ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.03.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 766/2013

HOTĂRÂRE
01.03.2013
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 766/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 983

din

data de 19 noiembrie 2012,

pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în

dosarul nr. 8427/300/2012, s-a dispus

admiterea excepției nelegalei sesizări a instanței.

În

temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 197

alin.

(2) C. proc. pen. și la art. 300 C. proc. pen. s-a restituit

cauza

privind pe inculpații F.M.G., R.B. și T.M.

la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, în

vederea

refacerii urmăririi penale și a actului de sesizare în ceea ce-l privește

pe

inculpatul T.M., pentru punerea în mișcare a acțiunii penale față

de

acest inculpat cu privire la toate actele materiale ce intră în conținutul

infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (2) - 209 alin.

(1) lit. a) și i)

C.

pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În

temeiul art. 332 alin. (3) C. proc. pen.

și art. 350

alin. (1) C. proc. pen.

s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților

și T.M.

În

temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au

rămas în sarcina statului.

Pentru

a dispune astfel, instan

ța de fond a apreciat că sesizarea sa

este

nelegală și se impune refacere urmăririi penale. în acest sens, instanța a

reținut

că, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2

București

din data de 03 aprilie 2012, a fost începută urmărirea penală față de

inculpații:

,

pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat,

prevăzute de

art. 208 alin. (2)- 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., reținându-se că

la

data de 02 aprilie 2012 în jurul orei 12:20, a pătruns prin forțarea sistemelor

de

asigurare

ale ușii de acces în locuința părții vătămate N.I., din

Ploiești, de unde a

sustras un

pandantiv din aur de 14K cu greutatea de cea 1, 5 grame, model în

formă de cerc, în interiorul căruia se afla o

inimioară bombată, o pereche de

cercei din aur de 14K, cu greutatea de

cea. 5, 4 grame, model tortiță, cu

biluță,

o cruciuliță din aur de 14K, cu greutatea de cea. 1 gram, având pe

toate

vârfurile mai multe striații; o verighetă din aur galben, de 18K, cu

greutatea de cea. 5 grame, fiind inscripționată în

interior "l. 4-VI-1988"; o

pereche

de cercei din aur de 14K tip șurub, cu o pietricică de culoare albastră

și violet, de care erau prinse câte două

frunzulițe din aur alb și galben, cu

greutatea

de 2 grame; suma de 600 de lei, compusă din 6 bancnote a câte

100 de lei, dintre care 300 de lei au fost

sustrași din sufrageria apartamentului

și

300 de lei din dormitorul mic; un set de argint compus din lănțișor cu model

din zale rotunde, de care era agățat un pandantiv

de formă ovală, în centrul

căruia se

afla prinsă o floare cu șase petale și cercei aceleași model; o broșa

suflată

cu aur, model oval, având la unul dintre capete două brațe mici,

petrecute unul peste altul, la inferiorul cărora

era prinsă o floare pe care erau

aplicate mai multe pietre de culoare

mov, prejudicial total fiind estimat la

suma

de 3.500 de lei, în timp ce numitul T.M. a asigurat paza,

pentru s

ăvârșirea a două infracțiuni de furt calificat,

prevăzute

de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 37

alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.,

reținându-se

că la data de 02 aprilie 2012, în jurul orei 12.20, a

pătruns prin forțarea sistemelor

de asigurare ale ușii de acces în

locuința părții vătămate N.I. din

Ploiești, de unde a

sustras

un pandantiv din aur de 14K cu greutatea de cea 1, 5 grame, model în

form

ă de

cerc, în interiorul căruia se afla o inimioară bombată; o pereche de

cercei din aur de 14K, cu

greutatea de cea. 5, 4 grame, model tortiță, cu biluță; o cruciuliță din aur de

14K, cu greutatea de cea. 1 gram, având pe toate vârfurile mai multe striații;

