ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1369/2015

După

deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, la data de 18 decembrie 2013, sub nr.

82701212013, petentul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Oficiul

de Cadastru și Publicitate Imobiliară, V.G. și D.C.D., revizuirea deciziei

civile nr. 1291 din 11 septembrie 2013, pronunțată de aceeași instanță.

În motivare,

a arătat, în esență, că decizia atacată cu revizuire cuprinde dispoziții

potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, că instanța a dat mai mult decât

s-a cerut și că instanțele anterioare care au soluționat pricina dedusă

judecății au pronunțat hotărâri complet contradictorii cu cea a cărei revizuire

o solicită.

Ca atare, a

solicitat ca, în urma reanalizării întregului material probatoriu administrat

în cauză, instanța învestită cu judecata cererii de revizuire să dispună

anularea hotărârii atacate și menținerea deciziei nr. 4 din 28 ianuarie 2013 a

Tribunalul Giurgiu, secția civilă.

În drept,

cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2 și 7

C. proc. civ.

Prin decizia

nr. 1471 din 13 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 8270/2/2013, Curtea

de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 1, 2 și 7 C. proc. civ., formulată de petentul C.I.

împotriva deciziei nr. 1291 din 11 septembrie 2013, pronunțată de aceeași

instanță, obligând revizuentul la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli de

judecată către intimata-pârâtâ.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs revizuentul C.I., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 24 martie 2015, sub nr. 8270/2/2013.

În susținerea

recursului, revizuentul a arătat că hotărârea atacată este contradictorie cu cele

pronunțate anterior în cauză, situație ce se circumscrie cazului de revizuire reglementat

de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Prin urmare, a solicitat anularea deciziei nr.

1471 din 13 octombrie 2014. pronunțată în Dosarul nr. 8270/2/2013 de Curtea de Apel

București, secția a IIl-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și menținerea

deciziei nr. 4 din 28 ianuarie 2013 a Tribunalului Giurgiu, secția civilă, care

a fost pronunțată în conformitate cu situația de fapt expusă cu privire la terenul

supus litigiului, pe deplin dovedită ca urmare a întocmirii în cauză a raportului

de expertiză de către expertul topograf P.C., care a constatat că poziția terenului

proprietatea pârâtei V.G. a fost mutată înspre sud-est cu 87,3 m, această suprafață

fiind intabulată greșit și fiind necesară, din acest motiv, refacerea documentației

de cadastru corespunzătoare amplasamentului real din teren.

Această situație

a fost schimbată prin decizia nr. 1291 din 11 septembrie 2013, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a Ill-a civilă și pentru cauze cu minori șî de familie,

care a condus la imposibilitatea clarificării situației cadastrale a terenurilor

din acest litigiu.

În drept, recursul

a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Examinând cu prioritate,

conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., îndeplinirea condițiilor

de admisibilitate a recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit prevederilor

art. 328 C. proc. civ. (1) hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de

atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită: (2) dacă revizuirea s-a cerut

pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul, cu excepția cazului în

care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre

este irevocabilă".

Din interpretarea

coroborată a dispozițiilor art. 328 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte

reține că în ipoteza revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din același

act normativ, recursul este admisibil numai dacă cea de-a doua hotărâre, respectiv

cea atacată cu revizuire, este susceptibilă de recurs.

Astfel, art. 328

alin. (2) C. proc. civ. nu prevede posibilitatea de a ataca cu recurs, în toate

cazurile, hotărârile pronunțate în cererile de revizuire pentru contrarietate de

hotărâri ci, prin coroborare cu dispozițiile alin. (1) din același text de lege,

în realitate el suprimă dreptul de apel.

Prin urmare, recursul

este admisibil numai dacă hotărârea atacată este, la rândul său, susceptibiiă de

exercițiul acestei căi de atac.

În speță, petentul

a susținut că decizia nr. 1291 din 11 septembrie 2013 a Curții de Apel București,

secția a ill-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, este contradictorie

cu decizia nr. 4 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția

civilă, prin care a fosl respins apelul formulat de pârâta V.G. împotriva sentinței

civile nr. 351 din 1 martie 2012 a Judecătoriei Bolintim Vale.

Or, prin decizia

a cărei revizuire se solicită a fost cercetat fondul litigiului, instanța de recurs

admițând recursul și, pe cale de consecință, modificând în tot decizia recurată.

Prin urmare, hotărârea

atacată cu revizuire a fost pronunțată în recurs, după evocarea fondului, fiind

irevocabilă în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Având în vedere

că, potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra

revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită

și că decizia pronunțată în soluționarea revizuirii nu este susceptibilă de recurs,

fiind irevocabilă, se constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Sub acest aspect,

față de principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 129 din Constituția

României, împrejurarea că instanța care a pronunțat decizia atacată a menționat

în dispozitiv posibilitatea exercitării recursului, nu deschide recurentului posibilitatea

de a promova această cale de atac, dacă ea nu este prevăzută de lege.

Față de cele ce

preced, recursul declarat revizuentul C.I. împotriva deciziei nr. 1471 din 13 octombrie

2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori șî de familie, urmează a fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva deciziei nr. 1471 din 13 octombrie

2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 22 mai 2015.