ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1553/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1553/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Prin Sentința civilă

nr. 45/S din 7 februarie 2012, Tribunalul Brașov, secția civilă, a respins

excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a lipsei de

interes.

A respins excepția

inadmisibilității acțiunii.

A respins excepția

lipsei calității procesuale active a reclamanților reconvenționali: B.I. și

B.L. pentru completarea cererii reconvenționale.

A admis în parte

acțiunea civilă formulată, precizată și completată de reclamanții: A.S. (S.)

decedat în timpul procesului, procedura fiind continuată de moștenitorii săi

F.Y.D., A.A.Y., A.Y.M. și A.G.; A.T. (T.) și S.E., decedată, procedura fiind

continuată de moștenitorul său S.H., toți cu domiciliul ales în Brașov, b-dul

N., nr. 50 B, et. 1, ap.2, la cabinet avocat C.M., în contradictoriu cu pârâții

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul Brașov prin primar,

S.C. R. S.R.L., Prefectul Județului Brașov, M.M., D.E., D.V. și D.D.D., C.C.

decedat, procedura fiind continuată de moștenitor C.V.E., P.V., P.M. decedată,

procedura fiind continuată împotriva moștenitorilor C.F. și C.E., A.M. și A.S.,

decedați procedura fiind continuată împotriva moștenitorului A.M. jr. și

ulterior împotriva cumpărătorilor B.I. și B.L., Ț.M. și Ț.V. decedați,

procedura fiind continuată împotriva moștenitorului Ț.D.L., D.R. și P.E.,

decedată, procedura fiind continuată împotriva moștenitorului A.N.A.M.

A constatat nulitatea

absolută a titlului Statului Român asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în

Brașov, str. D.B. nr. l înscris în CF 14559 Brașov, nr. top. inițial 4819/3/3 -

casă de piatră și teren 644,50 mp, ce a aparținut antecesorilor reclamanților:

A.Me. și soția n. I.F.I.

A constatat că

această cotă s-a transmis în patrimoniul reclamanților inițiali cu titlul de

drept de moștenire în cota de 1/3 fiecare, cota de 1/3 parte ce s-a transmis în

patrimoniul reclamantei decedată S.E. s-a transmis moștenitorului său, S.H.,

iar cota de 1/3 a reclamantului A.S. (S.), decedat, s-a transmis în părți egale

moștenitorilor săi F.Y.D., A.A.Y., A.Y.M. și A.G.

A dispus rectificarea

cărții funciare cu privire la apartamentul nr. 1 subsol-top.4819/3/3/totul /II

/ totul /l prin radierea dreptului de proprietate al Statului asupra cotei de

1/2 din acesta și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea foștilor

proprietari A.Me. și soția n. I.F.I.

A dispus înscrierea

dreptului de proprietate al reclamanților inițiali asupra cotei de 1/2 din

apartamentul nr. l în cotă de 1/3 fiecare, cu titlul de drept de moștenire.

A constatat starea de

coproprietate a reclamanților inițiali cu Statul Român asupra apartamentului

menționat, în cota de 1/2 fiecare.

A dispus sistarea stării

de coproprietate prin atribuirea în natură a apartamentului reclamanților,

aceștia achitând în 2004 sulta corespunzătoare.

A dispus rectificarea

CF 14559 Brașov prin scoaterea din părțile de uz comun speciale a terenului

curte în suprafață de 331,50 mp cu nr. top. inițial 4819/3/3/totul/I, radierea

dreptului de proprietate al cumpărătorilor asupra acestuia și reînscrierea ca

nr. top. distinct precum și prin radierea dreptului de proprietate al Statului

asupra cotei de 1/2 din acesta și reînscrierea dreptului de proprietate în

favoarea lui A.Me. și soția n. I.F.l.

A dispus înscrierea

dreptului de proprietate al reclamanților inițiali, cu cote de 1/3 parte

fiecare, asupra cotei de 1/2 din acesta, cu titlul de drept de moștenire.

A constatat starea de

coproprietate a reclamanților inițiali cu Statul Român asupra terenului

menționat, în cota de 1/2 fiecare.

A dispus sistarea

stării de coproprietate prin dezmembrarea în 3 loturi, conform raportului de

expertiză nr. 1125/2011 întocmit de expert B.M. și care face parte integrantă

din prezenta hotărâre, astfel:

- lotul 1 cu nr.

top.4819/3/3/1/1/1 - curte în suprafață de 142,75 mp ce se atribuie

reclamanților;

- lotul 2 cu nr.

top.4819/3/3/1/2 - curte în suprafață de 165,75 mp ce se atribuie Statului

Român;

- lotul 3 cu nr.

top.4819/3/3/I/l/2 - teren aferent garajului cu suprafața de 23 mp ce se

atribuie reclamanților.

