ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 769/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 912/118/2012 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții Z.I. și Z.E. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., să se dispună stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru expropriere cu privire la terenul situat în Peștera, parcela X în suprafață de 690,00 mp și anularea parțială a deciziei nr. 1651 din 28 noiembrie 2011 poziția nr. X. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pârâta a stabilit un cuantum al despăgubirilor derizoriu față de valoarea reală a terenului. Mai arată reclamanții că daunele nu au fost stabilite deși pe suprafața expropriată s-ar fi putut obține recolte considerabile.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității acțiunii, față de împrejurarea că nu a fost emisă o hotărâre de stabilire a cuantumului despăgubirilor, astfel că nu s-a născut dreptul reclamanților de a contesta cuantumul despăgubirilor. În ședința din 27 martie 2012 instanța a pus în discuție excepția prematurității formulării acțiunii. Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1740 din 3 aprilie 2012 a admis excepția prematurității și, în consecință, a fost respinsă acțiunea ca prematur formulată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local a prevăzut că procedura de expropriere se realizează în două etape: administrativă și judiciară.

În speță, etapa administrativă a exproprierii nu a fost epuizată, întrucât Comisia stabilită în baza Legii nr. 255/2010 nu a emis hotărâre cu privire la valoarea despăgubirilor și modul de plată a acestora, hotărâre care poate fi contestată în instanță de persoana în cauză. În termen legal împotriva sentinței tribunalului au declarat apel reclamanții. Prin decizia nr. 85/ C din 18 iunie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins apelul declarat de reclamanți. Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că, în vederea realizării lucrării de utilitate publică Autostrada București - Constanța a fost declanșată procedura de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul acestei lucrări.

Astfel, prin H.G. nr. 415/2010 s-a declanșat procedura de expropriere a acestor imobile, printre care și imobilul proprietatea reclamanților în suprafață de 690,00 mp situat în Peștera, parcela X. Procedura de expropriere este reglementată de Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local care prevede parcurgerea a două etape: administrativă și judiciară. În faza administrativă a procedurii de expropriere, Statul Român prin C.N.A.D.R.

SA întocmește o documentație tehnico-economică pentru fiecare lucrare care cuprinde date cu privire la încadrarea în planurile de urbanism și de încadrare a teritoriului, panouri cu amplasamentul lucrării vizate de Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, care includ delimitarea terenurilor și a construcțiilor propuse spre expropriere, cu indicarea numelor proprietarilor și a ofertelor de despăgubire pe categorii de imobile, stabilite de persoane autorizate. În baza acestei documentații înaintate de către C.N.A.D.R. SA, Guvernul aprobă prin hotărâre, amplasamentul lucrării, declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor, suma globală a despăgubirilor, termenul în care aceasta se virează într-un cont bancar al C.N.A.D.R.

SA și sursa de finanțare. Planul cu amplasamentul lucrării întocmit pentru fiecare unitate administrativ teritorială se afișează la sediul local al unității respective publicat într-un ziar local. Conform dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 255/2010 la nivelul fiecărei unități administrative se constituie o comisie care verifică dreptul de proprietate ori alt drept real în temeiul căruia persoana în cauză care justifică un interes legitim formulează cererea de despăgubiri. În baza dispozițiilor art. 18 și 19 din Legea nr. 255/2010 comisia emite hotărârea în care se precizează cuantumul despăgubirilor și modul de plată. În cauza dedusă judecății, curtea a constatat că această comisie constituită în temeiul art. 18 raportat la art. 19 din Legea nr. 255/2010 nu a emis o hotărâre cu privire la valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanților, precum și a modalității de plată a acestora.

Prin urmare, cea de-a doua etapă a exproprierii și anume cea judiciară va fi declanșată după epuizarea celei administrative, adică după emiterea hotărârii individuale pe numele celui în cauză, hotărâre care astfel cum s-a menționat mai sus nu a fost emisă. Nefiind emisă această hotărâre, etapa administrativă nu a fost epuizată și în atare situație, apelanții nu pot uza de dispozițiile legale sus menționate. H.G. nr. 200/2011 invocată de reclamanți, care cuprinde „lista imobilelor supuse exproprierii pe tronsonul Medgidia - Constanța, a proprietarilor sau deținătorilor acestora, precum și a sumelor individuale aferente despăgubirilor”, nu poate fi asimilată hotărârii de stabilire a despăgubirilor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010.

Valoarea stabilită prin H.G. nr. 200/2011 este orientativă, pentru stabilirea bugetului de cheltuieli necesar pentru realizarea exproprierii, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 8 din Legea nr. 255/2010, respectiv la art. 7 din aceeași lege, dar pot fi suplimentate prin hotărâre de guvern la cererea expropriatorului. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții. 1. În dezvoltarea primului motiv de recurs, recurenții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., arătând că decizia recurată cuprinde motive contradictorii, în sensul că, pe de o parte, s-a reținut că nu a fost emisă o hotărâre de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, iar pe de altă parte, instanța face referire la H.G.

nr. 791/2011 și la Decizia de expropriere nr. 1651/2011. 2. Recurenții susțin că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, motiv reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că reclamanții au contestat Decizia de expropriere nr. 1651/2011 și H.G. nr. 791/2011, iar instanța a analizat H.G. nr. 200/2011, care nu are nicio legătură cu decizia contestată. Se susține că instanțele de fond și apel nu au înțeles dispozițiile Legii nr. 255/2010, coroborate cu dispozițiile H.G. nr. 791/2011 și cu Decizia de expropriere nr. 1651/2011, în sensul că H.G. nr. 791/2011 a fost emisă în aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 31 și art. 32 din legea nr. 255/2010, iar Decizia de expropriere nr. 1651/2011 a fost emisă de C.N.A.D.R.

