ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5339/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5339/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului civil

de față;

Prin cererea

formulată la 11 noiembrie 2009 și înregistrată sub nr. 12126/118/2009

reclamanții G.I. și G.S. au chemat în judecata pârâtul Statul Român prin

Ministerul Transporturilor, prin Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA și Consiliul Local Agigea pentru a se dispune anularea

parțială a Hotărârilor de stabilire și consemnare a despăgubirilor nr. 61, 62,

63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70 și 71 din 21 august 2009, în ceea ce privește

cuantumul despăgubirilor stabilite și obligarea intimaților la plata de

despăgubiri în cuantum de 703.215 euro, în echivalent în lei la data plății

efective, reprezentând valoarea reală a circulației imobilelor expropriate și

52.090 euro, în echivalent în lei la data plății efective, reprezentând

prejudiciul suferit în urma exproprierii terenurilor.

În motivare au

susținut reclamanții că sunt titularii dreptului de proprietate asupra

suprafeței de teren expropriate de 5.209 mp ce face parte din Sola 12 parcela A

428/3.

Prin hotărârile nr. 61-71

din 18 august 2009 s-a aprobat acordarea de despăgubiri bănești pentru

imobilele expropriate conform Legii nr. 198/2004, în scopul construirii

obiectivului de investiție „Varianta de ocolire a Municipiului Constanța”.

Pentru fiecare dintre

cele 9 loturi în suprafață de 500 mp s-au stabilit despăgubiri în valoare de

33.772, 80 lei, ceea ce înseamnă 67,5 lei, un lot fiind evaluat la suma de 8000

euro, respectiv 16 euro mp.

Se precizează că

stabilirea unei juste despăgubiri, care să reflecte adevărata valoare a

imobilului expropriat este o condiție esențială în procedura Legii nr. 33/1994.

Din raportul de

evaluare întocmit de SC A.M.P. SRL rezultă că 1 mp situat în extravilanul

comunei Agigea este evaluat la 135 euro, având în vedere că sola este situată

într-o zonă în plină dezvoltare, cu potențial atât din punct de vedere comercial,

fiind în apropierea magazinului D., cât și locativ, la extremitatea satului

Lazu.

În drept, reclamanta

a invocat dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea

pentru cauze de utilitate publica precum și art. 9 și 10 din Legea nr.

198/2004.

În apărare, pârâtul

Consiliul Local Agigea a invocat excepția lipsei calității procesual pasive,

deoarece expropriatorul nu este nici comuna nici Consiliul Local, iar

despăgubirile nu se efectuează din fondurile autorităților locale.

Prin încheierea din

23 februarie 2010 instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a

Consiliului Local Agigea și a dispus scoaterea acestuia din cauză, cu motivarea

că această parte nu este expropriatorul și nu are obligația de a plată a

despăgubirilor.

Prin sentința civilă nr.

6715 din 20 decembrie 2011 Tribunalul Constanța a respins acțiunea formulată în

contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Agigea ca fiind formulată în

contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă și a respins acțiunea

formulată de reclamanții G.I. și G.S. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român

prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - C.N. Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România S.A., ca nefondată.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut că deși raportul de expertiză

efectuat în cauză a determinat, prin raportare la standardele de evaluare

internațională, că valoarea de piață a metrului pătrat din parcela indicată de

către reclamanți este de 58,40 euro, valoare stabilită prin Metoda comparației

directe, nu pot fi reținute concluziile acestui raport deoarece valoarea

terenului a fost stabilită prin raportare la aprecierile făcute de cei doi

experți vis a vis de o dezvoltare viitoare a zonei care, în prezent, reprezintă

doar un deziderat. Potrivit legii despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului, calculată la data exproprierii, avându-se în vedere realitățile

economice de la acea dată și nu prin raportare la utilizarea pe care expertul o

apreciază ca fiind cea mai bună, într-un viitor mai mult sau mai puțin

îndepărtat, de dezvoltare a unor ansambluri rezidențiale.

Instanța a mai

reținut că, în prezent, imobilul se află în extravilanul satului Lazu, comuna

Agigea, având categoria de folosință de teren agricol, iar o eventuală

includere a acestuia în intravilanul localității nu poate influența

semnificativ prețul, atâta timp cât această includere nu se știe când se va

produce, iar exproprierea s-a efectuat la momentul la care terenul nu făcea

parte din intravilanul satului Lazu, comuna Agigea.

