ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1876/2016

Decizia nr. 1876/2016 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 3.811 din 8 octombrie 2013, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondate, atât cererea principală formulată de reclamanții A., B., C. și D., cât și cererea conexă formulată de E. și F., în contradictoriu cu Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 3 august 2004 la B.N.P. G., reclamanții C. și D., A. și B. și E. și F. au dobândit, în cote indivize egale de câte 1/3, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de 5 ha, situat în extravilanul localității Agigea, având categoria de folosință arabil.

Prin Contractul de vânzare-cumpărare cu dezmembrare autentificat la data de 31 mai 2005 la B.N.P. G., reclamanții au hotărât dezmembrarea terenului de 5 ha, în două loturi de 31.850 mp, și respectiv, de 18.150 mp, precum și înstrăinarea celui din urmă lot. Din suprafața rămasă în proprietatea reclamanților, terenul de 8.133 mp (reprezentând parcela A 432/7/1/1) a constituit obiect al exproprierii declanșate în temeiul Legii nr. 255/2010, pentru realizarea lucrării de utilitate publică "Varianta de ocolire a Municipiului Constanța", iar prin Hotărârea nr. 60 din 9 iunie 2011 emisă de pârât a fost stabilită o despăgubire în cuantum de 138.378 RON.

Tribunalul a arătat că reclamanții au contestat hotărârea menționată, atât sub aspectul suprafeței trecute în proprietatea statului, cât și față de cuantumul despăgubirilor stabilite de expropriator, apreciind că acesta nu corespunde valorii reale a terenului și nu acoperă prejudiciul efectiv suferit prin pierderea dreptului de proprietate. În ce privește întinderea terenului supus exproprierii, atât prin cererea principală, cât și prin cea conexă s-a susținut că se impunea și exproprierea suprafeței incluse în zona de protecție a drumului public, în condițiile în care respectivul teren devenea inutilizabil ca urmare a restricțiilor de exploatare impuse de legislația în vigoare.

Instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local (lege specială în materie de expropriere) nu permit expropriatului să conteste și caracterul parțial al exproprierii, acest aspect fiind confirmat, de altfel, prin jurisprudența instanței supreme. Pe aceste argumente instanța de fond a respins critica legată de greșita stabilire a suprafeței de teren supuse exproprierii și posibilității preluării întregului imobil.

Asupra chestiunii cuantumului despăgubirii stabilite prin Hotărârea nr. 60 din 9 iunie 2011, tribunalul a reținut prevederile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 - aplicabile potrivit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 și a procedat la administrarea unei expertize tehnice imobiliare, în cadrul căreia concluziile experților desemnați de instanță și de reclamant nu au fost concordante cu cele ale expertului ales de pârât.

Tribunalul a apreciat că, în analiza punctului de vedere al celor trei experți, trebuie pornit de la constatarea că terenul expropriat, aliat la momentul dobândirii lui de către reclamanți în extravilanul comunei Agigea, a fost trecut în intravilan prin Hotărârea Consiliului Local Agigea nr. 151 din 3 iulie 2009. Cu toate acestea, potrivit relațiilor comunicate prin Adresa nr. x/24.04,2013 emisă de Primăria comunei Agigea, terenul situat în intravilan a rămas încadrat în categoria de folosință arabil, având destinația de teren agricol. Experții H. și I. au folosit ca elemente de comparație terenuri cu destinație comercială sau rezidențială, destinație pe care terenul expropriat ar fi putut-o dobândi doar pe baza unui plan urbanistic zonal aprobat și avizat conform legislației în vigoare.

În cazul de față însă, după cum au confirmat cei doi experți prin răspunsul la obiecțiuni, a fost identificată doar o hotărâre a Consiliului Local Agigea prin care s-a aprobat planul urbanistic general preliminar, iar nu definitiv, al comunei, în baza acestei hotărâri fiind inclus în intravilan și terenul deținut de reclamanți. Altfel spus, experții nu s-au raportat la situația juridică existentă la momentul exproprierii, singura care ar fi putut determina o concluzie științific exactă, ci au avut în vedere un element eventual, al includerii terenului în categoria celor construibile și apte prin aceasta de a fi incluse în viitoare proiecte de investiție privată. Prin folosirea unei baze de comparație străine de regimul juridic al terenului s-a formulat o concluzie care nu poate fundamenta convingerea instanței în sensul subevaluării terenului prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor contestată.