SA pentru exproprierea terenurilor proprietatea reclamanților. Recurenții fac mai multe considerații teoretice cu privire la dispozițiile legale aplicabile în speță, concluzionând prin aceea că apreciază soluția instanței ca fiind nelegală, întrucât reclamanții au fost consemnați atât în lista anexă la Hotărârea de Guvern, cât și în decizia de expropriere, astfel că demersul lor judiciar este legal. 3. Hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sens în care susțin că despăgubirea acordată pentru pierderea dreptului de proprietate trebuie să fie prealabilă deposedării, intimata nefăcând dovada consemnării sumelor la dispoziția reclamanților.

Intimatul pârât a formulat întâmpinare. Examinând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Referitor la prima critică, vizând contradictorialitatea hotărârii pronunțată de instanța de apel, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri se poate cere „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”. Motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale motivele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția pronunțată.

Motivarea unei hotărâri este contradictorie atunci când există considerente contradictorii, din care să rezulte atât temeinicia cât și netemeinicia cererii de chemare în judecată, ori atunci când există contradicție între considerente și dispozitiv. Ipostazele în care se poate ajunge la o nemotivare în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. pot fi existența unei contrarietăți între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este fondată; contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv și considerente , cum este cazul admiterii acțiunii prin dispozitiv și justificarea în considerente a soluției de respingere a cererii de chemare în judecată; nemotivarea soluției din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia ori prezentarea în exclusivitate a unor considerente străine de natura pricinii.

Indicarea ipostazelor ce pot atrage incidența motivului de nelegalitate încadrat în prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este limitativă, însă aceasta relevă acele situații ce se pot constitui în cazuri de modificare a unei hotărâri judecătorești pe temeiul de drept invocat și în care nu poate fi încadrată critica recurenților constând în motivarea contradictorie raportat la împrejurarea că, deși în decizia recurată se reține că nu a fost emisă o hotărâre de stabilire a cuantumului despăgubirilor, aceeași hotărâre menționează că s-au emis H.G. nr. 791/2011 și Decizia de expropriere nr. 1651/2011 . Nu este vorba despre o contradicție între considerente, întrucât nici Hotărârea de Guvern și nici decizia de expropriere, invocate de recurenți, nu reprezintă hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirilor.

Ca atare, motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizând contradictorialitatea hotărârii pronunțată de instanța de apel este nefondat, urmând a fi respins în consecință. Tot astfel, referirea la art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este lipsită de orice susținere în dezvoltarea motivelor de recurs, având în vedere că recurenții nu indică actul juridic în înțelesul lui material (de negotium iuris) ale cărui clauze clare, neechivoce să fi fost interpretate greșit de către instanță, denaturându-li-se înțelesul. Referirea recurenților reclamanți în susținerea acestui motiv de modificare la decizia de expropriere, nu este susceptibilă de încadrare în acest motiv de recurs. Nefondate sunt și criticile încadrate în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel, conform art. 4 din Legea nr. 255/2010, etapele procedurii de expropriere sunt: aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai lucrării de interes național, județean sau local, consemnarea sumei individuale aferente reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele ce fac parte din coridorul de expropriere și afișarea listei proprietarilor imobilelor, transferul dreptului de proprietate și finalizarea formalităților procedurii de expropriere. Potrivit art. 18 și 19 din această lege, faza administrativă a procedurii exproprierii se încheie, putând fi declanșată procedura judiciară, după emiterea de către comisie a unei hotărâri în care se va preciza valoarea despăgubirilor și modul de plată a acestora.

Deci, pentru a lua naștere dreptul reclamanților de a contesta, în calitate de persoane expropriate, cuantumul despăgubirilor stabilite de expropriator este necesar ca acesta să emită o hotărâre în acest sens. În speță, după emiterea H.G. nr. 415/2010, a fost emisă o decizie de expropriere în temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 și art. 6 din Normele metodologice de aplicare a legii, ce reprezintă titlu executoriu pentru transferul dreptului de proprietate și care trebuie urmată de emiterea unei hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirii. Față de dispozițiile legale evocate, se constată că nici H.G. nr. 415/2010 și nici decizia de expropriere nr. 1651/2011 nu reprezintă și nu pot fi asimilate hotărârii de stabilire a despăgubirilor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 255/2010.

Procedura judiciară poate fi declanșată numai după emiterea de către comisie a unei hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirilor, ceea ce nu este cazul în speță. Din momentul comunicării acestei hotărâri se naște dreptul persoanei expropriate de a contesta cuantumul despăgubirii, simpla menționare a reclamanților în lista anexă la H.G. nr. 415/2010 neechivalând unei hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirilor. Așa fiind, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții Z.I. și Z.E. împotriva deciziei nr. 85/ C din 18 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2013.