o verighetă din aur galben, de 18K, cu

greutatea

de cea. 5 grame, fiind inscripționată în interior "l. 4-VI-1988"; o

pereche de cercei din aur de 14K tip șurub, cu o

pietricică de culoare albastră

și

violet, de care erau prinse câte două frunzulițe din aur alb și galben, cu

greutatea de 2 grame; suma de 600 de lei, compusă

din 6 bancnote a câte

100 de lei,

dintre are 300 de lei au fost sustrași din sufrageria apartamentului

și 300 de lei din dormitorul mic; un set de

argint compus din lănțișor cu model

din

zale rotunde, de care era agățat un pandantiv de formă ovală, în centrul

căruia se afla prinsă o floare cu șase petale și

cercei aceleași model; o broșa

suflată cu aur, model oval, având la unul

dintre capete două brațe mici,

petrecute

unul peste altul, la inferiorul cărora era prinsă o floare pe care erau

aplicate

mai multe pietre de culoare mov, prejudicial total fiind estimat la

suma de 3.500 de lei, în timp ce numitul T.M. a

asigurat paza, iar la

data de 27 octombrie 2011, între orele

13:15-15:40, împreună cu numitul T.M.

, prin

forțarea sistemului de asigurare (ruperea butucului) de la ușa de

acces, a pătruns în locuința d-nei R.F., situată

în București,

de unde a sustras

bijuterii

din aur și aparatură electronică, valoarea prejudiciului fiind estimată la

suma

de 5000 lei și

- T.M., pentru s

ăvârșirea infracțiunilor de

furt calificat,

prevăzute de art. 208 alin.

(1)- 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. și complicitate la furt calificat,

prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1)- 209 alin. (1) lit. a) și

i) C. pen., reținându-se că la data de 27 octombrie 2011, între orele

13:15-15:40,

împreună cu numitul R.B.

prin forțarea sistemului de asigurare

(ruperea

butucului) de la ușa de acces a pătruns în locuința d-nei R.F.

, situată în București,

de unde a sustras bijuterii din aur și aparatură

electronică, valoarea

prejudiciului

fiind estimată la suma de 5000 lei, iar la data de 02 aprilie 2012 în

jurul orei 12.20, a asigurat paza, în timp ce

numiții F.M.G. și

R.B. au pătruns

prin forțarea sistemelor de asigurare ale ușii de

acces în locuința părții vătămate N.I. din

Ploiești,

de unde au sustras un

pandantiv din

aur de 14K cu greutatea de cea 1, 5 grame, model în formă

de cerc, în

interiorul căruia se afla o

inimioară bombată; o pereche de cercei din aur de

14K, cu greutatea de cea. 5, 4 grame, model

tortiță, cu biluță; o cruciuliță din

aur

de 14K, cu greutatea de cea. 1 gram, având pe toate vârfurile mai multe

stria

ții; o

verighetă din aur galben, de 18K, cu greutatea de cea. 5 grame, fiind

inscripționată

în interior "l. 4-VI-1988"; o pereche de cercei din aur de 14K

tip

șurub, cu o pietricică de culoare albastră și violet, de care erau prinse câte

două

frunzulițe din aur alb și galben, cu greutatea de 2 grame; suma de 600

de

lei, compusă din 6 bancnote a câte 100 de lei, dintre are 300 de lei au fost

sustrași

din sufrageria apartamentului și 300 de lei din dormitorul mic; un set

de

argint compus din lănțișor cu model din zale rotunde, de care era agățat

un

pandantiv de formă ovală, în centrul căruia se afla prinsă o floare cu șase

petale

și cercei aceleași model; o broșa suflată cu aur, model oval, având la

unul

dintre capete două brațe mici, petrecute unul peste altul, la inferiorul

cărora

era prinsă o floare pe care erau aplicate mai multe pietre de culoare

mov,

prejudicial total fiind estimat la suma de 3.500 de lei.

La

aceea

și dată, 03 aprilie 2012, prin ordonanța Parchetului de

pe lângă

Judecătoria Sectorului 2 București s-a pus în mișcare

acțiunea penală față de

cei

trei inculpați pentru faptele expuse mai sus.

Ulterior,

prin ordonan

ța din data de 21 mai 2012 Parchetul de pe lângă

Judecătoria

Sectorului 2 București a dispus conexarea dosarelor penale nr.

5254/P/2012, 5255P/2012, 6749/P/2012, în care cei trei

inculpați erau

cercetați pentru fapte similare la dosarul de urmărire penală nr.

