ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2107/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2107/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
contestația în anulare de față:
Din
examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 348 din
11 februarie 2010, Tribunalul București, secția
a V-a civilă, a admis recursul declarat de către contestatori N.C. și N.T.
în contradictoriu cu intimații Asociația de Proprietari din București, sector 5
și P.V. împotriva sentinței civile nr. 4454 din 22 mai 2009 pronunțată de
Judecătoria sectorului 5 București, a casat sentința și a trimis cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe de fond, apreciind, contrar celor reținute
anterior în sentința nr. 4609 din 21 mai 2003 pronunțată de Judecătoria sectorului
5 București, că dreptul contestatorilor debitori la formularea contestației nu
s-a făcut cu depășirea termenului legal.
Pentru a decide
astfel, instanța de recurs a reținut în esență că, în ceea ce o privește pe debitoarea
N.T., actele de executare silită i-au fost comunicate cu încălcarea normelor de
procedură referitoare la comunicare, ceea ce echivalează cu necomunicarea, astfel
că, față de momentul Ia care aceasta a luat cunoștință de executarea silită, respectiv
31 martie 2009, raportat la momentul formulării contestației la executare, 2
aprilie 2009, soluția instanței de fond de admitere a excepției de tardivitate era
greșită.
Prin decizia civilă
nr. 1138 din 18 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru
cauze cu minori și de familie, a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul
P.V. și a anulat decizia civilă nr. 346 din 11 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul
București secția a V-a civilă, în Dosarul cu nr. 3640/302/2009.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs, în cadrul termenului legal reviziuenții N.C. și N.T.,
prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul
respingerii cererii de revizuire.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, prin decizia nr. 345 din 31 ianuarie
2013 a admis recursul declarat de revizuenții
N.C. și N.T. împotriva
deciziei civile nr. 1138 din 18 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a
III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și a modificat decizia recurată
în sensul că a respins cererea de revizuire.
Pentru a decide
astfel, Înalta Curte a reținut că, decizia civilă nr. 346 din 11 februarie 2010
a Tribunalului București, secția a V-a civilă, prin care s-a casat sentința civilă
nr. 4454 din 22 mai 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, cauza
fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, nu reprezintă o hotărâre
care evoca fondul pricinii, astfel încât nu putea forma obiectul căii extraordinare
de atac a revizuirii.
Prin cererea înregistrată
pe rolul Înaltei Curți Ia data de 4 februarie 2013 contestatorul P.V. a formulat
contestație în anulare împotriva deciziei nr. 345 din 31 ianuarie 2013 pronunțată
de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
În motivarea contestației
în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., contestatorul
P.V. susține ca, instanța de recurs a soluționat cauza Ia 31 ianuarie 2013 deși
Ia dosar exista o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare, sens în
care apreciază că procedura de chemare a părți nu a fost îndeplinită, potrivit dispozițiilor
legale.
O altă critică
se referă Ia încălcarea dispozițiilor de ordine publică privind competența
Înaltei Curți, în sensul că, dosarul nu a fost repartizat în mod aleatoriu, deși
există două secții civile la instanța supremă.
Mai susține contestatorul
că, decizia contestată este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că instanța
de recurs a reținut în mod eronat faptul că, hotărârea supusă revizuirii nu ar fi
evocat fondul.
Verificând condițiile
de admisibilitate ale acestei căi extraordinare de atac de retractare, prevăzute
expres și limitativ de dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., Înalta Curte
constată că această cale este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de dispozițiile
mai sus-evocate, iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii.
Contestația în
anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Pentru exercitarea
contestației în anulare de drept comun, prevăzută de dispozițiile art. 317 C. proc.
civ., se cere ca motivul pe care se sprijină această cale de atac, să nu fi putut
fi invocat pe căile ordinare de atac, apelul și recursul. Această condiție de admisibilitate
constituie o aplicare a principiului, potrivit căruia, nu se poate folosi o cale
extraordinară de atac, atunci când s-ar fi putut folosi calea de atac ordinară.
Astfel, referitor
la primul motiv al contestației în anulare, neîndeplirnrea procedurii de citare
a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, se constată că acesta nu poate fi
primit, întrucât dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocate
în cauză, au în vedere situațiile în care partea nu a fost deloc citată sau citarea
a fost neregulată la termenul când s-a judecat cauza și s-a pronunțat hotărârea,
iar partea a lipsit, însă din examinarea dosarului de recurs se constată că procedura
de citare a fost legal îndeplinită, potrivit citației aflate la dosar.
Din această perspectivă,
se constată că, imposibilitatea de prezentare a părții Ia termen, în condițiile
legalei citări a acesteia, nu poate fi invocată ca motiv de contestație în anulare.
Cu privire la
cel de al doilea motiv al contestației în anulare ce vizează faptul că hotărârea
a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență,
se constată că nu are suport legal, având în vedere că, neinovarea încălcării normelor
privind competenta materială, în căile ordinare de atac pe care partea le-a promovat,
conduce la imposibilitatea folosirii acestor motive în căile extraordinare de atac.
În acest context,
față de împrejurarea că în cauza de față nu se invocă necompetența materială a
Înaltei Curți, în soluționarea recursului, ci se face referire la faptul că dosarul
nu a fost repartizat în mod aleatoriu, deși există două secții civile, se constată
că acest motiv al contestației nu este admisibil, iar pe de altă parte, repartizarea
aleatorie rezultă cu evidență din fișa dosarului.
În ceea ce privește
motivul contestației în anulare invocat de contestator ce vizează greșeala materială
a instanței, referitoare la faptul că, instanța de recurs a reținut în mod eronat
faptul că, hotărârea supusă revizuirii nu ar fi evocat fondul, se constată, de asemenea
că nu poate fi primit, deoarece nu se încadrează în ipotezele reglementate de acest
text legal,
Temeiul invocat
art. 318 C. proc. civ. prevede într-adevăr în prima teză că, hotărârile instanței
de recurs pot fi atacate cu recurs atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei
greșeli materiale.
Având în vedere
caracterul de excepție al textului de mai sus, analiza susținerilor privind existența
unei „greșeli materiale” presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie
avute în vedere numai acele greșeli materiale care au caracter procedural și care
au dus în mod necesar la pronunțarea unei soluții eronate.
Este de observat
că o astfel de eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății
pentru verificarea cărora să nu fie necesară reexaminarea fondului cauzei sau o
reapreciere a probelor.
Față de aceste
precizări, din motivele dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au formulat critici
pe alte chestiuni decât cele procedurale, tinzând în realitate la o reformare a
soluției, printr-o rediscutare a probelor.
Din această perspectivă,
rezultă că motivele invocate de către contestatorul P.V. nu intră în sfera de aplicare
a prevederilor art. 317, 318 C. proc. civ., avute în vedere de legiuitor, pentru
ca instanța să procedeze Ia retractarea soluției atacată cu contestație în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de contestatorul P.V. împotriva deciziei nr. 345 din 31 ianuarie
2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 28 mai 2013.