ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2079/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 16 noiembrie 2004 reclamanta E.E.L. și P.E.L. din Târgu - Mureș au formulat acțiune, în contradictoriu cu Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România solicitând ca Instanța să oblige pârâta la emiterea deciziei motivate, conform Legii nr. 501/2002, de restituire în natură în favoarea reclamantei P.E.L. Târgu - Mureș a apartamentelor nr. 1 și nr. 2, precum și terenul rămas liber de construcții, situate în Târgu - Mureș, înscris în C.F din Târgu – Mureș. În motivele acțiunii se arată că reclamantele au solicitat pârâtei, prin cererea din 10 februarie 2003, restituirea în natură a imobilului mai sus - descris potrivit O.U.G.

nr. 94/2000 și Legii nr. 501/2002 pârâta a transmis reclamantelor o adresă la data de 25 martie 2003, după care acestea nu au primit nici un răspuns, deși, indică reclamantele, conform Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, Comisia specială de retrocedare trebuia să dispună în termen de 60 de zile prin decizie motivată asupra cererii solicitantului de la data depunerii documentelor doveditoare. Reclamantele au depus adresa din 25 martie 2003 emisă de pârâtă prin care se solicita reclamantei E.E.L. să depună mai multe acte pentru completarea dosarului, răspunsul la această adresă, din data de 06 octombrie 2003, formulat de reclamanta P.E.L. Târgu-Mureș prin care se confirmă depunerea actelor solicitate, cerere adresată pârâtei pentru emiterea dispoziției motivate cu privire la retrocedarea imobilului în cauză.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul din primul ciclu procesual, pârâta invocă excepția prematurității cererii de chemare în judecată, arătând că plenitudinea de competență în soluționarea fazei administrative a cererilor de retrocedare, cu privire la calificarea preluărilor ca fiind abuzive sau nu, cu titlu sau fără titlu. În continuare pârâta arată că a obținut mai multe acte privind modalitatea de dobândire a imobilului de către stat și că mai este necesar completarea dosarului, potrivit pct. 11 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 501/2002, cum ar fi înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, dar și acte juridice care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, având în vedere că obiectul actelor normative incidente au ca scop retrocedarea doar a imobilelor preluate abuziv.

Pârâta arată, totodată că termenul de 60 de zile trebuie socotit fie de la data depuneri cererii de retrocedare însoțită de înscrisurile necesare, fie de la data completării dosarului cu înscrisurile necesare (situația din prezenta cauză). Or, pârâta arată că termenul de soluționare a cererii expiră la 12 decembrie în raport cu actele depuse în completare la dosar de reclamante, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 16 noiembrie, deci anterior expirării termenului de 60 de zile. Prin sentința nr. 24/ 24 a Tribunalului Mureș a fost respinsă cererea în contencios administrativ motivându-se că în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat Instanței obligarea pârâtei nu numai la emiterea actului administrativ, ci și a conținutului acestuia, cererea urmează a fi respinsă.

Prin Decizia nr. 3332 din 27 mai 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în Dosarul nr. 824/2005, a fost admis recursul reclamantelor, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe. Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța supremă a reținut că obiectul pricinii îl constituie obligarea Comisiei speciale de retrocedare de a emite o decizie motivata cu privire la retrocedare în natură a apartamentelor nr. 1 și nr. 2, precum și a terenului neafectat de construcții situat în Târgu - Mureș , obligație stabilită, de altfel, prin art. 2 alin. (5) din Legea nr. 501/2002 în termenul prevăzut de art. 2 pct. 1 și pct. 2 din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1164/2002. Astfel, prin decizia mai sus - menționată se statuează că Instanța de Fond va analiza susținerile reclamantelor asupra refuzului pârâtei de a emite decizia motivată în temeiul normelor precizate, urmând a aprecia în ce măsură este vorba a de un refuz nejustificat în accepțiunea dată prin art. 1 din Legea nr. 29/1990. În rejudecare, pârâta a depus la dosar, la data de 2 noiembrie 2005, note de ședință prin care arată că imobilul înscris în C.F. din Târgu – Mureș, a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950 de la alt proprietar, persoană fizică, iar imobilele înscrise, din aceiași C.F. au făcut obiectul unui schimb de imobile cu un alt imobil înscris în C.F. din Târgu - Mureș, schimb față de care Prezbiteriul B.E.L.

