ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2187/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2187/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia

nr. 2187/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 26 iulie 2011,

sub nr. x/118/2011, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român, prin CN B. SA, anularea în parte a Hotărârii de expropriere nr.

49 din 15 iunie 2010 în ceea ce privește persoana îndreptățită la despăgubiri

în urma exproprierii imobilul în suprafață de 10.957 mp, situat în intravilanul

localității Agigea, jud. Constanța, parcela A, având nr. cadastral în C.F.,

cuantumul despăgubirilor, termenul de plată a despăgubirii cuvenite, precum și

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 478 din 5 martie

2014 Tribunalul Constanța a admis acțiunea și, a anulat în parte Hotărârea de

expropriere nr. 49 din 15 iunie 2010 emisă de Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii - CN B. SA cu privire la numele persoanei îndreptățite și a

titularului dreptului de proprietate asupra imobilului și cu privire la

mențiunile cuprinse la art. 2, referitoare la cuantumul despăgubirilor

acordate. A obligat pârâtul la emiterea unei hotărâri de expropriere cu privire

la imobilul în suprafață de 10.957 mp, situat în intravilanul localității

Agigea, jud. Constanța, parcela A, având nr. cadastral în C.F., în care

reclamantul A. este titularul dreptului de proprietate și persoana îndreptățită

la despăgubiri, de 810.820 lei. A respins celelalte pretenții, ca nefondate, și

a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 lei.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut că, prin Hotărârea de expropriere nr. 49 din 15 iunie 2010

a fost stabilită despăgubirea pentru exproprierea imobilului în suprafață de

10.957 mp, situat în extravilanul localității Agigea, jud. Constanța, parcela

A, C.F., efectuată în scopul executării lucrării de utilitate publică Varianta

de ocolire a Municipiului Constanța, în cuantum de 462 824 lei; în favoarea

numiților C. și D., titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului.

Reclamantul A. a dobândit imobilul

supus exproprierii de la vânzătorii C. și D., potrivit contractului de

vânzare-cumpărare autentificat din 10 octombrie 2003 de B.N.P., E., iar conform

adresei din 16 aprilie 2013 emisă de Primăria com. Agigea, terenul aflat în

litigiu și care a făcut obiectul exproprierii a fost introdus în intravilanul

com. prin Hotărârea Consiliului Local Agigea nr. 151/2009 privind aprobarea

Planului urbanistic general; întinderea dreptului de proprietate asupra

suprafeței de teren expropriate nu a făcut obiect de contestației în cauză,

criticile reclamantului vizând valoarea scăzuta a despăgubirii acordate prin

hotărârea din 15 iunie 2010.

În conformitate cu concluziile

raportului de expertiză semnat de către expertul F., numit de reclamanți,

valoarea despăgubirilor pentru terenul expropriat este de 1.762.300 lei. Prima

instanța a înlăturat opinia separată a acestui expert, având în vedere că

valoarea estimată a despăgubirilor nu reflectă realitatea, deoarece, pe de o

parte, expertul F. nu a indicat care este valoarea reala a imobilului supus

exproprierii și care este valoarea prejudiciului cauzat proprietarului iar, pe

de altă parte, la stabilirea sumei de 1.762.300 lei, acest expert s-a raportat

la valoarea cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea teritorială respectivă, dar indicând ca și comparabile doar cele mai

mari prețuri de pe piață, prin selectarea anunțurilor în care sunt indicate

asemenea prețuri.

Tribunalul a reținut că, prin punctul

de vedere exprimat de expertul G., desemnat de către pârât, raportul de

evaluare ce a stat la baza hotărârii de expropriere trebuie refăcut întrucât

evaluarea terenului expropriat, deși s-a raportat la un teren amplasat în

intravilan, nu a avut în vedere și grila de evaluări notariale în uz pentru

zona respectivă, cu toate acestea, deși a exprimat acest punct de vedere,

expertul G. nu a procedat la refacerea calculelor și nu a indicat o valoare a

despăgubirii.

Tribunalul a constatat că prin

raportul de expertiză efectuat în cauză, astfel cum a fost refăcut, de către

expertul desemnat de instanță, H., s-a constatat că terenul din litigiu a fost

considerat, la data exproprierii prin hotărârea din 15 iunie 2010, ca fiind

situat în extravilanul localității; valoarea totală a despăgubirilor la data

efectuării exproprierii a fost stabilită la suma de 1.070.410 lei, compusă din

valoarea de circulație a terenului - 810.820 Iei și valoarea prejudiciului -

259.594 lei. Expertul a folosit ca și comparabile, la stabilirea valorii

terenului din litigiu prin metoda comparației directe, terenuri ce sunt

apropiate ca amplasament, iar prețurile indicate prin anunțurile privind

tranzacții imobiliare sunt cuprinse între 15 euro - 40 euro, asemănătoare cu

ofertele de vânzări folosite în raportul de evaluare ce a stat la baza

hotărârii de expropriere.

