ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1876/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1876/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
1876/2016
Asupra
recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.
3.811 din 8 octombrie 2013, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondate,
atât cererea principală formulată de reclamanții A., B., C.
și D., cât și cererea conexă formulată de E. și F., în
contradictoriu cu Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.
Pentru a
pronunța această soluție, prima instanță a
reținut că prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la
data de 3 august 2004 la B.N.P. G., reclamanții C. și D., A. și
B. și E. și F. au dobândit, în cote indivize egale de câte 1/3,
dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de 5 ha, situat în
extravilanul localității Agigea, având categoria de
folosință arabil. Prin Contractul de vânzare-cumpărare cu
dezmembrare autentificat la data de 31 mai 2005 la B.N.P. G., reclamanții
au hotărât dezmembrarea terenului de 5 ha, în două loturi de 31.850
mp, și respectiv, de 18.150 mp, precum și înstrăinarea celui din
urmă lot.
Din
suprafața rămasă în proprietatea reclamanților, terenul de
8.133 mp (reprezentând parcela A 432/7/1/1) a constituit obiect al exproprierii
declanșate în temeiul Legii nr. 255/2010, pentru realizarea lucrării
de utilitate publică "Varianta de ocolire a Municipiului
Constanța", iar prin Hotărârea nr. 60 din 9 iunie 2011
emisă de pârât a fost stabilită o despăgubire în cuantum de
138.378 RON.
Tribunalul a
arătat că reclamanții au contestat hotărârea
menționată, atât sub aspectul suprafeței trecute în proprietatea
statului, cât și față de cuantumul despăgubirilor stabilite
de expropriator, apreciind că acesta nu corespunde valorii reale a
terenului și nu acoperă prejudiciul efectiv suferit prin pierderea
dreptului de proprietate.
În ce
privește întinderea terenului supus exproprierii, atât prin cererea
principală, cât și prin cea conexă s-a susținut că se
impunea și exproprierea suprafeței incluse în zona de protecție
a drumului public, în condițiile în care respectivul teren devenea
inutilizabil ca urmare a restricțiilor de exploatare impuse de
legislația în vigoare.
Instanța
de fond a reținut că dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară
realizării unor obiective de interes național, județean și
local (lege specială în materie de expropriere) nu permit expropriatului
să conteste și caracterul parțial al exproprierii, acest aspect
fiind confirmat, de altfel, prin jurisprudența instanței supreme. Pe
aceste argumente instanța de fond a respins critica legată de
greșita stabilire a suprafeței de teren supuse exproprierii și
posibilității preluării întregului imobil.
Asupra
chestiunii cuantumului despăgubirii stabilite prin Hotărârea nr. 60
din 9 iunie 2011, tribunalul a reținut prevederile art. 26 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 33/1994 - aplicabile potrivit art. 22 alin. (3) din
Legea nr. 255/2010 și a procedat la administrarea unei expertize tehnice
imobiliare, în cadrul căreia concluziile experților desemnați de
instanță și de reclamant nu au fost concordante cu cele ale
expertului ales de pârât.
Tribunalul a
apreciat că, în analiza punctului de vedere al celor trei experți,
trebuie pornit de la constatarea că terenul expropriat, aliat la momentul
dobândirii lui de către reclamanți în extravilanul comunei Agigea, a
fost trecut în intravilan prin Hotărârea Consiliului Local Agigea nr. 151
din 3 iulie 2009. Cu toate acestea, potrivit relațiilor comunicate prin
Adresa nr. x/24.04,2013 emisă de Primăria comunei Agigea, terenul
situat în intravilan a rămas încadrat în categoria de folosință
arabil, având destinația de teren agricol.
Experții
H. și I. au folosit ca elemente de comparație terenuri cu
destinație comercială sau rezidențială, destinație pe
care terenul expropriat ar fi putut-o dobândi doar pe baza unui plan urbanistic
zonal aprobat și avizat conform legislației în vigoare. În cazul de
față însă, după cum au confirmat cei doi experți prin
răspunsul la obiecțiuni, a fost identificată doar o
hotărâre a Consiliului Local Agigea prin care s-a aprobat planul
urbanistic general preliminar, iar nu definitiv, al comunei, în baza acestei
hotărâri fiind inclus în intravilan și terenul deținut de
reclamanți. Altfel spus, experții nu s-au raportat la situația
juridică existentă la momentul exproprierii, singura care ar fi putut
determina o concluzie științific exactă, ci au avut în vedere un
element eventual, al includerii terenului în categoria celor construibile și
apte prin aceasta de a fi incluse în viitoare proiecte de investiție
privată.