Târgu - Mureș s-a pronunțat în unanimitate de acord. De altfel, la dosar pârâta a depus și actele ce au conturat acest punct de vedere, și anume copie C.F. , copie a C.F. prin care se atestă, că în anul 1924 imobilul a fost vândut de reclamanta P.E.L. unei persoane fizice în anul 1923, copie a C.F. prin care se indică că s-a efectuat schimbul cu reclamanta P.E.L. a imobilului, imobil ce a fost transcris în altă C.F., reclamanta primind astfel un alt imobil, procesul - verbal din 25 mai 1960 al Prezbiteriului B.E.L. Târgu-Mureș prin care, în unanimitate, acesta a fost de acord cu schimbul propus de statul român, Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale nr. 270 din 19 iulie 1960 prin care s-a aprobat schimbul de imobile între B.E.L.

Târgu - Mureș privind imobilele din C.F. De asemenea, la data de 02 decembrie 2005 pârâta, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a comunicat Instanței Decizia cu nr. 622 din 28 noiembrie 2005 prin care s-a pronunțat asupra cererii de retrocedare depuse de P.E.L. Târgu - Mureș prin E.E.L. Cluj în sensul respingerii acesteia, motivându-se că în fapt este vorba de un schimb de imobile, astfel că în cauză urmează a se aplica normele de drept comun, respectiv cele din C. civ., nefiind incidente dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, nefiind vorba de o preluare abuzivă.

În raport cu decizia prin care s-a pronunțat asupra cererii de retrocedare, formulată inițial de reclamante, reclamantele au înțeles să formuleze precizare de acțiune în sensul că înțeleg ca acțiunea introductivă de Instanță să fie luată ca o contestație împotriva Deciziei 622 din 28 noiembrie 2005 a pârâtei, de respingere a cererii de retrocedare și pe cale de consecință, prin admiterea contestației a solicitat Instanței să oblige pârâta la restituirea apartamentelor nr. 1 și nr. 2, precum și a terenului liber de construcții situate în Târgu - Mureș, înscris în C.F. din Târgu – Mureș. La termenul din 13 ianuarie 2006, după ce a comunicat precizarea de acțiune pârâtei, care a solicitat respingerea acțiunii astfel cum a fost precizată reluând practic argumentele precizate și în notele de ședință mai sus arătate, Instanța a considerat prezenta acțiune ca fiind o contestație formulată în termen și în acord cu dispozițiile art. 2 alin. (6) din O.U.G.

nr. 94/2000, astfel cum a fost modificată succesiv prin Legea nr. 501/2002 și Legea nr. 247/2005 Titlul II, pct. 8. De altfel, la dosar s-a depus și confirmarea de primire de către reclamante a deciziei, pentru data de 12 decembrie 2005, astfel că, odată în plus, se confirmă că reclamantele sunt în termenul de 30 de zile prevăzut de aceste acte normative pentru a formula direct la Instanță contestația împotriva deciziei de respingere, fapt pe care l-a și făcut direct în fata Instanței, astfel că ar fi inutil să li se ceară reclamantelor, printr-o ipotetică, respingerea prezentei acțiuni ca inadmisibilă, să mai parcurgă o fază procesuală prin formularea altei acțiuni în justiție la care are, de altfel, dreptul.

Pentru termenul din 05 mai 2006 au formulat cerere de intervenție accesorie numiții H.F.N. și H.A. solicitând respingerea cererii reclamantelor, cerere ce a fost încuviințată în principiu la termenul din 09 iunie 2006. În cauză reclamantele au solicitat și s-a dispus efectuarea unei expertize în construcții și a unei expertize topografice. Din expertiza topografică rezultă în mod clar că apartamentele cu nr. 1 și nr. 2 înscrise în C.F., cu o suprafață de 202 mp și situate într-o casă cu parter, cu intrarea comună cu locatarii de la nr. 3 din aceiași stradă, a fost înstrăinată de reclamanta P.E.L. Târgu - Mureș în anul 1922 lui B.L. și R.G. Acest imobil a fost transcris ulterior în C.F. din Târgu - Mureș, carte funciară dispărută însă din evidențele O.C.P.I Mureș.

Din aceiași expertiză topografică rezultă că terenul corespunzător imobilului înscris în C.F. are o suprafață de 457 mp și pe care este amplasat parțial blocul de locuințe cu parter și patru nivele cu magazine la parter, parțial un chioșc pentru vânzarea ziarelor și chioșcul F.F.L., care mai are și o curte mică la capătul drumului de acces la apartamente și garaje din spatele blocului, iar restul este piață pietonală, recent amenajată. Prin sentința nr. 150 din 15 decembrie 2006, Curtea de Apel Târgu – Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația reclamantelor E.E.L. și P.E.L. Târgu - Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile și cu intervenienții accesorii H.F.N.

