ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 863/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 863/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 337 din 26 ianuarie 2012 a Tribunalului Constanța a fost

respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților B.N. și B.E. privind exproprierea

dispusă de Statul Român prin C.N.A.D.N.R. conform hotărârilor nr. 3, 4, 5, 6, 7

și 8 din 10 august 2010, reclamanții fiind obligați să plătească pârâtului

cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.

Prin

Decizia civilă nr. 66 C din 14 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I

civilă, a fost admis apelul reclamanților, a fost schimbată în tot sentința

apelată, în sensul admiterii contestației și obligării pârâtului la plata către

reclamanți a sumei de 37.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru suprafața

totală expropriată de 7.485 mp și s-a înlăturat dispoziția privind obligarea

reclamanților la cheltuieli de judecată. A fost obligat pârâtul la plata către

reclamanți a 2.400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru

a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

Chestiunea

dedusă judecății în apel privește modalitatea de interpretare și de aplicare în

speță a Legii nr. 198/2004 modificate și completate (în vigoare la data

procedurilor de expropriere și sub imperiul căreia au fost emise hotărârile nr.

3, 4, 5, 6, 7 și 8 din 10 august 2010, contestate), reclamanții susținând că

instanța de fond nu a aplicat corect normele incidente în determinarea corectă

a cuantumului despăgubirilor cuvenite celui expropriat.

S-a

reținut că instanța de fond s-a raportat în mod corect la dispozițiile legale

care reglementează această materie.

Expertiza

efectuată de experții Ș.I., B.E. și V.I. au determinat, în raport de

Standardele Internaționale de Evaluare - I.V.S.I, că valoarea de piață

(valoarea reală a imobilului) a acestei suprafețe de 7.485 mp, teren extravilan

agricol, este de 37.000 RON, respectiv de 4,9367 lei/mp (1,15 euro/mp, la

cursul BNR din 29 august 2011).

Toți

cei trei experți au conchis în sensul că valorile reieșite din cele două metode

comparative utilizate, respectiv comparația relativă și capitalizarea rentei

funciare conduc spre această sumă, singura care se cuvine proprietarilor

expropriați câtă vreme nu există elemente de acordare a unor pretinse

restricții impuse prin Legea nr. 47/1997 de aprobare a O.U.G. nr. 5/1996.

Existența

unei diferențe apreciate ca derizorii în primă instanță și explicată prin

realizarea evaluărilor la distanță de un an, fapt care s-a reflectat în

indicatorii ratei de capitalizare, nu poate conduce la respingerea cererii

reclamanților, ci la acordarea către aceștia a despăgubirilor reieșite din

probele judiciare - 37.000 RON.

În

privința componentei privind prejudiciul cauzat proprietarului prin

expropriere, s-a reținut că în mod corect experții au relevat inexistența unui

alt prejudiciu al reclamanților, necalculând alte sume datorate pe acest

criteriu.

Prejudiciul,

văzut ca o a doua componentă a despăgubirilor la care este îndreptățit cel

expropriat, se referă la pierderea unor beneficii economice viitoare certe, de

care acesta nu se mai poate bucura, care au caracter previzibil și pot fi

dovedite prin situații (economico-financiare, fiscale) concrete anterioare,

astfel că în mod corect, în speță, judecătorul fondului a apreciat că nu se

impune nicio altă despăgubire pe această componentă, ca valoare compensatorie.

Susținerea

apelanților, cum că valoarea de piață stabilită prin expertiză pentru acest

teren nu ține seama de prețul pe care l-ar fi obținut proprietarii prin

vânzare, într-un moment prielnic al pieței imobiliare, nu își găsește suportul

juridic, pe aceleași argumente legate de evaluarea bunului preluat legal de la

titularul dreptului la momentul preluării, iar nu la cel la care s-ar fi

obținut, anterior sau ulterior acestui moment, un preț superior.

