ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3062/2014

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 16 iulie 2010, reclamanta SC D. SRL în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, Comuna Agigea prin Primar, județul Constanța prin Prefect și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța a contestat Hotărârea de expropriere nr. 46 din 15 iunie 2010, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: majorarea cuantumului despăgubirilor ce-i vor fi acordate la suma de 200.395 euro (echivalentul a 851.679 RON la un curs de 4,25 RON/euro) și plata efectivă a despăgubirii în termen de 5 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 900 din 17 februarie 2011 Tribunalul Constanța a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Comuna Agigea, prin Primar, Județul Constanța, prin Prefect, și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost admisă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român și a fost anulată în parte Hotărârea nr. 46 din 15 iunie 2010 a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA numai în ceea ce privește mențiunile cuprinse în art. 2 referitoare la cuantumul despăgubirilor care a fost majorat la suma de 793.892 RON (echivalentul a 184.639 euro), pentru a căror plată a fost stabilit un termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul cuantumului despăgubirii acordate reclamantei (793.982 RON), al termenului stabilit pentru executarea obligației de plată a despăgubirilor și al cuantumului cheltuielilor de judecată acordate reclamantei. Prin Decizia civilă nr. 378/C din 19 mai 2013, Curtea de Apel Constanta a admis apelul pârâtului și, schimbând în parte Sentința nr. 900 din 17 februarie 2011 a Tribunalului Constanța, a anulat în parte Hotărârea nr. 46 din 15 iunie 2010 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și l-a obligat pe pârâtul Statul Român să plătească reclamantei - după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești - despăgubiri în valoare de 728.405,84 RON reprezentând: 1.96.838 RON despăgubiri pentru terenul expropriat și 531.567,84 RON despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul Statul Român, criticând hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate prin prisma prevederilor an. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel sau, în subsidiar, modificarea deciziei și admiterea apelului și respingerea acțiunii. Prin Decizia civilă nr. 5574 din 21 septembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul și, casând decizia atacată, a trimis pricina spre rejudecare instanței de apel.

Pentru a pronunța această soluție, instanța supremă a reținut că, prin motivele de recurs pârâtul a susținut critici doar cu privire la partea din despăgubiri privind evaluarea prejudiciului suferit de reclamantă prin expropriere, iar nu și în ce privește partea prin care s-a stabilit valoarea reală a imobilului expropriat, având în vedere că, prin decizia instanței de apel, Hotărârea de expropriere nr. 46 din 15 iunie 2010, contestată, a fost menținută cu privire la această parte a despăgubirilor (198.838 RON pentru exproprierea suprafeței de teren de 2.330 mp). Înalta Curte a mai constatat că, prin înscrisul de la fila 286 dosar primă instanță, pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză prin care a criticat punctul de vedere exprimat de către experți în opinie majoritară, cu privire la evaluarea lucrărilor de demolare, transport și pierderi la noul amplasament, susținându-se majorarea artificială a acestor costuri.

În accepțiunea instanței de recurs, acest act de procedură provenind de la expertul desemnat de pârât, care i-a conceput în numele acestuia, a fost greșit calificat de instanța de apel ca fiind "note critice", iar nu obiecțiuni la raportul de expertiză, în pofida denumirii date de parte. S-a mai reținut că nici cererea de refacere a raportului de expertiză formulată de pârât prin motivele de apel, cu respectarea prevederilor art. 287 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu a fost luată în dezbatere de curtea de apel, deși această obligație procedurală subzistă chiar în absența apelantei la termenul la care pricina a fost dezbătută, date fiind dispozițiile art. 129 alin. (4) și art. 295 alin. (1) C. proc.

civ.; asupra probelor instanța este ținută a se pronunța, anterior dezbaterii fondului, printr-o încheiere motivată în condițiile art. 167 coroborat cu art. 268 alin. (4) C. proc. civ., normele de procedură invocate fiind aplicabile și în apel conform art. 298 C. proc. civ. Aceste neregularități (neanalizarea cererilor sale în condiții de contradictorialitate și cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale) de ordin procedural au pricinuit recurentului-pârât o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură, fiind astfel întrunite cerințele art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și consecutiv, cele ale motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Pe rolul Curții de Apel Constanța, dosarul a fost reînregistrat la data de 23 noiembrie 2014, sub numărul 8806/118/2010.