Documentația depusă

de reclamanți, respectiv certificatul de urbanism și avizul favorabil emis de E.E.D.

Sucursala Constanța, sunt acte premergătoare hotărârii de trecere efectivă a

terenului în intravilanul satului Lazu, comuna Agigea.

În aceste condiții,

s-a constatat că despăgubirea stabilită de expropriator la 16 euro/mp este

conformă cu realitatea, aceasta fiind valoarea reală a terenului la data

exproprierii.

În ceea ce privește

prejudiciul încercat de către reclamanți prin daunele produse ca urmare a

exproprierii, instanța a avut în vedere poziția procesuală a părților, care au

precizat că această cerere va fi soluționată în cadrul altor dosare aflate pe

rolul instanței și care vizează exproprierea altor loturi de teren proprietatea

reclamanților, loturi învecinate cu terenul din prezenta cauză.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții G.I. și G.S., hotărâre pe care au

considerat-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- În mod greșit s-a

reținut situația juridică a terenului expropriat la data emiterii hotărârilor

de expropriere pentru că, prin Hotărârea nr. 151 din 03 iulie 2009 a

Consiliului Local Agigea, terenul din Sola 12 parcela A428/3, din care fac

parte și terenurile expropriate, a fost trecut în intravilanul Comunei Agigea.

Această hotărâre este anterioară exproprierii și instanța de fond avea la dosar

dovada acestei situații, fiind depuse atât Hotărârea nr. 151/2009 cât și

adeverințele din 21 noiembrie 2009 și 23 noiembrie 2009 prin care Primăria

Comunei Agigea a atestat introducerea în intravilan a parcelelor A 428/2/2 și A

428/3. Această situație a fost reținută și prin raportul de expertiză efectuat

în cauză astfel că instanța de fond din eroare a invalidat acest raport și a

respins acțiunea ca neîntemeiată.

- Instanța de fond a

invalidat raportul de expertiză fără ca, în baza rolului activ, să solicite

experților lămuriri suplimentare în justificarea comparabilelor folosite la

evaluare, pentru a stabili pe deplin situația de fapt. Concluziile expertizei

în ce privește cea de a doua metodă de evaluare, metoda fluxului de numerar, au

fost înlăturate de instanța de fond fără nici o motivare, deși această metodă a

ajuns la o valoare similară cu prima și este prevăzută în Standardele

Internaționale de Evaluare.

- În mod greșit a

înlăturat instanța concluziile expertizei cu motivarea că aceasta s-ar raporta

exclusiv la o viitoare dezvoltare a zonei care, în prezent, reprezintă doar un

deziderat, pentru că valoarea de circulație a terenului a fost stabilită prin

metoda comparației directe avându-se în vedere oferte ale agențiilor imobiliare

pentru terenuri similare și pentru că o dezvoltare imobiliară a zonei nu poate

fi îndepărtată în timp câtă vreme o suprafață mare de teren, inclusiv cea

aparținând reclamanților, a fost scoasă din circuitul agricol și trecută în

intravilanul localității, proprietarii obținând chiar autorizații de

construcție și edificând construcții în zonă.

- Valoarea de

circulație a terenului trebuie stabilită în raport cu momentul imediat anterior

începerii procedurilor de expropriere, iar nu după expropriere, numai în acest

fel despăgubirea putând să aibă un caracter just iar, la data demarării

lucrărilor publice pentru care s-a realizat exproprierea, zona era inclusă în

proiecte de dezvoltare imobiliară de tip rezidențial, terenul reclamanților

fiind situat foarte aproape de șoseaua națională și cu ieșire directă la drumul

public.

- Neîntemeiat a

considerat instanța de fond că despăgubirea stabilită de expropriator, de 16

euro/mp, este conformă cu realitatea pentru că probele din dosar conduceau la o

altă concluzie, raportul de evaluare ce a stat la baza hotărârilor contestate

fiind criticat de către reclamanți pentru că a fost întocmit cu mai mult de un

an înainte de expropriere și realizează o analiză generală a terenurilor

agricole din extravilanul unor localități, fără să țină cont de

caracteristicile loturilor expropriate.

Prin întâmpinare,

pârâtul Statul Român a solicitat respingerea apelului arătând că, prin

Hotărârea nr. 151 din 03 iulie 2009 a consiliului Local Agigea, s-a aprobat un

Plan Urbanistic General Preliminar al comunei, plan care, potrivit art. 46 alin.

