ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 766/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 766/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 983
din
data de 19 noiembrie 2012,
pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în
dosarul nr. 8427/300/2012, s-a dispus
admiterea excepției nelegalei sesizări a instanței.
În
temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 197
alin.
(2) C. proc. pen. și la art. 300 C. proc. pen. s-a restituit
cauza
privind pe inculpații F.M.G., R.B. și T.M.
la
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, în
vederea
refacerii urmăririi penale și a actului de sesizare în ceea ce-l privește
pe
inculpatul T.M., pentru punerea în mișcare a acțiunii penale față
de
acest inculpat cu privire la toate actele materiale ce intră în conținutul
infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (2) - 209 alin.
(1) lit. a) și i)
C.
pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În
temeiul art. 332 alin. (3) C. proc. pen.
și art. 350
alin. (1) C. proc. pen.
s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților
F.M.G.
, R.B.
și T.M.
În
temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au
rămas în sarcina statului.
Pentru
a dispune astfel, instan
ța de fond a apreciat că sesizarea sa
este
nelegală și se impune refacere urmăririi penale. în acest sens, instanța a
reținut
că, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2
București
din data de 03 aprilie 2012, a fost începută urmărirea penală față de
inculpații:
- F.M.G.
,
pentru
săvârșirea infracțiunii de furt calificat,
prevăzute de
art. 208 alin. (2)- 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., reținându-se că
la
data de 02 aprilie 2012 în jurul orei 12:20, a pătruns prin forțarea sistemelor
de
asigurare
ale ușii de acces în locuința părții vătămate N.I., din
Ploiești, de unde a
sustras un
pandantiv din aur de 14K cu greutatea de cea 1, 5 grame, model în
formă de cerc, în interiorul căruia se afla o
inimioară bombată, o pereche de
cercei din aur de 14K, cu greutatea de
cea. 5, 4 grame, model tortiță, cu
biluță,
o cruciuliță din aur de 14K, cu greutatea de cea. 1 gram, având pe
toate
vârfurile mai multe striații; o verighetă din aur galben, de 18K, cu
greutatea de cea. 5 grame, fiind inscripționată în
interior "l. 4-VI-1988"; o
pereche
de cercei din aur de 14K tip șurub, cu o pietricică de culoare albastră
și violet, de care erau prinse câte două
frunzulițe din aur alb și galben, cu
greutatea
de 2 grame; suma de 600 de lei, compusă din 6 bancnote a câte
100 de lei, dintre care 300 de lei au fost
sustrași din sufrageria apartamentului
și
300 de lei din dormitorul mic; un set de argint compus din lănțișor cu model
din zale rotunde, de care era agățat un pandantiv
de formă ovală, în centrul
căruia se
afla prinsă o floare cu șase petale și cercei aceleași model; o broșa
suflată
cu aur, model oval, având la unul dintre capete două brațe mici,
petrecute unul peste altul, la inferiorul cărora
era prinsă o floare pe care erau
aplicate mai multe pietre de culoare
mov, prejudicial total fiind estimat la
suma
de 3.500 de lei, în timp ce numitul T.M. a asigurat paza,
- R.B.,
pentru s
ăvârșirea a două infracțiuni de furt calificat,
prevăzute
de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 37
alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.,
reținându-se
că la data de 02 aprilie 2012, în jurul orei 12.20, a
pătruns prin forțarea sistemelor
de asigurare ale ușii de acces în
locuința părții vătămate N.I. din
Ploiești, de unde a
sustras
un pandantiv din aur de 14K cu greutatea de cea 1, 5 grame, model în
form
ă de
cerc, în interiorul căruia se afla o inimioară bombată; o pereche de
cercei din aur de 14K, cu
greutatea de cea. 5, 4 grame, model tortiță, cu biluță; o cruciuliță din aur de
14K, cu greutatea de cea. 1 gram, având pe toate vârfurile mai multe striații;
o verighetă din aur galben, de 18K, cu
greutatea
de cea. 5 grame, fiind inscripționată în interior "l. 4-VI-1988"; o
pereche de cercei din aur de 14K tip șurub, cu o
pietricică de culoare albastră
și
violet, de care erau prinse câte două frunzulițe din aur alb și galben, cu
greutatea de 2 grame; suma de 600 de lei, compusă
din 6 bancnote a câte
100 de lei,
dintre are 300 de lei au fost sustrași din sufrageria apartamentului
și 300 de lei din dormitorul mic; un set de
argint compus din lănțișor cu model
din
zale rotunde, de care era agățat un pandantiv de formă ovală, în centrul
căruia se afla prinsă o floare cu șase petale și
cercei aceleași model; o broșa
suflată cu aur, model oval, având la unul
dintre capete două brațe mici,
petrecute
unul peste altul, la inferiorul cărora era prinsă o floare pe care erau
aplicate
mai multe pietre de culoare mov, prejudicial total fiind estimat la
suma de 3.500 de lei, în timp ce numitul T.M. a
asigurat paza, iar la
data de 27 octombrie 2011, între orele
13:15-15:40, împreună cu numitul T.M.
