ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 591/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 591/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 591/2016
Deliberând asupra
cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 25 octombrie 2011
pe rolul secției de contencios administrativ a Tribunalului Constanța sub nr. x/118/2011,reclamanții
A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin C. - CN D. SA
pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desființarea Hotărârii
nr. 59 din 9 iunie 2011, obligarea pârâtului la exproprierea și a zonelor de
protecție aferente autostrăzii sau variantei de ocolire și obligarea pârâtului
la plata unor despăgubiri în cuantum de 80 euro/mp pentru întreaga suprafață
expropriată și a zonelor de protecție, precum și la plata cheltuielilor de
judecată.
În motivarea cererii
lor, reclamanții au arătat că au formulat un răspuns la notificarea Comisiei de
analiză a cererilor, prin care au solicitat exproprierea întregii suprafețe de
teren și a fâșiei de protecție aferentă autostrăzii, precum și acordarea unei
despăgubiri de 80 euro/mp. Ulterior, a fost emisă hotărârea contestată, prin
care li se aducea la cunoștință că a fost expropriată suprafața de 723 mp
pentru suma de 12.301 lei, deși zona în care este situată parcela care face
parte din intravilanul localității Agigea și are un uriaș potențial economic,
reprezentând locația ideală pentru orice mare proiect industrial, dată fiind
amplasarea la o distanță mică față de Portul Constanța.De asemenea, nu a fost
avut în vedere prejudiciul cauzat prin îmbucătățirea, izolarea și scăderea
atractivității de tranzacționare a restului proprietății, care practic devine
inutilizabil pentru proprietar, atât ca poziționare, cât și ca posibilități de
investiție.
Reclamanții au mai
susținut că, pentru o suprafață de teren vecină, din parcelă, s-a încheiat o
promisiune de vânzare-cumpărare în anul 2008 în care era prevăzut un preț de 55
euro/mp, în condițiile în care terenul era situat în extravilan în momentul
încheierii promisiunii, iar pentru parcela situată în apropiere, instanța de
judecată a stabilit că valoarea justă a despăgubirii este de 80 euro/mp.
În susținerea
solicitării de expropriere și a zonelor de protecție aferente autostrăzii sau
variantei de ocolire, reclamanții au precizat că, în conformitate cu art. 17 alin.
(2) din O.G. nr. 43/1997, în zona de protecție (50 m de o parte și de alta a
axului drumului) sunt interzise executarea de construcții, împrejmuiri sau
plantații care să provoace înzăpezirea drumului sau să împiedice vizibilitatea
pe drum, precum și executarea unor lucrări care să pericliteze stabilitatea
drumului, siguranța circulației sau să modifice regimul apelor subterane sau de
suprafață. Cum întreaga zonă de protecție a autostrăzii va deveni un teren inutilizabil,
reclamanții au solicitat exproprierea întregii suprafețe ocupate de zona de
protecție, în temeiul art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994.
La data de 30
noiembrie 2011, pârâtul Statul Român a formulat întâmpinare, prin care a
solicitat respingerea cererii, ca nefondată, susținând că evaluarea terenului
s-a realizat în deplină concordanță cu dispozițiile art. 11 alin. (7)-(9) din
Legea nr. 255/2010 și art. 8 alin. (1)-(3) din H.G. nr. 53/2011, experții
folosind metoda comparației directe, a capitalizării rentei funciare și a
comparației prin bonitate, toate succedate de o reconciliere a valorii în urma
analizei informațiilor de piață și a rezultatelor estimate prin cele trei
metode menționate. De asemenea, s-a avut în vedere caracterul de teren intravilan.
Nu poate fi avută în vedere hotărârea pronunțată în Dosarul nr. x/118/2010,
întrucât imobilele nu au aceleași caracteristici, în speța respectivă valoarea
despăgubirii fiind majorată ca urmare a costurilor necesare relocării unor
utilaje și infrastructuri ale SC E. SA și nu a valorii majorate a terenului.
În apărare, s-a
arătat că
promisiunea
de vânzare-cumpărare nu este concludentă și utilă în speță, aceasta fiind
încheiată în anul 2008, înaintea declanșării crizei imobiliare, iar critica
privind consecințele presupus negative rezultate din dezmembrarea terenului nu
poate fi reținută câtă vreme acestea privesc în principal eventualele oportunități
viitoare legate de dezvoltarea comercială, turistică și a lucrărilor de
construcții. S-a mai precizat că, la stabilirea coridorului de expropriere,
s-au avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2010
privind zonele de protecție ale centurii, astfel încât s-a expropriat strict
suprafața de 723 mp aflată în interiorul acesteia.
Prin încheierea din 7
decembrie 2011 s-a constatat natura civilă a litigiuluiși s-a înaintat cauza
spre competentă soluționare secției I civilă a Tribunalului Constanța, unde Dosarul
a fost înregistrat sub nr. x/118/2011*.
Prin sentința civilă nr.
4216 din 13 noiembrie 2013, Tribunalul Constanța a admis în parte contestația
și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 300 lei, reprezentând
despăgubiri suplimentare celor stabilite prin Hotărârea nr. 59 din 09 iunie 2011,
respingând celelalte cereri, ca nefondate.