La termenul din 6 martie 2013, instanța a stabilit limitele rejudecării în apel, constatând că niciuna dintre părți nu a atacat soluția din apel referitoare la modalitatea de determinare a prețului aferent terenului expropriat, astfel că acest aspect a intrat în puterea lucrului judecat; față de îndrumările din decizia de casare, s-a pus în discuția părților, solicitarea apelantului pârât Statul Român de refacere a raportului de expertiză sau efectuare a unui nou raport de expertiză de o comisie de experți legal constituită.

Instanța de apel a încuviințat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit la instanța de fond de către aceeași comisie stabilită de prima instanță, pentru a se stabili valoarea lucrărilor de investiție realizate de reclamantă pe suprafața de 2330 mp - lucrări de sistematizare a terenului, de amenajare a platformelor betonate, a împrejmuirilor și utilităților aduse în zonă de reclamantă - și a lucrărilor de demontare și transport, pierderi și remontare pe noul amplasament a construcțiilor edificate de expropriat. Prin Decizia nr. 14 C din 27 februarie 2014 Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în rejudecare, a admis apelul pârâtului Statul Român prin Departamentul pentru proiecte de infrastructură și investiții străine prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin mandatar SC C. SA, împotriva Sentinței civile nr. 900 din 17 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă.

A schimbat, în parte, sentința apelată în sensul că l-a obligat pe pârâtul Statul Român să plătească reclamantei, după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, despăgubiri în valoare totală de 728.405,84 RON reprezentând 196.838 RON cu titlu de valoare reală a terenului expropriat și 531.567,84 RON cu titlu de prejudiciu cauzat prin expropriere. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. A reținut instanța de apel că niciunul dintre actele normative care reglementează activitatea Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România (O.G. nr. 2/2000 și O.U.G.

nr. 24/2011) nu condiționează valabilitatea actelor întocmite de membrii lor de întocmirea lucrării în baza regulilor proprii unei forme sau alteia de exercițiu a profesiei, astfel că efectuarea unei expertize judiciare având ca obiectiv "stabilirea valorii unor lucrări de investiție" de către persoane care nu fac parte din Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România nu ridică probleme privind valabilitatea raportului din perspectiva calității specialiștilor și aplicării O.G. nr. 2/2000 și O.U.G. nr. 24/2011. Potrivit art. 4 alin. (8) din Legea nr. 198/2004, înainte de aprobarea, prin hotărâre a guvernului, a indicatorilor tehnico-economici și a amplasamentului lucrării, un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România, va întocmi un raport de evaluare a imobilelor supuse exproprierii, pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, pe fiecare categorie de folosință.

Această prevedere era incidentă exclusiv în etapa administrativă a procedurii exproprierii privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, deoarece în faza judiciară erau incidente art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. A apreciat instanța de apel că, întrucât în situația contestării cuantumului despăgubirii de către expropriatul nemulțumit (art. 9 din Legea nr. 198/2004) se aplică un set de reguli procedurale distincte și fără legătură cu cele aplicabile în faza prealabilă exproprierii, nu există niciun argument pentru a se cere experților judiciari, desemnați conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, să aibă calitatea de membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România, singura condiție cerută implicit de O.G.

nr. 2/2000 fiind aceea ca membrii comisiei de experți să figureze în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari, întocmit pe specialități și pe județe. Prin raportul de expertiză tehnică s-au stabilit costurile privind lucrările efectuate de reclamanta SC D. SRL cu ocazia operațiunilor de demontare și mutare a mijloacelor fixe situate pe amplasamentul suprafeței de teren de 2.330,0 mp aflate în incinta SC D. SRL din localitatea Lazu, comuna Agigea, județul Constanța.