A respins celelalte

cereri ale reclamanților.

A admis cererea

reconvențională formulată de pârâții - reclamanți reconvenționali P.V., P.M.

decedată și continuată de C.F. și C.E., Ț.M. decedat și continuată de Ț.D.L.,

D.R., M.M., A.M. decedat și continuată de A.M. junior și de cumpărătorii B.I.

și B.L., C.V.E., D.E., D.D.D. și D.V., A.N.A.M.

A admis cererea de

intervenție în interes propriu formulată de intervenienții D.Va. și D.I.

A constatat că

pârâții-reclamanți reconvenționali și intervenienții menționați sunt

proprietari asupra apartamentelor cumpărate în temeiul Legii nr. 112/1995.

A respins cererea

reconvențională formulată de intervenienții D.I. și D.Va.

A respins completarea

la cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali

P.V., C.F. și C.E., Ț.M. decedat și continuată de Ț.D.L., D.R., M.M., C.V.E.,

D.E., A.N.A.M. ca nefondată.

A respins cererile de

intervenție în interes propriu formulate de P.E., decedată și continuată de

A.N.A.M. și C.F.

A respins cererea

reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali B.I. și B.L. și

a luat act de renunțarea acestora la judecarea cererii de intervenție.

A respins cererea

reconvențională formulată de reclamanți, raportat la cererile de intervenție.

Analizând hotărârea

mai sus menționată, instanța de fond a reținut următoarele:

Imobilul situat în

Brașov, str. D.B. nr. 1, înscris în CF 14559 Brașov, sub nr. de ordine A+l, nr.

top.4819/3/3-casă de piatră compusă din subsol, parter, etajul 1, etajul 2 și

teren în suprafață de 644,50 mp, a fost proprietatea lui S.I. și soția sa

născută W.R. și A.Me. și soția sa născută I.F.l, în cota de 1/2 pentru fiecare

familie.

Întregul imobil a

fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, fiind intabulat dreptul de

proprietate al Statului Român .

Ulterior, prin actul

CF 16261/1996, imobilul a fost dezmembrat în două numere topografice, respectiv

4819/3/3/I-curte de 331,50 mp și 4819/3/3/II. casă și teren de 313 mp.

Acest din urmă lot a

fost dezmembrat în 10 noi loturi înscrise de la A+4 la A+14, fiecărui

apartament revenindu-i o cotă din părțile de uz comun generale și din părțile

de uz comun speciale. Părțile de uz comun generale sunt compuse din terenul cu

nr. top.4819/3/3/II în suprafață de 313 mp, fundația, zidurile, intrarea,

scara, coridorul și branșamentele, iar părțile de uz comun speciale sunt curtea

cu nr. top.4819/3/3/1 în suprafață de 331,50 mp, poarta și împrejmuirea.

Apartamentele

rezultate în urma dezmembrării au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 112/1995, cu excepția apartamentului nr. l de la subsol cu nr.

top.4819/3/3/II/l, iar prin ordine ale prefectului, în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 18/1991, cumpărătorilor le-a fost atribuită în proprietate o cotă

proporțională din terenul aferent.

Astfel, apartamentul

nr. 1 a fost cumpărat de P.V. și P.M., iar în urma decesului lui P.M. s-au

intabulat în cartea funciară asupra cotei acesteia de proprietate C.F. și C.E.,

aceștia având notată și o promisiune de vânzare în favoarea lor și a cotei

celuilalt proprietar.

Apartamentul nr. 2 a

fost cumpărat de D.I. și D.Va.

Apartamentul nr. 3 a

fost cumpărat de Ț.M. și Ț.V.

Apartamentul nr. 4 a

fost cumpărat de D.R.

Apartamentul nr. 5 a

fost cumpărat de M.M.

Apartamentul nr. 6 a

fost cumpărat de A.M. și soția sa.

Apartamentul nr. 7 a

fost cumpărat de C.C. și C.V.E.

Apartamentul nr. 8 a

fost cumpărat de pârâta D.E.

Apartamentul nr. 9 a

fost cumpărat de către P.E.