Față de aceste considerente, Tribunalul a reținut că, atât din perspectiva întinderii terenului expropriat, cât și în ceea ce privește valoarea despăgubirilor, Hotărârea nr. 60 din 9 iunie 2011 este legală și temeinică, motiv pentru care au fost respinse, ca nefondate, ambele cereri. Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin Decizia nr. 44C din 11 aprilie 2016 a admis apelurile formulate de reclamanții A., B., C. și D., E. și F. împotriva Sentinței civile nr. 3.811/2013 pronunțată de Tribunalul Constanța. A schimbat în parte sentința apelată, în sensul admiterii cererilor conexe. A anulat Hotărârea nr. 60 din 9 iunie 2011 și a obligat pârâtul către reclamanți la 813.300 RON, despăgubiri, reprezentând contravaloarea terenului expropriat în suprafață de 8.133 mp.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate, A obligat intimatul-pârât către apelanții-reclamanți C. și D. la 3.300 RON, cheltuieli de judecată și către reclamanții-apelanți E. și F. la 700 RON, cheltuieli de judecată. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că există evidente diferențe de regim juridic între cele două proceduri de expropriere prevăzute de Legea nr. 33/1994 și respectiv, de Legea nr. 255/2010.

Astfel, în aplicarea Legii nr. 33/1994, instanța era unica îndrituită să stabilească suprafața ce urma să fie expropriată, inclusiv exproprierea totală, precum și cuantumul despăgubirilor, de unde și abordarea criteriului "la momentul efectuării raportului de expertiză"; transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii în patrimoniul expropriatorului se producea îndată ce obligațiile impuse acestuia prin hotărâre judecătorească erau îndeplinite (art. 28). În aplicarea Legii nr. 255/2010, transferul dreptului de proprietate operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii (art. 9 alin. (4)), competența instanței fiind limitată exclusiv la verificarea cuantumului despăgubirilor datorate.

De aceea și dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 prevăd că "Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii ..." Pentru aceste considerente a fost menținută soluția primei instanțe cât privește respingerea cererii de expropriere a unei suprafețe mai mari, până la exproprierea totală, pentru că documentația tehnico-economică include în acest caz tot ceea ce este - în viziunea expropriatorului - necesar lucrării publice din punct de vedere al amplasamentului, încadrării în zonă și în bugetul aprobat.

Criticile referitoare la lipsa inserării zonei de protecție a drumului public ("Varianta de ocolire a mun. Constanța") în coridorul de expropriere au fost, de asemenea, înlăturate de Curtea de Apel, pârâtul C.N.A.D.N.R. arătând explicit, prin întâmpinare, că în acest coridor se regăsesc și necesarele zone de protecție prevăzute de legislație (Dosar nr. x/118/2011). Această chestiune a fost, de altfel, tranșată și prin concluziile expertizei efectuate de d-nii H., I. și J. la 5 februarie 2013, experții arătând că documentația pusă la dispoziție confirmă respectarea prevederilor O.G. nr. 43/1997. În privința criticii referitoare la prejudiciul consistent suferit de către titularii dreptului de proprietate din cauza exproprierii, prin pierderea valorii suprafeței de teren rămase neexpropriate, instanța de apel a reținut că aceasta este dezvoltată exclusiv pe teza imposibilității edificării unor construcții în apropierea autostrăzii.