(2) lit. a) și b) din Legea nr. 350/2001, până la aprobare, nu are puterea

legală de a modifica regimul juridic al terenului. În lipsa unor documente de

urbanism definitive la data emiterii hotărârilor de expropriere susținerile

apelanților nu sunt întemeiate.

Mai susține intimatul

pârât că în mod corect prima instanță a înlăturat concluziile raportului de

expertiză pentru că valoarea reținută prin acest raport nu este o valoare reală

potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, expertiza pornind de la

ipoteza greșită că terenul se află în intravilanul localității, iar nu că

terenul era extravilan, categoria de folosință arabil.

Prin decizia civilă nr.

15/C din 30 ianuarie 2013, Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă a

respins, ca nefondat, apelul.

În motivarea deciziei

s-au reținut următoarele.

Apelul reclamanților

impune o analiză a legalității și temeiniciei hotărârii primei instanțe

structurată pe două elemente, respectiv analiza regimului juridic al

terenurilor expropriate și valoarea despăgubirii cuvenită reclamanților pentru

aceste terenuri.

a) În ceea ce

privește regimul juridic al terenurilor supuse exproprierii, analiza trebuie să

aibă în vedere momentul în raport de care se stabilește acest regim, moment

determinat explicit prin art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (text

aplicabil în speță), respectiv „la data întocmirii raportului de expertiză”, mai

clar, la data evaluării prin raportul de evaluare, acesta fiind potrivit art. 25

din lege actul care stă la baza fundamentării cuantumului despăgubirilor

oferite de expropriator.

Evaluarea terenurilor

supuse exproprierii, proprietatea reclamanților, s-a realizat în 28 februarie

2009 conform raportului de evaluare întocmit de ing. B.C. și B.D. (filele

160–164 și 173–227 dosar apel), dată la care, în mod necontestat, terenurile

figurau în toate evidențele ca având regimul juridic al terenurilor extravilane

arabile.

Critica apelanților

reclamanți raportează însă analiza regimului juridic la momentul emiterii

hotărârilor de expropriere, respectiv 18 august 2009, susținând că la această

dată terenurile se aflau în intravilanul comunei Agigea ca urmare a includerii

lor în intravilan prin Hotărârea nr. 151 din 3 iulie 2009 a Consiliului Local al comunei Agigea.

Această susținere nu

poate fi reținută de instanță pentru încadrarea terenurilor în categoria

intravilan, pentru că prin hotărârea sus menționată s-a realizat o delimitare

nedefinitivă a teritoriului intravilan al localității, Planul Urbanistic

General aprobat fiind unul preliminar, iar nu unul definitiv, astfel cum este

cerut prin dispozițiile art. 45 și 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 350/2001

privind amenajarea teritoriului și urbanismul.

Pentru a se realiza o

legală delimitare a intravilanului în cadrul teritoriului administrativ al

localității Agigea era necesar ca Planul Urbanistic General Preliminar aprobat

prin H.C.L. nr. 151 din 3 iulie 2009 să fie finalizat și aprobat potrivit art. 56

din Legea nr. 350/2001, ca documentație de urbanism definitivă, în termen de 12

luni (art. 60 din lege). În cazul localității Agigea, definitivarea P.U.G.-ului

preliminar nu s-a realizat nici la data soluționării cauzei în apel, adresa din

11 decembrie 2012 emisă de Consiliul Local Agigea și certificatele de urbanism

din 14 ianuarie 2013 eliberate la solicitarea reclamanților pentru terenurile

neexpropriate proprietatea lor întemeindu-se pe același P.U.G. preliminar.

Nici plata unui

impozit corespunzător ca și cuantum unor terenuri aflate în intravilanul

localității Agigea nu poate fi primită ca argument pentru încadrarea

terenurilor expropriate în această categorie pentru că impozitul a fost

calculat astfel pentru o perioadă ulterioară exproprierii, după H.C.L. nr. 151

din 3 iulie 2009 și pentru alte parcele de teren decât cele expropriate.

Prin urmare, față de

toate aceste considerente, se constată că în mod corect a stabilit prima

instanță că terenurile care fac obiectul litigiului de față erau, la data

emiterii hotărârilor contestate, în extravilanul localității și că erau incluse

în categoria „arabil”.