Din analiza facturilor achitate de SC D. SRL către societățile implicate în această acțiune, curtea de apel a stabilit că s-au efectuat lucrări de reamplasare a două recipiente de gaz lichefiat care au fost executate de SC T. SRL Buzău (a. lucrări de adaptare a sistemului de conducte de distribuție propan la noua amplasare a recipientelor - 7.650,0 RON fără TVA și b. lucrări de proiectare privind mutarea celor două butelii pe noul amplasament - 4.500,0 RON fără TVA); lucrări de construcții executate de SC "A.G." SRL Bacău (a. mutare a conductei de canalizare, de reparat platforma betonată, mutat instalații de propan gaz și de înlocuire hidrant subteran - 10.934,45 RON fără TVA, și b. mutare a împrejmuirii, reparații platformă șopron - 17.661,33 RON fără TVA); lucrări de construcții executate de SC "G." SA Bacău (a. demontat și montat rafturi metalice pentru depozitul de polistiren și de gresie și faianță - 6.480,0 RON fără TVA și b. demontare depozit gresie și faianță, remontat depozit, rafturi pentru polistiren și rafturi acoperite, demontat țarc protecție butelii - 41.244,0 RON fără TVA); lucrări de construcții executate de SC "D.C." SRL din Eforie Nord (amenajarea unor platforme de depozitare - 6.378,94 RON TVA) și lucrări de construcții executate de SC "E." SRL Constanța (privind mutarea iluminatului exterior - 10.968,01 RON fără TVA).

Totalul valorilor acestor lucrări necesare mutării și reamenajării depozitelor de materiale și al utilajelor de pe platforma betonată ce a făcut obiectul exproprierii a fost evaluat la suma de 109.051,73 RON fără TVA. Referitor la modul în care s-a ajuns la această valoare s-a reținut că Standardele Internaționale de Evaluare sunt aplicabile pentru stabilirea unei valori de piață în cazul evaluărilor asupra proprietăților imobiliare, respectiv numai asupra proprietăților compuse din teren și/sau construcții, asupra cărora pot fi aplicabile datele comparative de piață (metoda comparației directe); datele comparative de piață se obțin fie din analiza tranzacțiilor, respectiv a vânzărilor, fie din analiza ofertelor de vânzare asupra unor proprietăți similare sau comparabile.

În cazul lucrărilor desființate din cadrul SC D. SRL din comuna Agigea, județul Constanța, și al lucrărilor de reamplasare a acestora evaluarea nu poate fi efectuată în conformitate cu standardele internaționale de evaluare - metoda comparației vânzărilor - care se referă la proprietăți imobiliare comparabile pe piață, deoarece în acest caz sunt lucrări tipice de demolare și reamenajare, ce nu pot fi evaluate decât prin metoda costurilor, respectiv a valorilor brute date de costurile de demolare și de reconstrucție a acestor lucrări. Această metodă este în conformitate cu standardele internaționale de evaluare.

Cu ocazia cercetării făcute la fața locului la SC D. SRL în scopul efectuării suplimentului de expertiză, experții imobiliari au inventariat atât categoriile de lucrări desființate, cât și categoriile de lucrări de amplasare, analizând pentru fiecare lucrare în parte pe baza măsurătorilor efectuate pe teren, comparativ, devizele de execuție puse la dispoziția experților, ajungându-se la concluzia că valorile cantitative din devizele de execuție corespund cantităților măsurate pe teren. S-a apreciat că facturile de plată prezentate experților fac dovada executării în totalitate, atât a unor categorii de lucrări speciale, care nu pot fi efectuate decât de firme specializate pentru execuția unor astfel de lucrări (vezi lucrările de desființare și de refacere a instalațiilor electrice și de gaze), cât și a unor lucrări de construcții de desființare și de refacere.

A arătat instanța de apel că potrivit Standardelor Internaționale de Evaluare 2011 (ale căror metode de evaluare sunt frecvent utilizate, dar nu explică în detaliu aplicarea lor și nici nu includ îndrumările tehnice privind tehnicile de evaluare) abordarea prin cost oferă o indicație asupra valorii, prin utilizarea principiului economic conform căruia un cumpărător nu va plăti mai mult pentru un activ, decât costul necesar obținerii unui activ cu aceeași utilitate, fie prin cumpărare, fie prin construire; valoare de investiție este acea valoare a unui activ pentru un proprietar sau pentru un proprietar potențial, pentru o anumită investiție sau în scopuri de exploatare.

