ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1291/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1291/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

983 din data de 19 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2

București în Dosarul nr. 8427/300/2012, s-a dispus admiterea excepției

nelegalei sesizări a instanței.

În temeiul art. 332

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și la art.

300 C. proc. pen., s-a restituit cauza privind pe inculpații F.M.G., R.B. și T.M.

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, în vederea refacerii

urmăririi penale și a actului de sesizare în ceea ce-l privește pe inculpatul T.M.,

pentru punerea în mișcare a acțiunii penale față de acest inculpat cu privire la

toate actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii prevăzute de art. 26

raportat la art. 208 alin. (2) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 332

alin. (3) C. proc. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura

arestării preventive a inculpaților F.M.G., R.B. și T.M.

În temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a apreciat că sesizarea sa este nelegală și se impune refacere

urmăririi penale. În acest sens, instanța a reținut că, prin rezoluția Parchetului

de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București din data de 03 aprilie 2012, a fost

începută urmărirea penală față de inculpații:

- F.M.G., pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (2)- 209 alin. (1)

lit. a) și i) C. pen., reținându-se că la data de 02 aprilie 2012 în jurul orei

12.20, a pătruns prin forțarea sistemelor de asigurare ale ușii de acces în locuința

părții vătămate N.I., din Ploiești, județul Prahova, de unde a sustras un pandantiv

din aur de 14K cu greutatea de cca. 1,5 grame, model în formă de cerc, în interiorul

căruia se afla o inimioară bombată, o pereche de cercei din aur de 14K, cu greutatea

de cca. 5,4 grame, model tortiță, cu biluță, o cruciuliță din aur de 14K, cu greutatea

de cca. 1 gram, având pe toate vârfurile mai multe striații; o verighetă din aur

galben, de 18K, cu greutatea de cca. 5 grame; o pereche de cercei din aur de 14K

tip șurub, cu o pietricică de culoare albastră și violet, de care erau prinse câte

două frunzulițe din aur alb și galben, cu greutatea de 2 grame; suma de 600 RON,

compusă din 6 bancnote a câte 100 RON, dintre care 300 RON au fost sustrași din

sufrageria apartamentului și 300 RON din dormitorul mic; un set de argint compus

din lănțișor cu model din zale rotunde, de care era agățat un pandantiv de formă

ovală, în centrul căruia se afla prinsă o floare cu șase petale și cercei aceleași

model; o broșă suflată cu aur, model oval, având la unul dintre capete două brațe

mici, petrecute unul peste altul, la inferiorul cărora era prinsă o floare pe care

erau aplicate mai multe pietre de culoare mov, prejudicial total fiind estimat la

suma de 3.500 RON, în timp ce numitul T.M. a asigurat paza,

- R.B., pentru săvârșirea

a două infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209

alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că la data de 02 aprilie 2012, în

jurul orei 12.20, a pătruns prin forțarea sistemelor de asigurare ale ușii de acces

în locuința părții vătămate N.I. din Ploiești, județul Prahova, de unde a sustras

un pandantiv din aur de 14K cu greutatea de cca. 1,5 grame, model în formă de cerc,

în interiorul căruia se afla o inimioară bombată; o pereche de cercei din aur de

14K, cu greutatea de cca. 5,4 grame, model tortiță, cu biluță; o cruciuliță din

aur de 14K, cu greutatea de cca. 1 gram, având pe toate vârfurile mai multe striații;

o verighetă din aur galben, de 18K, cu greutatea de cca. 5 grame; o pereche de cercei

din aur de 14K tip șurub, cu o pietricică de culoare albastră și violet, de care

erau prinse câte două frunzulițe din aur alb și galben, cu greutatea de 2 grame;

suma de 600 RON, compusă din 6 bancnote a câte 100 RON, dintre are 300 RON au fost

sustrași din sufrageria apartamentului și 300 RON din dormitorul mic; un set de

argint compus din lănțișor cu model din zale rotunde, de care era agățat un pandantiv

de formă ovală, în centrul căruia se afla prinsă o floare cu șase petale și cercei

aceleași model; o broșă suflată cu aur, model oval, având la unul dintre capete

două brațe mici, petrecute unul peste altul, la inferiorul cărora era prinsă o floare