Prin
folosirea unei baze de comparație străine de regimul juridic al
terenului s-a formulat o concluzie care nu poate fundamenta convingerea
instanței în sensul subevaluării terenului prin hotărârea de
stabilire a despăgubirilor contestată.
Față
de aceste considerente, Tribunalul a reținut că, atât din perspectiva
întinderii terenului expropriat, cât și în ceea ce privește valoarea
despăgubirilor, Hotărârea nr. 60 din 9 iunie 2011 este legală și
temeinică, motiv pentru care au fost respinse, ca nefondate, ambele
cereri.
Curtea de
Apel Constanța, secția I civilă, prin Decizia nr. 44C din 11
aprilie 2016 a admis apelurile formulate de reclamanții A., B., C. și
D., E. și F. împotriva Sentinței civile nr. 3.811/2013
pronunțată de Tribunalul Constanța.
A schimbat în
parte sentința apelată, în sensul admiterii cererilor conexe.
A anulat
Hotărârea nr. 60 din 9 iunie 2011 și a obligat pârâtul către
reclamanți la 813.300 RON, despăgubiri, reprezentând contravaloarea
terenului expropriat în suprafață de 8.133 mp.
A
menținut restul dispozițiilor sentinței apelate,
A obligat
intimatul-pârât către apelanții-reclamanți C. și D. la
3.300 RON, cheltuieli de judecată și către
reclamanții-apelanți E. și F. la 700 RON, cheltuieli de
judecată.
Pentru a
decide astfel, instanța de apel a reținut că există
evidente diferențe de regim juridic între cele două proceduri de
expropriere prevăzute de Legea nr. 33/1994 și respectiv, de Legea nr.
255/2010.
Astfel, în
aplicarea Legii nr. 33/1994, instanța era unica îndrituită să
stabilească suprafața ce urma să fie expropriată, inclusiv
exproprierea totală, precum și cuantumul despăgubirilor, de unde
și abordarea criteriului "la momentul efectuării raportului de
expertiză"; transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor
supuse exproprierii în patrimoniul expropriatorului se producea îndată ce
obligațiile impuse acestuia prin hotărâre judecătorească
erau îndeplinite (art. 28).
În aplicarea
Legii nr. 255/2010, transferul dreptului de proprietate operează de drept
la data emiterii actului administrativ de expropriere de către
expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii
(art. 9 alin. (4)), competența instanței fiind limitată exclusiv
la verificarea cuantumului despăgubirilor datorate.
De aceea
și dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 prevăd
că "Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile
prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art.
21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de
utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii
..."
Pentru aceste
considerente a fost menținută soluția primei instanțe cât
privește respingerea cererii de expropriere a unei suprafețe mai
mari, până la exproprierea totală, pentru că documentația
tehnico-economică include în acest caz tot ceea ce este - în viziunea
expropriatorului - necesar lucrării publice din punct de vedere al
amplasamentului, încadrării în zonă și în bugetul aprobat.
Criticile
referitoare la lipsa inserării zonei de protecție a drumului public
("Varianta de ocolire a mun. Constanța") în coridorul de
expropriere au fost, de asemenea, înlăturate de Curtea de Apel, pârâtul
C.N.A.D.N.R. arătând explicit, prin întâmpinare, că în acest coridor
se regăsesc și necesarele zone de protecție prevăzute de
legislație (Dosar nr. x/118/2011). Această chestiune a fost, de
altfel, tranșată și prin concluziile expertizei efectuate de
d-nii H., I. și J. la 5 februarie 2013, experții arătând că
documentația pusă la dispoziție confirmă respectarea
prevederilor O.G. nr. 43/1997.
În
privința criticii referitoare la prejudiciul consistent suferit de
către titularii dreptului de proprietate din cauza exproprierii, prin
pierderea valorii suprafeței de teren rămase neexpropriate,
instanța de apel a reținut că aceasta este dezvoltată
exclusiv pe teza imposibilității edificării unor
construcții în apropierea autostrăzii. Proximitatea suprafeței
rămase neexpropriate față de lucrarea de utilitate publică
nu poate fi privită întotdeauna ca pe un dezavantaj - în absența
oricăror elemente legate de aprobarea anterioară a unui plan
urbanistic de detaliu sau a vreunui plan de afaceri, puse în aplicare la data
exproprierii - considerentele de această natură fiind subiective
și neîntemeiate.
