ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1090/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2234 din 14

decembrie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Sectorului 5

București în contradictoriu cu pârâții Primarul General al Municipiului

București, I.E., B.J.H. și N.R.V.M.

Astfel, tribunalul a

reținut că prin dispoziția Primăriei Municipiului București nr. 9063 din 15

noiembrie 2007, notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 de pârâți

au fost respinse și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii.

Împotriva acestei

dispoziții, pârâții au formulat contestație, iar prin Sentința civilă nr. 1243/2009

pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, astfel cum a rămas

definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 542/2010 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, și Decizia nr. 5822/2011 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, s-a admis în parte contestația și s-a dispus

modificarea în parte a Dispoziției nr. 9063 din 15 noiembrie 2007, în sensul că

s-a dispus restituirea în natură către pârâți a lotului nr. 7 în suprafața de

1395 mp situat în Calea Rahovei, sector 5, București, delimitat prin punctele

25-26-27-39-31 din anexa C la raportul de expertiza întocmit de către expertul

M.F., în apel.

În baza acestei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, a fost emisă Dispoziția nr. 13794

din 16 mai 2011, contestată în prezenta cauză, astfel că în realitate, acesta

nu reprezintă decât actul juridic de punere în executare a unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile și prin urmare, prin contestația

formulată de către Consiliul Local al Sectorului 5, se urmărește pronunțarea

unei noi hotărâri judecătorești cu încălcarea principiului securității

raporturilor juridice în condițiile în care hotărârile anterioare au fost

pronunțate în contradictoriu cu unitatea deținătoare în sensul Legii 10/2001,

respectiv Primăria Municipiului București prin Primarul General.

În consecință,

recunoașterea dreptului la restituire în natură a lotului 7 nu s-a stabilit

prin dispoziția contestată, ci prin hotărârile judecătorești mai sus

menționate, or nu trebuie făcută abstracție de opozabilitatea hotărârii

judecătorești, în sens restrâns, care este înțeleasă în relația cu terții și

desemnează obligația acestora de a respecta situația juridică născută dintr-un

act jurisdicțional, actul jurisdicțional fiind însă opozabil nu doar sub

aspectul existenței sale, ca mijloc de probă, ci și din punct de vedere al

consecințelor sale.

Or, atât timp cât

reclamanta nu invocă un drept propriu de proprietate, ci doar unul de

administrare și în același timp are calitatea de instituție a statului, stat în

contradictoriu cu care prin unitatea administrativă corespunzătoare, a fost

tranșată în mod irevocabil problema dreptului la restituirea în natură,

acțiunea formulată apare ca neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamantul Consiliul Local al Sectorului 5 București

iar prin decizia civilă nr. 240 din 7 iunie 2012 a Curții de Apel București secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și familie s-a

respins ca nefundat apelul reclamantului Consiliul local al Sectorului 5

București reținându-se următoarele considerente:

Consiliul Local

Sector 5 este administratorul Liceului Dimitrie Bolintineanu având sediul în

Calea Rahovei nr. 311, sector 5, compus din teren și clădiri, în temeiul

Protocolului nr. 27920 din 23 noiembrie 2000 și al Hotărârii nr. 151 din 20

iulie 2001 prin care Consiliul General al Municipiului București a stabilit ca

terenurile și clădirile din domeniul public al Municipiului București, în care

își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar (grădinițe,

școli generale, licee, grupuri școlare, seminarii teologice, școli profesionale

și postliceale) să treacă în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor.

Potrivit regimului

juridic al domeniului public, configurat de dispozițiile art. 7 și urm. din

Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul acesteia, dreptul de

administrare asupra bunurilor din domeniul public reprezintă una dintre modalitățile

de exercitare a dreptului de proprietate publică de către persoane, altele

decât titularii dreptului - statul sau unitățile administrativ - teritoriale -

posibilitate creată de lege unor titulari anume determinați în actele

normative.

Așadar, dreptul de

administrare este circumscris dreptului de proprietate publică, fiind derivat

din acesta. Din această perspectivă, încetarea dreptului de proprietate publică

va determina încetarea dreptului de administrare al administratorului asupra

bunului.

Aplicând aceste

considerente cu caracter teoretic, speței prezente deduse judecății, Curtea

observă că prin Decizia civilă nr. 542/2010 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă, irevocabilă prin Decizia nr. 5822/2011 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, s-a admis în parte contestația întemeiată pe Legea

10/2001 și s-a dispus modificarea în parte a Dispoziției nr. 9063 din 15

noiembrie 2007, în sensul că s-a dispus restituirea în natură către pârâți, a

lotului nr. 7 în suprafață de 1395 m.p. situat în Calea Rahovei, sector 5,

București, delimitat prin punctele 25-26-27-39-31 din anexa C la raportul de

expertiza întocmit de către expertul Mihai Florian, lot care reprezintă

imobilul din litigiul prezent.

Restituirea bunului

litigios în patrimoniul unor terți (față de titularul dreptului de proprietate

publică și administratorul public) echivalează din punct de vedere juridic cu

stingerea dreptului de proprietate publică asupra bunului respectiv și pe cale

de consecință, cu încetarea dreptului de administrare al apelantului Consiliul

Local al Sectorului 5 București asupra sa.