pe care erau aplicate mai multe pietre de culoare mov, prejudicial total fiind estimat

la suma de 3.500 RON, în timp ce numitul T.M. a asigurat paza, iar la data de 27

octombrie 2011, între orele 13:15-15:40, împreună cu numitul T.M., prin forțarea

sistemului de asigurare (ruperea butucului) de la ușa de acces, a pătruns în locuința

d-nei R.F., situată în București, sector 2, de unde a sustras bijuterii din aur

și aparatură electronică, valoarea prejudiciului fiind estimată la suma de 5.000

RON și

- T.M., pentru săvârșirea

infracțiunilor de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1)-209 alin. (1)

lit. a) și i) C. pen. și complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 26 raportat

la art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., reținându-se că la data

de 27 octombrie 2011, între orele 13:15-15:40, împreună cu numitul R.B. prin forțarea

sistemului de asigurare (ruperea butucului) de la ușa de acces a pătruns în locuința

d-nei R.F., situată în București, sector 2, de unde a sustras bijuterii din aur

și aparatură electronică, valoarea prejudiciului fiind estimată la suma de 5.000

RON, iar la data de 02 aprilie 2012 în jurul orei 12.20, a asigurat paza, în timp

ce numiții F.M.G. și R.B. au pătruns prin forțarea sistemelor de asigurare ale ușii

de acces în locuința părții vătămate N.I. din Ploiești, județul Prahova, de unde

au sustras un pandantiv din aur de 14K cu greutatea de cca. 1,5 grame, model în

formă de cerc, în interiorul căruia se afla o inimioară bombată; o pereche de cercei

din aur de 14K, cu greutatea de cca. 5,4 grame, model tortiță, cu biluță; o cruciuliță

din aur de 14K, cu greutatea de cca. 1 gram, având pe toate vârfurile mai multe

striații; o verighetă din aur galben, de 18K, cu greutatea de cca. 5 grame; o pereche

de cercei din aur de 14K tip șurub, cu o pietricică de culoare albastră și violet,

de care erau prinse câte două frunzulițe din aur alb și galben, cu greutatea de

2 grame; suma de 600 RON, compusă din 6 bancnote a câte 100 RON, dintre care 300

RON au fost sustrași din sufrageria apartamentului și 300 RON din dormitorul mic;

un set de argint compus din lănțișor cu model din zale rotunde, de care era agățat

un pandantiv de formă ovală, în centrul căruia se afla prinsă o floare cu șase petale

și cercei aceleași model; o broșă suflată cu aur, model oval, având la unul dintre

capete două brațe mici, petrecute unul peste altul, la inferiorul cărora era prinsă

o floare pe care erau aplicate mai multe pietre de culoare mov, prejudicial total

fiind estimat la suma de 3.500 RON.

La aceeași dată, 03

aprilie 2012, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București

s-a pus în mișcare acțiunea penală față de cei trei inculpați pentru faptele expuse

mai sus.

Ulterior, prin ordonanța

din data de 21 mai 2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București

a dispus conexarea dosarelor penale nr. 4213/P/2012, 5212/P/2012, 5213/P/2012, 5214/P/2012,

5215/P/2012, 5253/P/2012, 5254/P/2012, 5255P/2012, 6749/P/2012, în care cei trei

inculpați erau cercetați pentru fapte similare la dosarul de urmărire penală

nr. 4469/P/2012.

Prin ordonanțele din data

de 22 iunie 2012 și 02 iulie 2012, în temeiul art. 235 și 238 C. proc. pen., s-a

dispus:

- extinderea cercetărilor

și punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul F.M.G., cercetat sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin.

(1)-209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu privire la încă un număr 35 de acte materiale

și schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea

de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. a) și i)

C. pen. în infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de

art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin.

(1) C. pen.;

- extinderea cercetărilor

și punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul R.B., cercetat sub aspectul

săvârșirii a două infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1)-209

alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. cu privire la încă un număr 35 de acte materiale

și schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din două infracțiuni

de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. a) și i)

C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplic. art. 33

lit. a) C. pen. în infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută

de art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 41

alin. (1) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- extinderea cercetărilor

față de inculpatul T.M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt

calificat prevăzute de art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. și

complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin.