Prejudiciul stabilit de către experți

(suma de 259.594 lei - expertul H. și 127.500 lei expert - F.) nu poate fi luat

in considerare la stabilirea despăgubirilor, deoarece prejudiciul este cert

atunci când acesta este sigur atât în privința existentei, cât si in privința

posibilității de evaluare, iar prejudiciul viitor poate fi un prejudiciu cert

în măsura în care, deși acesta nu s-a produs încă, este sigur că se va produce,

fiind astfel susceptibil de evaluare.

Prejudiciul stabilit de către experți

nu este un prejudiciu sigur că se va produce, deci este un prejudiciu eventual,

deoarece experții au evaluat o eventuală scădere a valorii de comercializare a

suprafeței de teren rămase în proprietatea reclamantului, însă acest teren

poate fi exploatat în continuare, fiind vorba de o suprafață de 7.010 mp, iar

aprecierea asupra scăderii valorii de comercializare este legată de dovedirea

intenției reclamantului de a înstrăina imobilul, fapt care nu poate fi stabilit

cu certitudine.

Împotriva acestei sentințe au formulat

apel atât reclamantul Iosiflon, cât și pârâtul Statul Român.

Reclamantul Iosiflon a arătat că

valoarea reală a imobilului expropriat este reprezentată de echivalentul în lei

a sumei de 416.400 euro, având în vedere că, la momentul exproprierii, valoarea

terenului a fost stabilită în raport de valoarea terenurilor situate în

extravilan, deși se făcuse dovada că, la momentul exproprierii, terenul era

situat în intravilanul localității Agigea, astfel încât este evident că

despăgubirea stabilită nu reflectă valoarea reală a acestui teren.

Reclamantul a mai arătat că se impune

a se a avea în vedere valoarea de 38 de euro/mp determinată de expertul parte

F., valoare care a fost corect determinată deoarece expertul a avut în vedere

prețurile din zonă - sens în care a făcut dovada că, în anul 2011, Statul Român

prin același Minister al Transporturilor a achiziționat de la reclamant

suprafața de 5.013 mp, situată în aceeași parcelă cu suprafața expropriată. Or,

potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 31 martie 2011,

depus la dosarul cauzei, prețul terenului a fost de 33,41 euro/mp.

Având în vedere că exproprierea a avut

loc anterior anului 2011 și că tendința prețurilor pe piață a fost în scădere,

urmează să se constate că în anul 2010 valoarea terenului era mai ridicată

decât în anul 2011, astfel încât valoarea de 38 euro/mp determinată de d-na

expert F. este corectă. în același sens, urmează să se țină cont și de faptul

că expertul F. a avut în vedere comparabile similare terenului în litigiu; de

altfel, chiar instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii că

expertul F. s-a raportat la valoarea cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea teritorială respectivă.

În mod greșit instanța de fond a

reținut că în cuantumul despăgubirilor nu pot fi cuprinse prejudiciile

stabilite de către experți, față de faptul că terenul în suprafață de 7.010 mp

- reprezentând teren rămas în proprietatea reclamantului după expropriere - nu

are ieșire directă la o zonă de acces, fiind un lot înfundat. în acest sens,

instanța de fond a reținut, în mod eronat, că prejudiciul stabilit de către

experți nu este un prejudiciu cert, un prejudiciu sigur că se va produce, ci

este un prejudiciu eventual.

Atât expertul desemnat de instanță -

d-na H., cât și expertul F., au arătat în suplimentele la rapoartele de

expertiză că suprafața de 7.010 mp a devenit un loc înfundat întrucât nu mai

are acces la nici un drum, existând o diferență mare de înălțime între teren și

drumul de acces și a rămas fără acces la drumul public ca urmare a înălțării

vecinătăților sale cu peste 4 mp. Totodată, ambii experți au stabilit și

cuantumul prejudiciului suferit de reclamant ca urmare a faptului că lotul în

suprafață de . mp - care a fost creat în urma executării lucrării publice, deși

nu a făcut obiectul exproprierii - nu mai are acces la nici un drum.

Pârâtul Statul Român a arătat că

obiectul acțiunii în justiție al expropriatului sau al oricărei persoane ce se

consideră îndreptățită la despăgubire, îl constituie numai cuantumul

despăgubirii, iar contestatorul nu justifică niciun interes în obligarea expropriatorului

la emiterea unei hotărâri de expropriere în persoana sa, câtă vreme nu se poate

contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra

imobilului supus exproprierii iar plata cuantumului despăgubirii se face direct

în favoarea sa, în temeiul hotărârii judecătorești.