și H.A., formulată împotriva Deciziei nr. 622 din 28 noiembrie 2005 emisă de pârâtă. Pentru a hotărî astfel Instanța a reținut că acțiunea reclamantelor, astfel cum a fost ea precizată pentru termenul din 05 decembrie 2005, contestatoarea are în vedere respingerea cererii de către pârâtă, formulată în temeiul O.U.G. cu nr. 94/2000 republicată privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România. Apartamentele nr. 1 și nr. 2 nu pot face obiectul O.U.G. nr. 94/2000 republicată pentru motivul că nu au aparținut reclamantelor. Așa cum rezultă din actele de la dosar, în anul 1923 imobilul a fost înstrăinat de reclamante către numiții B.L.

și R.G., conform încheierii Președintelui Instanței cu nr. 2365 din 16 iulie 1923. Or, expertiza topografică a identificat că apartamentele cu nr. 1 și nr. 2 în suprafață de 202 mp corespund înscrierii, imobil ce a fost vândut de reclamantă în anul 1923. Acest imobil nu îndeplinește una din condițiile esențiale prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, și anume de a fi aparținut reclamantelor, în fapt, prin înstrăinarea lor în anul 1923, acestea nu mai aparțineau reclamantelor, ci unor persoane fizice, față de care statul român, a naționalizat acest imobil prin Decretul nr. 92/1950, așa cum rezultă și din adresa din 26 noiembrie 2003 a Primarului municipiul Târgu – Mureș, imobil care a și făcut obiectul despăgubirilor potrivit Legii nr. 112/1995.

Astfel că rămâne în discuție restul de suprafață revendicată, respectiv 457 mp corespunzătoare imobilului înscris în C.F., pe care, însă, așa cum a evidențiat expertiza în construcții, statul român a edificat în parte alte construcții, iar restul de suprafață reprezintă suprafață pietonală recent amenajată. În raport cu acest imobil, este de reținut că reclamanta P.E.L. Târgu - Mureș, conform ședinței Prezbiteriului din 25 mai 1960, consemnat prin procesul - verbal, a fost de acord cu schimbul de imobile ce urma să se facă cu statul român, și anume cu un alt imobil, de suprafață apropiată celui deținut de reclamanta la acea data. Reclamantele tind să dovedească că schimbul a avut un caracter abuziv, alegație care, însă, nu este susținută de nici o probă de la dosar.

Astfel, Prezbiteriul a fost de acord în unanimitate cu schimbul propus de Sfatul Popular al orașului Târgu - Mureș, fapt juridic consemnat prin actele juridice ulterioare, inclusiv înscrierea corespunzătoare în C.F. din Târgu - Mureș, schimb care a și fost efectuat. Mai mult, Sfatul Popular al orașului Târgu - Mureș a și amenajat acest ultim imobil pentru a servi drept lăcaș de cult reclamantei. Or, prin schimbul efectuat nu se poate susține că statul român a preluat în mod abuziv imobilul corespunzător C.F. Cu atât mai mult cu cât expertiza în construcții demonstrează că valoarea de piață a celor două imobile, ținând cont că suprafața de 202 mp nu pot face obiectul retrocedării, este aproximativ egală.

Astfel, valoarea de piață a imobilelor față de care s-a cerut retrocedarea a fost stabilită la 583.248 lei din care trebuie scăzută suma de 146.872 lei corespunzătoare apartamentelor nr. 1 și nr. 2 și care nu pot face obiectul retrocedării conform O.U.G. nr. 94/2000 republicată din moment ce reclamantele nu sunt proprietarele imobilului din C.F., rezultând astfel suma de 436 .376 lei, iar suma calculată de expertul în construcții drept valoare de piață pentru imobilul preluat ca urmare a schimbului de către reclamante, este de 455.825 Iei. Dimpotrivă, rezultă că valoarea imobilului preluat de reclamante este mai mare decât cea dată în schimb Sfatului Popular al orașului Târgu - Mureș. Și în ce privește suprafața terenurilor, astfel cum a fost calculată și necontestată de părți, se constată că este mai mare cea privind imobilul primit, 481,80 mp, față de imobilul cedat la schimb a cărui suprafața este de 457 mp.