Din această

perspectivă, a regresării apelantului la calitatea de terț desăvârșit în raport

cu imobilul în litigiu, va rezulta că acțiunea prezentă (de contestare a

actului de executare a hotărârii judecătorești enunțate, reprezentat de

Dispoziția administrativă nr. 13794 din 16 mai 2011 a Primarului General al

Municipiului București) formulată de această autoritate deliberativă, nu poate

fi primită.

Constatând caracterul

suficient al acestui argument pentru impunerea soluției de respingere a

cererii, s-a reținut inutilitatea analizei în continuare, a celorlalte critici

expuse în motivele de apel, întrucât întreaga apărare construită de reclamantul

apelant s-a grefat pe calitatea sa de administrator al bunului litigios.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul local al Sectorului 5

București, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și pe cale de

consecință admiterea acțiunii și constatarea nulității absolute a Dispoziției nr.

13794 din 16 mai 2011 a Primarului General al Municipiului București.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte

prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, se susține că

instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii,în

condițiile în care dispoziția de restituire în natură este lovită de nulitate

absolută, iar terenul de 1.395 m.p. face parte din drumul public fiind afectat

activității de învățământ preuniversitar Liceului Dimitrie Bolintineanu.

În aceeași idee se

susține că prin Hotărârea nr. 151/2001 Consiliul General al Municipiului

București a hotărât că terenurile și clădirile din domeniul public al

Municipiului București în care își desfășoară activitatea unitățile de

învățământ preuniversitare trec în administrarea consiliilor locale ale

sectoarelor 1 - 6, și că în această situație s-a procedat la predarea de către

Liceul Dimitrie Bolintineanu către Consiliul local Sector 5, a clădirilor și

terenurilor aferente potrivit protocolului încheiat din 23 noiembrie 2000.

Se susține că terenul

din litigiu nu este liber de construcții, fiind astfel incidente dispozițiile art.

1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, și implicit ale art. 6 din Legea nr. 33/1994.

Examinând hotărârea

recurată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Față de obiectul

dedus judecății ce vizează anularea Dispoziției nr. 13794 din 16 mai 2011,

emisă de Primarul General al Municipiului București, de faptul că această

dispoziție a fost emisă în temeiul unor hotărâri judecătorești, respectiv Decizia

civilă nr. 542/2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, irevocabilă

prin Decizia nr. 5822/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, (prin

care s-a admis în parte contestația întemeiată pe Legea 10/2001 și s-a dispus

modificarea în parte a Dispoziției nr. 9063 din 15 noiembrie 2007, în sensul că

s-a dispus restituirea în natură către pârâți, a lotului nr. 7 în suprafață de

1395 mp situat în Calea Rahovei, sector 5, București, delimitat prin punctele

25-26-27-39-31 din anexa C la raportul de expertiza întocmit de către expertul

M.F., lot care reprezintă imobilul din litigiul prezent) în mod corect și legal

a reținut instanța de apel că reclamantul Consiliul Local al Sectorului 5 este

un terț față de dispoziția atacată, și că de fapt se urmărește pronunțarea unei

noi hotărâri judecătorești pe aceleași aspecte ce au format obiectul

hotărârilor judecătorești (irevocabile) sus evocate.

Este real

că,administratorul Liceului Dimitrie Bolintineanu având sediul în Calea Rahovei

nr. 311, sector 5, compus din teren și clădiri, în temeiul Protocolului nr. 27920

din 23 noiembrie 2000 este Consiliul Local Sector 5 și că din Hotărârea nr. 151

din 20 iulie 2001 emisă de Consiliul General al Municipiului București rezultă într-adevăr

că terenurile și clădirile din domeniul public al Municipiului București, în

care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar

(grădinițe, școli generale, licee, grupuri școlare, seminarii teologice școli

profesionale și postliceale) să treacă în administrarea consiliilor locale ale

sectoarelor.

Dreptul de administrare asupra

bunurilor din domeniul public reprezintă într-adevăr una dintre modalitățile de

exercitare a dreptului de proprietate publică de către persoane, altele decât

titularii dreptului - statul sau unitățile administrativ - teritoriale -

posibilitate creată de lege unor titulari anume determinați în actele normative,numai

că dreptul de administrare este circumscris dreptului de proprietate publică,

fiind derivat din acesta.

Ca atare, în

condițiile încetării dreptului de proprietate publică operează într-adevăr și

încetarea dreptului de administrare asupra bunului.

Or, restituirea

bunului litigios unor terți (față de titularul dreptului de proprietate publică

și respectiv față de administratorul public) în temeiul unor hotărâri

judecătorești irevocabile, a determinat atât stingerea dreptului de proprietate

publică asupra bunului respectiv cât și încetarea dreptului de administrare al

apelantului Consiliul Local al Sectorului 5 București asupra sa.

Din perspectiva celor

expuse, nici una din criticile recurentului nu se circumscrie dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Sectorului 5

București împotriva deciziei civile nr. 240 din data de 07 iunie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 4 martie 2013.