În acest context, pârâtul a apreciat

că este nelegală maniera de soluționare a capătului de cerere în obligația de a

face, în sensul obligării acestuia la emiterea unei noi hotărâri de

expropriere. Având în vedere că persoana îndreptățită la despăgubire este

contestatorul A., soluția este aceea a admiterii în parte a acțiunii, în sensul

anulării hotărârii privind numele persoanei îndreptățite și obligarea pârâtului

la plata despăgubirii către contestator.

Pârâtul a mai arătat că soluția este

greșită, fundamentându-se pe concluziile raportului de expertiză depus la data

de 12 septembrie 2012, în care s-a reținut de către expertul H. - din partea

instanței - că "valoarea estimată a terenului supus evaluării este de 810.820

Iei".

Aceste concluzii - pe care le-a

criticat în obiecțiuni - sunt total greșite, având în vedere că s-a limitat la

a determina valoarea despăgubirii numai prin metoda comparației directe,

eludând celelalte metode uzitate, respectiv cea a comparației prin bonitare și

cea a capitalizării rentei funciare.

Expertul H., a plecat de la două

ipoteze greșite, respectiv că terenul expropriat ar fi fost intravilan și că

întrebuințarea cea mai bună a terenului expropriat este „pentru

construcții". Or, la data emiterii Hotărârii Comisiei, imobilul era situat

în extravilanul loc. Agigea. Hotărârea nr. 151 din 03 iulie 2009 a Consiliului

Local Agigea a aprobat, prin art. 1, Planul Urbanistic General preliminar al

comunei, astfel că caracterul de teren intravilan construibil reținut în

raport, se realizează, potrivit art. 46 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr.

350/2001 numai după ce Planul Urbanistic General este aprobat, Planul

Urbanistic General preliminar neavând puterea legală de a modifica regimul

juridic al terenului.

Referitor la metoda de evaluare

folosită de expert, pârâtul arată că s-au folosit comparabilele C, G și L, care

nu au caracteristici asemănătoare terenului expropriat, respectiv: terenurile

sunt intravilane, terenurile au utilități, sunt pretabile unor destinații

comerciale/depozite,toate acestea inducând creșteri de preț semnificative în

raport cu terenul expropriat (extravilan, fără utilități și cu destinație

agricolă).

Prin încheierea din 23 iunie 2014,

Curtea de Apel Constanta a constatat că regimul juridic al imobilului

expropriat este acela de teren agricol extravilan, argumentele în favoarea

cestei constatări fiind expuse pe larg în motivarea încheierii. Ulterior,

instanța a suplimentat proba cu înscrisuri. Pe baza înscrisurilor depuse, s-a

admis efectuarea unei noi expertize având ca obiectivele stabilirea valorii

reale a terenului, cu luare în considerare a regimul juridic stabilit de

instanță - teren agricol extravilan - valoare ce urmează a se stabili în două

variante: la data exproprierii și la data întocmirii raportului de expertiză.

Prin Decizia nr. 29/C din 1 aprilie

2015 Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul

reclamantului; a admis apelul pârâtului; a schimbat în parte hotărârea apelată

în sensul că a respins și cererea de acordare a unor despăgubiri majorate, ca

nefondată; a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de apel a reținut următoarele:

Valoarea de piață a imobilului

expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile

bunului prin raportare la amplasamentul acestuia, teren situat în N-E de com.

Agigea în apropierea marginii vestice delimitării portuare, situat foarte

departe de intravilanul construit al com. Agigea (de care este despărțit de 9

alte terenuri agricole din parcela A  și apoi de Canalul Dunăre - Marea Neagră)

și al satului Lazu (de care este despărțit de parcelele A și apoi DN 39) - a se

vedea fila 135 dosar -, destinația terenului la momentul evaluării, respectiv la

momentul iunie 2010, teren agricol extravilan (din constatările experților,

aceste teren avea destinație agricolă și în februarie 2014, a se vedea fila

133).

Expertul desemnat de instanță, (în

opinie singulară, pentru că experții nominalizați de părți a formulat opinii

proprii), având de stabilit despăgubirea ce se cuvine reclamantului (valoarea

reală și prejudiciul) a cules un număr de 6 oferte de vânzări terenuri, 2 de pe

internet și 4 din anunțuri imobiliare, și a avut la dispoziție 11 contracte de vânzare-cumpărare

comunicate instanței de birouri notariale (fila 120 dosar).

