ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5822/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 17 aprilie 2009 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanții I.I., B.J.H. și N.R.V.M., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București, anularea parțială a dispoziției din 15 noiembrie 2007 emisă de pârâtă, prin care au fost respinse notificările acestora privind restituirea în natură a imobilului situat în București,, sector 5 și în principal să se dispună restituirea în natură a suprafeței de teren liberă în suprafață de 12.512,68 mp, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a acestei suprafețe de teren liberă, urmând să primească măsuri reparatorii numai pentru restul suprafețelor care nu pot fi restituite în natură, respectiv suprafața de 36.008,47 mp, precum și despăgubiri pentru casa de locuit în suprafață de 800 mp.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în calitate de moștenitori ai defuncților E. și J.L., au notificat Primăria Municipiului București în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a terenului situat în București, sector 5, în suprafață totală de 78.496,45 mp. Au arătat că, din această suprafață au redobândit pe calea acțiunilor în revendicare 26.295,3 mp, rămânând de restituit o suprafață de 48.601,15 m.p. Prin dispoziția contestată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, măsură pe care reclamanții o consideră nelegală întrucât, potrivit expertizelor extrajudiciare realizate în vederea soluționării notificărilor, au rezultat mai multe suprafețe din totalul celor solicitate, libere și neafectate de detalii de sistematizare, rețele subterane ori investiții în derulare, una dintre acestea aflându-se în vecinătatea Liceului D.B.

S-a mai arătat că la cererea reclamanților s-a anulat prin hotărâre definitivă și irevocabilă (sentința civilă nr. 378/2007 a Tribunalului București) autorizația de construire eliberată în favoarea liceului, pentru construirea unui nou local și a altor obiective, și care, conform adresei din 23 octombrie 2008 nu are titlu și nici rol fiscal. Prin sentința civilă nr. 1243 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a III -a civilă, s-a admis contestația formulată, s-a anulat în parte dispoziția contestată și a fost obligată pârâta la restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de teren de 12.512,68 mp.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au făcut dovada urmării procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001, în cadrul căreia s-a emis dispoziția din 15 noiembrie 2007. Prin raportul de expertiză completat, efectuat în cauză s-a reținut că au fost identificate de către expert mai multe loturi de teren, de diferite dimensiuni și suprafețe libere, care pot face obiectul restituirii în natură. Cum potrivit art. 1, 7, 9 din Legea nr. 10/2001 regula în materie de măsuri reparatorii este aceea a restituirii în natură, posibilă și în cauza de față, s-a apreciat că dispoziția de respingere a notificărilor formulate de reclamanți cu privire la acele suprafețe de teren este nelegală.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Municipiul bucurești, prin Primarul General, considerând-o netemeinică si nelegală prin prisma faptului că s-a analizat în mod greșit probatoriul administrat în cauza și s-a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 21 - 23 din Legea nr. 10/2001 susținând că, în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a terenului fără clarificarea situației juridice a acestuia și efectuarea în cauză a unei expertize tehnice judiciare.

Prin Decizia civile nr. 542/ A din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a admis apelul, s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: s-a admis în parte contestația împotriva dispoziției din 15 noiembrie 2007 emisă de Primăria Municipiului București, astfel: s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a lotului nr. 7, în suprafață de 1.395 mp situat în sectorul 5, București, delimitat prin punctele 25, 26, 27, 39 și 31 din anexa C la raportul de expertiză întocmit în apel de expert M.F. (fila 38 dosar) și s-au menținut prevederile dispoziției cu privire la respingerea solicitării de restituire în natură a celorlalte suprafețe de teren. Prin aceeași decizie, intimații reclamanți au fost obligați la plata sumei de 1.500 lei, către apelantul pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prin dispoziția din 15 noiembrie 2007 emisă de Primăria Municipiului București s-au respins notificările formulate de reclamanți privind restituirea în natura a terenului în suprafața de 48.601,15 mp situat în București, în curtea Liceului D.B., constatându-se că acesta este ocupat de construcții noi și de elemente de sistematizare, blocuri, artere de circulație, și s-a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent. Reclamanții au contestat dispoziția menționată, solicitând anularea parțială a acesteia și, în principal, restituirea în natură a suprafeței libere de teren de 12.512, 68 mp iar, în subsidiar, obligarea pârâtei de a emite o noua dispoziție de restituire în natură a suprafeței de teren liberă, de 12.512, 68 mp, urmând să primească măsuri reparatorii prin echivalent numai pentru suprafețele ce nu pot fi restituite în natură.

