ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5494/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta

sub nr. 7960/118/2009 reclamanții H.C.M. și H.V. au solicitat ca, în

contradictoriu cu pârâții Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, Ministerul

Transportului si Infrastructurii și Consiliul Local Agigea să se dispună

anularea hotărârii nr. 10 si a hotărârii nr. 12 emise de comisia de

specialitate sub autoritatea expropriatorului, în ceea ce privește

despăgubirile propuse pentru suprafața de teren supusă exproprierii.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că sunt proprietarii unui teren în suprafață de 405 mp, precum și

asupra unei cote indivize de 1/ 3 din suprafața de 81,20 mp ce constituie cale

de acces pentru mai multe terenuri limitrofe, teren situat în extravilanul

satului Lazu.

În drept au fost invocate

dispozițiile Legii nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.

La data de 25 octombrie 2010

reclamanții au formulat precizări la acțiune arătând că solicită anularea

hotărârilor nr. 10 si 12/2009, să se stabilească cuantumul despăgubirilor prin

raportare la prețul practicat în zonă pentru terenuri similare și să se oblige

pârâtul la plata despăgubirilor stabilite.

Prin încheierea din 13 octombrie2009

instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâților Consiliul Local Agigea și a Ministerului Transportului și Infrastructurii

reținând că, potrivit Legii nr. 198/2004, expropriatorul este Statul Român.

Prin sentința civilă nr. 2077 din 14

decembrie 2010 Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanți și a anulat în parte hotărârea nr. 10 din 4 iunie 2009 și hotărârea nr.

12 din 4 iunie 2009 în ceea ce privește despăgubirile acordate.

A obligat pârâtul să plătească

reclamanților suma de 36.733 lei cu titlu de despăgubiri pentru suprafața

expropriată de 317 mp, parcela A478/22-23-24/1-24/2-24/3-24/4 lot 19/2, comuna

Agigea, sat Lazu, județul Constanta și suma de 1.165 lei cu titlu de

despăgubiri pentru suprafața expropriată de 10,06 mp, parcela

A78/22-23-24/1-2/2-24/3-24/4 lot 31/2, comuna Agigea, sat Lazu, județul

Constanta.

A respins acțiunea formulată în

contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Agigea si Ministerul Transporturilor

si Infrastructurii ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate

procesual pasivă și a obligat pârâtul Statul Roman să plătească reclamanților

suma de 2490 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a stabilit că trebuie reținută valoarea de piață propusă în

opinia majoritară a experților, de 27,89 euro/ mp, deoarece opinia separată a

expertului, potrivit căreia prețul pe mp a parcelelor expropriate este de 16

euro, nu este fundamentată.

În privința valorii despăgubirilor

solicitate de reclamanți pentru prejudiciul produs prin exproprierea parțială,

prima instanță a considerat că valoarea stabilită în opinia majoritară a

experților nu poate fi avută în vedere deoarece experții au apreciat un

prejudiciu eventual și nu unul cert, dar viitor, pentru ca acesta să poată face

parte din cuprinsul despăgubirilor.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel atât reclamanții H.C.M. și H.V., cât și pârâtul

Statul Român.

În apelul formulat, reclamanții au

susținut că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de acordare

de despăgubiri pentru scăderea valorii terenului rămas neexpropriat, în

suprafață de 88 mp.

Solicită reclamanții ca instanța de

apel să verifice cuantumul cheltuielilor de judecată, onorariul de expert de

300 lei, fiind omis de la restituire deși reclamanții l-au suportat.

În apelul formulat, Statul Român

reprezentat de Ministerul Transporturilor și infrastructurii prin

CN A.D.N.R. SA,

prin mandatar SC C. SA a invocat

nulitatea hotărârii pentru nulitatea produsă din cauza omisiunii judecătorului

de a da cuvântul reprezentantului Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța,

pentru concluzii pe fondul cauzei.

A mai arătat pârâtul că instanța de

fond și-a însușit greșit opinia majoritară a celor doi experți (M.V. și B.E.)

în privința valorii terenului expropriat de 27, 89 euro/ mp, înlăturând opinia

separată a expertului Bădescu Cristel care a determinat valoarea de 16 euro/ mp.

Examinând sentința apelată în raport

de criticile formulate, instanța de apel a reținut următoarele:

Apelul pârâtului Statul Român se

referă la modalitatea de determinare de către instanța de fond a valorii reale

a imobilului, în timp ce apelul reclamaților privește cea de a doua componentă

a despăgubirii, respectiv prejudiciul cauzat, daunele aduse proprietarului, ca

efect al exproprierii.

Estimarea valorii de piață se face

prin aplicarea metodelor și procedurilor de evaluare care reflectă natura

proprietății și circumstanțele în care proprietatea evaluată va fi cel mai

probabil tranzacționată pe piața liberă, în raport de data evaluării.

În speță, evaluarea imobilului

proprietatea reclamanților se raportează la momentul octombrie 2008, când a

fost evaluată proprietatea în vederea exproprierii pentru realizarea

obiectivului „Centura de ocolire a Municipiului Constanța”.

La determinarea valorii de piață

prin metoda comparației directe, experții B. și M. au cules date privind

cererea și oferta pentru terenuri din extravilanul localității L. care au însă

alte caracteristici decât cel în litigiu, prin amplasament („lipsit de case”,

„lângă intravilan, zonă înaltă”), apropiere de căi de acces („aproape de

Șoseaua Cumpenei”) și utilități și având ca folosință „viitoare zonă de

dezvoltare de tip rezidențial” (filele 213-216 fond).

Pentru aceste motive, instanța a

reținut că valoarea stabilită de expertul B.C., de 16 euro/ mp, care a fost

avută în vedere de către Comisia de analiză la data stabilirii despăgubirii,

este cea corectă, celelalte pretenții ale reclamanților fiind neîntemeiate, cât

privește evaluarea proprietății expropriate.