Dintre acestea, a selectat spre

comparație două oferte din „anunțuri imobiliare 2010" care nu au nicio

legătură cu suprafața expropriată pentru că vizează terenuri intravilane (iar

nu extravilane precum terenul expropriat). Apoi, pentru comparabila B se

pretinde că există „acte, avize cadastru-intabulare", ceea ce nu este

cazul pentru terenul. în cauză, reclamantul neavând intabulată proprietatea sa

dobândită în anul 2003. La ambele comparabile B și C care aveau un preț de 25

e/mp., se pretinde de către specialist că ar exista „utilități"-„apă și

Ee" - probabil energie electrică deși în anunțurile selectate nu se face

vreo referire în acest sens. In fine, comparabila C vizează un teren situat pe

malul Canalului Dunăre-Marea Neagră, ceea ce nu este cazul terenului

expropriat, aflat la mare depărtare de Canal, iar expertul a fost foarte

scrupulos când a înlăturat contracte de vânzare-cumpărare din parcele alăturate

statuând că „nu face parte din zona studiată".

Prin mai multe „corecții" (la

care expertul a avut în vedere „corecția procentuală brută", preferând

comparabila B, iar nu numărul corecțiilor, cele mai puține fiind avute de

comparabila A - a se vedea fila 124) specialistul a calculat un preț de 22,1

e/mp în dauna comparabilei A pentru care s-a calculat un preț de 3,9 e/mp, și

care viza un teren din aceeași parcelă care are aceleași caracteristici ca și

terenul expropriat.

Rezultatul la care a ajuns expertul

desemnat de instanță - de 22,1 e/mp. euro - nu este unul comparabil în funcție

de care să se poată stabili valoarea terenului expropriat de la reclamant, în

principal, pentru că rezultă din luarea în considerație a unor oferte de

vânzare și nu a unor tranzacții concrete și pentru că preferând comparabila B,

specialistul a avut în vedere un imobil situat în intravilanul com. Agigea, iar

nu în extravilan astfel cum s-a dispus în obiectivele expertizei. Apoi,

expertul nu a luat în considerare că, în privința pieței imobiliare pentru

tranzacțiile cu terenuri, s-a constatat un dezechilibru cerere-ofertă în

favoarea ofertei, piața fiind practic inactivă. In plus, pentru proprietatea

reclamanților nu exista anterior niciun fel de documentație, astfel încât

pentru expropriator nu exista posibilitatea vânzării sau dacă se dorea

înstrăinarea, întocmirea acestor înscrisuri scădea din prețul final.

Aceste constatări sunt confirmate de

informațiile rezultând din contractele de vânzare-cumpărare conform cărora

tranzacțiile efective relevă un preț de la 1,51 lei/mp la 24,23 lei/mp. (pentru

varianta stabilirii valorii la momentul exproprierii, singura care mai poate fi

reținută având în vedre Decizia nr. 12/2015 C.C.R.). împrejurarea că expertul a

apreciat că acest preț „nu este unul credibil având în vedre ofertele din

zonă", nu îndreptățește specialistul să considere reale doar ofertele de

pe internet sau de la agențiile imobiliare ignorând tranzacții efective,

produse în diferite perioade, vizând variate imobile (ca suprafață și poziționare)

și încheiate între diferite persoane.

Pentru aceste motive, instanța de apel

a apreciat că rezultatul la care expertul desemnat de instanță a ajuns privind

contravaloarea terenului expropriat nu reprezintă valoarea reală a imobilului.

Pentru aceleași argumente, nici concluzia la care a ajuns expertul desemnat de

reclamant care a cules numai oferte de vânzare de pe internet, nu poate fi

avută în vedere la soluționarea cauzei.

În schimb, răspunzând riguros

indicațiilor instanței, cel de-al treilea membru al comisiei a întocmit o

lucrare în care s-au avut în vedere, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 doar

tranzacții efective (pentru varianta de lucru referitoare la data exproprierii)

în raport de care a stabilit un preț de 8 euro/mp. Valoarea totală la care s-a

ajuns (387.649 lei) este mai mică decât cea oferită prin Hotărârea nr. 49 din

15 iunie 2010 (462.824 lei).

Având în vedere concluzia categorică a

expertului desemnat de instanță în soluționarea obiectivului nr. 2 conform cu

care nu sunt prejudicii rezultate din secționarea terenului sau pretinsa

îngrădire a accesului la parcela rămasă, explicându-se că doar prin a doua

expropriere făcută de C.N.A.P.M. - S.A. Constanța (în realitate neexistând un

transfer forțat de proprietate ci o tranzacție voluntară) a rezultat un loc pe

care practic nu există acces, solicitarea reclamantului de indemnizare pentru

„prejudiciul cauzat" apare în mod manifest ca neîntemeiată.

