ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 766/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 983 din data de 19 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. 8427/300/2012, s-a dispus admiterea excepției nelegalei sesizări a instanței. În temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și la art. 300 C. proc. pen. s-a restituit cauza privind pe inculpații F.M.G., R.B. și T.M. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, în vederea refacerii urmăririi penale și a actului de sesizare în ceea ce-l privește pe inculpatul T.M., pentru punerea în mișcare a acțiunii penale față de acest inculpat cu privire la toate actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (2) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 332 alin. (3) C. proc. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților F.M.G. , R.B. și T.M. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a dispune astfel, instan ța de fond a apreciat că sesizarea sa este nelegală și se impune refacere urmăririi penale. în acest sens, instanța a reținut că, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București din data de 03 aprilie 2012, a fost începută urmărirea penală față de inculpații: - F.M.G.

, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (2)- 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., reținându-se că la data de 02 aprilie 2012 în jurul orei 12:20, a pătruns prin forțarea sistemelor de asigurare ale ușii de acces în locuința părții vătămate N.I., din Ploiești, de unde a sustras un pandantiv din aur de 14K cu greutatea de cea 1, 5 grame, model în formă de cerc, în interiorul căruia se afla o inimioară bombată, o pereche de cercei din aur de 14K, cu greutatea de cea. 5, 4 grame, model tortiță, cu biluță, o cruciuliță din aur de 14K, cu greutatea de cea. 1 gram, având pe toate vârfurile mai multe striații; o verighetă din aur galben, de 18K, cu greutatea de cea.

5 grame, fiind inscripționată în interior "l. 4-VI-1988"; o pereche de cercei din aur de 14K tip șurub, cu o pietricică de culoare albastră și violet, de care erau prinse câte două frunzulițe din aur alb și galben, cu greutatea de 2 grame; suma de 600 de lei, compusă din 6 bancnote a câte 100 de lei, dintre care 300 de lei au fost sustrași din sufrageria apartamentului și 300 de lei din dormitorul mic; un set de argint compus din lănțișor cu model din zale rotunde, de care era agățat un pandantiv de formă ovală, în centrul căruia se afla prinsă o floare cu șase petale și cercei aceleași model; o broșa suflată cu aur, model oval, având la unul dintre capete două brațe mici, petrecute unul peste altul, la inferiorul cărora era prinsă o floare pe care erau aplicate mai multe pietre de culoare mov, prejudicial total fiind estimat la suma de 3.500 de lei, în timp ce numitul T.M.

a asigurat paza, - R.B., pentru s ăvârșirea a două infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că la data de 02 aprilie 2012, în jurul orei 12.20, a pătruns prin forțarea sistemelor de asigurare ale ușii de acces în locuința părții vătămate N.I. din Ploiești, de unde a sustras un pandantiv din aur de 14K cu greutatea de cea 1, 5 grame, model în form ă de cerc, în interiorul căruia se afla o inimioară bombată; o pereche de cercei din aur de 14K, cu greutatea de cea. 5, 4 grame, model tortiță, cu biluță; o cruciuliță din aur de 14K, cu greutatea de cea.

1 gram, având pe toate vârfurile mai multe striații; o verighetă din aur galben, de 18K, cu greutatea de cea.

5 grame, fiind inscripționată în interior "l. 4-VI-1988"; o pereche de cercei din aur de 14K tip șurub, cu o pietricică de culoare albastră și violet, de care erau prinse câte două frunzulițe din aur alb și galben, cu greutatea de 2 grame; suma de 600 de lei, compusă din 6 bancnote a câte 100 de lei, dintre are 300 de lei au fost sustrași din sufrageria apartamentului și 300 de lei din dormitorul mic; un set de argint compus din lănțișor cu model din zale rotunde, de care era agățat un pandantiv de formă ovală, în centrul căruia se afla prinsă o floare cu șase petale și cercei aceleași model; o broșa suflată cu aur, model oval, având la unul dintre capete două brațe mici, petrecute unul peste altul, la inferiorul cărora era prinsă o floare pe care erau aplicate mai multe pietre de culoare mov, prejudicial total fiind estimat la suma de 3.500 de lei, în timp ce numitul T.M.

a asigurat paza, iar la data de 27 octombrie 2011, între orele 13:15-15:40, împreună cu numitul T.M. , prin forțarea sistemului de asigurare (ruperea butucului) de la ușa de acces, a pătruns în locuința d-nei R.F., situată în București, de unde a sustras bijuterii din aur și aparatură electronică, valoarea prejudiciului fiind estimată la suma de 5000 lei și - T.M., pentru s ăvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1)- 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. și complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1)- 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., reținându-se că la data de 27 octombrie 2011, între orele 13:15-15:40, împreună cu numitul R.B.