(1)-209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C.

pen. cu privire la încă un număr 25 de acte materiale și schimbarea încadrării juridice

a faptelor reținute în sarcina sa din infracțiunile de furt calificat prevăzute

de art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. și complicitate la furt

calificat, prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1)-209 alin. (1)

lit. a) și i) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea

de complicitate la furt calificat în formă continuată, prevăzute de art. 26 raportat

la art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 41

alin. (1) C. pen.

Ulterior, prin rechizitoriul

cu care a fost sesizată instanța de judecată, s-a dispus trimiterea în judecată

a inculpaților R.B. și F.M.G. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în

formă continuată, prevăzute de art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. a) și i)

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina acestora comiterea

a unui număr de 36 și, respectiv 35 de acte de furt din locuințe, iar inculpatul

T.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

furt calificat, prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1)- 209 alin.

(1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina

sa un număr de 27 acte materiale.

Cu privire la inculpatul

T.M., instanța a constatat că față de acesta nu s-a dispus punerea în mișcare a

acțiunii penale cu privire la actele materiale constatate ulterior ordonanței din

data de 03 aprilie 2012, astfel cum s-a procedat cu privire la ceilalți doi inculpați.

În lipsa unor acte procedurale

emise în acest sens, sub aspectul celor 25 de acte materiale la care s-a făcut referire

anterior, s-a reținut că numitul T.M. nu a căpătat calitatea de inculpat.

Astfel, cercetarea lui

pentru aceste acte materiale s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 6

pct. 1-4 C. proc. pen., cu privire la obligația de garantare efectivă a dreptului

la apărare și de asigurare a unei depline exercitări a drepturilor procesuale în

condițiile prevăzute de lege, inclusiv să-i asigure învinuitului sau inculpatului

posibilitatea pregătirii și exercitării apărării.

Chiar dacă dispozițiile

arătate anterior îl ocrotesc expres pe învinuit, respectiv inculpat, ar trebui ca,

în spiritul legii, dreptul la apărare să le fie garantat deplin tuturor subiecților

pasivi ai actelor de cercetare penală în vederea aflării adevărului, dar mai ales

pentru a se dispune soluții legale.

Acest demers s-a constatat

că se impune a fi împlinit prin prisma dispozițiilor art. 52 C. proc. pen. care

consacră prezumția de nevinovăție în favoarea „oricărei persoane”, deci implicit

și a făptuitorului, iar nu numai în favoarea învinuitului sau inculpatului. Însă,

în pofida acestor prevederi, în cauză s-au făcut acte de cercetare, inculpatul fiind

audiat cu privire la toate actele materiale reținute în sarcina lui.

Făcând trimitere la conținutul

dispozițiilor art. 238 C. proc. pen., art. 234 și 235 C. proc. pen., instanța a

apreciat că, în situația extinderii cercetărilor penale cu privire la alte acte

materiale, urmată de schimbarea încadrării juridice a faptei, este obligatoriu a

se proceda la începerea urmăririi penale și, respectiv, a punerii în mișcare a acțiunii

penale cu privire la aceste acte materiale.

În acest context, s-au

avut în vedere și disp. art. 259 C. proc. pen., care prevăd că referatul întocmit

de organul de cercetare penală trebuie să se limiteze la fapta care a format obiectul

punerii în mișcare a acțiunii penale, la persoana inculpatului și la ultima încadrare

juridică dată faptei.

De altfel, față de inculpații

F.M.G. și R.B., procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire

la noile acte materiale reținute în sarcina acestora, însă cu privire la inculpatul

T.M., acesta a omis să dispună acest lucru, limitându-se numai la extinderea cercetărilor

față de cele 25 acte materiale și la schimbarea încadrării juridice a faptei.

Prin neîntocmirea acestor

acte procedurale, și implicit prin neaducerea la cunoștință a acestora,s-a reținut

că inculpatului i-a fost răpit dreptul de a contesta actele procurorului potrivit

prevăzute art. 275 și urm. C. proc. pen., ce consacră dreptul oricărei persoane

de a face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin

acestea s-a adus atingere intereselor sale legitime.