În privința
despăgubirilor datorate ca "valoare reală" a imobilului
supus exproprierii, instanța de apel a reținut incidența în
cauză a statuărilor date prin Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a
Curții Constituționale, reiterate în ipoteza specială a Legii
nr. 255/2010s prin Decizia nr. 380 din 26 mai 2015 (în referire la art. 22
alin. (3)), privind stabilirea lor în funcție de momentul transferului
dreptului de proprietate - care în speță este cel al emiterii
Hotărârii nr. 60 din 9 iunie 2011 (astfel cum a arătat și
C.N.A.D.N.R. prin întâmpinarea de la fond depusă la 8 noiembrie 2011).
Așa
fiind, valoarea de circulație a terenului de 8.133 mp expropriat este
indisolubil legată de regimul juridic al acestuia la data emiterii
hotărârii menționate.
Curtea de
Apel a reținut, pe acest aspect, că, în urma demersurilor efectuate
către autoritatea locală și către Consiliul Județean
Constanța, s-a confirmat faptul că PUG ai comunei Agigea a rămas
la stadiul preliminar, câtă vreme au fost obținute avizele din partea
instituțiilor implicate, dar nu a mai fost cerut avizul final pentru
varianta lui definitivată și, deci, nu a fost epuizată procedura
administrativă de definitivare a planului urbanistic general care propunea
includerea în intravilan și a acestei parcele - Adresa Primăriei din
6 noiembrie 2014 și respectiv, Adresa Consiliului Județean
Constanța din 10 noiembrie 2014.
Modalitatea
în care expropriatorul stabilește, prin documentația
tehnico-economică aferentă lucrării de utilitate publică,
regimul juridic al imobilelor afectate nu poate fi însă contestată
ulterior, de către însuși expropriatorul chemat în judecată
pentru evaluarea despăgubirii. în calea contestației formulate de
titularii dreptului de proprietate, expropriatorul nu poate veni să
conteste înseși elementele definitorii pe care le-a avut în vedere în
procedura evaluării preliminare și care au dat despăgubirea
propusă - spre a pretinde, spre exemplu, că terenul expropriat,
evaluat de el ca intravilan era, de fapt, extravilan (cu intenția de a
diminua chiar despăgubirile propuse).
În
speță, documentația tehnico-cadastrală și raportul de
evaluare întocmit în condițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 255/2010
au definit terenul în litigiu ca fiind "intravilan".
Documentația
depusă de expropriator atestă că la data stabilirii valorii de
circulație, de 138.378 RON, parcela a fost indicată ca fiind teren
intravilan, ceea ce exclude trimiterea făcută în proces la un alt
regim juridic și la posibilitatea evaluării, prin metoda comparației
directe, a suprafeței expropriate ca "teren agricol" (astfel cum
a prelins C.N.A.D.N.R.). Această opțiune a expropriatorului nu este,
prin urmare, cenzurabilă în instanță, în contestația
beneficiarilor despăgubirii; ea poate fi totodată explicată
și prin cunoașterea demersurilor inițiate de autoritatea
locală pentru definitivarea pianului urbanistic general, care ar fi inclus
în intravilan și aceste suprafețe, achiesându-se, așadar, la un
regim juridic mai favorabil pentru titularii dreptului de proprietate.
Devine
incidentă, astfel, soluția de principiu dată de
jurisprudența Î.C.C.J., potrivit cu care valoarea de circulație se
stabilește prin raportare la tranzacții certe, iar nu la simple
oferte de pe piață, soluție aplicată la momentul emiterii
hotărârii de expropriere (iunie 2011), pentru un teren intravilan.
Acestea fiind
reperele de evaluare, instanța a constatat că singura expertiză
judiciară care răspunde integral acestor cerințe este cea a
d-nei K. și depusă la termenul din 26 octombrie 2015.
Terenurile
utilizate ca și comparabile se află în intravilanul
localității Agigea, făcând obiectul unor tranzacții în
perioada proximă emiterii deciziei de expropriere, stabilindu-se un
preț de referință de 24 euro/mp. Expertiza a avut deopotrivă
în vedere contractele autentificate la 22 noiembrie 2010 și respectiv, la
31 martie 2011, încheiate direct între Statul Român, prin M.T.I. cu persoane
care urmau a fi expropriate în vederea efectuării unei lucrări de
utilitate publică. Astfel cum a arătat expertul, aceste contracte
directe care se refereau la parcelele ..., au vizat tot terenuri clasificate ca
fiind în intravilan Agigea, prețul fiind determinat la cca. 32 euro/mp.
Expertiza K.
a arătat că acele corecții diferite date de localizare sunt
generate de modalitatea în care se poate ajunge la terenul de evaluat, în
raport cu comparabilele poziționate mai favorabil, către port și
din această perspectivă, terenul în cauză (expropriat) nu are
ieșire directă la calea publică.