Prin

ordonan

țele din data de 22 iunie 2012 și 02 iulie 2012, în

temeiul art.

235

și 238 C. proc. pen., s-a dispus:

-

extinderea cercet

ărilor și punerea în mișcare a acțiunii penale față de

inculpatul

F.M.G., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

furt

calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

cu

privire la încă un număr 35 de acte materiale și schimbarea încadrării

juridice

a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de furt

calificat prevăzute de art.

208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. în

infracțiunea de furt calificat în

formă continuată, prevăzută de art.

208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.;

-

extinderea cercet

ărilor și punerea în mișcare a acțiunii penale față de

inculpatul

R.B., cercetat sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni

de

furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C.

pen.

cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

cu privire la încă un număr 35 de acte materiale și

schimbarea încadrării

juridice a faptelor reținute în sarcina sa din două

infracțiuni de furt calificat

prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a)

și i) C. pen. cu aplic. art. 37

alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea

de furt

calificat

în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) -

209 alin. (1)

lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

;

-

extinderea cercet

ărilor față de inculpatul T.M., cercetat sub

aspectul

săvârșirii infracțiunilor de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) -

209

alin. (1) lit. a) și i) C. pen. și complicitate la furt calificat, prevăzute de

art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.,

ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. cu privire la încă un număr 25 de acte

materiale și schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa

din infracțiunile de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin.

(1) lit. a) și i) C. pen. și

complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 26

raportat la art. 208 alin. (1) -209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., ambele cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în

infracțiunea de complicitate la

furt calificat în formă continuată, prevăzute de art. 26 raportat la art. 208

alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art.

41 alin. (1) C. pen.;

Ulterior,

prin rechizitoriul cu care a fost sesizat

ă instanța de

judecată, s-

a dispus trimiterea în judecată a inculpaților R.B. și

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în

formă continuată,

prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a)

și i) C. pen. cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., reținându-se în

sarcina acestora comiterea a unui număr de

36 și, respectiv

35 de acte de furt din locuințe, iar inculpatul T.M. a

fost trimis în

judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat,

prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1)- 209 alin. (1) lit. a) și i)

un

număr de 27

acte materiale.

Cu

privire la inculpatul T.M., instan

ța a constatat că față de

acesta

nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la actele

materiale

constatate ulterior ordonanței din data de 03 aprilie 2012, astfel cum s-

a procedat cu privire la

ceilalți doi inculpați.

În

lipsa unor acte procedurale emise în acest sens, sub aspectul celor

25 de

acte materiale la care s-a făcut referire anterior, s-a reținut că numitul

T.M. nu a căpătat calitatea

de inculpat.

Astfel,

cercetarea lui pentru aceste acte materiale s-a f

ăcut cu

nerespectarea

dispozițiilor art. 6 pct. 1 - 4 C. proc. pen., cu privire la

obligația

de garantare efectivă a dreptului la apărare și de asigurare a unei

depline

exercitări a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege, inclusiv

să-i asigure învinuitului sau inculpatului posibilitatea pregătirii și

exercitării apărării.

Chiar

dac

ă dispozițiile arătate anterior îl ocrotesc expres pe învinuit,

respectiv

inculpat, ar trebui ca, în spiritul legii, dreptul la apărare să le fie

garantat deplin tuturor subiecților pasivi ai actelor de cercetare penală în

vederea

aflării adevărului, dar mai ales pentru a se dispune soluții legale.

Acest

demers s-a constatat c

ă se impune a fi împlinit prin prisma

dispozițiilor

art. 52 C. proc. pen. care consacră prezumția de

nevinovăție în

favoarea „oricărei persoane", deci implicit și a făptuitorului, iar nu

numai în favoarea învinuitului sau inculpatului. însă, în pofida acestor

prevederi,

în cauză s-au făcut acte de cercetare, inculpatul fiind audiat cu

privire la toate actele

materiale reținute în sarcina lui.

F

ăcând

trimitere la conținutul dispozițiilor art. 238 C. proc. pen.

