ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3556/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3556/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de
revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii și hotărârea pronunțată
în primă instanță
Reclamanta S.C. P.P. S.R.L. Galați a chemat
în judecată Statul Român, reprezentat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării
Rurale, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul să constate
existența dreptului de proprietate al societății reclamante și asupra
suprafeței de 57.674 mp teren.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că, la data de 8 iunie 2006, a dobândit prin licitație
publică terenul deținut de SC "Z." SA Galați, conform certificatului
de atestare a dreptului de proprietate din 27 aprilie 2004, emis de autoritatea
pârâtă, pentru suprafața de 101.935 mp, devenind proprietara incintei C.A.B. și
a incintei F.P. Vlădești, în suprafață totală de 116.971 mp.
A mai arătat că
suprafața reală de natură să asigure funcționarea celor două locații conform
obiectului de activitate este cea care rezultă din măsurătorile efectuate în
teren, în realitate incinta C.B. se întinde pe o suprafață de 145.235 mp, iar
incinta F.V. pe o suprafață de 29.410 mp.
Prin Sentința nr. 195
din 17 iunie 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și
fiscal, a admis acțiunea constatând că reclamanta are un drept de proprietate
pentru o suprafață reală de 144.038,50 mp, ce constituie incinta C.A.B. și
pentru o suprafață real măsurată de 1.166.774,54 mp, ce constituie incinta
F.P.V.
Decizia de recurs
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,
recurs admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, în sensul modificării sentinței atacate și al
respingerii acțiunii ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 2800 din 5 iunie 2012.
Pentru a pronunța
această hotărâre Înalta Curte a reținut că reclamanta nu își poate reconstitui
dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu printr-o acțiune în
constatare, atâta vreme cât are la îndemână calea unei acțiuni în realizarea
dreptului.
Cererea de
revizuire
Intimata-reclamantă
S.C. P.P. S.R.L. a atacat decizia pronunțată în recurs cu o cerere de revizuire
întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., susținând că instanța
de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nu s-a pronunțat
asupra lucrului cerut, urmare a calificării greșite a obiectului acțiunii, ca
fiind una în constatarea dreptului de proprietate. În realitate, a arătat
revizuenta, acțiunea sa a avut drept obiect contestarea certificatului de
atestare a dreptului de proprietate din 27 aprilie 2004 sub aspectul suprafeței
de teren înscrise în aceasta și recunoașterea dreptului de proprietate vătămat,
asupra terenurilor aferente F.P.V. și C.A.B., în suprafața lor reală.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra revizuirii.
Examinând cererea de
revizuire prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit
cărora în cadrul acestei căi de atac dezbaterile sunt limitate la
admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte
constată că nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate deduse din
interpretarea art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Argumentele de
fapt și de drept relevante
Potrivit art. 322
pct. 2 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive
în apel sau prin neapelare, ori a unei hotărâri date de instanța de recurs
atunci când evocă fondul, dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care
nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai
mult decât s-a cerut.
Pentru a fi aplicabilă
această prevedere legală este necesar la hotărârea atacată să tranșeze fondul
unui litigiu într-un mod care nu concordă obiectului concret al cererii
reclamantului, pentru că revizuirea este o cale de atac extraordinară care
vizează îndreptarea erorilor de fapt.
Demersul revizuentei
nu îndeplinește aceste condiții, pentru că, pe de o parte, soluția instanței de
recurs a fost aceea de a modifica sentința curții de apel în sensul respingerii
acțiunii ca inadmisibilă, considerând că "pretenția" reclamantei nu
poate fi valorificată pe calea contenciosului administrativ, printr-o acțiune
în constatare care nu se încadrează nici în prevederile art. 8 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004, nici în cele ale art. 111 C. proc. civ., analizate prin
prisma art. 28 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte,
Înalta Curte reține că motivul prevăzut în art. 322 pct. 2 C. proc. civ. ca un
remediu în cazul încălcării principiului disponibilității se referă exclusiv la
obiectul cererii deduse judecății, la pretențiile concrete formulate de
reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar nu la temeiurile acesteia.
Or, în speță,
instanța de recurs s-a pronunțat în limitele învestirii, dar a considerat că
reclamanta nu își poate valorifica dreptul de proprietate afirmat pe calea
procesuală aleasă.
Temeiul legal al
soluției adoptate.
Având în vedere toate
considerentele expuse, în temeiul art. 326 și 328 C. proc. civ., Înalta Curte
va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
revizuire formulată de S.C. P.P. S.R.L. Galați împotriva Deciziei nr. 2800 din
5 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 martie 2013
Procesat de GGC - CL