ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1090/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2234 din 14 decembrie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Sectorului 5 București în contradictoriu cu pârâții Primarul General al Municipiului București, I.E., B.J.H. și N.R.V.M. Astfel, tribunalul a reținut că prin dispoziția Primăriei Municipiului București nr. 9063 din 15 noiembrie 2007, notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 de pârâți au fost respinse și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii.

Împotriva acestei dispoziții, pârâții au formulat contestație, iar prin Sentința civilă nr. 1243/2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, astfel cum a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 542/2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și Decizia nr. 5822/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis în parte contestația și s-a dispus modificarea în parte a Dispoziției nr. 9063 din 15 noiembrie 2007, în sensul că s-a dispus restituirea în natură către pârâți a lotului nr. 7 în suprafața de 1395 mp situat în Calea Rahovei, sector 5, București, delimitat prin punctele 25-26-27-39-31 din anexa C la raportul de expertiza întocmit de către expertul M.F., în apel.

În baza acestei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, a fost emisă Dispoziția nr. 13794 din 16 mai 2011, contestată în prezenta cauză, astfel că în realitate, acesta nu reprezintă decât actul juridic de punere în executare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și prin urmare, prin contestația formulată de către Consiliul Local al Sectorului 5, se urmărește pronunțarea unei noi hotărâri judecătorești cu încălcarea principiului securității raporturilor juridice în condițiile în care hotărârile anterioare au fost pronunțate în contradictoriu cu unitatea deținătoare în sensul Legii 10/2001, respectiv Primăria Municipiului București prin Primarul General.

În consecință, recunoașterea dreptului la restituire în natură a lotului 7 nu s-a stabilit prin dispoziția contestată, ci prin hotărârile judecătorești mai sus menționate, or nu trebuie făcută abstracție de opozabilitatea hotărârii judecătorești, în sens restrâns, care este înțeleasă în relația cu terții și desemnează obligația acestora de a respecta situația juridică născută dintr-un act jurisdicțional, actul jurisdicțional fiind însă opozabil nu doar sub aspectul existenței sale, ca mijloc de probă, ci și din punct de vedere al consecințelor sale. Or, atât timp cât reclamanta nu invocă un drept propriu de proprietate, ci doar unul de administrare și în același timp are calitatea de instituție a statului, stat în contradictoriu cu care prin unitatea administrativă corespunzătoare, a fost tranșată în mod irevocabil problema dreptului la restituirea în natură, acțiunea formulată apare ca neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Consiliul Local al Sectorului 5 București iar prin decizia civilă nr. 240 din 7 iunie 2012 a Curții de Apel București secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și familie s-a respins ca nefundat apelul reclamantului Consiliul local al Sectorului 5 București reținându-se următoarele considerente: Consiliul Local Sector 5 este administratorul Liceului Dimitrie Bolintineanu având sediul în Calea Rahovei nr. 311, sector 5, compus din teren și clădiri, în temeiul Protocolului nr. 27920 din 23 noiembrie 2000 și al Hotărârii nr. 151 din 20 iulie 2001 prin care Consiliul General al Municipiului București a stabilit ca terenurile și clădirile din domeniul public al Municipiului București, în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar (grădinițe, școli generale, licee, grupuri școlare, seminarii teologice, școli profesionale și postliceale) să treacă în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor.

Potrivit regimului juridic al domeniului public, configurat de dispozițiile art. 7 și urm. din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul acesteia, dreptul de administrare asupra bunurilor din domeniul public reprezintă una dintre modalitățile de exercitare a dreptului de proprietate publică de către persoane, altele decât titularii dreptului - statul sau unitățile administrativ - teritoriale - posibilitate creată de lege unor titulari anume determinați în actele normative. Așadar, dreptul de administrare este circumscris dreptului de proprietate publică, fiind derivat din acesta. Din această perspectivă, încetarea dreptului de proprietate publică va determina încetarea dreptului de administrare al administratorului asupra bunului.

Aplicând aceste considerente cu caracter teoretic, speței prezente deduse judecății, Curtea observă că prin Decizia civilă nr. 542/2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, irevocabilă prin Decizia nr. 5822/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis în parte contestația întemeiată pe Legea 10/2001 și s-a dispus modificarea în parte a Dispoziției nr. 9063 din 15 noiembrie 2007, în sensul că s-a dispus restituirea în natură către pârâți, a lotului nr. 7 în suprafață de 1395 m.p. situat în Calea Rahovei, sector 5, București, delimitat prin punctele 25-26-27-39-31 din anexa C la raportul de expertiza întocmit de către expertul Mihai Florian, lot care reprezintă imobilul din litigiul prezent.