În fine, relevante

pentru regimul juridic al terenurilor în litigiu, respectiv terenuri arabile și

nu terenuri construibile, sunt „Tabelul de mișcare parcelară (fișa imobilului)”

și Actul de alipire autentificat sub nr. 1798 din 14 decembrie 2012 la B.N.P. C.P.

care consemnează în descrierea parcelelor proprietatea reclamanților (cele

rămase după expropriere) categoria intravilan/extravilan arabil. Se poate

deduce din aceste date că H.C.L. nr. 151/2009 nu a realizat o efectivă

extindere a intravilanului comunei Agigea care să cuprindă și terenurile

reclamanților, poate doar din punct de vedere al impunerii fiscale, pentru că

scopul inițial al reclamanților, de a da acestor terenuri o destinație pentru

construcții rezidențiale, a rămas nefinalizat, în ce privește terenurile

neexpropriate, inclusiv până la finalul anului 2012, după 3 ani de la

expropriere.

b) Referitor la

valoarea reală a despăgubirilor pentru terenurile expropriate din proprietatea

reclamanților, instanța reține că art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

stabilește că ea se determină ca „prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză”. Prețul este, în fapt, valoarea de piață a

imobilului, definită în Standardele Internaționale de Evaluare IVS1 ca suma

estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată, la data evaluării, între un

cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat

obiectiv.

Estimarea valorii de

piață se face prin aplicarea metodelor și procedurilor de evaluare care

reflectă natura proprietății și circumstanțele în care proprietatea evaluată va

fi cel mai probabil tranzacționată pe piața liberă, în raport de data

evaluării.

Procedura de evaluare

trebuie, de aceea, să aibă în vedere starea și circumstanțele pieței la data

evaluării, iar nu la o dată anterioară sau ulterioară, precum și elementele

care se stabilesc conduita în cazul unui transfer al dreptului de proprietate:

afectațiunea bunului imobil, amplasamentul acestuia, utilitățile și sarcinile

care îl grevează, etc.

Toate aceste elemente

urmează să fie analizate în directă legătură cu data evaluării, iar nu la un

moment ulterior, mai propice vânzării ori cumpărării în funcție de evoluția

prețului pe piața liberă, de utilitatea dată prin schimbarea regimului juridic

ori de prezumtivele beneficii viitoare aduse prin exploatare.

Or, valoarea de 58,40

euro/m.p. calculată de experții cu opinie majoritară – C.G. și G.G. – a fost

determinată pornindu-se de la premisa că terenurile expropriate se află în

intravilanul satului Lazu și că ele sunt incluse – în perspectivă – într-o

viitoare zonă de dezvoltare imobiliară de tip rezidențial (fila 185 fond).

Astfel cum s-a arătat la punctul precedent al considerentelor, evaluarea prin

raportare la imobile situate în intravilanul localității Lazu sau Agigea nu

poate fi reținută pentru că nu respectă criteriul definit de art. 26 din Legea nr.

33/1994 prin sintagma „imobile de același fel din unitatea

administrativ-teritorială”, imobilele în litigiu fiind, la data exproprierii,

în categoria extravilanului agricol. Ținând seama de categoria juridică și

tehnico-economică în care sunt incluse terenurile, nici cel de-al doilea

criteriu al experților majoritari nu este justificat pentru determinarea

valorii reale a terenurilor la data exproprierii, inclusiv terenurile rămase

neexpropriate aparținând – la data soluționării cauzei – categoriei imobilelor

cu destinație agricolă, iar nu cu destinație „construcții”.

Chiar dacă

suplimentul la raportul de expertiză efectuat în apel indică, în aceeași opinie

majoritară, o valoare de 59,74 euro/m.p., instanța nu poate reține nici această

valoare pentru că se bazează pe tranzacții realizate la distanțe mari de timp

de data exproprierii terenurilor în litigiu (2007, respectiv 2011) ori pentru

imobile aflate în intravilanul localității (contractul autentificat sub nr. 912

din 30 iunie 2010 și contractul autentificat la 18 martie 2011).

Toate aceste

considerente conduc la concluzia că instanța de fond și-a fundamentat corect

soluția, îmbrățișând opinia din raportul de evaluare, care a calculat valoarea

bunului în funcție de destinația avută la momentul exproprierii, iar nu pe baza

unei perspective îndepărtate de dezvoltare urbană ca urmare a afectării

terenurilor limitrofe intravilanului unor proiecte imobiliare, ca în cazul

opiniei majoritare a experților C. și G.

Apelanții reclamanți

susțin că prin acordarea unei despăgubiri de 16 euro/m.p. sunt prejudiciați și

nu se asigură o justă despăgubire.

