ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5822/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5822/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la

data de 17 aprilie 2009 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă,

reclamanții I.I., B.J.H. și N.R.V.M., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Primăria Municipiului București, anularea parțială a dispoziției din 15

noiembrie 2007 emisă de pârâtă, prin care au fost respinse notificările

acestora privind restituirea în natură a imobilului situat în București,,

sector 5 și în principal să se dispună restituirea în natură a suprafeței de

teren liberă în suprafață de 12.512,68 mp, iar în subsidiar, obligarea pârâtei

la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a acestei suprafețe de

teren liberă, urmând să primească măsuri reparatorii numai pentru restul

suprafețelor care nu pot fi restituite în natură, respectiv suprafața de 36.008,47

mp, precum și despăgubiri pentru casa de locuit în suprafață de 800 mp.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că, în calitate de moștenitori ai defuncților E.

și J.L., au notificat Primăria Municipiului București în baza Legii nr. 10/2001,

solicitând restituirea în natură a terenului situat în București, sector 5, în

suprafață totală de 78.496,45 mp.

Au arătat că,

din această suprafață au redobândit pe calea acțiunilor în revendicare 26.295,3

mp, rămânând de restituit o suprafață de 48.601,15 m.p.

Prin dispoziția

contestată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, măsură pe

care reclamanții o consideră nelegală întrucât, potrivit expertizelor

extrajudiciare realizate în vederea soluționării notificărilor, au rezultat mai

multe suprafețe din totalul celor solicitate, libere și neafectate de detalii

de sistematizare, rețele subterane ori investiții în derulare, una dintre

acestea aflându-se în vecinătatea Liceului D.B.

S-a mai arătat

că la cererea reclamanților s-a anulat prin hotărâre definitivă și irevocabilă

(sentința civilă nr. 378/2007 a Tribunalului București) autorizația de

construire eliberată în favoarea liceului, pentru construirea unui nou local și

a altor obiective, și care, conform adresei din 23 octombrie 2008 nu are titlu

și nici rol fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1243 din 9 noiembrie 2009

pronunțată de Tribunalul București,

secția

a III -a civilă,

s-a

admis contestația formulată, s-a anulat în parte dispoziția contestată și a

fost obligată pârâta la restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de

teren de 12.512,68 mp.

Pentru a

hotărî astfel,

prima

instanță a reținut că reclamanții au făcut dovada urmării procedurii

reglementate de Legea nr. 10/2001, în cadrul căreia s-a emis dispoziția din 15

noiembrie 2007.

Prin

raportul de expertiză completat, efectuat în cauză s-a reținut că au fost

identificate de către expert mai multe loturi de teren, de diferite dimensiuni

și suprafețe libere, care pot face obiectul restituirii în natură.

Cum potrivit art.

1, 7, 9 din Legea nr. 10/2001 regula în materie de măsuri reparatorii este

aceea a restituirii în natură, posibilă și în cauza de față, s-a apreciat că

dispoziția de respingere a notificărilor formulate de reclamanți cu privire la

acele suprafețe de teren este nelegală.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel pârâtul Municipiul bucurești, prin Primarul General,

considerând-o netemeinică si nelegală

prin prisma faptului că s-a analizat în mod greșit probatoriul administrat în

cauza și s-a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 21 - 23 din Legea nr. 10/2001

susținând că, în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a terenului fără

clarificarea situației juridice a acestuia și efectuarea în cauză a unei

expertize tehnice judiciare.

Prin Decizia civile nr. 542/ A din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel

București,

secția a IV-a civilă, s-a admis

apelul, s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: s-a admis în

parte contestația împotriva dispoziției din 15 noiembrie 2007 emisă de Primăria

Municipiului București, astfel: s-a dispus restituirea în natură către

reclamanți a lotului nr. 7, în suprafață de 1.395 mp situat în sectorul 5,

București, delimitat prin punctele 25, 26, 27, 39 și 31 din anexa C la

raportul de expertiză întocmit în apel de expert M.F. (fila 38 dosar) și s-au

menținut prevederile dispoziției cu privire la respingerea solicitării de

restituire în natură a celorlalte suprafețe de teren.

Prin aceeași

decizie, intimații reclamanți au fost obligați la plata sumei de 1.500 lei,

către apelantul pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a

hotărî astfel,

instanța

de apel a reținut următoarele:

Prin

dispoziția din 15 noiembrie 2007 emisă de Primăria Municipiului București s-au

respins notificările formulate de reclamanți privind restituirea în natura a

terenului în suprafața de 48.601,15 mp situat în București, în curtea Liceului

D.B., constatându-se că acesta este ocupat de construcții noi și de elemente de

sistematizare, blocuri, artere de circulație, și s-a propus acordarea de masuri

reparatorii prin echivalent.