prin forțarea sistemului de asigurare (ruperea butucului) de la ușa de acces a pătruns în locuința d-nei R.F. , situată în București, de unde a sustras bijuterii din aur și aparatură electronică, valoarea prejudiciului fiind estimată la suma de 5000 lei, iar la data de 02 aprilie 2012 în jurul orei 12.20, a asigurat paza, în timp ce numiții F.M.G. și R.B. au pătruns prin forțarea sistemelor de asigurare ale ușii de acces în locuința părții vătămate N.I. din Ploiești, de unde au sustras un pandantiv din aur de 14K cu greutatea de cea 1, 5 grame, model în formă de cerc, în interiorul căruia se afla o inimioară bombată; o pereche de cercei din aur de 14K, cu greutatea de cea. 5, 4 grame, model tortiță, cu biluță; o cruciuliță din aur de 14K, cu greutatea de cea.

1 gram, având pe toate vârfurile mai multe stria ții; o verighetă din aur galben, de 18K, cu greutatea de cea. 5 grame, fiind inscripționată în interior "l. 4-VI-1988"; o pereche de cercei din aur de 14K tip șurub, cu o pietricică de culoare albastră și violet, de care erau prinse câte două frunzulițe din aur alb și galben, cu greutatea de 2 grame; suma de 600 de lei, compusă din 6 bancnote a câte 100 de lei, dintre are 300 de lei au fost sustrași din sufrageria apartamentului și 300 de lei din dormitorul mic; un set de argint compus din lănțișor cu model din zale rotunde, de care era agățat un pandantiv de formă ovală, în centrul căruia se afla prinsă o floare cu șase petale și cercei aceleași model; o broșa suflată cu aur, model oval, având la unul dintre capete două brațe mici, petrecute unul peste altul, la inferiorul cărora era prinsă o floare pe care erau aplicate mai multe pietre de culoare mov, prejudicial total fiind estimat la suma de 3.500 de lei.

La aceea și dată, 03 aprilie 2012, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București s-a pus în mișcare acțiunea penală față de cei trei inculpați pentru faptele expuse mai sus. Ulterior, prin ordonan ța din data de 21 mai 2012 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București a dispus conexarea dosarelor penale nr. 4213/P/2012, 5212/P/2012, 5213/P/2012, 5214/P/2012, 5215/P/2012, 5253/P/2012, 5254/P/2012, 5255P/2012, 6749/P/2012, în care cei trei inculpați erau cercetați pentru fapte similare la dosarul de urmărire penală nr. 4469/P/2012. Prin ordonan țele din data de 22 iunie 2012 și 02 iulie 2012, în temeiul art. 235 și 238 C. proc. pen., s-a dispus: - extinderea cercet ărilor și punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul F.M.G., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

cu privire la încă un număr 35 de acte materiale și schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. în infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.; - extinderea cercet ărilor și punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul R.B., cercetat sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. cu privire la încă un număr 35 de acte materiale și schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din două infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. ; - extinderea cercet ărilor față de inculpatul T.M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. și complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. cu privire la încă un număr 25 de acte materiale și schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din infracțiunile de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

și complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) -209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea de complicitate la furt calificat în formă continuată, prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.; Ulterior, prin rechizitoriul cu care a fost sesizat ă instanța de judecată, s- a dispus trimiterea în judecată a inculpaților R.B. și F.M.G. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina acestora comiterea a unui număr de 36 și, respectiv 35 de acte de furt din locuințe, iar inculpatul T.M.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1)- 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina sa un număr de 27 acte materiale. Cu privire la inculpatul T.M., instan ța a constatat că față de acesta nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la actele materiale constatate ulterior ordonanței din data de 03 aprilie 2012, astfel cum s- a procedat cu privire la ceilalți doi inculpați. În lipsa unor acte procedurale emise în acest sens, sub aspectul celor 25 de acte materiale la care s-a făcut referire anterior, s-a reținut că numitul T.M.

nu a căpătat calitatea de inculpat. Astfel, cercetarea lui pentru aceste acte materiale s-a f ăcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 6 pct. 1 - 4 C. proc. pen., cu privire la obligația de garantare efectivă a dreptului la apărare și de asigurare a unei depline exercitări a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege, inclusiv să-i asigure învinuitului sau inculpatului posibilitatea pregătirii și exercitării apărării. Chiar dac ă dispozițiile arătate anterior îl ocrotesc expres pe învinuit, respectiv inculpat, ar trebui ca, în spiritul legii, dreptul la apărare să le fie garantat deplin tuturor subiecților pasivi ai actelor de cercetare penală în vederea aflării adevărului, dar mai ales pentru a se dispune soluții legale.