,

art. 234 și 235 C. proc. pen., instanța a apreciat că, în situația extinderii

cercetărilor penale cu privire la alte acte materiale, urmată de schimbarea

încadrării

juridice a faptei, este obligatoriu a se proceda la începerea urmăririi

penale

și, respectiv, a punerii în mișcare a acțiunii penale cu privire la aceste

acte materiale.

În

acest context, s-au avut în vedere și disp. art. 259 C. proc. pen., care

prevăd

că referatul întocmit de organul de cercetare penală trebuie să se

limiteze

la fapta care a format obiectul punerii în mișcare a acțiunii penale, la

persoana inculpatului și la ultima încadrare juridică dată faptei.

De

altfel, fa

ță de inculpații F.M.G. și R.B.,

procurorul

a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la noile

acte

materiale reținute în sarcina acestora, însă cu privire la inculpatul T.M.

, acesta a omis să dispună

acest lucru, limitându-se numai la

extinderea

cercetărilor față de cele 25 acte materiale și la schimbarea

încadrării

juridice a faptei.

Prin ne

întocmirea acestor acte procedurale, și implicit prin

neaducerea la cunoștință a acestora,s-a reținut că inculpatului i-a fost răpit

dreptul de a contesta actele procurorului potrivit prevăzute art. 275 și urm C.

proc. pen.

, ce consacră dreptul oricărei persoane de a face

plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea

s-a adus atingere

intereselor

sale legitime.

Instan

ța a

reținut totodată că, potrivit art. 262 C. proc. pen.,

procurorul avea

obligația să verifice din oficiu dacă au fost respectate

dispozițiile

legale care garantează aflarea adevărului, dacă urmărirea penală

este

completă și dacă probele sunt legal administrate, iar în funcție de

rezultatul cercetării să

procedeze corespunzător.

Faptul

c

ă față de inculpatul T.M. s-au efectuat cercetări sub

aspectul

comiterii unui număr de 25 de fapte de furt calificat în lipsa punerii în

mi

șcare

a acțiunii penale cu privire la aceste acte materiale, constituie

încălcări

ale legii procesuale penale care au adus vătămări grave ale dreptului

la

apărare al inculpatului, în conținutul prevăzut de art. 6, art. 70 alin. (2),

art.

172 alin. (1) C. proc. pen. și art. 6 par. 3 din C.E.D.O.,

vătămarea

neputând fi înlăturată decât prin constatarea nulității

procedurii de prezentare

a materialului, cu efecte asupra regularității actului

de sesizare.

Raport

ându-se

la prevederile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. și

art. 197 alin. (2)

și (3) C. proc. pen., instanța a constatat nulitatea

actului de

urmărire penală și a actului de sesizare sub aspectul a 25 de acte

materiale

din conținutul infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă

continuată, în scopul aflării adevărului, pentru o justă soluționare a cauzei

și

pentru respectarea efectivă a dreptului la apărare al inculpatului. în

acest

sens, organul de urmărire penală va trebui să procedeze

la refacerii urmăririi

penale și a actului de sesizare sub aspectul infracțiunii

pentru care a fost

trimis

în judecată inculpatul T.M.

Cu

privire la celelalte aspecte de nelegalitate invocate de inculpa

ți,

instanța

a constatat că acestea sunt neîntemeiate, urmând să le respingă ca

atare.

În

acest sens, instanța a apreciat că faptele reținute în sarcina fiecărui

inculpat

sunt suficient descrise, iar în cuprinsul rechizitoriului s-au menționat

probele ce susțin situația

de fapt.

Referitor

la motivele de nulitate invocate de inculpatul F.M.G.

, instanța a

reținut, pe de o parte, că prin ordonanța din data de

21 mai 2012

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București s-a

dispus conexarea dosarelor

penale nr. 4213/P/2012, 5212/P/2012,

5255P/2012, 6749/P/2012, dosare în care cei trei

inculpați au fost cercetați

pentru

fapte similare la dosarul de urmărire penală nr. 4469/P/2012, iar, pe de

altă parte, că organele de cercetare penală, cu

privire la toate faptele de furt

calificat

din această cauză, au fost sesizate prin plângerile părților vătămate.

