ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3556/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și hotărârea pronunțată în primă instanță Reclamanta S.C. P.P. S.R.L. Galați a chemat în judecată Statul Român, reprezentat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul să constate existența dreptului de proprietate al societății reclamante și asupra suprafeței de 57.674 mp teren. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 8 iunie 2006, a dobândit prin licitație publică terenul deținut de SC "Z." SA Galați, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 27 aprilie 2004, emis de autoritatea pârâtă, pentru suprafața de 101.935 mp, devenind proprietara incintei C.A.B.

și a incintei F.P. Vlădești, în suprafață totală de 116.971 mp. A mai arătat că suprafața reală de natură să asigure funcționarea celor două locații conform obiectului de activitate este cea care rezultă din măsurătorile efectuate în teren, în realitate incinta C.B. se întinde pe o suprafață de 145.235 mp, iar incinta F.V. pe o suprafață de 29.410 mp. Prin Sentința nr. 195 din 17 iunie 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea constatând că reclamanta are un drept de proprietate pentru o suprafață reală de 144.038,50 mp, ce constituie incinta C.A.B. și pentru o suprafață real măsurată de 1.166.774,54 mp, ce constituie incinta F.P.V.

2. Decizia de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, recurs admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul modificării sentinței atacate și al respingerii acțiunii ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 2800 din 5 iunie 2012. Pentru a pronunța această hotărâre Înalta Curte a reținut că reclamanta nu își poate reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu printr-o acțiune în constatare, atâta vreme cât are la îndemână calea unei acțiuni în realizarea dreptului. 3. Cererea de revizuire Intimata-reclamantă S.C. P.P. S.R.L. a atacat decizia pronunțată în recurs cu o cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., susținând că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nu s-a pronunțat asupra lucrului cerut, urmare a calificării greșite a obiectului acțiunii, ca fiind una în constatarea dreptului de proprietate. În realitate, a arătat revizuenta, acțiunea sa a avut drept obiect contestarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 27 aprilie 2004 sub aspectul suprafeței de teren înscrise în aceasta și recunoașterea dreptului de proprietate vătămat, asupra terenurilor aferente F.P.V. și C.A.B., în suprafața lor reală. II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii. Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., potrivit cărora în cadrul acestei căi de atac dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate deduse din interpretarea art. 322 pct. 2 C. proc. civ. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, ori a unei hotărâri date de instanța de recurs atunci când evocă fondul, dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Pentru a fi aplicabilă această prevedere legală este necesar la hotărârea atacată să tranșeze fondul unui litigiu într-un mod care nu concordă obiectului concret al cererii reclamantului, pentru că revizuirea este o cale de atac extraordinară care vizează îndreptarea erorilor de fapt.

Demersul revizuentei nu îndeplinește aceste condiții, pentru că, pe de o parte, soluția instanței de recurs a fost aceea de a modifica sentința curții de apel în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, considerând că "pretenția" reclamantei nu poate fi valorificată pe calea contenciosului administrativ, printr-o acțiune în constatare care nu se încadrează nici în prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nici în cele ale art. 111 C. proc. civ., analizate prin prisma art. 28 din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, Înalta Curte reține că motivul prevăzut în art. 322 pct. 2 C. proc. civ. ca un remediu în cazul încălcării principiului disponibilității se referă exclusiv la obiectul cererii deduse judecății, la pretențiile concrete formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar nu la temeiurile acesteia.

Or, în speță, instanța de recurs s-a pronunțat în limitele învestirii, dar a considerat că reclamanta nu își poate valorifica dreptul de proprietate afirmat pe calea procesuală aleasă. 2. Temeiul legal al soluției adoptate. Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 326 și 328 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de S.C. P.P. S.R.L. Galați împotriva Deciziei nr. 2800 din 5 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2013 Procesat de GGC - CL