Acest demers s-a constatat c ă se impune a fi împlinit prin prisma dispozițiilor art. 52 C. proc. pen. care consacră prezumția de nevinovăție în favoarea „oricărei persoane", deci implicit și a făptuitorului, iar nu numai în favoarea învinuitului sau inculpatului. însă, în pofida acestor prevederi, în cauză s-au făcut acte de cercetare, inculpatul fiind audiat cu privire la toate actele materiale reținute în sarcina lui. F ăcând trimitere la conținutul dispozițiilor art. 238 C. proc. pen. , art. 234 și 235 C. proc. pen., instanța a apreciat că, în situația extinderii cercetărilor penale cu privire la alte acte materiale, urmată de schimbarea încadrării juridice a faptei, este obligatoriu a se proceda la începerea urmăririi penale și, respectiv, a punerii în mișcare a acțiunii penale cu privire la aceste acte materiale.

În acest context, s-au avut în vedere și disp. art. 259 C. proc. pen., care prevăd că referatul întocmit de organul de cercetare penală trebuie să se limiteze la fapta care a format obiectul punerii în mișcare a acțiunii penale, la persoana inculpatului și la ultima încadrare juridică dată faptei. De altfel, fa ță de inculpații F.M.G. și R.B., procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la noile acte materiale reținute în sarcina acestora, însă cu privire la inculpatul T.M. , acesta a omis să dispună acest lucru, limitându-se numai la extinderea cercetărilor față de cele 25 acte materiale și la schimbarea încadrării juridice a faptei. Prin ne întocmirea acestor acte procedurale, și implicit prin neaducerea la cunoștință a acestora,s-a reținut că inculpatului i-a fost răpit dreptul de a contesta actele procurorului potrivit prevăzute art. 275 și urm C. proc.

pen. , ce consacră dreptul oricărei persoane de a face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus atingere intereselor sale legitime. Instan ța a reținut totodată că, potrivit art. 262 C. proc. pen., procurorul avea obligația să verifice din oficiu dacă au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, dacă urmărirea penală este completă și dacă probele sunt legal administrate, iar în funcție de rezultatul cercetării să procedeze corespunzător. Faptul c ă față de inculpatul T.M. s-au efectuat cercetări sub aspectul comiterii unui număr de 25 de fapte de furt calificat în lipsa punerii în mi șcare a acțiunii penale cu privire la aceste acte materiale, constituie încălcări ale legii procesuale penale care au adus vătămări grave ale dreptului la apărare al inculpatului, în conținutul prevăzut de art. 6, art. 70 alin. (2), art. 172 alin. (1) C. proc.

pen. și art. 6 par. 3 din C.E.D.O., vătămarea neputând fi înlăturată decât prin constatarea nulității procedurii de prezentare a materialului, cu efecte asupra regularității actului de sesizare. Raport ându-se la prevederile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. și art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., instanța a constatat nulitatea actului de urmărire penală și a actului de sesizare sub aspectul a 25 de acte materiale din conținutul infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată, în scopul aflării adevărului, pentru o justă soluționare a cauzei și pentru respectarea efectivă a dreptului la apărare al inculpatului. în acest sens, organul de urmărire penală va trebui să procedeze la refacerii urmăririi penale și a actului de sesizare sub aspectul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul T.M.

Cu privire la celelalte aspecte de nelegalitate invocate de inculpa ți, instanța a constatat că acestea sunt neîntemeiate, urmând să le respingă ca atare. În acest sens, instanța a apreciat că faptele reținute în sarcina fiecărui inculpat sunt suficient descrise, iar în cuprinsul rechizitoriului s-au menționat probele ce susțin situația de fapt. Referitor la motivele de nulitate invocate de inculpatul F.M.G.

, instanța a reținut, pe de o parte, că prin ordonanța din data de 21 mai 2012 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București s-a dispus conexarea dosarelor penale nr. 4213/P/2012, 5212/P/2012, 5213/P/2012, 5214/P/2012, 5215/P/2012, 5253/P/2012, 5254/P/2012, 5255P/2012, 6749/P/2012, dosare în care cei trei inculpați au fost cercetați pentru fapte similare la dosarul de urmărire penală nr. 4469/P/2012, iar, pe de altă parte, că organele de cercetare penală, cu privire la toate faptele de furt calificat din această cauză, au fost sesizate prin plângerile părților vătămate. Apreciind c ă lăsarea inculpaților în libertate prezintă un real pericol pentru ordinea publică, dat fiind numărul mare de fapte pentru care au fost trimiși în judecată și gradul de pericol social sporit al acestora, în temeiul art. 332 alin. (3) C. proc.

pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților F.M.G., R.B. și T.M. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și inculpații F.M.G. și T.M. Prin decizia penal ă nr. 69/R din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, Secția a ll-a Penală a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, casată în parte sentința penală nr. 983 din data de 19 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București și în rejudecare cauza a fost trimisă cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță. Totodat ă, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților F.M.G.