Apreciind

c

ă lăsarea inculpaților în libertate prezintă un real pericol

pentru

ordinea publică, dat fiind numărul mare de fapte pentru care au fost

trimiși

în judecată și gradul de pericol social sporit al acestora, în temeiul art.

332

alin. (3) C. proc. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura

arestării

preventive a inculpaților F.M.G., R.B. și T.M.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs, în termen legal,

Parchetul

de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București

și inculpații

F.M.G. și T.M.

Prin

decizia penal

ă nr. 69/R din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel

București,

Secția a ll-a Penală a fost admis recursul declarat de Parchetul de

pe

lângă Judecătoria Sectorului 2 București,

casată în parte

sentința

penală nr. 983 din data de 19 noiembrie 2012 pronunțată

de Judecătoria sectorului 2

București și în rejudecare cauza a fost trimisă cauza

pentru continuarea

judecății

la aceeași instanță.

Totodat

ă, a

fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților F.M.G.

, T.M. și R.B.

De

asemenea, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpa

ții F.M.G.

și T.M., pe care îi obligă la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care câte 75 lei onorarii parțiale apărători

din oficiu se vor avansa din fondul

Ministerul Justiției.

Examin

ând

actele dosarului și sentința penală atacată

prin prisma

criticilor

formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în

conformitate

cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea

reținut

că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale relevante

pentru

stabilirea existenței și caracterului nulității ce afectează rechizitoriul

întocmit în cauză.

Astfel,

s-a re

ținut că, omisiunea organului de urmărire penală de a

insera,

în cuprinsul ordonanței de extindere din data de 22 iunie 2012 ori a

rechizitoriului

din data de 26 iulie 2012, mențiunea expresă a punerii în mișcare

a

acțiunii penale pentru 25 dintre cele 27 de acte materiale, reținute în sarcina

inculpatului T.M., nu atrage sancțiunea nulității absolute a actului de

sesizare. În cauza de față, prin ordonanța din data de 03 aprilie 2012,

acțiunea

penală a fost pusă în mișcare față de numitul T.M. sub

aspectul

comiterii a două infracțiuni de furt calificat în concurs

real. Urmare a acestei

dispoziții, învinuitul a dobândit calitatea de „inculpat",

cu toate drepturile și

obligațiile consacrate de normele de procedură penală

pentru această pai te a

procesului

penal.

Prin

urmare, Curtea a concluzionat c

ă omisiunea punerii în mișcare a

acțiunii

penale pentru cele 25 de acte materiale nu contravine prevederilor art.

262

pct. 1 C. proc. pen. și nu atrage nulitatea absolută a actului de

sesizare,

nefiind incidență în speță sancțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2), (3)

De

principiu, Curtea a re

ținut că extinderea cercetărilor pentru acte

materiale

ce intră în conținutul unei infracțiuni continuate, pentru care s-a

dispus

anterior punerea în mișcare a acțiunii penale, nu reclamă o nouă dispoziție de

punere în mișcare a acțiunii penale, neexistând prin urmare, o

încălcare

a prevederilor art. 238 și art. 262 C. proc. pen. sub acest

aspect.

În

acest context, Curtea constată că omisiunea valorificată de către

instanța

de fond drept cauză a nulității a avut, în fapt, un caracter pur formal și

nu a

cauzat inculpatului T.M. o vătămare a intereselor sale legitime, fiind

nejustificată sancționarea actului de sesizare cu nulitatea absolută.

Prin

urmare, critica Ministerului Public este fondat

ă, impunându-se

casarea

sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea continuării

judecății.

În

ceea ce privește criticile inculpaților F.M. și T.M.

referitoare la

lipsa de temeinicie a dispoziției de menținere a măsurii arestării

preventive,

Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod just

subzistența

temeiurilor ce au stat la baza privării de libertate a inculpaților-

recurenți și necesitatea

menținerii acestei măsuri.

În

cauză s-a reținut a fi îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 C. proc. pen.

referitoare la existența unor indicii temeinice de comitere a

unor

fapte ce au caracter penal și sunt îndeplinite în continuare și condițiile

prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând date că lăsarea

recurenților în libertate

ar aduce atingere ordinii publice.