Principiile conținute în Standarde se aplică și la evaluările imobilizărilor corporale mobile, adică acele active fixate în mod permanent de teren și care nu pot fi îndepărtate fără demolarea substanțială fie a activului, fie a clădirii sau structurii în care este încorporat; aceste active sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative și care se preconizează să fie utilizate pe o perioadă de timp.

Potrivit comentariului C2 la standardul IVS 220 Imobilizări corporale mobile, o evaluare a imobilizărilor corporale mobile impune luarea în considerare a mai multor factori, care se referă la activul în sine, la mediul lor și la potențialul lor economic, iar ca exemple de factori care pot fi luați în considerare din aceste categorii sunt enumerate: specificația tehnică a activului, starea activului (dacă activul nu este evaluat pe amplasamentul lui curent), costul de demontare și de mutare sau orice pierdere potențială a unui activ complementar.

În plus, acest standard are un comentariu special referitor la "vânzarea forțată" (căreia îi poate fi asimilată, pentru identitate de rațiune, exproprierea) situație în care valoarea trebuie determinată cu atenție deosebită, fiind necesar a se lua în considerare orice alternativă de vânzare de pe locația curentă, cum ar fi posibilitatea practică a mutării elementului la o altă locație, în vederea cedării, precum și costul mutării, în limita timpului disponibil, reținându-se că urgența procedurii exclude un interval de timp în care să se facă o cercetare adecvată a pieții pentru contactarea celor mai bune oferte.

Cele trei abordări principale în evaluare, descrise în IVS - Cadrul general, pot fi aplicate pentru evaluarea imobilizărilor corporale mobile însă, așa cum au reținut și experții în raportul depus în apel, unele tipuri de imobilizări corporale mobile sunt specializate și nu există informații directe disponibile privind vânzările de astfel de elemente, ceea ce impune utilizarea fie a abordării prin venit, fie a abordării prin cost. Abordarea prin cost este adoptată pentru evaluarea imobilizărilor corporale mobile, mai ales în cazul activelor individuale și se aplică prin determinarea costului de înlocuire net al activului adică costul pentru a obține un activ alternativ, cu utilitate echivalentă; acesta poate fi fie un echivalent modern cu aceeași funcționalitate, fie costul de reproducere a unei replici exacte a activului subiect.

Or, având în vedere ipoteza specială în care s-a găsit reclamanta - expropriere, situație similară a "vânzării forțate" - care exclude posibilitatea efectuării unei "proceduri de licitație" (cum pretinde pârâtul), care ar fi garantat obținerea unui preț "corespunzător'" al lucrărilor de demolare/mutare/remontare, singura metodă de evaluare a prejudiciului cauzat prin exproprierea unei suprafețe de teren pe care se găseau diferite instalații ale pârâtei, în condițiile în care realitatea efectuării lucrărilor reținute de experți nu a fost contestată de pârât, nu putea fi decât însumarea prețurilor plătite de reclamantă celor care au prestat serviciile de demolare/mutare/remontare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că instanța de apel a dispus la termenul din data de 26 iunie 2013, urmare obiecțiunilor formulate de pârâtă la suplimentul raportului de expertiză, să se efectueze o evaluare a lucrărilor desființate și a celor de reamplasare a investițiilor realizate potrivit standardelor internaționale de evaluare, prin evaluarea efectivă a lucrărilor efectuate în ambele situații, iar comisia de experți nu s-a conformat acestui obiectiv. Recurenta a mai arătat că deși a formulat obiecțiuni, instanța nu le-a avut în vedere. Recurenta a mai susținut că în mod greșit instanța de apel a asimilat exproprierea cu o vânzare forțată. Criteriile folosite de instanță pentru evaluarea lucrărilor încalcă dispozițiile legale.

