ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3091/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 09 martie 2010 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanții N.S. și N.D.M. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Municipiul București, prin primar general, C.V., C.G., să constate că statul nu are titlu valabil de proprietate asupra apartamentului-imobil situat în București, Calea Dorobanți și, pe cale de consecință, obligarea pârâților-persoane fizice să restituie reclamanților, în deplină proprietate și posesie exclusivă, imobilul în litigiu. Prin sentința civilă nr. 1590 din 28 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată; s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâții C.V.

și C.G. împotriva chemaților în garanție Municipiul București, prin primar general, Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, SC H.N. SA, ca rămasă fără obiect. în considerentele sentinței s-a reținut, în esență, că reclamanții nu se pot prevala de existența unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.E.D.O. și nici a unei speranțe legitime sub aspectul redobândirii proprietății imobilului în litigiu, cu atât mai mult cu cât printr-o hotărâre judecătorească anterioară s-a apreciat în sensul că preluarea de către stat a imobilului nu a fost abuzivă, astfel că singurii care dețin un bun sunt pârâții; Față de soluția dată cererii principale, tribunalul a respins și cererea de chemare în garanție formulată de pârâți ca rămasă fără obiect.

Apelul formulat de reclamanții N.S. și N.D.M. împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 369/ A din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în esență cu aceeași motivare ca și cea a instanței de fond și cu argumente legale care combat criticile formulate de apelanți. împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții N.S. și N.D.M., solicitând desființarea hotărârii pronunțate în apel și a sentinței instanței de fond, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Recurenții susțin că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și prin nepronunțarea asupra temeiurilor de drept invocate atât prin acțiunea introductivă:, cât și prin motivele de apel.

Astfel, invocă încălcarea mai multor texte de lege din Constituția României și Convenția europeană a drepturilor omului, limitându-se la enumerarea acestora, fără a arăta, în concret, în ce constă această încălcare a dispozițiilor cuprinse în articolele de lege invocate. Analizând recursul declarat de reclamanții N.S. și N.D.M., se constată că acesta este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri. Art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, printre alte mențiuni, sub sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea lor.

Potrivit dispozițiilor art.303 C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Instanța investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În cererea de recurs formulată de recurs reclamanții N.S. și N.D.M., se constată că aceștia își exprimă în termeni foarte generali nemulțumirea față de hotărârea pronunțată, fără însă a evoca în mod concret critici care să se încadreze în motivele de nelegalitate invocate, în sensul textului procedural amintit.

Astfel, aceștia invocă încălcarea mai multor texte de lege din Constituția României și Convenția europeană a drepturilor omului, limitându-se la enumerarea acestora, fără a arăta, în concret, în ce constă această încălcare a dispozițiilor cuprinse în articolele de lege invocate. Or, simpla nemulțumire a unei părți față de hotărârea atacată pe calea recursului, fără nicio trimitere la considerentele acestei hotărâri, nu este suficientă pentru modificarea sau casarea acesteia, ea echivalând cu o nemotivare. Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul declarat de reclamanții reclamanții N.S.

și N.D.M. împotriva deciziei nr. 369/ A din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanții N.S. și N.D.M. împotriva deciziei nr. 369/ A din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 iunie 2013.