, prin
forțarea sistemului de asigurare (ruperea butucului) de la ușa de
acces, a pătruns în locuința d-nei R.F., situată
în București,
de unde a sustras
bijuterii
din aur și aparatură electronică, valoarea prejudiciului fiind estimată la
suma
de 5000 lei și
- T.M., pentru s
ăvârșirea infracțiunilor de
furt calificat,
prevăzute de art. 208 alin.
(1)- 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. și complicitate la furt calificat,
prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1)- 209 alin. (1) lit. a) și
i) C. pen., reținându-se că la data de 27 octombrie 2011, între orele
13:15-15:40,
împreună cu numitul R.B.
prin forțarea sistemului de asigurare
(ruperea
butucului) de la ușa de acces a pătruns în locuința d-nei R.F.
, situată în București,
de unde a sustras bijuterii din aur și aparatură
electronică, valoarea
prejudiciului
fiind estimată la suma de 5000 lei, iar la data de 02 aprilie 2012 în
jurul orei 12.20, a asigurat paza, în timp ce
numiții F.M.G. și
R.B. au pătruns
prin forțarea sistemelor de asigurare ale ușii de
acces în locuința părții vătămate N.I. din
Ploiești,
de unde au sustras un
pandantiv din
aur de 14K cu greutatea de cea 1, 5 grame, model în formă
de cerc, în
interiorul căruia se afla o
inimioară bombată; o pereche de cercei din aur de
14K, cu greutatea de cea. 5, 4 grame, model
tortiță, cu biluță; o cruciuliță din
aur
de 14K, cu greutatea de cea. 1 gram, având pe toate vârfurile mai multe
stria
ții; o
verighetă din aur galben, de 18K, cu greutatea de cea. 5 grame, fiind
inscripționată
în interior "l. 4-VI-1988"; o pereche de cercei din aur de 14K
tip
șurub, cu o pietricică de culoare albastră și violet, de care erau prinse câte
două
frunzulițe din aur alb și galben, cu greutatea de 2 grame; suma de 600
de
lei, compusă din 6 bancnote a câte 100 de lei, dintre are 300 de lei au fost
sustrași
din sufrageria apartamentului și 300 de lei din dormitorul mic; un set
de
argint compus din lănțișor cu model din zale rotunde, de care era agățat
un
pandantiv de formă ovală, în centrul căruia se afla prinsă o floare cu șase
petale
și cercei aceleași model; o broșa suflată cu aur, model oval, având la
unul
dintre capete două brațe mici, petrecute unul peste altul, la inferiorul
cărora
era prinsă o floare pe care erau aplicate mai multe pietre de culoare
mov,
prejudicial total fiind estimat la suma de 3.500 de lei.
La
aceea
și dată, 03 aprilie 2012, prin ordonanța Parchetului de
pe lângă
Judecătoria Sectorului 2 București s-a pus în mișcare
acțiunea penală față de
cei
trei inculpați pentru faptele expuse mai sus.
Ulterior,
prin ordonan
ța din data de 21 mai 2012 Parchetul de pe lângă
Judecătoria
Sectorului 2 București a dispus conexarea dosarelor penale nr.
