ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5494/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 7960/118/2009 reclamanții H.C.M. și H.V. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, Ministerul Transportului si Infrastructurii și Consiliul Local Agigea să se dispună anularea hotărârii nr. 10 si a hotărârii nr. 12 emise de comisia de specialitate sub autoritatea expropriatorului, în ceea ce privește despăgubirile propuse pentru suprafața de teren supusă exproprierii. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui teren în suprafață de 405 mp, precum și asupra unei cote indivize de 1/ 3 din suprafața de 81,20 mp ce constituie cale de acces pentru mai multe terenuri limitrofe, teren situat în extravilanul satului Lazu.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994. La data de 25 octombrie 2010 reclamanții au formulat precizări la acțiune arătând că solicită anularea hotărârilor nr. 10 si 12/2009, să se stabilească cuantumul despăgubirilor prin raportare la prețul practicat în zonă pentru terenuri similare și să se oblige pârâtul la plata despăgubirilor stabilite. Prin încheierea din 13 octombrie2009 instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local Agigea și a Ministerului Transportului și Infrastructurii reținând că, potrivit Legii nr. 198/2004, expropriatorul este Statul Român. Prin sentința civilă nr. 2077 din 14 decembrie 2010 Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a anulat în parte hotărârea nr. 10 din 4 iunie 2009 și hotărârea nr. 12 din 4 iunie 2009 în ceea ce privește despăgubirile acordate.

A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 36.733 lei cu titlu de despăgubiri pentru suprafața expropriată de 317 mp, parcela A478/22-23-24/1-24/2-24/3-24/4 lot 19/2, comuna Agigea, sat Lazu, județul Constanta și suma de 1.165 lei cu titlu de despăgubiri pentru suprafața expropriată de 10,06 mp, parcela A78/22-23-24/1-2/2-24/3-24/4 lot 31/2, comuna Agigea, sat Lazu, județul Constanta. A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Agigea si Ministerul Transporturilor si Infrastructurii ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă și a obligat pârâtul Statul Roman să plătească reclamanților suma de 2490 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a stabilit că trebuie reținută valoarea de piață propusă în opinia majoritară a experților, de 27,89 euro/ mp, deoarece opinia separată a expertului, potrivit căreia prețul pe mp a parcelelor expropriate este de 16 euro, nu este fundamentată. În privința valorii despăgubirilor solicitate de reclamanți pentru prejudiciul produs prin exproprierea parțială, prima instanță a considerat că valoarea stabilită în opinia majoritară a experților nu poate fi avută în vedere deoarece experții au apreciat un prejudiciu eventual și nu unul cert, dar viitor, pentru ca acesta să poată face parte din cuprinsul despăgubirilor. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții H.C.M.

și H.V., cât și pârâtul Statul Român. În apelul formulat, reclamanții au susținut că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de acordare de despăgubiri pentru scăderea valorii terenului rămas neexpropriat, în suprafață de 88 mp. Solicită reclamanții ca instanța de apel să verifice cuantumul cheltuielilor de judecată, onorariul de expert de 300 lei, fiind omis de la restituire deși reclamanții l-au suportat. În apelul formulat, Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor și infrastructurii prin CN A.D.N.R. SA, prin mandatar SC C. SA a invocat nulitatea hotărârii pentru nulitatea produsă din cauza omisiunii judecătorului de a da cuvântul reprezentantului Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, pentru concluzii pe fondul cauzei.

A mai arătat pârâtul că instanța de fond și-a însușit greșit opinia majoritară a celor doi experți (M.V. și B.E.) în privința valorii terenului expropriat de 27, 89 euro/ mp, înlăturând opinia separată a expertului Bădescu Cristel care a determinat valoarea de 16 euro/ mp. Examinând sentința apelată în raport de criticile formulate, instanța de apel a reținut următoarele: Apelul pârâtului Statul Român se referă la modalitatea de determinare de către instanța de fond a valorii reale a imobilului, în timp ce apelul reclamaților privește cea de a doua componentă a despăgubirii, respectiv prejudiciul cauzat, daunele aduse proprietarului, ca efect al exproprierii. Estimarea valorii de piață se face prin aplicarea metodelor și procedurilor de evaluare care reflectă natura proprietății și circumstanțele în care proprietatea evaluată va fi cel mai probabil tranzacționată pe piața liberă, în raport de data evaluării.

În speță, evaluarea imobilului proprietatea reclamanților se raportează la momentul octombrie 2008, când a fost evaluată proprietatea în vederea exproprierii pentru realizarea obiectivului „Centura de ocolire a Municipiului Constanța”. La determinarea valorii de piață prin metoda comparației directe, experții B. și M. au cules date privind cererea și oferta pentru terenuri din extravilanul localității L. care au însă alte caracteristici decât cel în litigiu, prin amplasament („lipsit de case”, „lângă intravilan, zonă înaltă”), apropiere de căi de acces („aproape de Șoseaua Cumpenei”) și utilități și având ca folosință „viitoare zonă de dezvoltare de tip rezidențial” (filele 213-216 fond).

