea Statului Român, se va avea în vedere prevederile art. 25 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 31/1954, din care rezultă că dacă legea nu stabilește alte organe care să reprezinte statul în raporturile juridice în care participă, reprezentarea este asigurată de Ministerul Finanțelor Publice. Drept urmare, calitatea de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice, ce exhibă din lege, nu poate fi pusă la îndoială, cât timp nu s-a făcut dovada că un alt organ ar avea această calitate.

Prin Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casați și Justiție, obligatorie pentru instanțele judecătorești, s-a decis referitor la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, rezolvarea concursului dintre legea specială și legea generală în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială iar în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate.

Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice. În speță, reclamanții au invocat și instanța de fond a reținut încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților, drept ocrotit de art. 1 din Protocolul 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, ca urmare, a dat prioritate Convenției internaționale dar, cu respectarea deciziei în interesul legii, numai în limita în care nu s-a adus atingere drepturilor de proprietate dobândite de foștii chiriași ai imobilului asupra apartamentelor cumpărate. Așadar, se vor respinge recursurile declarate de reclamanții F.Y.D., A.T., S.H., A.A.Y., A.Y.M.

și A.G. și de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, împotriva Deciziei civile nr. 82/Ap din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanții F.Y.D., A.T., S.H., A.A.Y., A.Y.M. și A.G. și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva Deciziei civile nr. 82/Ap din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2013. Procesat de GGC - DG