Proximitatea suprafeței rămase neexpropriate față de lucrarea de utilitate publică nu poate fi privită întotdeauna ca pe un dezavantaj - în absența oricăror elemente legate de aprobarea anterioară a unui plan urbanistic de detaliu sau a vreunui plan de afaceri, puse în aplicare la data exproprierii - considerentele de această natură fiind subiective și neîntemeiate. În privința despăgubirilor datorate ca "valoare reală" a imobilului supus exproprierii, instanța de apel a reținut incidența în cauză a statuărilor date prin Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale, reiterate în ipoteza specială a Legii nr. 255/2010s prin Decizia nr. 380 din 26 mai 2015 (în referire la art. 22 alin. (3)), privind stabilirea lor în funcție de momentul transferului dreptului de proprietate - care în speță este cel al emiterii Hotărârii nr. 60 din 9 iunie 2011 (astfel cum a arătat și C.N.A.D.N.R.

prin întâmpinarea de la fond depusă la 8 noiembrie 2011). Așa fiind, valoarea de circulație a terenului de 8.133 mp expropriat este indisolubil legată de regimul juridic al acestuia la data emiterii hotărârii menționate.

Curtea de Apel a reținut, pe acest aspect, că, în urma demersurilor efectuate către autoritatea locală și către Consiliul Județean Constanța, s-a confirmat faptul că PUG ai comunei Agigea a rămas la stadiul preliminar, câtă vreme au fost obținute avizele din partea instituțiilor implicate, dar nu a mai fost cerut avizul final pentru varianta lui definitivată și, deci, nu a fost epuizată procedura administrativă de definitivare a planului urbanistic general care propunea includerea în intravilan și a acestei parcele - Adresa Primăriei din 6 noiembrie 2014 și respectiv, Adresa Consiliului Județean Constanța din 10 noiembrie 2014. Modalitatea în care expropriatorul stabilește, prin documentația tehnico-economică aferentă lucrării de utilitate publică, regimul juridic al imobilelor afectate nu poate fi însă contestată ulterior, de către însuși expropriatorul chemat în judecată pentru evaluarea despăgubirii.

în calea contestației formulate de titularii dreptului de proprietate, expropriatorul nu poate veni să conteste înseși elementele definitorii pe care le-a avut în vedere în procedura evaluării preliminare și care au dat despăgubirea propusă - spre a pretinde, spre exemplu, că terenul expropriat, evaluat de el ca intravilan era, de fapt, extravilan (cu intenția de a diminua chiar despăgubirile propuse). În speță, documentația tehnico-cadastrală și raportul de evaluare întocmit în condițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 255/2010 au definit terenul în litigiu ca fiind "intravilan". Documentația depusă de expropriator atestă că la data stabilirii valorii de circulație, de 138.378 RON, parcela a fost indicată ca fiind teren intravilan, ceea ce exclude trimiterea făcută în proces la un alt regim juridic și la posibilitatea evaluării, prin metoda comparației directe, a suprafeței expropriate ca "teren agricol" (astfel cum a prelins C.N.A.D.N.R.).

Această opțiune a expropriatorului nu este, prin urmare, cenzurabilă în instanță, în contestația beneficiarilor despăgubirii; ea poate fi totodată explicată și prin cunoașterea demersurilor inițiate de autoritatea locală pentru definitivarea pianului urbanistic general, care ar fi inclus în intravilan și aceste suprafețe, achiesându-se, așadar, la un regim juridic mai favorabil pentru titularii dreptului de proprietate. Devine incidentă, astfel, soluția de principiu dată de jurisprudența Î.C.C.J., potrivit cu care valoarea de circulație se stabilește prin raportare la tranzacții certe, iar nu la simple oferte de pe piață, soluție aplicată la momentul emiterii hotărârii de expropriere (iunie 2011), pentru un teren intravilan.

Acestea fiind reperele de evaluare, instanța a constatat că singura expertiză judiciară care răspunde integral acestor cerințe este cea a d-nei K. și depusă la termenul din 26 octombrie 2015. Terenurile utilizate ca și comparabile se află în intravilanul localității Agigea, făcând obiectul unor tranzacții în perioada proximă emiterii deciziei de expropriere, stabilindu-se un preț de referință de 24 euro/mp. Expertiza a avut deopotrivă în vedere contractele autentificate la 22 noiembrie 2010 și respectiv, la 31 martie 2011, încheiate direct între Statul Român, prin M.T.I. cu persoane care urmau a fi expropriate în vederea efectuării unei lucrări de utilitate publică. Astfel cum a arătat expertul, aceste contracte directe care se refereau la parcelele ..., au vizat tot terenuri clasificate ca fiind în intravilan Agigea, prețul fiind determinat la cca.