În aceste condiții, au fost menținute

acele dispoziții din sentința apelată referitoare la numele proprietarului și

persoana îndreptățită la despăgubiri, celelalte pretenții ale reclamantului

apărând ca nefondate.

Împotriva acestei hotărâri și a

încheierii de ședință din 23 iunie 2014 a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile ort. 304 pct. 9 C. proc. civ. reclamantul A. Recurentul a formulat

următoarele critici:

În mod greșit instanța de apel a

constatat prin încheierea de ședință din 23 iunie 2014, că regimul juridic al

imobilului expropriat este acela de teren agricol extravilan, întrucât la

momentul exproprierii acesta se afla în intravilanul localității Agigea.

În acest sens, recurentul-reclamant

arată că prin Hotărârea nr. 151 din 03 iulie 2009 a Consiliului Local al

comunei Agigea a fost aprobat Planul Urbanistic General prin care terenul

expropriat a fost inclus în intravilanul comunei Agigea. Această hotărâre a

fost făcută publică prin afișare în locurile special amenajate și comunicată

Prefecturii Județului Constanța și serviciului de urbanism.

Prin încheierea din 23 martie 2011 a

Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța a fost modificată

descrierea terenului în suprafață de 34.043 mp rămas în urma exproprierii din

iunie 2010, din teren extravilan în teren intravilan, cu destinație terenuri

aflate în intravilane.

Acest aspect este confirmat și de

tabelul de mișcare parcelară (fișa imobilului) potrivit căruia terenul în

suprafață de 34.043 mp, rămas în urma exproprierii din iunie 2010, este un

teren intravilan.

Instanța de apel a interpretat și

aplicat greșit dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, raportându-se,

în soluția pronunțată, la un probatoriu care nu respectă textul de lege arătat,

stabilind o despăgubire ce încalcă dispozițiile art. 26-27 din lege.

Dispozițiile legale anterior citate

fac trimitere la întocmirea unei lucrări de specialitate de către trei experți

care trebuie să își armonizeze punctele de vedere ajungând la o concluzie

comună. Lucrarea care nu întrunește aceste concluzii comune, ci doar punctele

de vedere diferite al experților, urmând ca instanța să opteze pentru unul din

acestea, nu poate fi primită, nefiind conformă legii. Aceasta întrucât dacă

s-ar fi urmărit de către legiuitor alegerea, de către instanța de judecată, a

unuia din cele trei puncte de vedere, nu s-ar mai fi reglementat modalitatea de

desemnare a unei comisii de experți, ci s-ar fî acordat părților posibilitatea

expresă de a se prevala, în susținerea poziției procesuale, de expertize

extrajudiciare.în atare situație, ori de câte ori punctele de vedere ale celor

trei experți nu sunt concordante, se impune efectuarea unei alte expertize, iar

nu înlăturarea unora dintre păreri, instanța neputându-se lămuri pe baza unei

probe tehnice care cuprinde puncte de vedere diferite.

Recurentul-reclamant mai arată că, în

stabilirea despăgubirii, instanța s-a prevalat de valori ale unor tranzacții

încheiate la nivelul anului 2011, în timp ce exproprierea terenului său s-a

realizat în anul 2010, iar aceste tranzacții au vizat terenuri amplasate în

alte zone decât cea în care este amplasat terenul în litigiu, situație care, de

asemenea, se înscrie în critica de nelegalitate.

Instanța de apel nu a lămurit pe

deplin situația de fapt în ceea ce privește amplasamentul și destinația

terenului, sens în care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

În mod greșit instanța de apel a

acordat preferință concluziilor expertului expropriatorului, iar nu celor ale

expertului desemnat de către instanță.

Expertul G. nu s-a raportat la

valoarea de tranzacționare efectivă a unor bunuri similare celui litigios în perioada

exproprierii, ci la prețurile de vânzare ale unor terenuri aflate în alte zone

ale localității Agigea, la un alt moment decât cel la care s-a realizat

exproprierea.

În schimb, expertul desemnat de

instanță a înlăturat corect prețurile rezultate din tranzacțiile imobiliare

depuse la dosarul cauzei (pentru că acestea vizau terenuri aflate într-o altă

zonă) și a avut în vedere absența unor înstrăinări efective ale unor bunuri

similare celui în litigiu în perioada de referință.

Împrejurarea că una dintre

comparabilele avute în vedere de expert avea întocmită documentația cadastrală,

spre deosebire de terenul în litigiu, este irelevantă în determinarea valorii

de circulație a acestuia, iar susținerea potrivit căreia în zona de amplasament

a acestui bun s-ar fi constatat un dezechilibru cerere-ofertă în favoarea

ofertei, piața fund inactivă, este contrazisă de faptul că în luna iunie 2010

CN B. SA a evaluat terenurile din zonă pe care le-a cumpărat ulterior.