4213/P/2012,
5212/P/2012, 5213/P/2012, 5214/P/2012, 5215/P/2012,
5253/P/2012,
5254/P/2012, 5255P/2012, 6749/P/2012, în care cei trei
inculpați erau
cercetați pentru fapte similare la dosarul de urmărire penală nr.
4469/P/2012.
Prin
ordonan
țele din data de 22 iunie 2012 și 02 iulie 2012, în
temeiul art.
235
și 238 C. proc. pen., s-a dispus:
-
extinderea cercet
ărilor și punerea în mișcare a acțiunii penale față de
inculpatul
F.M.G., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de
furt
calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.
cu
privire la încă un număr 35 de acte materiale și schimbarea încadrării
juridice
a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de furt
calificat prevăzute de art.
208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. în
infracțiunea de furt calificat în
formă continuată, prevăzută de art.
208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.
cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.;
-
extinderea cercet
ărilor și punerea în mișcare a acțiunii penale față de
inculpatul
R.B., cercetat sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni
de
furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C.
pen.
cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu
aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
cu privire la încă un număr 35 de acte materiale și
schimbarea încadrării
juridice a faptelor reținute în sarcina sa din două
infracțiuni de furt calificat
prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a)
și i) C. pen. cu aplic. art. 37
alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu
aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea
de furt
calificat
în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) -
209 alin. (1)
lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.
și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
;
-
extinderea cercet
ărilor față de inculpatul T.M., cercetat sub
aspectul
săvârșirii infracțiunilor de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) -
209
alin. (1) lit. a) și i) C. pen. și complicitate la furt calificat, prevăzute de
art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.,
ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. cu privire la încă un număr 25 de acte
materiale și schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa
din infracțiunile de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin.
(1) lit. a) și i) C. pen. și
complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 26
raportat la art. 208 alin. (1) -209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., ambele cu
aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în
infracțiunea de complicitate la
furt calificat în formă continuată, prevăzute de art. 26 raportat la art. 208
alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art.
41 alin. (1) C. pen.;
Ulterior,
prin rechizitoriul cu care a fost sesizat
ă instanța de
judecată, s-
a dispus trimiterea în judecată a inculpaților R.B. și
F.M.G.
pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în
formă continuată,
prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a)
și i) C. pen. cu aplic. art. 41
alin. (2) C. pen., reținându-se în
sarcina acestora comiterea a unui număr de
36 și, respectiv
35 de acte de furt din locuințe, iar inculpatul T.M. a
fost trimis în
judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat,
prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1)- 209 alin. (1) lit. a) și i)
C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina sa
un
număr de 27
acte materiale.
Cu
privire la inculpatul T.M., instan
ța a constatat că față de
acesta
nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la actele
materiale
constatate ulterior ordonanței din data de 03 aprilie 2012, astfel cum s-
a procedat cu privire la
ceilalți doi inculpați.
În
lipsa unor acte procedurale emise în acest sens, sub aspectul celor
25 de
acte materiale la care s-a făcut referire anterior, s-a reținut că numitul
T.M. nu a căpătat calitatea
de inculpat.
Astfel,
cercetarea lui pentru aceste acte materiale s-a f
ăcut cu
nerespectarea
dispozițiilor art. 6 pct. 1 - 4 C. proc. pen., cu privire la
obligația
de garantare efectivă a dreptului la apărare și de asigurare a unei
depline
exercitări a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege, inclusiv
să-i asigure învinuitului sau inculpatului posibilitatea pregătirii și
exercitării apărării.
Chiar
dac
ă dispozițiile arătate anterior îl ocrotesc expres pe învinuit,
respectiv
inculpat, ar trebui ca, în spiritul legii, dreptul la apărare să le fie
garantat deplin tuturor subiecților pasivi ai actelor de cercetare penală în
vederea
aflării adevărului, dar mai ales pentru a se dispune soluții legale.