32 euro/mp. Expertiza K. a arătat că acele corecții diferite date de localizare sunt generate de modalitatea în care se poate ajunge la terenul de evaluat, în raport cu comparabilele poziționate mai favorabil, către port și din această perspectivă, terenul în cauză (expropriat) nu are ieșire directă la calea publică. Privitor la componenta de daune, instanța de apel a constatat, astfel cum a arătat și în precedent, că aceasta trebuie raportată la elemente certe de evaluare, iar nu la prezumate pierderi de beneficii pe viitor, ca urmare a dificultăților întrezărite în edificarea unor construcții sau în încheierea unor afaceri profitabile. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

SA, prin mandatar SC L. SA, invocând în drept motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în scopul efectuării unei noi expertize de evaluare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței pronunțate de Tribunalul Constanța, ca fiind temeinică și legală. În motivarea recursului, pârâtul a arătat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și art. 311 alin. (1) și (5) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul H.C.L.

Agigea nr. 151 din 3 iulie 2009 privind aprobarea PUG preliminar nu a parcurs procedura prevăzută de legea specială pentru a definitiva caracterul intravilan al terenului expropriat, caracterul terenului fiind extravilan. Pe cale de consecință, nu are efecte juridice, sub aspectul calculului despăgubirii, faptul că expropriatorul ar fi clasificat terenul expropriat ca fiind intravilan, valoarea despăgubirii trebuind a fi calculată în raport de situația reală a imobilului la data exproprierii - Hotărârea și procesul-verbal, ambele din 9 iunie 2011 indică fără echivoc faptul că terenul expropriat este situat în extravilanul localității Agigea. De aceea, în mod greșit au fost respinse notele scrise formulate de pârât, prin care a formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză, în principal, pentru că nu s-a respectat regimul juridic real al terenului expropriat.

Prin întâmpinare, intimații-reclamanți E. și F. au invocat excepția nulității recursului, arătând că prin cererea de recurs s-au formulat critici de netemeinicie a deciziei din apel, ce vizează stabilirea situației de fapt și care nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat ca temei de drept al recursului. Excepția nulității recursului va fi respinsă, având în vedere că prin cererea de recurs pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA a invocat o greșită aplicare a legii de către instanța de apel, respectiv a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și art. 31 1 alin. (1) și (5) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul.

Or, aceste critici vizează legalitatea deciziei atacate și se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă. Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Prin criticile formulate în recurs, pârâtul invocă o greșită aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor legale enunțate, în ceea ce privește determinarea regimului juridic al terenului expropriat, respectiv nerespectarea categoriei de folosință a acestui bun imobil, aspect care a condus, în opinia recurentului, la stabilirea unei despăgubiri ce nu se circumscrie criteriilor instituie prin art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Sub acest aspect, Curtea de Apel analizând materialul probator administrat în cauză, a stabilit situația de fapt, constatând că, pe calea contestației promovată de titularii dreptului de proprietate, adică ulterior stabilirii regimului juridic al terenului în cadrul procedurii de expropriere în baza documentației tehnico-economică și a raportului de evaluare, expropriatorul nu poate să conteste elementele definitorii pe care le-a avut în vedere în procedura evaluării și care au dat despăgubirea propusă. În acest sens, este de reținut că expropriatorul a încadrat terenul ca fiind intravilan prin H.G. nr. 177 din 23 februarie 2011 pentru completarea H.G. nr. 413/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată rămase de expropriat, situate pe amplasamentul lucrării "Varianta de ocolire a municipiului Constanța", publicată în M. Of.

nr. 168 din 9 martie 2011. Astfel, în cuprinsul Anexei cu Lista imobilelor situate pe coridorul de expropriere al lucrării se stabilește, la poziția 61, că parcela aparținând proprietarilor C. și D. și E. și F. - suprafață de expropriat 8133 mp reprezintă teren intravilan. Ulterior, după data publicării în M. Of. a hotărârii de guvern, respectiv la 23 martie 2011, expropriatorul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. .A, a notificat titularilor dreptului de proprietate "intenția de expropriere a imobilului situat în intravilanul loc. Agigea ... acesta fiind cuprins în coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică ...". Totodată, prin adresa emisă de C.N.A.D.N.R.