Chiar dacă normele

constituționale și principiul consacrat prin art. 1 din Protocolul 1 al

Convenției converg spre soluția unei reale și echitabile despăgubiri pentru

bunul expropriat, aceasta nu implică plata unor sume supraevaluate, pretinse de

cel expropriat, care sunt determinate pe criterii subiective, uneori

speculative și fără corespondent în realitate.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții G.I. și G.S. invocând prevederile art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului

s-au arătat următoarele.

Curtea de apel nu a

stabilit pe deplin situația de fapt și regimul juridic al terenului, la care sa

poată fi aplicate dispozițiile legale în materie, respectiv art. 26 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 33/1994.

Instanța avea

îndatorirea să stabilească și să comunice experților situația juridica a

terenului și toate coordonatele de care aceștia să țină cont la efectuarea

Suplimentului la Raportul de expertiză. Reclamanții au susținut pe tot

parcursul procesului faptul ca terenurile expropriate se aflau în intravilan la

data exproprierii (și au administrat probe în acest sens, inclusiv în fata

instanței de apel), iar pârâtul a insistat asupra faptului că terenurile ar fi

în continuare în extravilan (motivat exclusiv de nedefinitivarea PUG).

Față de opiniile

divergente ale părților, instanța era obligată să stabilească regimul

juridic al terenului expropriat, aspect care excede atribuțiilor experților și

care ar fi trebuit lămurit anterior administrării probei cu expertiza de

evaluare. Instanța de apel a dispus, la solicitarea reclamanților,

efectuarea unui supliment al raportului de expertiză care să determine valoarea

terenului pe baza de tranzacții efective, fără a indica însă momentul de

referința la care sa se raporteze experții în stabilirea despăgubirii și regimul

juridic al terenului supus evaluării.

În acest mod,

instanța de apel a dispus și acceptat efectuarea unui raport de expertiza

pornind de la niște premise eronate, ceea ce echivalează cu privarea lor de

aceasta proba, căci instanța a invalidat-o ulterior pe aceste considerente.

Astfel, expertiza administrată în apel a fost complet nerelevanta pentru

instanța, experții analizând un teren intravilan la momentul hotărârilor de

expropriere, în loc sa analizeze un teren extravilan la momentul efectuării expertizei.

Instanța de apel a

interpretat și aplicat în mod greșit legea, art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Astfel, deși reține

că în speța este aplicabil art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care

prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și

instanța, vor tine seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel din unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiza..", instanța considera ca „data întocmirii

raportului de expertiza" este „data evaluării prin raportul de

evaluare", adică data la care s-a făcut inițial evaluarea contestata,

anterior emiterii hotărârilor de despăgubire.

Pentru aceste motive,

solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței de apel, pentru administrarea în mod corect a probei cu expertiza

pentru evaluarea terenului expropriat, cu precizarea momentului de referința și

a regimului juridic al terenului evaluat.

Prin hotărârea

atacata, instanța de apel a încălcat prevederile art. 44 alin. (3) din

Constituția României, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeana a

Drepturilor Omului și art. 1 din Legea nr. 33/1994, care impun acordarea unei

despăgubiri juste pentru terenul expropriat pentru cauza de utilitate publica.

a. Dincolo de regimul

juridic al terenului (extravilan sau intravilan), care a avut o importanta

covârșitoare atât pentru instanța de fond cat și pentru cea de apel (căci

apelul reclamanților a fost respins, în esența, pe motiv ca suma de 16

Euro este suficienta pentru un metru pătrat de teren extravilan), relevante în

speță sunt și celelalte caracteristici ale terenului, care ii sporesc

valoarea față de alte terenuri aflate „in extravilanul comunei Agigea". Dispozițiile

legale invocate mai sus impun acordarea unei despăgubiri la valoarea reala de

piața a imobilului efectiv expropriat, fapt ce exclude posibilitatea analizării

și evaluării „in bloc" a unor suprafețe extrem de mari de teren.

Au arătat ca raportul

de evaluare întocmit de evaluator (si acceptat fără rezerve de instanța de

apel) realizează o analiza generala și „in bloc" a terenurilor agricole

din extravilanul unor localități: o anumita valoare pentru extravilanul orașului

Ovidiu, alta pentru Comuna Cumpăna și alta pentru Comuna Agigea. Pentru Comuna

Agigea s-a stabilit o valoare generala de 16 Euro / mp, fără a se ține cont de

caracteristicile loturilor expropriate.