Acest
demers s-a constatat c
ă se impune a fi împlinit prin prisma
dispozițiilor
art. 52 C. proc. pen. care consacră prezumția de
nevinovăție în
favoarea „oricărei persoane", deci implicit și a făptuitorului, iar nu
numai în favoarea învinuitului sau inculpatului. însă, în pofida acestor
prevederi,
în cauză s-au făcut acte de cercetare, inculpatul fiind audiat cu
privire la toate actele
materiale reținute în sarcina lui.
F
ăcând
trimitere la conținutul dispozițiilor art. 238 C. proc. pen.
,
art. 234 și 235 C. proc. pen., instanța a apreciat că, în situația extinderii
cercetărilor penale cu privire la alte acte materiale, urmată de schimbarea
încadrării
juridice a faptei, este obligatoriu a se proceda la începerea urmăririi
penale
și, respectiv, a punerii în mișcare a acțiunii penale cu privire la aceste
acte materiale.
În
acest context, s-au avut în vedere și disp. art. 259 C. proc. pen., care
prevăd
că referatul întocmit de organul de cercetare penală trebuie să se
limiteze
la fapta care a format obiectul punerii în mișcare a acțiunii penale, la
persoana inculpatului și la ultima încadrare juridică dată faptei.
De
altfel, fa
ță de inculpații F.M.G. și R.B.,
procurorul
a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la noile
acte
materiale reținute în sarcina acestora, însă cu privire la inculpatul T.M.
, acesta a omis să dispună
acest lucru, limitându-se numai la
extinderea
cercetărilor față de cele 25 acte materiale și la schimbarea
încadrării
juridice a faptei.
Prin ne
întocmirea acestor acte procedurale, și implicit prin
neaducerea la cunoștință a acestora,s-a reținut că inculpatului i-a fost răpit
dreptul de a contesta actele procurorului potrivit prevăzute art. 275 și urm C.
proc. pen.
, ce consacră dreptul oricărei persoane de a face
plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea
s-a adus atingere
intereselor
sale legitime.
Instan
ța a
reținut totodată că, potrivit art. 262 C. proc. pen.,
procurorul avea
obligația să verifice din oficiu dacă au fost respectate
dispozițiile
legale care garantează aflarea adevărului, dacă urmărirea penală
este
completă și dacă probele sunt legal administrate, iar în funcție de
rezultatul cercetării să
procedeze corespunzător.
Faptul
c
ă față de inculpatul T.M. s-au efectuat cercetări sub
aspectul
comiterii unui număr de 25 de fapte de furt calificat în lipsa punerii în
mi
șcare
a acțiunii penale cu privire la aceste acte materiale, constituie
încălcări
ale legii procesuale penale care au adus vătămări grave ale dreptului
la
apărare al inculpatului, în conținutul prevăzut de art. 6, art. 70 alin. (2),
art.
172 alin. (1) C. proc. pen. și art. 6 par. 3 din C.E.D.O.,
vătămarea
neputând fi înlăturată decât prin constatarea nulității
procedurii de prezentare
a materialului, cu efecte asupra regularității actului
de sesizare.
Raport
ându-se
la prevederile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. și
art. 197 alin. (2)
și (3) C. proc. pen., instanța a constatat nulitatea
actului de
urmărire penală și a actului de sesizare sub aspectul a 25 de acte
materiale
din conținutul infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă
continuată, în scopul aflării adevărului, pentru o justă soluționare a cauzei
și
pentru respectarea efectivă a dreptului la apărare al inculpatului. în
acest
sens, organul de urmărire penală va trebui să procedeze
la refacerii urmăririi
penale și a actului de sesizare sub aspectul infracțiunii
pentru care a fost
trimis
în judecată inculpatul T.M.
Cu
privire la celelalte aspecte de nelegalitate invocate de inculpa
ți,
instanța
a constatat că acestea sunt neîntemeiate, urmând să le respingă ca
atare.
În
acest sens, instanța a apreciat că faptele reținute în sarcina fiecărui
inculpat
sunt suficient descrise, iar în cuprinsul rechizitoriului s-au menționat
probele ce susțin situația
de fapt.
Referitor
la motivele de nulitate invocate de inculpatul F.M.G.