Instanța a reținut totodată

că, potrivit art. 262 C. proc. pen., procurorul avea obligația să verifice din oficiu

dacă au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului,

dacă urmărirea penală este completă și dacă probele sunt legal administrate, iar

în funcție de rezultatul cercetării să procedeze corespunzător.

Faptul că față de inculpatul

T.M. s-au efectuat cercetări sub aspectul comiterii unui număr de 25 de fapte de

furt calificat în lipsa punerii în mișcare a acțiunii penale cu privire la aceste

acte materiale, constituie încălcări ale legii procesuale penale care au adus vătămări

grave ale dreptului la apărare al inculpatului, în conținutul prevăzut de art. 6,

art. 70 alin. (2), art. 172 alin. (1) C. proc. pen. și art. 6 parag. 3 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, vătămarea neputând fi înlăturată decât prin constatarea

nulității procedurii de prezentare a materialului, cu efecte asupra regularității

actului de sesizare.

Raportându-se la prevederile

art. 332 alin. (2) C. proc. pen. și art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., instanța

a constatat nulitatea actului de urmărire penală și a actului de sesizare sub aspectul

a 25 de acte materiale din conținutul infracțiunii de complicitate la furt calificat

în formă continuată, în scopul aflării adevărului, pentru o justă soluționare a

cauzei și pentru respectarea efectivă a dreptului la apărare al inculpatului. În

acest sens, organul de urmărire penală va trebui să procedeze la refacerii urmăririi

penale și a actului de sesizare sub aspectul infracțiunii pentru care a fost trimis

în judecată inculpatul T.M.

Cu privire la celelalte

aspecte de nelegalitate invocate de inculpați, instanța a constatat că acestea sunt

neîntemeiate, urmând să le respingă ca atare.

În acest sens, instanța

a apreciat că faptele reținute în sarcina fiecărui inculpat sunt suficient descrise,

iar în cuprinsul rechizitoriului s-au menționat probele ce susțin situația de fapt.

Referitor la motivele

de nulitate invocate de inculpatul F.M.G., instanța a reținut, pe de o parte, că

prin ordonanța din data de 21 mai 2012 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului

2 București s-a dispus conexarea dosarelor penale nr. 4213/P/2012, 5212/P/2012,

5213/P/2012, 5214/P/2012, 5215/P/2012, 5253/P/2012, 5254/P/2012, 5255P/2012, 6749/P/2012,

dosare în care cei trei inculpați au fost cercetați pentru fapte similare la dosarul

de urmărire penală nr. 4469/P/2012, iar, pe de altă parte, că organele de cercetare

penală, cu privire la toate faptele de furt calificat din această cauză, au fost

sesizate prin plângerile părților vătămate.

Apreciind că lăsarea inculpaților

în libertate prezintă un real pericol pentru ordinea publică, dat fiind numărul

mare de fapte pentru care au fost trimiși în judecată și gradul de pericol social

sporit al acestora, în temeiul art. 332 alin. (3) C. proc. pen. și art. 350

alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților

F.M.G., R.B. și T.M.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului

2 București și inculpații F.M.G. și T.M.

Prin decizia penală

nr. 69/R din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2

București, casată în parte sentința penală nr. 983 din data de 19 noiembrie 2012

pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București și în rejudecare cauza a fost trimisă

cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță.

Totodată, a fost menținută

starea de arest preventiv a inculpaților F.M.G., T.M. și R.B.

De asemenea, au fost respinse,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F.M.G. și T.M., pe care îi obligă

la câte 150 RON cheltuieli judiciare către stat, din care câte 75 RON onorarii parțiale

apărători din oficiu se vor avansa din fondul Ministerul Justiției.

Examinând actele dosarului

și sentința penală atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu,

sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea reținut că instanța de fond a interpretat eronat

dispozițiile legale relevante pentru stabilirea existenței și caracterului nulității

ce afectează rechizitoriul întocmit în cauză.