Privitor la
componenta de daune, instanța de apel a constatat, astfel cum a
arătat și în precedent, că aceasta trebuie raportată la
elemente certe de evaluare, iar nu la prezumate pierderi de beneficii pe
viitor, ca urmare a dificultăților întrezărite în edificarea
unor construcții sau în încheierea unor afaceri profitabile.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA,
prin mandatar SC L. SA, invocând în drept motivul prevăzut de art. 304
pct. 9 C. proc. civ. și solicitând, în principal, casarea hotărârii
atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în scopul efectuării
unei noi expertize de evaluare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii
atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței
pronunțate de Tribunalul Constanța, ca fiind temeinică și
legală.
În motivarea
recursului, pârâtul a arătat că instanța de apel a făcut o
greșită aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 26
alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de
utilitate publică, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcții și art. 311 alin. (1)
și (5) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și
urbanismul
H.C.L. Agigea
nr. 151 din 3 iulie 2009 privind aprobarea PUG preliminar nu a parcurs
procedura prevăzută de legea specială pentru a definitiva
caracterul intravilan al terenului expropriat, caracterul terenului fiind
extravilan.
Pe cale de
consecință, nu are efecte juridice, sub aspectul calculului
despăgubirii, faptul că expropriatorul ar fi clasificat terenul expropriat
ca fiind intravilan, valoarea despăgubirii trebuind a fi calculată în
raport de situația reală a imobilului la data exproprierii -
Hotărârea și procesul-verbal, ambele din 9 iunie 2011 indică
fără echivoc faptul că terenul expropriat este situat în
extravilanul localității Agigea.
De aceea, în
mod greșit au fost respinse notele scrise formulate de pârât, prin care a
formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză, în principal, pentru
că nu s-a respectat regimul juridic real al terenului expropriat.
Prin
întâmpinare, intimații-reclamanți E. și F. au invocat
excepția nulității recursului, arătând că prin cererea
de recurs s-au formulat critici de netemeinicie a deciziei din apel, ce
vizează stabilirea situației de fapt și care nu pot fi încadrate
în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat ca temei de drept
al recursului.
Excepția
nulității recursului va fi respinsă, având în vedere că
prin cererea de recurs pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA a invocat o
greșită aplicare a legii de către instanța de apel,
respectiv a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind
exproprierea pentru cauză de utilitate publică, art. 23 alin. (1) din
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcții și art. 31
1
alin. (1) și (5) din Legea
nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul.
Or, aceste
critici vizează legalitatea deciziei atacate și se circumscriu
motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi
analizate din această perspectivă.
Recursul este
nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin
criticile formulate în recurs, pârâtul invocă o greșită aplicare
de către instanța de apel a dispozițiilor legale enunțate,
în ceea ce privește determinarea regimului juridic al terenului
expropriat, respectiv nerespectarea categoriei de folosință a acestui
bun imobil, aspect care a condus, în opinia recurentului, la stabilirea unei
despăgubiri ce nu se circumscrie criteriilor instituie prin art. 26 alin.
(2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate
publică.
Sub acest
aspect, Curtea de Apel analizând materialul probator administrat în cauză,
a stabilit situația de fapt, constatând că, pe calea
contestației promovată de titularii dreptului de proprietate, adică
ulterior stabilirii regimului juridic al terenului în cadrul procedurii de
expropriere în baza documentației tehnico-economică și a
raportului de evaluare, expropriatorul nu poate să conteste elementele
definitorii pe care le-a avut în vedere în procedura evaluării și
care au dat despăgubirea propusă.
În acest
sens, este de reținut că expropriatorul a încadrat terenul ca fiind
intravilan prin H.G. nr. 177 din 23 februarie 2011 pentru completarea H.G. nr.
413/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor
proprietate privată rămase de expropriat, situate pe amplasamentul
lucrării "Varianta de ocolire a municipiului Constanța",
publicată în M. Of. nr. 168 din 9 martie 2011.
Astfel, în
cuprinsul Anexei cu Lista imobilelor situate pe coridorul de expropriere al
lucrării se stabilește, la poziția 61, că parcela
aparținând proprietarilor C. și D. și E. și F. -
suprafață de expropriat 8133 mp reprezintă teren intravilan.
Ulterior,
după data publicării în M. Of. a hotărârii de guvern, respectiv
la 23 martie 2011, expropriatorul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. .A, a
notificat titularilor dreptului de proprietate "intenția de
expropriere a imobilului situat în intravilanul loc. Agigea ... acesta fiind
cuprins în coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică
...".