, instanța a
reținut, pe de o parte, că prin ordonanța din data de
21 mai 2012
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București s-a
dispus conexarea dosarelor
penale nr. 4213/P/2012, 5212/P/2012,
5213/P/2012,
5214/P/2012, 5215/P/2012, 5253/P/2012, 5254/P/2012,
5255P/2012, 6749/P/2012, dosare în care cei trei
inculpați au fost cercetați
pentru
fapte similare la dosarul de urmărire penală nr. 4469/P/2012, iar, pe de
altă parte, că organele de cercetare penală, cu
privire la toate faptele de furt
calificat
din această cauză, au fost sesizate prin plângerile părților vătămate.
Apreciind
c
ă lăsarea inculpaților în libertate prezintă un real pericol
pentru
ordinea publică, dat fiind numărul mare de fapte pentru care au fost
trimiși
în judecată și gradul de pericol social sporit al acestora, în temeiul art.
332
alin. (3) C. proc. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura
arestării
preventive a inculpaților F.M.G., R.B. și T.M.
Împotriva acestei sentințe
au declarat recurs, în termen legal,
Parchetul
de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București
și inculpații
F.M.G. și T.M.
Prin
decizia penal
ă nr. 69/R din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel
București,
Secția a ll-a Penală a fost admis recursul declarat de Parchetul de
pe
lângă Judecătoria Sectorului 2 București,
casată în parte
sentința
penală nr. 983 din data de 19 noiembrie 2012 pronunțată
de Judecătoria sectorului 2
București și în rejudecare cauza a fost trimisă cauza
pentru continuarea
judecății
la aceeași instanță.
Totodat
ă, a
fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților F.M.G.
, T.M. și R.B.
De
asemenea, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de
inculpa
ții F.M.G.
și T.M., pe care îi obligă la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din
care câte 75 lei onorarii parțiale apărători
din oficiu se vor avansa din fondul
Ministerul Justiției.
Examin
ând
actele dosarului și sentința penală atacată
prin prisma
criticilor
formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în
conformitate
cu dispozițiile art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Curtea
reținut
că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale relevante
pentru
stabilirea existenței și caracterului nulității ce afectează rechizitoriul
întocmit în cauză.
Astfel,
s-a re
ținut că, omisiunea organului de urmărire penală de a
insera,
în cuprinsul ordonanței de extindere din data de 22 iunie 2012 ori a
rechizitoriului
din data de 26 iulie 2012, mențiunea expresă a punerii în mișcare
a
acțiunii penale pentru 25 dintre cele 27 de acte materiale, reținute în sarcina
inculpatului T.M., nu atrage sancțiunea nulității absolute a actului de
sesizare. În cauza de față, prin ordonanța din data de 03 aprilie 2012,
acțiunea
penală a fost pusă în mișcare față de numitul T.M. sub
aspectul
comiterii a două infracțiuni de furt calificat în concurs
real. Urmare a acestei
dispoziții, învinuitul a dobândit calitatea de „inculpat",
cu toate drepturile și
obligațiile consacrate de normele de procedură penală
pentru această pai te a
procesului
penal.
Prin
urmare, Curtea a concluzionat c
ă omisiunea punerii în mișcare a
acțiunii
penale pentru cele 25 de acte materiale nu contravine prevederilor art.
262
pct. 1 C. proc. pen. și nu atrage nulitatea absolută a actului de
sesizare,
nefiind incidență în speță sancțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2), (3)
C. proc. pen.
De
principiu, Curtea a re
ținut că extinderea cercetărilor pentru acte
materiale
ce intră în conținutul unei infracțiuni continuate, pentru care s-a
dispus
anterior punerea în mișcare a acțiunii penale, nu reclamă o nouă dispoziție de
punere în mișcare a acțiunii penale, neexistând prin urmare, o
încălcare
a prevederilor art. 238 și art. 262 C. proc. pen. sub acest
aspect.
În
acest context, Curtea constată că omisiunea valorificată de către
instanța
de fond drept cauză a nulității a avut, în fapt, un caracter pur formal și
nu a
cauzat inculpatului T.M. o vătămare a intereselor sale legitime, fiind
nejustificată sancționarea actului de sesizare cu nulitatea absolută.