Astfel, s-a reținut că,

omisiunea organului de urmărire penală de a insera, în cuprinsul ordonanței de extindere

din data de 22 iunie 2012 ori a rechizitoriului din data de 26 iulie 2012, mențiunea

expresă a punerii în mișcare a acțiunii penale pentru 25 dintre cele 27 de acte

materiale, reținute în sarcina inculpatului T.M., nu atrage sancțiunea nulității

absolute a actului de sesizare. În cauza de față, prin ordonanța din data de 03

aprilie 2012, acțiunea penală a fost pusă în mișcare față de numitul T.M. sub aspectul

comiterii a două infracțiuni de furt calificat în concurs real. Urmare a acestei

dispoziții, învinuitul a dobândit calitatea de „inculpat”, cu toate drepturile și

obligațiile consacrate de normele de procedură penală pentru această parte a procesului

penal.

Prin urmare, Curtea a

concluzionat că omisiunea punerii în mișcare a acțiunii penale pentru cele 25 de

acte materiale nu contravine prevederilor art. 262 pct. 1 C. proc. pen. și nu atrage

nulitatea absolută a actului de sesizare, nefiind incidentă în speță sancțiunea

prevăzută de art. 197 alin. (2), (3) C. proc. pen.

De principiu, Curtea a

reținut că extinderea cercetărilor pentru acte materiale ce intră în conținutul

unei infracțiuni continuate, pentru care s-a dispus anterior punerea în mișcare

a acțiunii penale, nu reclamă o nouă dispoziție de punere în mișcare a acțiunii

penale, neexistând prin urmare, o încălcare a prevederilor art. 238 și art. 262

C. proc. pen. sub acest aspect.

În acest context, Curtea

constată că omisiunea valorificată de către instanța de fond drept cauză a nulității

a avut, în fapt, un caracter pur formal și nu a cauzat inculpatului T.M. o vătămare

a intereselor sale legitime, fiind nejustificată sancționarea actului de sesizare

cu nulitatea absolută.

Prin urmare, critica Ministerului

Public este fondată, impunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei aceleiași

instanțe în vederea continuării judecății.

În ceea ce privește criticile

inculpaților F.M.G. și T.M. referitoare la lipsa de temeinicie a dispoziției de

menținere a măsurii arestării preventive, Curtea constată că instanța de fond a

reținut în mod just subzistența temeiurilor ce au stat la baza privării de libertate

a inculpaților-recurenți și necesitatea menținerii acestei măsuri.

În cauză s-a reținut a

fi îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 C. proc. pen. referitoare la existența

unor indicii temeinice de comitere a unor fapte ce au caracter penal și sunt îndeplinite

în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând

date că lăsarea recurenților în libertate ar aduce atingere ordinii publice.

Împotriva acestei hotărâri,

recurenții inculpați F.M.G., T.M. și R.B. au formulat o cerere de recurs, dosarul

fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

la data de 31 ianuarie 2013, sub nr. 28427/300/2012, fiind fixat termen la data

de 01 martie 2013, în vederea verificării stării de arest a inculpaților, iar pe

fondul cauzei la data de 12 aprilie 2013.

Examinând cererea de recurs,

numai cu privire la dispoziția de menținere a stării de arest a inculpaților F.M.G.,

T.M. și R.B., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare.

Dând eficiență principiului

stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea

căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul

acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor

determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac,

același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții

interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual

penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii

atacate.

Potrivit dispozițiilor

din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II C. proc. pen.,

admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit

dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile

susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele

de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art.

385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului,

exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Totodată, potrivit dispozițiilor

art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Partea specială,

Cap.III din Titlul II al aceluiași Cod, se prevede că deciziile pronunțate în recurs

nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.

Așadar, limitând calea

de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C.

proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia, față de care posibilitatea

legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală

stingându-se prin exercitare.

Or, recunoașterea unei

căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie

o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În prezenta cauză,

secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul

declarat de către inculpații F.M.G., T.M. și R.B. împotriva unei hotărâri definitive,

respectiv deciziei penale nr. 69/R din 14 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a II-a penală.

Pentru considerentele

ce preced, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte

urmează a respinge inadmisibile recursurile declarate de inculpații F.M.G., T.M.

și R.B. împotriva deciziei penale nr. 69/R din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, numai în ceea ce privește dispoziția de menținere

a stării de arest a inculpaților.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile

recursurile declarate de inculpații F.M.G., T.M. și R.B. împotriva deciziei penale

nr. 69/R din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi

12

aprilie 2013

.