Prin întâmpinare intimata-reclamantă SC D. SRL a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a mandatarului SC C. SA, recalificată de instanță drept excepția lipsei calității de reprezentant, tardivitatea și nulitatea recursului, punând și concluzii pe fond, în sensul respingerii recursului. Potrivit mențiunilor cuprinse în practicaua deciziei, excepțiile lipsei calității de reprezentant a SC C. SA și a tardivității recursului au fost respinse, ca nefondate. Examinând, cu prioritate, excepția nulității recursului conform art. 316, 298 și 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondată. Astfel, art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

statuează că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere: "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii". Acest motiv de recurs vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești, reprezentând fie împrejurarea că nu se arată motivele pe care se sprijină decizia, fie împrejurarea că decizia cuprinde motive contradictorii ori străine de obiectul sau natura cauzei. Din analiza deciziei recurate se constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este invocat formal nefiind dezvoltate critici care să atragă aplicabilitatea dispozițiilor în sensul limitativ prevăzut de textul de lege evocat.

Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. dispune că modificarea sau casarea se poate solicita "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii". Din examinarea cererii de recurs se constată că aceasta nu cuprinde critici de nelegalitate aduse deciziei care face obiectul recursului, ceea ce presupune indicarea punctuală a dispozițiilor legale încălcate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Astfel, critica potrivit căreia instanța de apel a dispus la termenul din data de 26 iunie 2013, urmare obiecțiunilor formulate de pârâtă la suplimentul raportului de expertiză, să se efectueze o evaluare a lucrărilor desființate și a celor de reamplasare a investițiilor realizate potrivit standardelor internaționale de evaluare, prin evaluarea efectivă a lucrărilor efectuate în ambele situații, iar comisia de experți nu s-a conformat acestui obiectiv, critica potrivit căreia instanța de apel nu a avut în vedere obiecțiunile pârâtei și că în mod greșit instanța de apel a asimilat exproprierea cu o vânzare forțată nu pot fi privite a fi critici de nelegalitate, ci sunt critici de netemeinicie.

Cu referire la susținerile recurentului-pârât, care a arătat că instanța de apel a valorificat un raport de expertiză fără a motiva în mod pertinent de ce a renunțat la obiectivele încuviințate la momentul la care a încuviințat administrarea probei, Înalta Curte constată că obiecțiunile Statului Român la suplimentul raportului de expertiză depus în această fază procesuală au fost încuviințate, iar răspunsul experților a fost supus dezbaterii. Împrejurarea că părțile, legal citate, au lipsit la termenul din data de 29 ianuarie 2014 nu poate duce la concluzia că instanța de apel a încălcat vreo dispoziție procedurală în legătură cu administrarea probei în discuție. Recurentul-pârât a formulat această critică cu caracter general, fără a arăta, în concret, ce dispoziție procedurală a fost încălcată, având în vedere că excede controlului de legalitate în recurs modalitatea în care instanța de apel interpretează probatoriul.

Prin urmare este un aspect de temeinicie, iar nu de legalitate soluționarea obiecțiunilor la raportul de expertiză. În ceea ce privește necesitatea organizării unei licitații pentru desemnarea executanților lucrărilor de desființare/demontare/relocare lucrări Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu a arătat care este izvorul unei asemenea obligații, respectiv dispoziția legală care impune în cadrul procedurii exproprierii necesitatea organizării unei asemenea licitații pentru a putea efectua o analiză a legalității deciziei sub acest aspect. Nemulțumirile recurentului-pârât legate de considerentele prin care instanța de apel a arătat că exproprierea este o vânzare forțată nu au fost dezvoltate într-o manieră care să permită încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Calificarea exproprierii ca vânzare forțată este un argument corect al instanței de apel, iar susținerile recurentului în legătură cu acest aspect nu se circumscriu criticilor de nelegalitate întrucât acesta leagă conceptul de vânzare forțată de cel de realizare în termen scurt a operațiunilor, ceea ce vizează aspecte de fapt ale judecății. Așa cum s-a arătat, nu a fost indicat actul normativ care să prevadă, pentru acest tip de operațiuni efectuate în contextul exproprierii, o metodologie după care se selectează executanții și se efectuează lucrările de desființare/demolare/relocare. Criticile privitoare la aplicarea normelor de evaluare vizează interpretarea probelor și sunt, prin urmare, critici de netemeinicie.

Pentru considerentele expuse, văzând dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor și reținând că nu au fost identificate motive de ordine publică susceptibile de a fi invocate de instanță din oficiu, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și art. 306 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de recurentul-pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei nr. 14/C din 27 februarie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2014. Procesat de GGC - AZ