Astfel că nici din acest punct de vedere reclamantele nu pot afirma că schimbul s-a efectuat „în mod abuziv”. În mare parte din imobilul înscris în C.F., după cum l-a identificat expertiza în construcții, îl forma un lăcaș de cult, respectiv B.E. Retrocedarea lăcașelor de cult nu face obiectul O.U.G. nr. 94/2000 republicată, fiind excluse în mod expres de alin. (1) la art. 1 al acestui act normativ, alin. (2) al aceluiași act prevăzând că o astfel de retrocedare va face obiectul unui alt act normativ. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs E.E.L. și P.E.L. Târgu – Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare, recurentele au susținut că Instanța a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 94/2000 în sensul că prezenta cauză nu intră sub incidența acestui act normativ întrucât este vorba de un lăcaș de cult și că, în fapt au solicitat restituirea în natură a spațiului rămas nedemolat și nevândut din parohie(respectiv apartamentul nr. 1 și nr. 2) și o parte mică din terenul neocupat de construcții. Totodată, arată recurentele, nu solicită restituirea unui lăcaș de cult, întrucât sala de rugăciune împreună cu sala de studii și de ședințe au fost demolate în anul 1960 în locul lor fiind ridicat un bloc de locuințe și spații comerciale cu 4 etaje și că, au transformat clădirea primită în schimb în sală de rugăciune. Cu privire la schimbul de locuință liber consimțit, recurentele motivează că valoarea construcțiilor din centrul orașului (zona rezidențială) și al terenului în suprafață de 456 mp.

este de 862.881 RON, pe când valoarea imobilului primit în schimb este de 610.248 RON. Analizând motivele de recurs, probele administrate în cauză soluția Instanței de Fond și în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat. Obiectul acțiunii introductive de Instanță l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea dispoziției motivate cu privire la retrocedarea în natură a apartamentelor nr. 1 și nr. 2, a terenului neafectat de construcții situat în Târgu - Mureș, ori prin precizarea de acțiune depusă de reclamantă la termenul de judecată din data de 05 decembrie 2005, s-au modificat atât temeiurile de drept cât și cele de fapt ale acțiunii, constituind o contestație împotriva deciziei de respingere a notificării emisă de Comisia specială de retrocedare, contestația prevăzută la art. 2 alin. (6) din O.U.G.

nr. 94/2000 având o reglementare proprie, cu termen de exercitare și proceduri speciale. Chiar recurentele precizează în motivele de recurs că sala de rugăciune împreună cu sala de studii și de ședințe au fost demolate în anul 1960 în locul lor fiind ridicat un bloc de locuințe și spații comerciale cu 4 etaje și că, au transformat clădirea primită în schimb în sală de rugăciune. Pe de altă parte în schimbul imobilului cedat B.E. L. a primit în proprietate potrivit înțelegerii părților, un alt imobil, prin urmare imobilul nu a intrat în proprietatea statului în mod abuziv ci a fost dobândit de stat în temeiul unui contract care a reprezentat rezultatul acordului de voință al părților.

Atâta vreme cât recurentele - reclamantele nu au făcut dovada caracterului abuziv, sau al schimbului forțat potrivit susținerilor acestora, pe calea unei acțiuni de drept comun exercitată în termenul și condițiile puse la dispoziție de art. 3 din Legea nr. 247/2005, titlul de proprietate al statului nefiind desființat nu se poate cerceta caracterul abuziv al preluării ori nevaliditatea titlului statului, neexistând exercitarea pe cale dreptului comun a acțiunii în anularea titlului în baza de proprietate dobândit în urma schimbului de către fiecare parte a contractului de schimb.

Diferențele de valoare ale imobilelor care au făcut obiectul schimbului liber consimțit, sunt irelevante în raport de stabilirea caracterului abuziv al schimbului, valoarea celor două imobile care au format obiectul contractului de schimb este valoarea acestora de la data efectuării schimbului și nu valoarea de circulație calculată în contextul și după criteriile economiei de piață din România la data judecării cauzei. Pentru aceste considerente, Curtea constată că în mod temeinic și legal a reținut Instanța de Fond că imobilul revendicat face parte din categoria imobilelor care au avut anterior schimbului destinația de lăcaș de cult și nu un imobil care a aparținut cultelor religioase susceptibil de a fi încadrat în categoria imobilelor al căror regim juridic este reglementat de dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 94/2000. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., Curtea constată că intimații - intervenienți au dovedit acordarea cheltuielilor de judecată motiv pentru care va obliga pe recurente la plata sumei de 100 lei către intimați.

PENTRUI ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de E.E.L. și P.E.L. Târgu – Mureș, împotriva sentinței civile nr. 150 din 15 decembrie 2006 a Curții de Apel Târgu – Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentele la 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimații - intervenienți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2007.