La data încheierii

contractelor de vânzare-cumpărare pentru apartamentele situate în imobilul din

litigiu de către S.C. R. S.R.L., în temeiul Legii nr. 112/1995, în cartea

funciară era intabulat asupra întregului imobil dreptul de proprietate al

statului. Având în vedere că buna-credință reprezintă atitudinea subiectivă a

cumpărătorului care are reprezentarea că încheie actul translativ cu adevăratul

proprietar, iar, conform dispozițiilor art. 1899 C. civ., buna-credință se

prezumă, reclamanții nu au produs în instanță dovezi prin care să probeze

reaua-credință a cumpărătorilor, instanța reține că aceștia au fost de

bună-credință la încheierea actelor.

Buna-credință

protejează terțul dobânditor al imobilului, chiar dacă acesta a fost inițial

preluat fără titlu valabil de la proprietarul inițial.

Prin Decizia civilă

nr. 82 din 20 iunie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a admis în

parte apelul declarat de reclamanții A.T., F.Y.D., născută A., A.A.Y., A.Y.M.,

A.G. și S.H. împotriva Sentinței civile nr. 45/S din 7 februarie 2012 a

Tribunalului Brașov, secția I civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul

că:

A dispus sistarea

stării de indiviziune asupra imobilului cu destinația de garaj, prin atribuirea

acestuia către reclamanți.

A constatat că sulta

a fost achitată în anul 2004.

A dispus înscrierea

în cartea funciară a situației nou create ca urmare a dezmembrării și

atribuirii loturilor cu numere topografice noi.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței atacate.

A respins apelurile

declarate de pârâții Statul Român, prin Ministrul Finanțelor Publice, prin

D.G.F.P. Brașov și B.I. și B.L. împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Contractele de

vânzare-cumpărare, a căror nulitate se invocă, au fost încheiate în perioada

1996 - 1997, în baza Legii nr. 112/1995. Din coroborarea art. 1 și 9 din

această lege rezultă că aveau dreptul de a cumpăra apartamentele în care

locuiau chiriașii locuințelor trecute în proprietatea statului „cu titlu".

Art. 1 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995,

aprobate prin H.G. nr. 20/1996, definește noțiunea de imobile cu destinația de

locuințe, trecute în proprietatea statului cu titlu, ca fiind acele imobile

care erau folosite ca locuințe și care au fost preluate în proprietatea

statului cu respectarea legilor și decretelor în vigoare la data respectivă.

Între alte acte

normative textul de lege enumeră și Decretul nr. 92/1950, în baza căruia a fost

trecut în proprietatea statului imobilul în litigiu.

Înstrăinarea

imobilelor către chiriași s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în

vigoare la data respectivă, cumpărătorii fiind de bună-credință.

De altfel, concursul

dintre dreptul de proprietate al persoanelor ale căror bunuri au fost preluate

abuziv de către Statul Român și dreptul de proprietate dobândit de foștii

chiriași, în baza unor contracte valabile de vânzare-cumpărare a fost examinat

și în cadrul Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pronunțată în recurs în interesul legii.

Prin Decizia nr. 164

din 11 februarie 2003 emisă de R. S.R.L. Brașov s-a dispus restituirea în

natură către reclamanți a cotei de 1/2 din ap. 1 demisol, garaj și terenul

neconstruit, în suprafață de 331,50 mp. Această decizie nu a fost atacată, ca

urmare, a rămas definitivă.

Chiar dacă garajul nu

exista la data preluării imobilului de către stat, fiind construit ulterior de

către unul dintre chiriași, având în vedere că acesta nu a dobândi dreptul de

proprietate asupra acestui garaj și, în prezent apartamentul pe care l-a

cumpărat a fost înstrăinat altor persoane.

Nu poate fi anulat,

în temeiul art. 44 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, contractul

încheiat cu un terț subdobânditor, în condițiile în care contractul prin care

autorul său a dobândit imobilul de la stat este pe deplin valabil, fiind

încheiat în conformitate cu prevederile legale mai sus menționate.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții

F.Y.D., A.T., S.H., A.A.Y., A.Y.M. și A.G. și de pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Brașov, pentru motive de nelegalitate potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice critică decizia atacată, în sensul că instanța de

apel în mod greșit a reținut faptul că atâta timp cât excepțiile nu au fost

reiterate ulterior casării și nu au făcut obiectul îndrumării acesteia, ele nu

mai pot fi puse în discuția părților.

Instanța de recurs va

constata că imobilul în litigiu se află pe teritoriul administrativ al

municipiului Brașov. În acest sens, sunt aplicabile dispozițiile

Decretului-Lege nr. 31/1954 la data introducerii acțiunii, privitor la

procesele juridice.

- În ce privește

fondul cauzei, se apreciază că instanța de apel a interpretat în mod greșit

cadrul legal aplicabil cauzei de față, atât prin raportare la temeiul de drept

cât și la prevederile Convenției și al dispozițiilor obligatorii ale Deciziei

nr. 33/2008.