Având în vedere datele privind identificarea terenului, menționate în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit, apelantul a depus la dosar adresa din 2010 privind situația juridică a terenului în litigiu emisă de Primăria Municipiului Bucuresti - Directia Patrimoniu - S.E.D.P.P. Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în apel, terenul în suprafața de 12.512,68 mp., restituit prin sentința atacată, este format din mai multe loturi, după cum urmează: - lotul, în suprafața de 369,946 mp este betonat și este folosit ca parcare de persoane fizice, nu este afectat de utilități sau construcții. Conform adresei emise de Primăria Municipiului București privind situația juridică a terenului, a fost amenajat în urma sistematizării zonei ca: trotuare și alee de circulație care se încadrează ca domeniu public al Municipiului București, conform Legii nr. 213/1998.

- lotul, în suprafață de 6.398 mp se află în curtea Liceului D.B.; pe această suprafață au fost efectuate săpături și s-au început lucrări pentru fundația unei construcții, nefiind afectată de utilități. Acest lot, reprezintă, potrivit adresei emise de Primăria Municipiului București, o secțiune din imobilul înscris în evidențele cadastrale ale orașului București, cu suprafața de 16.027 mp, din care total construcții 3.827 mp, categoria de folosința „dotări învățământ" ca proprietate de stat, cu posesor de parcela Liceul D.B.; conform certificatului din 4 august 2006, emis de Serviciul Nomenclatura Urbana s-a atribuit la cererea Liceului; ulterior imobilul, identificat a fost intabulat în cartea funciară a localități București; imobilul face parte din categoria bunurilor proprietate publica a Municipiului București.

- lotul, în suprafață de 484,48 mp este spațiul verde aflat în spatele blocurilor și este afectat în partea de sud est de un cablu de electricitate, conform planului de rețele. Potrivit adresei privind situația juridică a terenului, acest lot a fost amenajat în urma sistematizării zonei ca spații verzi amenajate între blocurile de locuințe și se încadrează ca domeniu public al Municipiului Bucureșt - lotul, în suprafață de 1.395 mp este un spațiu viran care aparținea de Liceul D.B. și pe care s-a făcut organizarea de șantier pentru lucrările care urmau să se execute pe loturi; nu este afectat de construcții sau utilități.

Acest lot reprezintă, potrivit adresei emise de Primărie, o secțiune din imobilul înscris în evidențele cadastrale ale orașului București din anul 1986, cu suprafața de 1.398 mp, din care construcții în suprafață de 260 mp, categoria de folosință „instituții", ca proprietate de stat, cu posesor de parcela la data întocmirii evidentelor; conform certificatului din 4 august 2006, emis de Serviciul Nomenclatura Urbană s-a atribuit la cererea Liceului; ulterior imobilul, identificat cu număr cadastral, a fost întabulat în cartea funciară localității București; imobilul face parte din categoria bunurilor proprietate publică a Municipiului București. - lotul, în suprafață de 737 mp este un spațiu verde, neafectat de construcții, însă afectat de o conductă de gaze și o conductă de telefon.

Potrivit adresei privind situația juridică a terenului, acest lot a fost amenajat în urma sistematizării zonei ca spații verzi amenajate între blocurile de locuințe și se încadrează ca bun din domeniu public al Municipiului București. - lotul, în suprafață de 3.128 mp este un teren de sport aflat în parcul fostei Școli Sportive S. și nu este afectat de construcții sau utilități. Conform adresei Primăriei Municipiului București, acest lot reprezintă o secțiune din parcela de teren înscrisă în evidențele cadastrale ale orașului București din anul 1986, sector 5, cu teren în suprafață de 12.580 mp, din care construcții în suprafața de 135 mp, ca proprietate de stat, categoria de folosința „teren de sport", cu posesor de parcela la data întocmirii parcelelor M.A.N.

În raport de datele de identificare a terenului și situația juridică a acestuia, astfel cum a fost reținută mai sus, s-a constatat că prima instanță a făcut o greșită aplicare a Legii nr. 10/2001 prin restituirea în natură în întregime a suprafeței de teren de 12.512,68 mp pretinse de reclamanți. Astfel, în raport de prevederile exprese ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și a art. 10 pct. 3 din normele metodologice de aplicare a acestei legi s-a constatat că soluția primei instanțe este corectă doar sub aspectul restituirii în natură a lotului, în suprafață de 1.395 mp, indentificat prin raportul de expertiză întocmit în apel, de expertul M.F., această suprafață de teren fiind, spațiu viran, neafectat de construcții sau utilități.