Restituirea bunului litigios în patrimoniul unor terți (față de titularul dreptului de proprietate publică și administratorul public) echivalează din punct de vedere juridic cu stingerea dreptului de proprietate publică asupra bunului respectiv și pe cale de consecință, cu încetarea dreptului de administrare al apelantului Consiliul Local al Sectorului 5 București asupra sa. Din această perspectivă, a regresării apelantului la calitatea de terț desăvârșit în raport cu imobilul în litigiu, va rezulta că acțiunea prezentă (de contestare a actului de executare a hotărârii judecătorești enunțate, reprezentat de Dispoziția administrativă nr. 13794 din 16 mai 2011 a Primarului General al Municipiului București) formulată de această autoritate deliberativă, nu poate fi primită.

Constatând caracterul suficient al acestui argument pentru impunerea soluției de respingere a cererii, s-a reținut inutilitatea analizei în continuare, a celorlalte critici expuse în motivele de apel, întrucât întreaga apărare construită de reclamantul apelant s-a grefat pe calitatea sa de administrator al bunului litigios. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul local al Sectorului 5 București, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință admiterea acțiunii și constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 13794 din 16 mai 2011 a Primarului General al Municipiului București. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel, se susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii,în condițiile în care dispoziția de restituire în natură este lovită de nulitate absolută, iar terenul de 1.395 m.p. face parte din drumul public fiind afectat activității de învățământ preuniversitar Liceului Dimitrie Bolintineanu.

În aceeași idee se susține că prin Hotărârea nr. 151/2001 Consiliul General al Municipiului București a hotărât că terenurile și clădirile din domeniul public al Municipiului București în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitare trec în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor 1 - 6, și că în această situație s-a procedat la predarea de către Liceul Dimitrie Bolintineanu către Consiliul local Sector 5, a clădirilor și terenurilor aferente potrivit protocolului încheiat din 23 noiembrie 2000. Se susține că terenul din litigiu nu este liber de construcții, fiind astfel incidente dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, și implicit ale art. 6 din Legea nr. 33/1994.

Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Față de obiectul dedus judecății ce vizează anularea Dispoziției nr. 13794 din 16 mai 2011, emisă de Primarul General al Municipiului București, de faptul că această dispoziție a fost emisă în temeiul unor hotărâri judecătorești, respectiv Decizia civilă nr. 542/2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, irevocabilă prin Decizia nr. 5822/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, (prin care s-a admis în parte contestația întemeiată pe Legea 10/2001 și s-a dispus modificarea în parte a Dispoziției nr. 9063 din 15 noiembrie 2007, în sensul că s-a dispus restituirea în natură către pârâți, a lotului nr. 7 în suprafață de 1395 mp situat în Calea Rahovei, sector 5, București, delimitat prin punctele 25-26-27-39-31 din anexa C la raportul de expertiza întocmit de către expertul M.F., lot care reprezintă imobilul din litigiul prezent) în mod corect și legal a reținut instanța de apel că reclamantul Consiliul Local al Sectorului 5 este un terț față de dispoziția atacată, și că de fapt se urmărește pronunțarea unei noi hotărâri judecătorești pe aceleași aspecte ce au format obiectul hotărârilor judecătorești (irevocabile) sus evocate.

Este real că,administratorul Liceului Dimitrie Bolintineanu având sediul în Calea Rahovei nr. 311, sector 5, compus din teren și clădiri, în temeiul Protocolului nr. 27920 din 23 noiembrie 2000 este Consiliul Local Sector 5 și că din Hotărârea nr. 151 din 20 iulie 2001 emisă de Consiliul General al Municipiului București rezultă într-adevăr că terenurile și clădirile din domeniul public al Municipiului București, în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar (grădinițe, școli generale, licee, grupuri școlare, seminarii teologice școli profesionale și postliceale) să treacă în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor.

Dreptul de administrare asupra bunurilor din domeniul public reprezintă într-adevăr una dintre modalitățile de exercitare a dreptului de proprietate publică de către persoane, altele decât titularii dreptului - statul sau unitățile administrativ - teritoriale - posibilitate creată de lege unor titulari anume determinați în actele normative,numai că dreptul de administrare este circumscris dreptului de proprietate publică, fiind derivat din acesta. Ca atare, în condițiile încetării dreptului de proprietate publică operează într-adevăr și încetarea dreptului de administrare asupra bunului.

Or, restituirea bunului litigios unor terți (față de titularul dreptului de proprietate publică și respectiv față de administratorul public) în temeiul unor hotărâri judecătorești irevocabile, a determinat atât stingerea dreptului de proprietate publică asupra bunului respectiv cât și încetarea dreptului de administrare al apelantului Consiliul Local al Sectorului 5 București asupra sa. Din perspectiva celor expuse, nici una din criticile recurentului nu se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Sectorului 5 București împotriva deciziei civile nr. 240 din data de 07 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2013.