Împotriva acestei
sentințe au formulat apel atât reclamanții cât și pârâtul.
Reclamanții au
criticat hotărârea primei instanțe, arătând că nu au fost despăgubiți la
valoarea reală a imobilului, raportul de expertiză tehnică pentru evaluare
imobiliară depus la termenul de judecată din data de 12 iunie 2013, prin care a
fost stabilită o valoare de 7,7 euro/mp și o valoare de circulație de 23.200
lei,fiind singurul relevant în cauză; parcela, face parte din intravilanul
localității Agigea, aspect care aduce un spor substanțial de valoare terenului;
exproprierea parțială a terenului proprietatea lor face ineficientă exploatarea
lui, cu diminuarea valorii reale, având în vedere imposibilitatea construirii
în vecinătatea autostrăzii sau în cazul construcțiilor edificate în apropierea
autostrăzii; prețul oferit de către expropriator nu poate fi luat în
considerare întrucât a fost determinat printr-un raport de evaluare la
întocmirea căruia nu au respectate dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr.
198/2004 raportul de evaluare nefiind întocmit in baza expertizei actualizate
de Camera Notarilor Publici, potrivit art. 771 alin. (5) din C. fisc.
Pârâtul a criticat
hotărârea în partea privind majorarea despăgubirii cu suma de 300 lei,
învederând că, prin exproprierea suprafeței de 723 mp din cei 4.815 mp, nu s-a
creat nici un prejudiciu proprietarului întrucât contravaloarea documentației de
dezmembrare și înscriere în C.F. a lotului rămas a fost suportată de Statul
român, iar, prin expropriere, terenul rămas si-a păstrat întrutotul valoarea de
utilizare conform destinației avută anterior exproprierii.
Prin încheierea din
29 octombrie 2014, instanța a dispus efectuarea unei expertize având ca
obiective stabilirea valorii de circulație a terenului expropriat, precum și
prejudiciul cauzat reclamanților ca urmare a exproprierii parțiale, respingând
obiectivul care vizează stabilirea valorii de circulație a părții de teren
rămase neexpropriate, față de împrejurarea că obiectivul 3, prejudiciul astfel
cum este văzut el de către experți, vizează pierderea valorii chiar a terenului
rămas neexpropriat. De asemenea, s-a pus în vedere comisiei de specialiști ca
cele două valori - valoarea prejudiciului și valoarea terenului expropriat - să
fie stabilite în funcție de contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar
drept comparație, având în vedere destinația terenului expropriat de teren
agricol, urmând ca valoarea să fie stabilită la data întocmirii lucrării.
Prin încheierea din
25 martie 2015, având în vedere pronunțarea Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015
de către Curtea Constituțională a României, instanța a dispus reevaluarea
obiectivelor expertizei, punându-li-se în vedere specialiștilor să stabilească valoarea
terenului expropriat și valoarea prejudiciului la data transferului dreptului
de proprietate, respectiv 09 iunie 2011.
Curtea de Apel
Constanța, secția I civilă, prin Decizia nr. 89 din 23 septembrie 2015 a admis apelul
pârâtului Statul Român prin C. - CN D. SA, a schimbat sentința apelată și a
respins acțiunea în întregime.
În considerente,
instanța de apel a reținut că apelul reclamanților este neîntemeiat și va fi
respins ca atare, iar apelul pârâtului, fiind întemeiat, va fi admis cu
consecința schimbării hotărârii în sensul respingerii acțiunii în întregime.
Soluția de respingere a apelului reclamanților nu are corespondent în dispozitivul
hotărârii instanței de apel, fiind omisă dezlegarea dată căii de atac formulate
de reclamanți.
Împotriva deciziei
pronunțate în apel au declarat recurs reclamanții A. și B., criticând-o, în
principal, pe aspectul cuantumului despăgubirilor acordate.
Au susținut că
potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, acesta se compune din
valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor
persoane îndreptățite. Au făcut dovada că într-o serie de hotărâri, respectiv
Hotărârea nr. 3953/2013 pronunțata de către Tribunalului Constanța, pentru un
teren similar (în ceea ce privește categoria de folosință) din aceeași zonă, in
aceeași unitate administrativ teritoriala, li s-au stabilit despăgubiri de
224,82 lei, reprezentând cca. 51,68 euro/mp la un curs de 4,35 lei/ euro,
apreciindu-se că acestea respectă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În consecință, a se însuși punctul de vedere al expertului expropriatorului
care a calculat un preț de cca 4€/mp, înseamnă a aplica fără justificare un
tratament diferit pentru persoane aflate într-o situație similară, ceea ce,
implicit, ar determina o încălcare a art. 14 din Convenție.
Orice altă
interpretare ar lipsi de conținut principiul despăgubirii fostului proprietar
cu valoarea reală a imobilului, ceea ce presupune despăgubirea acestuia cu
valoarea de la momentul pierderii proprietății și ar reprezenta o încălcare a
dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Constituția României și a art. 1 din
Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului
și Libertăților Fundamentale.