Împrejurarea ca acest spațiu face parte din categoria bunurilor proprietate publică a Municipiului București nu impietează asupra soluției de restituire în natură, atâta vreme cât terenul este liber în sensul Legii nr. 10/2001. În schimb, soluția primei instanțe este greșită în privința celorlalte suprafețe de teren identificate în raportul de expertiză, acestea fiind afectate unor utilități publice, în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și a normelor metodologice de aplicare a legii, astfel încât, măsura reparatorie cuvenită contestatorilor intimați cu privire la aceste suprafețe de teren nu se poate stabili în natură, ci doar în echivalent, potrivit textului enunțat.

Astfel, lotul este betonat, folosit ca parcare și a fost amenajat în urma sistematizării zonei ca trotuare si alee de circulație, lotul este spațiu verde in spatele blocurilor fiind afectat în partea de Sud de un cablu de electricitate, fiind amenajat în urma sistematizării ca spații verzi între blocurile de locuințe, lotul S8 este un spațiu verde afectat de o conducta de gaze și conducta de telefon, amenajat la rândul sau, în urma sistematizării ca spații verzi între blocurile de locuințe, asemenea amenajări de utilitate publică fiind exemplificate ca atare în art. 10 pct. 3 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Totodată, în ceea ce privește lotul, care se află în curtea Liceului D.B., s-a apreciat că, dată fiind destinația acestuia, întrucât deservește interesele comunității, acesta se încadrează în categoria amenajărilor de utilitate publică ale localității, în sensul textului legal menționat.

Cu privire la lotul de teren menționat, s-a subliniat faptul că acesta nu intră sub incidența disp. art. 16 din Legea nr. 10/2001 care stabilesc măsura restituirii în natura a imobilelor afectate exclusiv și nemijlocit activităților de învățământ, deoarece nu se pune în cauză problema restituirii chiar a liceului, ci a unei suprafețe de teren situată în curtea liceului. Având în vedere afectarea specială a acestei suprafețe de teren, modalitatea de restituire s-a determinat în raport cu prevederile art. 10 alin. (2) din Lege, enunțate mai sus, care impun stabilirea măsurii reparatorii prin echivalent. Tot astfel, cu privire la lotul identificat ca fiind teren de sport din parc, acesta nu poate fi extras din contextul zonei în care se afla (parc), menționat ca atare în art. 10 pct. 3 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, ca fiind o amenajare de utilitate publică, destinată a servi nevoilor comunității.

Împotriva acestei decizii la data de 8 noiembrie 2010 a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General solicitând modificarea deciziei recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Î n susținerea motivului de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul a susținut că în mod greșit instanța de apel a dispus restituirea în natură a suprafeței de 1.395 mp, deoarece imobilul este ocupat în prezent de Liceul Teoretic D.B., constituind parte curtea școlii, iar parte utilizării normale a acestei instituții. Astfel, în raport de dispozițiile Hotărârii C.G.M.B. din 1999, O.U.G. nr. 114/2007 și Legea nr. 245/2007 raportat la art. 1 din Legea nr. 10/2001 și Tidul VII din Legea nr. 247/2005 soluția corectă era aceea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent și pentru această suprafață de teren.

La data de 16 noiembrie 2010 și reclamanții I.I., B.J.H. și N.R. au formulat recurs, prin care au solicitat modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și a menținerii în totalitate a sentinței instanței de fond. În susținerea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenții au arătat că, în mod greșit instanța de apel a dispus restituirea în natură doar a lotului și nu a întregului imobil, reținând că sunt afectate unor amenajări publice și că, în raport de prevederile exprese ale art. 10 alin (2) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent. Referindu-se la fiecare lot în parte, reclamanții au susținut următoarele: Lotul betonat și folosit ca parcare de către persoane fizice, nu este amenajat special în acest sens, și nu constituie alee de circulație.

Lotul aflat în curtea Liceului D.B. nu a fost afectat de construcții sau utilități, nu a primit o destinație specială în acest sens astfel că în mod greșit s-au aplicat dispozițiile art. 10 alin (2) și art. 16 din Legea nr. 10/2001. Lotul reprezintă un spațiu viran pe care au crescut copaci, fără însă a fi amenajat în acest sens, și fără ca acesta să facă parte dintr-un plan de sistematizare confirmat de expert. În ceea ce privește existența cablului de electricitate, expertul a făcut aceste afirmații în legătură cu existența acestuia în baza unui plan cadastral vechi din anul 1994, când din probele administrate de reclamanți rezultă că terenul nu este afectat de utilități.