Nefondate

s-au dovedit și criticile legate de criteriul celei mai bune utilizări pe care

reclamanții ar fi putut să o dea imobilului afectat de expropriere, pentru că

deși acest element - CMBU - constituie baza evaluării conform standardelor

internaționale, în speță expertiza a relevat destinația terenului ca fiind

extravilan agricol și că restul terenului păstrează aceeași destinație, nefiind

invocată ori probată posibilitatea schimbării previzibile și fundamentate a

acestei afectări.

Cât

privește limitarea posibilităților de utilizare a terenului rămas în

proprietatea apelanților (exproprierea vizând doar o suprafață din totalul

terenului deținut), instanța a avut în vedere că această expropriere a vizat o

divizare unitară a parcelelor A39/1 și A39/2, de o manieră care nu afectează

destinația agricolă și utilizarea în acest scop a terenurilor rămase prin

dezmembrare, după cum rezultă din planurile de amplasament.

Singurele

comparabile pe care le indică standardele internaționale sunt cele luate în

calcul prin expertiza judiciară și se referă la prețurile cu care se

tranzacționează în mod obișnuit imobile similare din aceeași unitate administrativ-teritorială.

În

raport de aceste considerente, constatând că soluția primei instanțe se impune

a fi modificată cât privește cuantumul despăgubirilor pentru suprafața

expropriată (cu raportare valorică la expertiza judiciară efectuată în cauză),

față de dispozițiile art. 296 alin. (1) C. proc. civ. apelul a fost admis,

obligând pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 37.000 RON, reprezentând

despăgubiri pentru suprafața totală expropriată de 7.485 mp.

S-a

înlăturat dispoziția privind obligarea reclamanților la cheltuieli de judecată,

pârâtul urmând a fi obligat la plata către reclamanți a 2.400 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea acestuia,

modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii introductive de

instanță și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

Consideră

că, în mod eronat prin obiectivul încuviințat de instanță s-a solicitat

comparația cu terenuri din localitatea Murfatlar, deși trebuia să se facă

comparația cu trenuri din comuna Bărăganu, întrucât terenurile alese spre

comparație trebuie să fie situate în aceeași localitate. Terenurile sunt

situate în Siminoc, Murfatlar și Negru Vodă astfel că amplasamentul față de

terenul expropriat este diferit, proprietățile solului diferă, cererea și

oferta sunt distincte. Conform prevederilor din GN1 - Evaluarea proprietăților

imobiliare, art. 5.10 "Termenii piață și piețe implică proprietăți,

cumpărători, vânzători și un anumit grad de concurență. Dacă proprietatea

selectată pentru comparație nu este sau nu poate fi o concurentă cu

proprietatea evaluată, pe aceeași piață, este foarte probabil ca acea

proprietate să aparțină unei piețe diferite."

În

al doilea rând, imobilele nu sunt identificate cadastral, precum prevăd

Standardele Internaționale de Evaluare. Experții nu pot compara terenul din

prezentul litigiu cu niște imobile alese aleatoriu, neștiind unde se află

acestea în mod efectiv.

În

al treilea rând, comparabila nr. 3 vizează un teren intravilan.

În

cadrul metodei capitalizării rentei funciare se menționează că "redevența

pe terenurile concesionate de Agenția Domeniilor Statului în zonă a fost de 500

kg grâu/ha la prețul de 0,60 lei/kg. În calculul final, însă se calculează

valoarea terenului raportându-se la prețul de 0,65 lei/kg, probabil din eroare.

Însă valoarea corectă a terenului este 34.108 RON și nu 36.951 RON".

Având

în vedere lipsa unor dovezi certe pentru schimbarea destinației, precum și

disp. art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, nu se poate reține că din

punctul de vedere al situației juridice și al momentului concret la care s-a

stabilit valoarea reală a imobilului expropriat, despăgubirea primită de

reclamanți nu a avut un caracter echitabil. Expertul evaluator desemnat de

către expropriator a analizat toate elementele în directă legătură cu data

evaluării, astfel că reperele de evaluare au fost corecte și valorile de

circulație stabilite prin rapoartele de evaluare ce au stat la baza emiterii

hotărârilor de expropriere corespund cerinței de actualitate și de realitate în

determinarea sumelor cuvenite reclamanților.