În cuprinsul raportului

se susține ca s-a ținut cont „pentru terenurile extravilane" „de poziția

lor fata de intravilan, de vecinătatea cu cai de acces, utilități, traversarea

de drumuri naționale sau județene asfaltate". În fapt însă, nu au fost

avute în vedere aceste criterii, valoarea stabilita fiind generala pentru

întreg extravilanul Comunei Agigea.

Terenul reclamanților

are toate avantajele care ar fi trebuit sa fie relevante în stabilirea unei

valori mai apropiate de cea reala: era intravilan, este în continuarea Satului

Lazu, în imediata vecinătate a drumului național și cu acces facil la utilități

(de altfel, reclamanții obținuseră deja avizul R. și E. pentru conectarea

la utilități după trecerea în intravilan). Cu toate acestea, a fost evaluat tot

la 16 Euro / mp, la fel cu un teren aflat în extravilanul Comunei Agigea, în

plin câmp, cu destinație exclusiva de teren arabil.

În cuprinsul raportului

de evaluare al paratei a fost folosita și metoda comparației prin bonitate (in

baza Buletinului Documentar din martie 2006), metoda inaplicabila în cazul

exproprierilor, astfel cum rezulta și din jurisprudența în materie (Curtea

de Apel București, Secția a IV-a civila - Decizia nr. 174/2011). La dosarul de

fond se aflau suficiente și relevante probe cu privire la situația de teren

intravilan a imobilelor expropriate în a doua etapa de expropriere care i-a

vizat pe recurenți. În fața instanței de apel au fost administrate însă și

numeroase noi probe în aceasta privința, toate demonstrând cu evidenta

susținerile reclamanților: la data emiterii hotărârilor de expropriere,

terenurile se aflau în intravilanul Comunei Agigea.

Din toate

înscrisurile ce emana de la Primăria Agigea rezulta ca terenurile incluse în

intravilan prin acel PUG în anul 2009 au fost, începând cu data de 03 iulie 2009

(data Hotărârii Consiliului Local de aprobare a PUG), considerate ca fiind

terenuri intravilane, impozitate ca atare, fiind și emise autorizații de

construire în zona.

b. Conform Notelor de

ședința depuse de intimata-parata în Dosarul nr. 495/118/2010 (având ca obiect

prima etapa a exproprierilor care îi vizează pe recurenți, exproprieri

realizate însă când terenurile erau încă în extravilan), Statul se apără

justificând despăgubirea de 16 Euro/mp prin faptul ca terenului lor îi lipsesc

caracteristici ce ar influenta pozitiv prețul: trecerea în intravilan si

suprafețele mai mici, ușor vandabile. Terenul expropriat în aceasta a doua

etapa are toate caracteristicile invocate de pârâtă pentru a creste valoarea

acestuia fata de cea acordata prin hotărârile de expropriere: este situat în

intravilan, este lotizat în suprafețe mici, ușor vandabile, cu toate utilitățile

în zona și învecinat cu alte construcții.

Conform Opiniei

separate a expertei B.D. formulate în același Dosar nr. 495/118/2010,

„exproprierile în Tarlaua 428 (a noastră) au avut loc în trei etape, terenurile

primind preturi variate funcție de perioada exproprierii și amplasamentul

lor". În realitate, în toate cele trei etape de expropriere s-a acordat

aceeași despăgubire, de 16 Euro/mp, valoare stabilita nediscriminatoriu, pentru

întreg extravilanul Comunei Agigea.

c. În fapt, așa

cum rezulta din înscrisurile atașate recursului, valoarea terenului situat în

parcela A 428 este una semnificativ mai mare decât cea propusa de expropriator

chiar și după ce s-au realizat lucrările de expropriere (care, în mod evident,

prin ele însele, sunt de natura a scădea valoarea loturilor învecinate

autostrăzii nou construite).

În mod logic și

legal, terenul trebuie analizat în funcție de destinația sa probabila daca nu

ar fi intervenit exproprierea. Pentru aceasta, este suficient sa se analizeze

terenurile ramase neexpropriate în aceeași zona. Cu toate ca și valoarea

acestora a scăzut puțin (pentru ca ele se afla, acum, lângă autostrada/varianta

de ocolire), relevanta este evoluția lor în perioada 2009-2013: au fost trecute

în intravilan, lotizate, au fost aduse utilitățile în zona, au fost emise

autorizații de construcție și s-a elaborat și aprobat un PUZ care prevede ca

destinație a acestora „locuințe și dotări pentru locuințe".