Lotul reprezentând un spațiu verde care nu este efectat de construcții dar este străbătut de o conductă de gaze și una de telefoane ca și în cazul lotului dar s-a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 deoarece planul cadastral folosit de expert este vechi de peste 25 de ani. Lotul identificat ca teren de sport situat în parcul fostei Școli Sportive S. nu este afectat de construcții sau utilități, din raportul de expertiză afectuat în cauză nerezultând că ar fi vorba de o amenajare de utilitate publică sau că ar fi un teren de sport. În final, recurenții au susținut că în mod greșit instanța de apel a dat eficiență înscrisului depus la ultimul termen de judecată de către apelant deoarece acest act nu constituie o probă în cadrul litigiului, ci reprezintă un act intern care poate fi calificat cel puțin ca fiind un act pro-causa și nu un înscris de natură să înlăture restul probelor administrate în cauză.

Înalta Curte va analiza recursurile prin prisma motivului prevăzut de ari. 304 pct. 9 C. proc. civ., adică cercetarea nelegalității hotărârii atacate, în sensul verificării aplicării corecte a legii, neputând reevalua probele administrate în cauză sau situația de fapt reținută de curtea de apel. Cu privire la recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General ce vizează nelegala restituire a suprafeței de teren, se constată că, urmare emiterii dispoziției din 2011 prin care s-a restituit aceste lot reclamanților, recursul a rămas fără obiect. Reclamanții, în esență, prin recursul formulat, sunt nemulțumiți de faptul că, în mod greșit, pentru celelalte loturi s-a reținut afectarea acestora de către utilități publice și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Pe de o parte, deși în dezvoltarea motivului de recurs reclamanții arată care este situația juridică pentru fiecare lot, aceștia însă fac referire la raportul de expertiză efectuat în cauză la judecarea apelului, fiind nemulțumiți de faptul că expertul a avut în vedere planuri cadastrale foarte vechi, neținând cont de adresele cu date recente depuse de aceștia, din care rezultă o altă situație juridică a loturilor ce formează imobilul solicitat. Această susținere nu poate fi analizată de actuala configurație a recursului, care nu mai permite reevaluarea situației de fapt în raport de probele administrate, în urma abrogării art. 304 pct. ll C. proc. civ. prin art. 1 pct. 1.12 din O.U.G. nr. 138/2000.

Pe de altă parte, utilitatea publică a unui bun, rezultată din natura sa sau dintr-o dispoziție specială a legii, face ca dreptul subiectiv de proprietate exercitat de stat sau de unitatea administrativ teritorială asupra bunului să fie un drept de proprietate publică. În aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, există o amenajare de utilitate publică în situația în care, prin modul și măsura în care este realizată, prin destinația și uzul acordat în mod obișnuit, apare ca neîndoielnică folosința cu caracter general pe care o asigură colectivității. Or, în cauză, prin probele administrate și care nu mai pot fi reapreciate în calea de atac a recursului, așa cum s-a arătat, este dovedit că o astfel de amenajare de utilitate publică există pe terenul în litigiu.

Prezența conductelor de gaze, a rețelei de telefoane precum și a cablului de electricitate, a parcării betonate, a zonei verzi și a aleii de circulație pietonală, probează existența unei amenajări afectată unei folosințe generale în acest sens, ceea ce împiedică restituirea în natură a terenului către reclamanți. Într-adevăr, la fila 46 în dosarul instanței de apel, a fost depusă adresa din 13 septembrie 2010 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu prin care s-a arătat că fiecare lot ce formează imobilul în litigiu, respectiv loturile care fac parte din domeniul public al Municipiului București. Însă nu se poate reține că instanța de apel a dat eficiență numai acestui înscris ignorând celelalte probe efectuate în cauză, în condițiile în care, lotul în suprafață de 1.395,00 mp a fost restituit în natură reclamanților.

De altfel, instanța de apel a reținut că adresa depusă de pârât în faza apelului este relevantă prin prisma identificării terenului și a situației juridice a acestuia, aspect esențial în aprecierea măsurii reparatorie cuvenită reclamanților. Din acest punct de vedere, în mod corect instanța de apel a făcut trimitere la dispozițiile art. 103 din Normele metodologice de aplicare unitară a legii, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, conform cărora sintagma "amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale" are în vedere suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, precum căi de comunicație (străzi, alei, trotuare), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale.

În cauză de față, existența unor asemenea amenajări nu a fost dovedită, doar pe lotul, care, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat de expert M.F., nu este afectat de construcții și utilități, celelalte loturi nefiind libere, în sensul Legii nr. 10/2001, pentru a putea fi restituite în natură. În consecință, pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanții I.I., B.J.H., N.R. și pârâtul Municipiul București, prin Primarul General împotriva Deciziei civile nr. 542/ A din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iulie 2011.