În mod greșit instanța de apel reține

în considerentele hotărârii că terenul expropriat este situat foarte departe de

intravilanul construit al comunei Agigea și al satului Lazu, fără ca această

concluzie să se bazeze pe un probatoriu administrat în cauză ori pe expertizele

efectuate în cauză.

De asemenea, în mod greșit, instanța

de apel reține că terenul avea destinație agricolă în 2014 întrucât, din

suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert H. și F. se arată în

mod clar că la momentul calculării cuantumului despăgubirii de către Statul Român

terenul expropriat se afla în intravilanul localității Agigea.

În raportul de expertiză întocmit de

expert I. se consemnează că, la data celei de-a doua exproprieri, martie 2011,

terenul avea caracter intravilan, cea mai bună utilizare fiind aceea de a

construi spații de depozitare în așteptare, având în vedere distanța mică de

portul Agigea.

Contrar concluziilor instanței de

apel, expertul desemnat de aceasta arată că terenul beneficiază de utilități de

apă și energie electrică până la 500 m, iar nu doar „pretinde" acest

lucru.

Analizând recursul declarat, Înalta

Curte apreciază asupra caracterului nefondat al acestuia.

Prioritar, Înalta Curte constată că,

în raport de dispozițiile art. 299 raportat la dispozițiile art. 282 alin. (2)

C. proc. civ., recursul declarat împotriva încheierii din data de 23 iunie 2014

v-a fi analizat împreună cu recursul împotriva Deciziei civile nr. 29/C din 01

aprilie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a I civilă, parte integrantă a

acesteia.

Printr-un prim motiv de recurs,

reclamantul consideră că soluția instanței de apel este nelegală din

perspectiva în care, în mod greșit, a fost reținută categoria de folosință a

imobilului ca fiind extravilană, deși prin Hotărârea nr. 151 din 03 iulie 2009

a Consiliului Local al com. Agigea a fost aprobat Planul Urbanistic General

prin care terenul expropriat a fost inclus în intravilanul com. Agigea.

Dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în raport de care a fost întemeiată prezenta critică, permite instanței

de recurs analiza nelegalității unei decizii din perspectiva aplicării sau

interpretării greșite a unei norme legale. Din conținutul acestei critici însă,

nu reiese textul de lege a cărui interpretare sau aplicare greșită a condus la

nelegalitatea deciziei contestate, pentru a permite astfel, instanței de recurs

controlul legalității, recurentul neindicând care dintre normele legale

incidente au fost aplicate în mod greșit, lipsuri pe care instanța de recurs nu

le poate complini, din oficiu.

Cu toate acestea însă, dispozițiile

art. 306 alin. (3) C. proc. civ., permite instanței de recurs ca în situația în

care recurentul încadrează în mod greșit motivele de nelegalitate, să

încadreze, din oficiu, criticile de nelegalitate în motivele de recurs expres

și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Prin urmare, văzând dispozițiile art.

306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza critica de

nelegalitate privind greșita reținere a instanței de apel a categoriei de

folosința a imobilului supus exproprierii, din perspectiva dispozițiilor art.

304 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, se susține de către recurent

că Hotărârea Consiliului Local Agigea nr. 151/2009 a schimbat categoria de

folosință a imobilului, din categoria extravilan în intravilan. Înalta Curte reține

însă că hotărârea de consiliu local invocată nu aprobă decât planul urbanistic

general preliminar.

Acesta nu schimba însă categoria de

folosință a terenului expropriat, demersurile inițiate de primărie pentru

schimbarea categoriei de folosință a unor terenuri nefiind finalizată nici la

momentul exproprierii, iunie 2010 și în anul 2014.

Susținerea reclamantului potrivit

căreia prin încheierea din 23 martie 2011 a Oficiului de Cadastru și

Publicitate Imobiliară Constanța a fost modificată descrierea terenului în

suprafață de 34.043 mp rămas în urma exproprierii din iunie 2010, din teren

extravilan în teren intravilan, cu destinație terenuri aflate în intravilane,

aspect confirmat și de tabelul de mișcare parcelară (fișa imobilului) potrivit

căruia terenul în suprafață de 34.043 mp, rămas în urma exproprierii din iunie

2010 este un teren intravilan, nu schimbă categoria de folosință a imobilului

la data exproprierii, regimul juridic al terenului fiind stabilit numai prin

acte ale autorității competente.

Critica recurentului referitoare la

nelegalitatea deciziei din apel din perspectiva aplicării greșite a

dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, prevederi legale care nu exclud

posibilitatea instanței de apel de a alege una dintre cele 3 opinii ale experților,

este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 25 din

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică,

"Pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de

experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de

expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse

exproprierii.