Prin
urmare, critica Ministerului Public este fondat
ă, impunându-se
casarea
sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea continuării
judecății.
În
ceea ce privește criticile inculpaților F.M. și T.M.
referitoare la
lipsa de temeinicie a dispoziției de menținere a măsurii arestării
preventive,
Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod just
subzistența
temeiurilor ce au stat la baza privării de libertate a inculpaților-
recurenți și necesitatea
menținerii acestei măsuri.
În
cauză s-a reținut a fi îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 C. proc. pen.
referitoare la existența unor indicii temeinice de comitere a
unor
fapte ce au caracter penal și sunt îndeplinite în continuare și condițiile
prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând date că lăsarea
recurenților în libertate
ar aduce atingere ordinii publice.
Împotriva
acestei hotărâri, recurenții inculpați F.M.G.,
T.M. și R.B.
au
formulat o cerere de recurs, dosarul fiind
înregistrat pe
rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală la data
de 31
ianuarie 2013, sub numărul 28427/300/2012, fiind fixat termen la data
de 1
martie 2013, în vederea verificării stării de arest a inculpaților, iar pe
fondul cauzei la data de 12
aprilie 2013.
Examin
ând cererea de recurs,
numai cu privire la dispoziția de
menținere
a stării de arest a inculpaților F.M.G., T.M.
și R.B.,
înalta Curte constată
că aceasta este inadmisibilă, pentru
considerentele ce se vor arăta în
continuare.
D
ând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din
Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în
condițiile legii procesual penale,
precum și a celui privind liberul
acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv
exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția
pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea
procesual
penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru
persoane aflate în situații
identice.
Revine a
șadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor
de
judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor
de atac
apte a
provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozi
țiilor din
Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I
și II
C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este
condiționată de
exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual
penale,
prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse
examinării,
căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și
motivele
pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 385
1
C. proc. pen.
,
sunt
susceptibile de reformare pe calea
recursului, exclusiv hotărârile judecătorești
nedefinitive, determinate
de lege.
Totodat
ă,
potrivit dispozițiilor art. 417 C. proc. pen., cu
referire la dispozițiile înscrise în
Partea specială, Cap. III din Titlul II al
aceluiași
cod, se prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici
unei alte căi ordinare de atac, ele fiind
definitive și executorii.
A
șadar,
limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile
nedefinitive
determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit
principiul
unicității acesteia, față de care posibilitatea legală a declarării mai
multor
recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se
prin exercitare.
Or,
recunoa
șterea unei căi de atac în alte condiții decât cele
prevăzute
de legea procesual penală constituie o încălcare a
principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție
inadmisibilă în ordinea de
drept.
În
prezenta cauză, Secția Penală a înaltei Curți de Casație și Justiție a
fost
sesizat cu recursul declarat de către inculpații F.M.G.,
T.M.
și R.B.
împotriva unei hotărâri definitive, respectiv deciziei
penale nr. 69/R din 14 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel
București, Secția a ll-a
Penală.
Pentru
considerentele ce preced, potrivit art. 385
15
pct. 1 lit. a) C.
proc. pen.
, înalta Curte urmează a respinge inadmisibile
recursurile
declarate de inculpații F.M.G., T.M. și R.B.
împotriva
deciziei penale nr. 69/R din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel București,
Secția a ll-a Penală, numai în ceea ce privește dispoziția de
menținere a stării de arest
a inculpaților.
V
ăzând
și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge
ca inadmisibile recursurile declarate de inculpa
ții F.M.G.
,
T.M. și R.B.
împotriva deciziei penale nr. 69/R din 14 ianuarie 2013
a Curții de Apel București, Secția a ll-a Penală, numai în
ceea ce privește dispoziția
de menținere a stării de arest a inculpaților.
Oblig
ă
recurenții inculpați F.M.G. și T.M. la plata
sumei de câte 125
lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei,
reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat
din
oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Oblig
ă
recurentul inculpat R.B. la plata sumei de 200 lei cu
titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând
onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitiv
ă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 01 martie 2013.