ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2632/2012

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

încheierea din 10 august 2012 pronunțată în Dosarul nr. 46911/3/2011/a8

(1042/2012), Curtea de Apel București, secția a Il-a penală, având pe rol

verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților R.(C.)F.,

I.D., O.I.D., S.R.C. și T.G., în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a acestora.

Împotriva încheierii au declarat

recurs, în termen legal, inculpații R.(C.)F., I.D., O.I.D., S.R.C. și T.G.,

solicitând lăsarea lor în stare de libertate, sens în care au motivat că se

impune revocarea măsurii arestării preventive.

Recursurile declarate sunt nefondate pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din verificarea lucrărilor cauzei se reține

că prin sentința penală nr. 98 din 09 februarie 2011, Tribunalul București, secția

I penală, a dispus condamnarea inculpaților: R.(C.)F. la o pedeapsă rezultantă

de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1),

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 320

1

C.

proc. pen. și art. 74 alin. (1) și art. 76 C. pen., I.D. la o pedeapsă

rezultantă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2

alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2), art.320

1

C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) și 76 C. pen., O.I.D. la o pedeapsă

rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2

alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) și art. 76 C. pen., S.R.C. la o pedeapsă

rezultantă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.

2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2), și art. 37

lit. b) C. pen. și T.G. la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 41 alin. (2), și art. 37 lit. b) C. pen.

Totodată, se reține că inculpații au

fost arestați preventiv, în cursul urmăririi penale, instanța constatând că

temeiurile legale ale măsurii îndeplineau cerințele art. 143 și art. 148 lit.

f) C. proc. pen.

La acest moment procesual în dosar

sunt indicii rezonabile de a se crede că temeiurile care au stat la baza

arestării preventive nu au încetat, iar pedeapsa pentru infracțiunea reținută

în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani închisoare; din datele cauzei

rezultă presupunerea rezonabilă că lăsarea în libertate a inculpaților ar avea

un impact negativ asupra opiniei publice față de gravitatea infracțiunilor și

modul în care acestea au fost săvârșite.

Ca atare, subzistând temeiurile avute

în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind și condamnarea

inculpaților, nu se impune revocarea măsurii arestării lor preventive,

încheierea recurată fiind legală și temeinică.

Pentru motivele expuse, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursurile declarate de inculpați vor fi respinse ca nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpații

recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații R.(C.)F., I.D., O.I.D., S.R.C. și T.G. împotriva

încheierii de ședință din data de 10 august 2012 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 46911/3/2011/a8 (1042/2012).

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

septembrie 2012.