Dispozițiile legale evocate trebuie

interpretate coroborat cu dispozițiile art. 27 din același act normativ.

Potrivit acestora," Primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara

cu oferta si cu pretențiile formulate de părți și va hotărî."

În scopul elucidării aspectelor pentru

care este necesară opinia unui specialist, judecătorul are posibilitatea de a

recurge la serviciile unui expert a cărui sarcină este aceea de a-1 lămuri

asupra chestiunilor tehnice care sunt indispensabile soluționării litigiului.

Drept consecință, expertul, își asumă un rol eterogen, similar celui de

auxiliar al justiției, dar care îi conferă totodată o poziție importantă,

aproape predominantă, în ceea ce privește organizarea elementelor pe care

judecătorul își va întemeia hotărârea și, prin urmare, în ceea ce privește

aflarea adevărului.

Activitatea expertului se desfășoară

chiar în cadrul etapei administrării probelor. Prin urmare, desfășurarea

activității sale trebuie să se conformeze principiilor generale care trebuie să

fundamenteze orice procedură judiciară care se dorește a fi în conformitate

atât cu regulile unui stat de drept, cât și cu dispozițiile aplicabile ale

Convenției europene a drepturilor omului (Convenția). Orice procedură prin care

este determinată întinderea drepturilor civile trebuie să satisfacă condițiile

impuse de Curte în materia dreptului la un proces echitabil (art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului).

Din această perspectivă, Convenția

impune statelor să asigure justițiabililor beneficiul respectării cerințelor

unui proces echitabil, principiu care se deduce, printre altele, din regula

generală a preeminenței dreptului.

Aceasta a fost și intenția

legiuitorului prin edictarea normei cuprinse în dispozițiile art. 25 din Legea

nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, respectiv

aceea de a crea părților posibilitatea numirii propriilor experți, în

respectarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, astfel cum este

reglementat și garantat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului. Raportul de expertiză reprezintă o probă, ca oricare alta,

care poate fi primită sau înlăturată, la aprecierea suverană a instanței.

În situația în care s-ar admite teza

potrivit căreia intenția legiuitorului nu a fost aceea de alegere a unuia din

cele trei puncte de vedere ale experților, ci aceea de întocmire a unui singur

raport de expertiză, la care să achieseze toți cei trei experți numiți în

cauză, s ar putea concluziona că procesul nu se poate definitiva decât în

momentul în care cei trei experți ajung la o concluzie comună.

Totodată, posibilitatea părților de a

se prevala, în susținerea poziției procesuale, de expertize extrajudiciare, ar

fi eludat, pe de o parte, principiul nemijlocirii care guvernează desfășurarea

procesului civil, reglementat la nivel normativ de dispozițiile art. 169 C.

proc. civ., în virtutea căruia instanța de judecată are obligația să cerceteze

în mod direct și nemijlocit toate elementele care interesează dezlegarea

pricinii, iar pe de altă parte, ar fi încălcate chiar prevederile legale

criticate, legiuitorul menționând în mod expres și folosind verbul la modul

imperativ, "va constitui", ceea ce naște în sarcina instanței o

obligație, ceea ce exclude, de plano, admisibilitatea probei cu expertiză

extrajudiciară.

Prin urmare, nelegalitatea raportului

de expertiza din perspectiva în care experții parte, împreună cu cel numit de

către instanță, nu au ajuns la concluzii comune cu privire la cuantumul

despăgubirilor ce se cuvin reclamantului ca urmare a exproprierii, nu se poate

reține. Din aceleași considerente este nefondată și critica referitoare la

necesitatea refacerii raportului de expertiză.

Pe de altă parte, nemulțumirea legată

de modalitatea în care instanța apreciază concludența/neconcludența sau

oportunitatea unei probe, nu se circumscrie cerințelor prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., în condițiile în care aprecierea utilității probelor, prin prisma

dispozițiilor legale sus evocate, nu constituie obiect al controlului de

legalitate.

Nefondată este și critica referitoare

la stabilirea cuantumului despăgubirilor în raport de alte criterii decât cele

stabilite de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv stabilirea

despăgubirii în raport de prețuri ale unor contracte de vânzare cumpărare

încheiate la nivelul anului 2011, în timp ce exproprierea terenului s-a

realizat în anul 2010. Nefondată este și critica privitoare la faptul că

tranzacțiile avute în vedere la stabilirea despăgubirilor au vizat terenuri

amplasate în alte zone decât cea în care este amplasat terenul în litigiu,

pentru următoarele argumente.

Stabilirea valorii de circulație a

imobilului supus exproprierii constituie unicul element necesar în scopul

determinării unei despăgubiri juste și echitabile în accepțiunea legii generale

în materie, dar și a normelor constituționale (art. 44 din Constituție).