- Instanța de apel trebuia

să aibă în vedere faptul că Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia

revendicării imobiliare și care derogă de la dreptul comun și care nu

contravine prevederilor Convenției.

Referitor la titlul

statului, se apreciază că cesta a fost legal constituit, fiind valabil întrucât

dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu s-a realizat

în baza Decretul-lege nr. 92/1950.

Prin urmare, instanța

de fond nu putea decât să constate că prevederile Decretului nr. 92/1950 au

fost aplicate în mod corect.

Recurenții: A.T.,

F.Y.D., A.A.Y., A.Y.M. și A.G., în calitate de moștenitor (fiu) al

reclamantului A.T., S.H., critică decizia atacată deoarece: prin sentința

apelată, instanța de fond, după casare, a constatat nulitatea titlului Statului

Român asupra cotei de 1/2 din imobilul în litigiu.

- În aceste condiții,

preluarea de către Statul român a imobilului în litigiu, s-a făcut în mod

abuziv, cu încălcarea art. 480 C. civ. și art. 8 din Constituție. În atare

situație, imobilul în litigiu nu putea face obiectul vânzării către chiriași,

în condițiile Legii nr. 112/1995.

- Instanța de fond și

cea de apel au respins cererea formulată de reclamanți de restituire a

apartamentelor nr. 1, 4, 7 ca neîntemeiate.

- Conform

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.

1/2009, cumpărătorii pârâți au dreptul la restituirea valorii de piață pentru

imobilele de care sunt lipsiți.

- Totodată, mai arată

reclamanții că au un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Primul Protocol adițional

la Convenția europeană a drepturilor omului.

Examinând decizia

recurată, în raport cu criticile formulate și de actele dosarului, Înalta Curte

constată că cele două recursuri sunt nefondate.

Cu privire la

recursul declarat de reclamanți, se rețin următoarele:

Prin cererea inițial

formulată la data de 14 februarie 2001, reclamanții A.S. (S.), A.T. (T.) și

S.E. născută A. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul Brașov, SC R. SRL, M.M., D.E., C.C.,

P.V., P.M., A.M. sen., A.S., Ț.M., Ț.V. și D.R., pronunțarea unei hotărâri prin

care să se constate că sunt proprietari asupra cotei de 1/2 din imobilul situat

în Brașov, str. Bicazului nr. 1, fostă str. D.B., înscris în CF 14559 Brașov,

nr. top.4819/3/3, în cote de 1/3 fiecare, titlul de proprietate al Statului

Român fiind lovit de nulitate. S-a solicitat, de asemenea, să se dispună

ieșirea din indiviziune cu privire la cota de 1/2, iar ca urmare a atribuirii,

să se dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară. În

contradictoriu cu pârâții persoane fizice s-a solicitat să se constate

nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de aceștia, să

se dispună obligarea acestor pârâți să lase în deplină proprietate și posesie cota

de 1/2 din imobilul în litigiu.

Contractele de

vânzare-cumpărare, a căror nulitate se invocă, au fost încheiate în perioada

1996 - 1997, în baza Legii nr. 112/1995. Din coroborarea art. 1 și 9 din

această lege rezultă că aveau dreptul de a cumpăra apartamentele în care

locuiau chiriașii locuințelor trecute în proprietatea statului „cu titlu".

Art. 1 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995,

aprobate prin H.G. nr. 20/1996, definește noțiunea de imobile cu destinația de locuințe,

trecute în proprietatea statului cu titlu, ca fiind acele imobile care erau

folosite ca locuințe și care au fost preluate în proprietatea statului cu

respectarea legilor și decretelor în vigoare la data respectivă. Între alte

acte normative textul de lege enumeră și Decretul nr. 92/1950, în baza căruia a

fost trecut în proprietatea statului imobilul în litigiu.

Prin urmare,

înstrăinarea imobilelor către chiriași s-a făcut cu respectarea dispozițiilor

legale în vigoare la data respectivă, cumpărătorii fiind de bună-credință.

Potrivit art. 44

alin. (4) din Legea nr. 10/2001, „actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele

întocmite în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobile preluate

cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu

încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data

înstrăinării". Astfel spus, actele de vânzare-cumpărare încheiate cu

respectarea dispozițiilor legii în vigoare la data înstrăinării sunt valabile.

De asemenea, se

reține că reclamanții dețin titlu de proprietate asupra unei cote părți ideale

de 1/2 din imobilul în litigiu, astfel că ei nu pot revendica în mod exclusiv

anumite apartamente din acesta.