SA în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (12) - (13) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, titularii dreptului de proprietate au fost convocați la data de 9 iunie 2011 la sediul Primăriei Agigea, în scopul încheierii "procesului-verbal privind exproprierea terenului imobilului situat în intravilan loc. Agigea ...". Prin urmare, odată cu emiterea hotărârii de guvern prin care a fost expropriat și terenul în litigiu, procedura de expropriere a fost inițiată, iar persoanele expropriate au fost notificate și convocate de către expropriator pentru parcurgerea acestui proces de expropriere, conform etapelor prevăzute de lege.

Or, stabilirea de către expropriator a regimului juridic al terenului ca fiind intravilan reprezintă recunoașterea făcută de instituția competentă și abilitată în acest sens prin lege, a dreptului persoanelor expropriate la o despăgubire determinată inclusiv în baza acestui criteriu definitoriu, respectiv categoria de folosință a imobilului expropriat. Dreptul la despăgubire recunoscut de către autoritatea publică ce reprezintă Statul Român în procedura legală a exproprierii, naște în patrimoniul titularilor dreptului de proprietate o speranță legitimă, protejată de art. l al Primului Protocol la Convenției Europene a Drepturilor Omului, constând în creanța cu o valoare patrimonială determinată în anumite condiții, atestată printr-un act normativ emis de Guvernul României - H.G.

nr. 111 din 23 februarie 2011. Așa fiind, prin verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de normele legale aplicabile și recunoașterea de către instituția competentă a dreptului la despăgubire într-un context edictat, interesul patrimonial al persoanelor expropriate (care nu beneficiază de protecție în temeiul art. 1 din Primul Protocol la Convenția Europeană) s-a transformat într-o valoare patrimonială, care impune respectarea art. 1 al Primului Protocol al Convenției sub a cărei protecție se află. Recurentul-pârât a invocat faptul că prin Hotărârea nr. 60 din 9 iunie 2011 s-a reținut că terenul expropriat este situat în extravilanul localității Agigea. În conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 255/2010, Comisia de analiză a cererilor depuse de titularii de drepturi reale asupra imobilelor expropriate situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Varianta de ocolire a municipiului Constanța" din cadrul C.N.A.D.N.R.

SA a emis Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii din 9 iunie 2011. Așadar, legea specială definește această hotărâre "de stabilire a cuantumului despăgubirii", comisia constituită de expropriator având numai competența de a se pronunța asupra acestui aspect și nu asupra celor stabilite prin hotărâre de guvern, adoptată pentru declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată rămase de expropriat, situate pe amplasamentul lucrării. Nici Hotărârea Consiliului Local Agigea din 3 iulie 2009 privind aprobarea PUG preliminar, invocată de recurentul-pârât, nu poate prevala în raport cu H.G. nr. 177 din 23 februarie 2011, primul fiind un act normativ de nivel inferior, emis de o autoritate publică locală.

Având în vedere argumentele reținute privind categoria de folosință și regimul juridic al terenului expropriat, Înalta Curte constată că instanța de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care prevăd că "experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul ca care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și la daunele aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia". Statuând că parcela supusă exproprierii a fost indicată de expropriator ca fiind teren intravilan, Curtea de Apel a determinat valoarea de circulație a imobilului și, implicit, cuantumul despăgubirilor, prin validarea concluziilor expertului care a răspuns cerințelor legale și care a folosit ca și comparabile și repere de evaluare, terenuri aflate în intravilanul localității Agigea, ce au făcut obiectul unor tranzacții în perioada proximă emiterii deciziei de expropriere.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectul contestai și, astfel, nu sunt îndeplinite condițiile motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul pârâtului urmând a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGE D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, prin mandatar SC L. SA împotriva Deciziei nr. 44C din 11 aprilie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2016. Procesat de GGC - N