Pentru aceste motive, instanța a reținut că valoarea stabilită de expertul B.C., de 16 euro/ mp, care a fost avută în vedere de către Comisia de analiză la data stabilirii despăgubirii, este cea corectă, celelalte pretenții ale reclamanților fiind neîntemeiate, cât privește evaluarea proprietății expropriate. Din această perspectivă, apelul formulat de Statul Român a fost privit ca fiind întemeiat. Soluția primei instanțe este criticabilă și în raport de cea de a doua componentă a despăgubirii, respectiv prejudiciul cauzat proprietarului, daunele aduse prin măsura exproprierii.

Din cauza suprafeței mici de teren rămase proprietarului, din cauza amplasamentului ei - lot înfundat ca urmare a exproprierii inclusiv a drumului de acces - terenul de 88 p nu mai poate primi nici o altă destinație (ex.: de exploatare agricolă, cum a reținut prima instanță), proprietarul având de aceea un prejudiciu cert, determinat de scăderea valorii terenului căruia nu i se mai poate da o utilizare. Instanța a stabilit că în cuantumul despăgubirilor pentru expropriere trebuie cuprinse și prejudiciile cauzate prin scăderea valorii terenului rămas neexpropriat. Criticile apelanților reclamanți cu privire la cheltuielile de judecată au fost apreciate ca fondate. Potrivit chitanțelor de plată a onorariilor de expertiză și a onorariului de avocat, reclamanții au achitat 2.792 lei (300+300+300+702+1.190) cu titlu de cheltuieli de judecată.

În condițiile în care s-au reținut aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ., dintr-o omisiune instanța de fond nu le-a acordat reclamanților toate cheltuielile judiciare suportate, motiv pentru care, în apel, în conformitate cu dispozițiile art. 296, s-a schimbat hotărârea de fond sub acest aspect. Față de toate aceste motive, în raport de dispozițiile art. 296 C. proc. civ., instanța a admis ambele apeluri și în consecință a schimbat în parte sentința apelată, în sensul celor mai sus arătate. Împotriva deciziei civile nr. 377/ C din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie precum și cauze privind conflictele de muncă și asigurările sociale a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin CN A.D.N.R.

SA prin Mandatar SC C. SA, susținându-se următoarele motive de nelegalitate. Valoarea de 21.265,88 lei ce a fost acordată prin hotărârea nr. 10 din 04 iunie 2009, ca reprezentând despăgubirea pentru suprafața de 317 mp teren expropriat, este în concordanță cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, întrucât potrivit alin. (2) al aceluiași articol, numai dacă prin expropriere s-ar fi realizat daune proprietarului și acesta ar fi prezentat dovezi în acest sens, ar fi fost luate în calculul despăgubirii. În speța, la data exproprierii, destinația terenului era aceea de teren arabil, astfel încât în lipsa unui plan urbanistic zonal, a unui certificat de urbanism și a unei autorizații de construcție, în baza cărora reclamanții și-ar fi manifestat dorința de a edifica construcții pe teren, nu s-a produs vreun prejudiciu expropriatorului.

Se mai consideră că, oportunitățile viitoare de dezvoltare a zonei, având ca unic argument prezența centurii ocolitoare a mun. Constanța, conduc la sporirea valorii fondurilor rămase în urma exproprierii, beneficiari nemijlociți fiind tocmai expropriații fără niciun fel de altă cheltuială proprie (acesta reprezintă în mod evident un contraargument al criticilor inserate de către contestatori, ce putea eventual fi luat în calcul potrivit art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, la diminuarea cuantumului despăgubirii. Se invocă incidența dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal. În cauză, instanța de apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 26 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor. Aceste dispoziții legale prevăd că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor tine seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritoriala, la data întocmirii raportului de expertiza, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Experții vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale. În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuala reducere numai a daunelor. Nu pot fi primite criticile recurentului Statul Român în acest sens, al stabilirii cuantumului despăgubirilor, raportat la dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, interpretate în mod corect, de către instanța de apel. Curtea de Apel a statuat în mod corect că s-a produs un prejudiciu reclamantului ca urmare a imposibilității edificării unei locuințe și a consecințelor negative ale dezmembrării terenului.

Astfel, prin exproprierea parțială a terenului, reclamanții nu mai pot utiliza acea parte a terenului rămasă neexpropriată pentru destinația urmărită la cumpărare. Susținerile recurentului pârât Statul Român privind „oportunitățile viitoare de dezvoltare a zonei ca unic argument prezența centurii ocolitoare ce ar conduce la sporirea valorii fondurilor rămase în urma exproprierii nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate, neputând fi încadrate în criticile de nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ. Având în vedere și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., se va admite și cererea de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată către reclamantul H.V., ce vor fi reduse, raportat la dispozițiile art. 273 alin. (3) C. proc.

civ.. Pentru acest considerente, se va respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin CN A.D.N.R. SA prin Mandatar SC C. SA împotriva deciziei civile nr. 377/ C din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie precum și cauze privind conflictele de muncă și asigurările sociale. Obligă recurentul la plata a 138 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reduse către reclamantul H.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.