Nici

valoarea stabilită de către experții judiciari prin utilizarea metodei

capitalizării rentei funciare (1,164 euro/mp) nu poate fi considerată relevantă

în cauză întrucât nu s-a avut în vedere prețul mediu al grâului la momentul

întocmirii raportului de evaluare pe baza căruia au fost emise hotărârile de

expropriere, ci de la nivelul anului 2010, ceea ce a dus la stabilirea unei

rate de capitalizare diferite.

Instanța

de apel a apreciat în mod greșit că tribunalul a respins cererea de chemare

judecată formulată de către reclamanți pe considerentul diferenței derizorii

între sumele obținute prin cele două rapoarte, în realitate trebuind să acorde

suma de 37.000 RON cu titlu de despăgubire. Or, având în vedere cele două

momente ale realizării raportului de evaluare și raportului de expertiză se

deduce faptul că expropriatorul a respectat dispozițiile legale incidente în

materie și a acordat o justă și prealabilă despăgubire.

Legea

nr. 255/2010 (cea care a abrogat Legea nr. 198/2004) oferă posibilitatea

persoanei expropriate de a ataca hotărârea de despăgubire într-un termen de 3

ani de la momentul comunicării acesteia, iar art. 26 din Legea nr. 33/1994

prevede că "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La

calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia."

Astfel,

în ipoteza în care persoana expropriată ar formula cerere de chemare în

judecată după ani de la comunicarea hotărârii de despăgubire și piața

imobiliară ar înregistra creșteri ale prețurilor, cu siguranță raportul de

expertiză ar calcula o valoare a despăgubirii cu mult mai mare decât cea

oferită de către expropriator.

Este

evident că diferența dintre cele două valori (despăgubire) rezultă și din

fluctuația cursului valutar. În aceste condiții, nu se poate afirma că dreptul

persoanei a fost încălcat prin acordarea unei sume mai mici întrucât

despăgubirea s-a calculat prin raportare la prețurile imobilelor de la data

întocmirii raportului de evaluare.

Examinând

decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

formulat este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare:

Potrivit

art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și

instanța vor ține seama și de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele

de același fel, în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după

caz, altor persoane îndreptățite.

Sintagma

"prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială", definește prețul de piață, cel mai

probabil la o anumită dată, la care trebuie să se vândă dreptul de proprietate

asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o

piață concurențială.

Expertiza

efectuată de către experții Ș.I., B.E. și V.I. a analizat evoluția pieței la

nivelul comunei Bărăganu și efectele vânzării de terenuri în aceeași zonă,

respectiv terenuri în Siminoc și Murfatlar zona A, Viile și terenul agricol

extravilan, învecinat cu canalul magistralei de irigații Negru Vodă.

Folosind

metoda comparației de piață, experții evaluatori au ajuns la concluzia că

prețul terenului în litigiu este cuprins între 0,32 euro/mp și 1,15 euro/mp,

ajungând la valoarea totală de 36.499 RON pentru suprafața de 7485 mp (1,15

euro/mp).

Experții

au folosit pentru evaluarea terenului și metoda capitalizării rentei funciare.

Folosind

această metodă, experții au ajuns la o valoare a terenului în litigiu de 36.951

RON, rotunjit 37.000 RON.

Deoarece

expropriații nu se află în situația de a vinde, dar expropriatorul se află în

situația de a cumpăra, experții au ales valoarea cea mai mare a terenului,

adică cea de 37.000 RON.

Susținerile

recurentei potrivit cărora diferența dintre cele două valori de 34.000 de RON

și respectiv 37.000 RON stabilită prin expertiza dispusă în cauză s-ar datora

cursului euro nu poate fi primită, în condițiile în care exproprierea trebuie

să reflecte o justă despăgubire.

În

raport cu cele mai sus expuse, în temeiul art 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva

Deciziei civile nr. 66 C din 14 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.

Procesat

de GGC - GV