Astfel, în mod corect

experții au reținut faptul ca, anterior demarării lucrărilor publice pentru

care s-a realizat exproprierea, zona era inclusa în proiecte de dezvoltare

imobiliara de tip rezidențial, terenul lotizat de noi fiind foarte aproape de

Șoseaua Naționala și cu ieșire directa la drumul public. Mai mult, aceste

proiecte imobiliare nu au fost complet abandonate (afectate fiind de criza

imobiliara dar și de lucrările de expropriere), apelanții-reclamanți

fiind unii dintre proprietarii care au continuat investițiile în zona.

Raportat la cele de

mai sus, valoarea de 58,40 Euro/mp rezultata din Raportul de expertiza efectuat

în cauza pentru terenul neafectat de lucrările de expropriere este una corecta.

Înalta Curte a

constatat recursul nefondat pentru următoarele considerente.

Recurenta a invocat

ca temei de drept al recursului prevederile art. 304 alin. (1) pct. 7-9 C. proc.

civ., fără să identifice concret care dintre motivele de recurs invocate în

fapt s-ar încadra în fiecare dintre aceste cazuri, Înalta Curte neidentificând

motive de recurs care s-ar putea încadra în prevederile art. 304 alin. (1) pct.

7, 8 C. proc. civ.

Este nefondat primul

motiv de recurs prin care se susține că instanța de apel nu a

stabilit pe deplin situația de fapt și regimul juridic al terenului, la care sa

poată fi aplicate dispozițiile legale în materie, art. 26 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 33/1994, motiv de recurs care se circumscrie prevederilor 304 alin.

(1) pct. 9 raportat la art. 129 alin. (5) coroborat cu art. 314 C. proc. civ.

În esență,

recurenții susțin în cadrul acestui motiv de recurs că instanța

de apel ar fi trebuit să stabilească anterior efectuării expertizei regimul

juridic al terenului, și anume dacă se afla în intravilan sau extravilan

Această

susținere este eronată. Atâta timp cât regimul juridic al terenului făcea

obiect de critică în apel, instanța de apel nu putea face o analiză sub

acest aspect înainte de pronunțarea deciziei în cauză, fără a se

antepronunța asupra apelului. Așa cum rezultă din încheierea din 16

mai 2012 instanța de apel a stabilit ca obiectiv al raportului de expertiză

determinarea valorii terenului în ambele variante, raportat la regimul juridic

al acestuia intravilan sau extravilan, așa cum de altfel au solicitat

chiar reclamanții.

În ceea ce

privește critica prin care se susține că în mod greșit

instanța de apel nu ar fi stabilit efectuarea evaluării terenului în apel

în raport de data efectuării expertizei, este de remarcat inconsecvența

reclamanților care în propriul apel au susținut că prima

instanță ar fi trebuit să dispună evaluarea terenului în funcție de

data exproprierii, iar nu de o dată ulterioară.

Pe de altă parte

instanța de apel a încuviințat efectuarea raportului de expertiză

conform solicitării reclamanților, prin raportare la tranzacțiile

efectuate, reclamanții arătând că nu au obiecțiuni cu privire la data

tranzacțiilor avute în vedere la efectuarea expertizei (încheierea din 21

noiembrie 2012).

De asemenea,

apelanții reclamanți nu au insistat în apel în determinarea valorii

unui teren de același fel din unitatea administrativ-teritorială

(extravilan arabil), raportat la data efectuării expertizei în apel.

Potrivit art.

129 alin. (5

1

) C. proc. civ.” părțile nu pot invoca în căile de atac

omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și

administrat în condițiile legii”, iar conform art. 212 alin. (2) C. proc. civ. ”expertiza

contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării.”

Este

corectă respingerea de către instanța de apel a criticii din apel

referitoare la stabilirea eronată de către prima instanță a regimului

terenului ca fiind extravilan.

Potrivit art. 26 alin.

(1), 2 din Legea nr. 33/1994

”Despăgubirea

se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La

calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”

Art. 26 alin. (2)

leagă momentul evaluării în fața instanței de judecată a imobilului

expropriat (data întocmirii raportului de expertiză) de prețul cu care s-ar

putea vinde acesta, pentru respectarea dezideratului menționat la alin.

(1)de a se stabili valoarea reală a imobilului.

Totuși,

ținând cont că în cadrul procedurii în fața instanței se

verifică evaluarea în cadrul procedurii administrative de expropriere

imobilului având anumite caracteristici menționate în hotărârea de

expropriere, în efectuarea acestei verificări legiuitorul se raportează în

același timp la imobilele de același fel din unitatea

administrativ-teritorială, acesta fiind elementul care rămâne stabil până la

finalizarea procedurii de expropriere.