Totodată,
prin adresa emisă de C.N.A.D.N.R. SA în temeiul dispozițiilor art. 15
alin. (12) - (13) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010,
titularii dreptului de proprietate au fost convocați la data de 9 iunie 2011
la sediul Primăriei Agigea, în scopul încheierii "procesului-verbal
privind exproprierea terenului imobilului situat în intravilan loc. Agigea
...".
Prin urmare,
odată cu emiterea hotărârii de guvern prin care a fost expropriat
și terenul în litigiu, procedura de expropriere a fost inițiată,
iar persoanele expropriate au fost notificate și convocate de către
expropriator pentru parcurgerea acestui proces de expropriere, conform etapelor
prevăzute de lege.
Or,
stabilirea de către expropriator a regimului juridic al terenului ca fiind
intravilan reprezintă recunoașterea făcută de
instituția competentă și abilitată în acest sens prin lege,
a dreptului persoanelor expropriate la o despăgubire determinată inclusiv
în baza acestui criteriu definitoriu, respectiv categoria de
folosință a imobilului expropriat.
Dreptul la
despăgubire recunoscut de către autoritatea publică ce
reprezintă Statul Român în procedura legală a exproprierii,
naște în patrimoniul titularilor dreptului de proprietate o
speranță legitimă, protejată de art. l al Primului Protocol
la Convenției Europene a Drepturilor Omului, constând în creanța cu o
valoare patrimonială determinată în anumite condiții,
atestată printr-un act normativ emis de Guvernul României - H.G. nr. 111
din 23 februarie 2011.
Așa
fiind, prin verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de normele legale
aplicabile și recunoașterea de către instituția
competentă a dreptului la despăgubire într-un context edictat,
interesul patrimonial al persoanelor expropriate (care nu beneficiază de
protecție în temeiul art. 1 din Primul Protocol la Convenția
Europeană) s-a transformat într-o valoare patrimonială, care impune
respectarea art. 1 al Primului Protocol al Convenției sub a cărei
protecție se află.
Recurentul-pârât
a invocat faptul că prin Hotărârea nr. 60 din 9 iunie 2011 s-a
reținut că terenul expropriat este situat în extravilanul
localității Agigea.
În
conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 255/2010, Comisia de
analiză a cererilor depuse de titularii de drepturi reale asupra
imobilelor expropriate situate pe amplasamentul lucrării de utilitate
publică "Varianta de ocolire a municipiului Constanța" din
cadrul C.N.A.D.N.R. SA a emis Hotărârea de stabilire a cuantumului
despăgubirii din 9 iunie 2011.
Așadar,
legea specială definește această hotărâre "de
stabilire a cuantumului despăgubirii", comisia constituită de
expropriator având numai competența de a se pronunța asupra acestui
aspect și nu asupra celor stabilite prin hotărâre de guvern,
adoptată pentru declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor
proprietate privată rămase de expropriat, situate pe amplasamentul
lucrării.
Nici
Hotărârea Consiliului Local Agigea din 3 iulie 2009 privind aprobarea PUG
preliminar, invocată de recurentul-pârât, nu poate prevala în raport cu
H.G. nr. 177 din 23 februarie 2011, primul fiind un act normativ de nivel
inferior, emis de o autoritate publică locală.
Având în
vedere argumentele reținute privind categoria de folosință
și regimul juridic al terenului expropriat, Înalta Curte constată
că instanța de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor cu
respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care
prevăd că "experții, precum și instanța, vor
ține seama de prețul ca care se vând, în mod obișnuit, imobilele
de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data
întocmirii raportului de expertiză, precum și la daunele aduse
proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând
în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
Statuând
că parcela supusă exproprierii a fost indicată de expropriator
ca fiind teren intravilan, Curtea de Apel a determinat valoarea de
circulație a imobilului și, implicit, cuantumul despăgubirilor,
prin validarea concluziilor expertului care a răspuns cerințelor
legale și care a folosit ca și comparabile și repere de
evaluare, terenuri aflate în intravilanul localității Agigea, ce au
făcut obiectul unor tranzacții în perioada proximă emiterii
deciziei de expropriere.
Pentru
considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea
atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectul
contestai și, astfel, nu sunt îndeplinite condițiile motivului
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul pârâtului urmând a fi
respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGE
D E C I D E
Respinge
excepția nulității recursului.
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, prin
mandatar SC L. SA împotriva Deciziei nr. 44C din 11 aprilie 2016 a Curții
de Apel Constanța, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2016.
Procesat de