Împotriva

acestei hotărâri, recurenții inculpați F.M.G.,

T.M. și R.B.

au

formulat o cerere de recurs, dosarul fiind

înregistrat pe

rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală la data

de 31

ianuarie 2013, sub numărul 28427/300/2012, fiind fixat termen la data

de 1

martie 2013, în vederea verificării stării de arest a inculpaților, iar pe

fondul cauzei la data de 12

aprilie 2013.

Examin

ând cererea de recurs,

numai cu privire la dispoziția de

menținere

a stării de arest a inculpaților F.M.G., T.M.

și R.B.,

înalta Curte constată

că aceasta este inadmisibilă, pentru

considerentele ce se vor arăta în

continuare.

D

ând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din

Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în

condițiile legii procesual penale,

precum și a celui privind liberul

acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv

exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția

pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea

procesual

penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru

persoane aflate în situații

identice.

Revine a

șadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor

de

judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor

de atac

apte a

provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozi

țiilor din

Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I

și II

condiționată de

exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual

penale,

prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse

examinării,

căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și

motivele

pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 385

1

,

sunt

susceptibile de reformare pe calea

recursului, exclusiv hotărârile judecătorești

nedefinitive, determinate

de lege.

Totodat

ă,

potrivit dispozițiilor art. 417 C. proc. pen., cu

referire la dispozițiile înscrise în

Partea specială, Cap. III din Titlul II al

aceluiași

cod, se prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici

unei alte căi ordinare de atac, ele fiind

definitive și executorii.

A

șadar,

limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile

nedefinitive

determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit

principiul

unicității acesteia, față de care posibilitatea legală a declarării mai

multor

recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se

prin exercitare.

Or,

recunoa

șterea unei căi de atac în alte condiții decât cele

prevăzute

de legea procesual penală constituie o încălcare a

principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de

drept.

În

prezenta cauză, Secția Penală a înaltei Curți de Casație și Justiție a

fost

sesizat cu recursul declarat de către inculpații F.M.G.,

T.M.

și R.B.

împotriva unei hotărâri definitive, respectiv deciziei

penale nr. 69/R din 14 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

București, Secția a ll-a

Penală.

Pentru

considerentele ce preced, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. a) C.

proc. pen.

, înalta Curte urmează a respinge inadmisibile

recursurile

declarate de inculpații F.M.G., T.M. și R.B.

împotriva

deciziei penale nr. 69/R din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel București,

Secția a ll-a Penală, numai în ceea ce privește dispoziția de

menținere a stării de arest

a inculpaților.

V

ăzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

Respinge

ca inadmisibile recursurile declarate de inculpa

ții F.M.G.

,

T.M. și R.B.

împotriva deciziei penale nr. 69/R din 14 ianuarie 2013

a Curții de Apel București, Secția a ll-a Penală, numai în

ceea ce privește dispoziția

de menținere a stării de arest a inculpaților.

Oblig

ă

recurenții inculpați F.M.G. și T.M. la plata

sumei de câte 125

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat

din

oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Oblig

ă

recurentul inculpat R.B. la plata sumei de 200 lei cu

titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitiv

ă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 01 martie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-04-12
0,99
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1291/2013
Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 983 din data de 19 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în Dosarul nr. 8427/300/2012, s-a dispus admiterea
ÎCCJ 2012-07-16
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2428/2012
Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 09 iulie 2012, pronunțată în dosarul nr. 2172/2/2012 (867/2012), Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, pe rol fiind soluționarea
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1800/2013
359 C. proc. pen. și s-au pus în vedere inculpatului, prevederile acestui text de lege și art. 86 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, de la 10 aprilie 2012 - 23 mai 2
ÎCCJ 2012-09-03
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2632/2012
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 10 august 2012 pronunțată în Dosarul nr. 46911/3/2011/a8 (1042/2012), Curtea de Apel București, secția a Il-a penală, având pe rol verifica
ÎCCJ 2013-06-14
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2095/2013
cele arătate, în conformitate cu ait.385 15 pct. 2 lit. c), lit. d) și pct. 1 lit. b) C. proc. pen., precum și cu art. 192 alin. (3) și, respectiv, alin. (2) C. proc. pen. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursurile
Sursă