Instanțele de apel

a stabilit corect regimul juridic al terenului ca fiind extravilan la data

exproprierii, motivând de ce Hotărârea nr. 151 din 3 iulie 2009 a Consiliului Local al comunei Agigea nu poate produce efecte juridice sub aspectul trecerii prezentului

imobil în intravilan, prin raportare la prevederile legale aplicabile.

Astfel, ”prin

hotărârea sus menționată s-a realizat o delimitare nedefinitivă a teritoriului

intravilan al localității, Planul Urbanistic General aprobat fiind unul

preliminar, iar nu unul definitiv, astfel cum este cerut prin dispozițiile art.

45 și 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea

teritoriului și urbanismul.

Pentru a se realiza o

legală delimitare a intravilanului în cadrul teritoriului administrativ al

localității Agigea era necesar ca Planul Urbanistic General Preliminar aprobat

prin H.C.L. nr. 151 din 3 iulie 2009 să fie finalizat și aprobat potrivit art. 56

din Legea nr. 350/2001, ca documentație de urbanism definitivă, în termen de 12

luni (art. 60 din lege).”

Recurenții

reclamanți nu au formulat critici referitor la interpretarea și

aplicarea de către instanța de apel a acestor dispoziții legale, ci

legat de modul de interpretare a probelor administrate la cererea

reclamanților pentru justificarea regimului juridic al terenului ca fiind

intravilan, fapt ce ține de temeinicia hotărârii atacate iar nu de

legalitatea acesteia, astfel că nu poate face obiect al recursului conform art.

304 alin. (1) C. proc. civ.

Este nefondat motivul

de recurs prin care se susține încălcarea prevederilor legale referitoare

la cerința acordării unei despăgubiri juste.

În cadrul acestui

motiv de recurs recurenții au invocat pe de o parte critici legate de

modul de interpretare a probelor administrate de către instanța de apel

care, ținând de temeinicia hotărârii atacate iar nu de legalitatea

acesteia nu pot face obiect al recursului conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, reclamanții

au susținut că despăgubirea nu ar fi justă întrucât evaluarea terenului la

care s-a raportat instanța de apel nu ar fi ținut cont de faptul că

terenul era în intravilan, susținere care nu poate fi reținută pentru

considerentele expuse anterior, și de caracteristicile speciale ale

terenului situat în extravilan.

Sub acest ultim

aspect, reclamanții se raportează tot la posibila evoluție a

terenurilor de același fel cu terenul expropriat în perioada ulterioară

exproprierii 2009-2013, în sensul trecerii în intravilan și afectarea lor

unor proiecte imobiliare, susținere care de asemenea nu poate fi

reținută pentru considerentele expuse mai sus, raportat la faptul că

evaluarea imobilului se face potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

raportat la regimul juridic al terenului de la data hotărârii de expropriere

(extravilan agricol).

Acesta este motivul

pentru care sunt nerelevante înscrisurile depuse în recurs referitoare la

tranzacții de terenuri intravilane din anul 2013.

Având în vedere că

recurenții reclamanți solicită casarea hotărârii cu trimitere pentru

refacerea expertizei raportat la prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză, dar ținând cont de regimul juridic al

terenului ca fiind intravilan, situație care nu se verifică în raport cu

data hotărârii de expropriere, Înalta Curte a constatat că această solicitare

este nefondată.

În ceea ce

privește eventuala trimitere a cauzei cu trimitere spre rejudecare pentru

a se evalua terenul extravilan agricol în raport cu data efectuării expertizei,

Înalta Curte nu consideră utilă această măsură, având în vedere că potrivit

rapoartelor de evaluare globală a Camerei Notarilor Publici din perioada

2007-2011 prețul pe metru pătrat al terenurilor extravilane arabile din

zona Agigea a înregistrat o tendință descendentă ajungând în 2011 la 1;

1,25 euro/mp, fiind puțin probabilă determinarea în 2013 a unei valori de

peste 16 euro/mp cât a fost evaluat prin raportul de expertiză întocmit de

către expertul B.D. în apel la nivelul anului 2009.

În consecință,

în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 și art.

316 raportat la art. 295 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat

recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții G.I. și G.S. împotriva deciziei nr. 15/C din 30

ianuarie 2013 a Curții de Apel Constanța – Secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 noiembrie 2013.