Reținându-se caracterul excepțional al

cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții

depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția menționată

din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art.

1 din acest act normativ legiuitorul statuând că „exproprierea de imobile, în

tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o

dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească".

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin.

(3) din Legea nr. 198/2004, contestarea cuantumului despăgubirii acordate

pentru expropriere se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea

nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce

privește stabilirea despăgubirii

Art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994 prevede ca „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum

și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză."

Prin Decizia nr. 12 din 15 ianuarie

2015, pronunțată de Curtea Constituțională și publicată în M. Of. nr. 152 din 3

martie 2015, s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9

teza a II-a din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor

de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară

modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 198/2004, raportate la sintagma la data întocmirii raportului de

expertiză, cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Se constată că din dispozițiile art.

26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel cum au fost interpretate prin

decizia Curții Constituționale, rezultă cele două aspecte esențiale ce

interesează obiectivele la care trebuie să răspundă experții desemnați de către

instanța de judecată, respectiv prețul de piață al imobilelor, astfel cum

rezultă din tranzacții încheiate în perioada relevantă și momentul de referință

al determinării cuantumului despăgubirilor, care este cel al exproprierii.

Sintagma „prețul cu care se vând, în

mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială" definește prețul de piața, anume prețul cel mai

probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de

proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură

rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile

unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent,

în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre

aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.

În speță, instanța de apel a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel cum

acestea au fost interpretate prin decizia Curții Constituționale, în ce

privește momentul stabilirii cuantumului despăgubirii, sens în care a

valorificat raportul de expertiză întocmit în această fază procesuală, în care

s-a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite contestatorului în raport de

momentul exproprierii 15 iunie 2010.

Astfel, instanța de apel a reținut că

transferul dreptului de proprietate a avut loc în 15 iunie 2010, dată care coincide

cu momentul exproprierii, iar la calculul despăgubirii a avut în vedere

valoarea stabilită prin raportul de expertiză, în raport de contracte de

vânzare-cumpărare încheiate temporal apropriat acestui moment, și cu privire la

imobile care au caracteristicile stabilite prin obiectivele stabilite, teren în

suprafață de 2480 mp, conform contractului de vânzare cumpărare din 04

noiembrie 2010 autentificat de Biroul Notarial, Public, J., teren în suprafață

de 521 mp, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat din 31

octombrie 2011 autentificat de Biroul Notarial Public, J., teren în suprafață

de 60.341 mp, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat din 08

decembrie 2011 autentificat de Biroul Notarial Public, J.), la momente suficient

de apropiate de data transferului dreptului de proprietate, sub acest aspect

critica recurentului fiind nefondată.

Recurentul a susținut că instanța de

apel în mod nelegal a înlăturat concluziile raportului de expertiză ale

.expertului desemnat de instanța și a acordat preferință concluziilor

expertului/epxropriatorului.

Din conținutul raportului de expertiză

întocmit de expertul numit de instanță, aflat la fila 116 a dosarului curții de

apel, reiese că acesta a avut în vedere oferte de vânzare, iar nu contracte de

vânzare cumpărare efectiv încheiate. De asemenea, drept comparabilă, a avut

teren situat în intravilanul com. Agigea, iar nu în extravilanul localității,

așa cum se stabilise prin obiectivele raportului de expertiză. Prin urmare, în

aplicarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în mod corect instanța

de apel a înlăturat concluziile raportului de expertiză întocmit de către

expertul numit de către instanță.

Recurentul a mai susținut că instanța

de apel în mod nelegal a înlăturat dintre comparabilele cauzei și care trebuia

avută în vedere de către experți, contractul de vânzare cumpărare autentificat

din 22 noiembrie 2010 de Biroul Notarilor Publici Asociați, K. și L., pe care

l-a și anexat motivelor de recurs, în suprafață de 1.108 mp, situat în

intravilanul localității Agigea.

Din conținutul obiectivelor raportului

de expertiză, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel prin încheierea

din 29 octombrie 2014, reiese că despăgubirile urmau a fi calculate în funcție

de regimul juridic al imobilului astfel cum a fost stabilit prin încheierea din

23 iunie 2014, teren agricol extravilan, și prin urmare, înlăturarea acestei

comparabile este pe deplin justificată.

Prin urmare, vor fi înlăturate va

nefondate motivele de recurs cu acest obiect, nefiind întrunite condițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.

împotriva încheierii din 23 iunie 2014 și împotriva Deciziei nr. 29/C din 01

aprilie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 23 iunie 2014 și împotriva

Deciziei nr. 29/C din 01 aprilie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

14 octombrie 2015.