Din această perspectivă, apelul

formulat de Statul Român a fost privit ca fiind întemeiat.

Soluția primei instanțe este

criticabilă și în raport de cea de a doua componentă a despăgubirii, respectiv

prejudiciul cauzat proprietarului, daunele aduse prin măsura exproprierii.

Din cauza suprafeței mici de teren

rămase proprietarului, din cauza amplasamentului ei - lot înfundat ca urmare a

exproprierii inclusiv a drumului de acces - terenul de 88 p nu mai poate primi

nici o altă destinație (ex.: de exploatare agricolă, cum a reținut prima

instanță), proprietarul având de aceea un prejudiciu cert, determinat de

scăderea valorii terenului căruia nu i se mai poate da o utilizare.

Instanța a stabilit că în cuantumul

despăgubirilor pentru expropriere trebuie cuprinse și prejudiciile cauzate prin

scăderea valorii terenului rămas neexpropriat.

Criticile apelanților reclamanți cu

privire la cheltuielile de judecată au fost apreciate ca fondate. Potrivit

chitanțelor de plată a onorariilor de expertiză și a onorariului de avocat,

reclamanții au achitat 2.792 lei (300+300+300+702+1.190) cu titlu de cheltuieli

de judecată. În condițiile în care s-au reținut aplicabile dispozițiile art. 274

C. proc. civ., dintr-o omisiune instanța de fond nu le-a acordat reclamanților

toate cheltuielile judiciare suportate, motiv pentru care, în apel, în

conformitate cu dispozițiile art. 296, s-a schimbat hotărârea de fond sub acest

aspect.

Față de toate aceste motive, în

raport de dispozițiile art. 296 C. proc. civ., instanța a admis ambele apeluri

și în consecință a schimbat în parte sentința apelată, în sensul celor mai sus

arătate.

Împotriva deciziei civile nr. 377/ C

din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze

cu minori și de familie precum și cauze privind conflictele de muncă și

asigurările sociale a declarat recurs pârâtul

Statul

Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin CN A.D.N.R. SA

prin Mandatar SC C. SA, susținându-se următoarele motive de nelegalitate.

Valoarea de 21.265,88 lei ce a fost

acordată prin hotărârea nr. 10 din 04 iunie 2009, ca reprezentând despăgubirea

pentru suprafața de 317 mp teren expropriat, este în concordanță cu prevederile

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, întrucât potrivit alin. (2) al

aceluiași articol, numai dacă prin expropriere s-ar fi realizat daune

proprietarului și acesta ar fi prezentat dovezi în acest sens, ar fi fost luate

în calculul despăgubirii.

În speța, la data exproprierii,

destinația terenului era aceea de teren arabil, astfel încât în lipsa unui plan

urbanistic zonal, a unui certificat de urbanism și a unei autorizații de

construcție, în baza cărora reclamanții și-ar fi manifestat dorința de a

edifica construcții pe teren, nu s-a produs vreun prejudiciu expropriatorului.

Se mai consideră că, oportunitățile

viitoare de dezvoltare a zonei, având ca unic argument prezența centurii

ocolitoare a mun. Constanța, conduc la sporirea valorii fondurilor rămase în

urma exproprierii, beneficiari nemijlociți fiind tocmai expropriații fără niciun

fel de altă cheltuială proprie (acesta reprezintă în mod evident un

contraargument al criticilor inserate de către contestatori, ce putea eventual

fi luat în calcul potrivit art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, la diminuarea

cuantumului despăgubirii.

Se invocă incidența dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând decizia recurată prin

prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

succed:

Pentru a fi incident motivul de

nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca

hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii

sau să fie lipsită de temei legal.

În cauză, instanța de apel a interpretat

în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 26 din Legea nr. 33/1994

în ceea ce privește modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor.

Aceste dispoziții legale prevăd că despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor tine

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritoriala, la data întocmirii raportului de expertiza,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Experții

vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin

titularilor de alte drepturi reale. În cazul exproprierii parțiale, dacă partea

de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a

lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile alineatului

precedent, vor putea propune instanței o eventuala reducere numai a daunelor.

Nu pot fi primite criticile

recurentului Statul Român în acest sens, al stabilirii cuantumului

despăgubirilor, raportat la dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994,

interpretate în mod corect, de către instanța de apel.

Curtea de Apel a statuat în mod

corect că s-a produs un prejudiciu reclamantului ca urmare a imposibilității

edificării unei locuințe și a consecințelor negative ale dezmembrării

terenului.

Astfel, prin exproprierea parțială a

terenului, reclamanții nu mai pot utiliza acea parte a terenului rămasă

neexpropriată pentru destinația urmărită la cumpărare.

Susținerile recurentului pârât

Statul Român privind „oportunitățile viitoare de dezvoltare a zonei ca unic

argument prezența centurii ocolitoare ce ar conduce la sporirea valorii

fondurilor rămase în urma exproprierii nu pot conduce la reținerea

nelegalității deciziei recurate, neputând fi încadrate în criticile de

nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ.

Având în vedere și dispozițiile art.

274 C. proc. civ., se va admite și cererea de obligare a recurentului la plata

cheltuielilor de judecată către reclamantul H.V., ce vor fi reduse, raportat la

dispozițiile art. 273 alin. (3) C. proc. civ..

Pentru acest considerente, se va

respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține

decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul

Statul Român prin Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii prin CN A.D.N.R. SA prin Mandatar SC C. SA

împotriva

deciziei civile nr. 377/ C din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie precum și cauze

privind conflictele de muncă și asigurările sociale.

Obligă recurentul la plata a 138 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată reduse către reclamantul H.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 septembrie 2012.