Raportul de expertiză
tehnică pentru evaluare imobiliară efectuat la instanța de fond și depus la
termenul de judecată din data de 12 iunie 2013, prin care a fost stabilită o
valoare de 7,7 euro/mp și o valoare de circulație de 23.200 lei este singurul
relevant în cauză, valoarea terenului fiind stabilită în mod argumentat prin
metoda comparației directe, la momentul la care a operat transferul dreptului
de proprietate.
Înscrisurile
existente la dosarul cauzei, respectiv, Promisiunea de vânzare, precum și
hotărârea judecătoreasca pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/118/2010,
prin care pentru un teren situat în vecinătatea terenului reclamanților
despăgubirile au fost stabilite la nivelul sumei de 80 euro/mp atestă faptul că
valoarea de 7,7 euro/mp este cu mult mai mică decât prețul care le-a fost
oferit prin raportul de expertiză.
Mai mult de atât in
conformitate cu prevederile ari. 44 alin. (2) din Constituția României, nimeni
nu poate fi expropriat pentru o cauza de utilitate publică, decât cu dreaptă și
prealabilă despăgubire.
Textul constituțional
instituie caracterul prealabil al despăgubirii ceea ce presupune că stabilirea
acesteia trebuie determinată la momentul la care are loc exproprierea și nu la
o dată ulterioară, reprezentată de data întocmirii raportului de expertiză.
Au depus la dosarul
cauzei înscrisuri care atestă preturile de pe piața liberă, respectiv un preț
de vânzare mediu de cca 67 euro/mp, în condițiile în care terenul era situat în
extravilan în momentul încheierii promisiunii.
Pentru parcela,
situată în apropierea terenului aflat în proprietatea recurenților, instanța
judecătorească a stabilit că valoarea justă a despăgubirii este de 80 euro/mp,
conform încheierii din 03 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul
nr. x/118/2010, înscris aflat la dosarul cauzei. De altfel, parcela, face parte
din intravilanul localității Agigea, după cum rezultă din adeverința emisă de
Primăria Agigea din 13 februarie 2011, aspect care aduce un spor substanțial de
valoare terenului.
Din aceste motive,
consideră că suma de 7,7 euro/mp, stabilită drept despăgubire, este derizorie
și denotă o vădită încălcare a drepturilor lor constituționale.
Susțin că terenul
expropriat face parte dintr-o suprafață mai mare, întregul lot fiind expropriat
parțial, operațiune care face ineficientă exploatarea acestuia, cu diminuarea
valorii reale, având în vedere imposibilitatea construirii în vecinătatea
autostrăzii sau în cazul construcțiilor edificate în apropierea autostrăzii. Nu
s-a ținut cont că în urma exproprierii restul lotului rămas a devenit
inutilizabil pentru proprietar, atât ca poziționare cât și ca posibilități de
investiție.
În opinia
recurenților prețul oferit de către expropriator nu poate fi luat în
considerare întrucât a fost determinat printr-un raport de evaluare la
întocmirea căruia nu au respectate dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr.
198/2004, nu a fost întocmit în baza expertizei actualizate de Camera Notarilor
Publici.
Învestită cu
soluționarea recursului, Înalta Curte la termenul de judecată din data de 17
martie 2016 a invocat, din oficiu, ca motiv de recurs de ordine publică
nepronunțarea instanței de apel pe apelul reclamanților și, luând act de
solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare pe acest
aspect.
Faptul că instanța de
apel nu s-a pronunțat pe cererea de apel formulată de reclamanți, așa cum
rezultă din minuta și dispozitivul deciziei atacate cu recurs,reprezintă o
omisiune de a răspunde tuturor criticilor aduse hotărârii
primei instanțe.
Se constată astfel
că, urmare a nepronunțării asupra unei căi de atac declarate, legea a fost
greșit aplicată și nu a fost respectat principiul dublului grad de
jurisdicție, văzut ca o garanție a respectării dreptului la apărare.
Întrucât instanța de
apel nu a făcut o analiză propriu-zisă a criticilor conținute de apelul
reclamanților, apel cu a cărei judecată a fost legal învestită, ceea ce implica
un răspuns, în fapt și în drept, la fiecare din aceste critici, ea a pronunțat
o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Această omisiune a
instanței de apel determină instanța de recurs să nu poată proceda la un
control judecătoresc efectiv pentru prima dată în calea extraordinară de atac,
astfel încât vătămarea produsă recurenților nu poate fi înlăturată în alt mod
decât prin casarea deciziei recurate, ca o condiție necesarărespectării
dreptului părților la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, sunt
îndeplinite, în speță, cerințele cazului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.
7 C. proc. civ.
Pentru argumentele
prezentate, ce nu mai impun analizarea motivelor de recurs dezvoltate de
recurenți, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1)-(3) cu referire la art. 304
pct. 7 C. proc. civ., va admite recursul declarat împotriva acestei hotărâri,
va casa decizia atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași curte
de apel, care urmează a se pronunța atât pe apelul reclamanților cât și pe cel
al pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei nr. 89/C din 23 septembrie
2015 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.
Casează decizia
atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 martie 2016.