De altfel, concursul

dintre dreptul persoanelor ale căror bunuri au fost preluate abuziv de Statul

Român și dreptul de proprietate dobândit de foștii chiriași în baza unor

contracte valabile de vânzare-cumpărare a fost examinat și în cadrul Deciziei

nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul

legii, instanța supremă reținând că „de principiu, literatura juridică a admis

de multă vreme că revendicarea este o acțiune reală, iar aceasta se conservă

atâta timp cât există și posibilitatea de a se reduce lucrul revendicat în

patrimoniul revendicatului. În considerentele deciziei s-a făcut o temeinică

analiză a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie,

stabilindu-se că „în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea

specială, respectiv Legea nr. 10/2001 și Convenția europeană a drepturilor

omului, aceasta din urmă are prioritate.

Această prioritate

poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul

comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de

proprietate prin securității raporturilor juridice". Soluția pronunțată de

instanța supremă în interesul legii este aplicabilă în speță, fiind obligatorie

conform art. 330 alin. (4) C. civ.

Din cuprinsul

considerentelor mai sus enunțate, rezultă atât motivele pentru care nu se poate

reține nulitatea ordinelor Prefectului județului Brașov, prin care s-a atribuit

terenul aferent imobilelor cumpărate, cât și cele pentru care nu poate fi

înscris dreptul de proprietate al reclamanților asupra cotei de 1/2 din

întregul imobil.

Cu privire la

recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

se rețin următoarele:

Critica privind

omisiunea pronunțării asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a

Statului Român și a lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice de

reprezentant al Statului Român este neîntemeiată.

Recurentul-pârât a

invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive prin Sentința civilă nr.

28l/D din 9 noiembrie 2009 a Tribunalului Brașov.

Examinând temeinicia

excepțiilor respective, se constată că primul petit al acțiunii privește

constatarea nulității titlului de proprietate al Statului Român asupra

imobilului în litigiu, s-a intabulat dreptul de proprietate al Statului Român,

cu titlu de drept naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950 și că, potrivit

art. 3 din acest act normativ,„Imobilele naționalizate trec în proprietatea

Statului ca bunuri ale întregului popor".

Indiferent de legile

adoptate ulterior, constatarea nulității unui titlu de proprietate nu se poate

face decât cu titularul acestuia, care este Statul Român. Mai mult, așa cum s-a

arătat, Statul Român a rămas proprietarul tabular al imobilului, astfel că este

pe deplin justificată calitatea procesuală pasivă a acestuia.

Cu privire la

reprezentarea Statului Român, se va avea în vedere prevederile art. 25 alin.

(1) și (2) din Decretul nr. 31/1954, din care rezultă că dacă legea nu

stabilește alte organe care să reprezinte statul în raporturile juridice în

care participă, reprezentarea este asigurată de Ministerul Finanțelor Publice.

Drept urmare, calitatea de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice, ce

exhibă din lege, nu poate fi pusă la îndoială, cât timp nu s-a făcut dovada că

un alt organ ar avea această calitate.

Prin Decizia nr.

33/2008 a Înaltei Curți de Casați și Justiție, obligatorie pentru instanțele

judecătorești, s-a decis referitor la acțiunile întemeiate pe dispozițiile

dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv

în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001, rezolvarea concursului dintre legea specială și

legea generală în favoarea legii speciale, conform principiului specialia

generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea

specială iar în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială,

respectiv Legea nr. 10/2001 și Convenția europeană a drepturilor omului,

aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul

unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care

astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității

raporturilor juridice.

În speță, reclamanții

au invocat și instanța de fond a reținut încălcarea dreptului de proprietate al

reclamanților, drept ocrotit de art. 1 din Protocolul 1 la Convenția europeană

a drepturilor omului, ca urmare, a dat prioritate Convenției internaționale

dar, cu respectarea deciziei în interesul legii, numai în limita în care nu s-a

adus atingere drepturilor de proprietate dobândite de foștii chiriași ai

imobilului asupra apartamentelor cumpărate.

Așadar, se vor

respinge recursurile declarate de reclamanții F.Y.D., A.T., S.H., A.A.Y.,

A.Y.M. și A.G. și de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, împotriva Deciziei civile

nr. 82/Ap din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanții F.Y.D., A.T., S.H., A.A.Y., A.Y.M. și A.G. și de

pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală

a Finanțelor Publice Brașov împotriva Deciziei civile nr. 82/Ap din 20 iunie

2012 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2013.

Procesat de GGC - DG