, T.M. și R.B. De asemenea, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpa ții F.M.G. și T.M., pe care îi obligă la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 75 lei onorarii parțiale apărători din oficiu se vor avansa din fondul Ministerul Justiției. Examin ând actele dosarului și sentința penală atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea reținut că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale relevante pentru stabilirea existenței și caracterului nulității ce afectează rechizitoriul întocmit în cauză.

Astfel, s-a re ținut că, omisiunea organului de urmărire penală de a insera, în cuprinsul ordonanței de extindere din data de 22 iunie 2012 ori a rechizitoriului din data de 26 iulie 2012, mențiunea expresă a punerii în mișcare a acțiunii penale pentru 25 dintre cele 27 de acte materiale, reținute în sarcina inculpatului T.M., nu atrage sancțiunea nulității absolute a actului de sesizare. În cauza de față, prin ordonanța din data de 03 aprilie 2012, acțiunea penală a fost pusă în mișcare față de numitul T.M. sub aspectul comiterii a două infracțiuni de furt calificat în concurs real. Urmare a acestei dispoziții, învinuitul a dobândit calitatea de „inculpat", cu toate drepturile și obligațiile consacrate de normele de procedură penală pentru această pai te a procesului penal.

Prin urmare, Curtea a concluzionat c ă omisiunea punerii în mișcare a acțiunii penale pentru cele 25 de acte materiale nu contravine prevederilor art. 262 pct. 1 C. proc. pen. și nu atrage nulitatea absolută a actului de sesizare, nefiind incidență în speță sancțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2), (3) C. proc. pen. De principiu, Curtea a re ținut că extinderea cercetărilor pentru acte materiale ce intră în conținutul unei infracțiuni continuate, pentru care s-a dispus anterior punerea în mișcare a acțiunii penale, nu reclamă o nouă dispoziție de punere în mișcare a acțiunii penale, neexistând prin urmare, o încălcare a prevederilor art. 238 și art. 262 C. proc. pen. sub acest aspect. În acest context, Curtea constată că omisiunea valorificată de către instanța de fond drept cauză a nulității a avut, în fapt, un caracter pur formal și nu a cauzat inculpatului T.M.

o vătămare a intereselor sale legitime, fiind nejustificată sancționarea actului de sesizare cu nulitatea absolută. Prin urmare, critica Ministerului Public este fondat ă, impunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea continuării judecății. În ceea ce privește criticile inculpaților F.M. și T.M. referitoare la lipsa de temeinicie a dispoziției de menținere a măsurii arestării preventive, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod just subzistența temeiurilor ce au stat la baza privării de libertate a inculpaților- recurenți și necesitatea menținerii acestei măsuri. În cauză s-a reținut a fi îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 C. proc. pen.

referitoare la existența unor indicii temeinice de comitere a unor fapte ce au caracter penal și sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând date că lăsarea recurenților în libertate ar aduce atingere ordinii publice. Împotriva acestei hotărâri, recurenții inculpați F.M.G., T.M. și R.B. au formulat o cerere de recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală la data de 31 ianuarie 2013, sub numărul 28427/300/2012, fiind fixat termen la data de 1 martie 2013, în vederea verificării stării de arest a inculpaților, iar pe fondul cauzei la data de 12 aprilie 2013. Examin ând cererea de recurs, numai cu privire la dispoziția de menținere a stării de arest a inculpaților F.M.G., T.M.

și R.B., înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. D ând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Revine a șadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozi țiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Astfel, potrivit art. 385 1 C. proc. pen. , sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege. Totodat ă, potrivit dispozițiilor art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Partea specială, Cap. III din Titlul II al aceluiași cod, se prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.

A șadar, limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, față de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare. Or, recunoa șterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În prezenta cauză, Secția Penală a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul declarat de către inculpații F.M.G., T.M. și R.B. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv deciziei penale nr. 69/R din 14 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a ll-a Penală.

Pentru considerentele ce preced, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. , înalta Curte urmează a respinge inadmisibile recursurile declarate de inculpații F.M.G., T.M. și R.B. împotriva deciziei penale nr. 69/R din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, Secția a ll-a Penală, numai în ceea ce privește dispoziția de menținere a stării de arest a inculpaților. V ăzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de inculpa ții F.M.G. , T.M. și R.B. împotriva deciziei penale nr. 69/R din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, Secția a ll-a Penală, numai în ceea ce privește dispoziția de menținere a stării de arest a inculpaților. Oblig ă recurenții inculpați F.M.G. și T.M. la plata sumei de câte 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Oblig ă recurentul inculpat R.B. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitiv ă. Pronunțată în ședință publică, azi 01 martie 2013.