Reclamanții au

contestat dispoziția menționată, solicitând anularea parțială a acesteia și, în

principal, restituirea în natură a suprafeței libere

de

teren de 12.512, 68 mp iar, în subsidiar, obligarea pârâtei de a emite o noua

dispoziție de restituire în natură a suprafeței de teren liberă, de 12.512, 68

mp, urmând să primească măsuri reparatorii prin echivalent numai pentru

suprafețele ce nu pot fi restituite în natură.

Având în

vedere datele privind identificarea terenului, menționate în raportul de

expertiză tehnică judiciară întocmit, apelantul a depus la dosar adresa din 2010

privind situația juridică a terenului în litigiu emisă de Primăria Municipiului

Bucuresti - Directia Patrimoniu - S.E.D.P.P.

Potrivit

concluziilor raportului de expertiză efectuat în apel, terenul în suprafața de

12.512,68 mp., restituit prin sentința atacată, este format din mai multe

loturi, după cum urmează:

-

lotul,

în suprafața de 369,946 mp este betonat și este folosit ca

parcare de persoane fizice, nu este afectat de utilități sau construcții.

Conform

adresei emise de Primăria Municipiului București privind situația juridică

a terenului, a fost amenajat în urma sistematizării zonei ca: trotuare și alee

de circulație care se încadrează ca domeniu public al Municipiului București,

conform Legii nr. 213/1998.

-

lotul,

în suprafață de 6.398 mp se află în curtea Liceului D.B.;

pe această suprafață au fost efectuate săpături și s-au început lucrări pentru

fundația unei construcții, nefiind afectată de utilități.

Acest lot, reprezintă,

potrivit adresei emise de Primăria Municipiului București, o secțiune din

imobilul înscris în evidențele cadastrale ale orașului București, cu suprafața

de 16.027 mp, din care total construcții 3.827 mp, categoria de folosința

„dotări învățământ" ca proprietate de stat, cu posesor de parcela Liceul D.B.;

conform certificatului din 4 august 2006, emis de Serviciul Nomenclatura Urbana

s-a atribuit la cererea Liceului; ulterior imobilul, identificat a fost

intabulat în cartea funciară a localități București; imobilul face parte din

categoria bunurilor proprietate publica a Municipiului București.

- lotul, în

suprafață de 484,48 mp este spațiul verde aflat în spatele blocurilor și

este afectat în partea de sud est de un cablu de electricitate, conform

planului de rețele.

Potrivit

adresei privind situația juridică a terenului, acest lot a fost amenajat în

urma sistematizării zonei ca spații verzi amenajate între blocurile de locuințe

și se încadrează ca domeniu public al Municipiului Bucureșt - lotul, în

suprafață de 1.395 mp este un spațiu viran care aparținea de Liceul D.B. și pe

care s-a făcut organizarea de șantier pentru lucrările care urmau să se execute

pe loturi; nu este afectat de construcții sau utilități.

Acest lot

reprezintă, potrivit adresei emise de Primărie, o secțiune din imobilul înscris

în evidențele cadastrale ale orașului București din anul 1986, cu suprafața de

1.398 mp, din care construcții în suprafață de 260 mp, categoria de folosință

„instituții", ca proprietate de stat, cu posesor de parcela la data

întocmirii evidentelor; conform certificatului din 4 august 2006, emis de

Serviciul Nomenclatura Urbană s-a atribuit la cererea Liceului; ulterior

imobilul, identificat cu număr cadastral, a fost întabulat în cartea funciară

localității București; imobilul face parte din categoria bunurilor proprietate

publică a Municipiului București.

-

lotul,

în suprafață de 737 mp este un spațiu verde, neafectat de

construcții, însă afectat de o conductă de gaze și o conductă de telefon.

Potrivit adresei

privind situația juridică a terenului, acest lot a fost amenajat în urma

sistematizării zonei ca spații verzi amenajate între blocurile de locuințe și

se încadrează ca bun din domeniu public al Municipiului București.

-

lotul,

în suprafață de 3.128 mp este un teren de sport aflat în parcul

fostei Școli Sportive S. și nu este afectat de construcții sau utilități.

Conform

adresei Primăriei Municipiului București, acest lot reprezintă o secțiune

din parcela de teren înscrisă în evidențele cadastrale ale orașului București

din anul 1986, sector 5, cu teren în suprafață de 12.580 mp, din care

construcții în suprafața de 135 mp, ca proprietate de stat, categoria de

folosința „teren de sport", cu posesor de parcela la data întocmirii

parcelelor M.A.N.

În raport de

datele de identificare a terenului și situația juridică a acestuia, astfel cum

a fost reținută mai sus, s-a constatat că prima instanță a făcut o greșită

aplicare a Legii nr. 10/2001 prin restituirea în natură în întregime a

suprafeței de teren de 12.512,68 mp pretinse de reclamanți.

Astfel,

în raport de prevederile exprese ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și

a art. 10 pct. 3 din normele metodologice de aplicare a acestei legi s-a

constatat că soluția primei instanțe este corectă doar sub aspectul restituirii

în natură a lotului, în suprafață de 1.395 mp, indentificat prin raportul de

expertiză întocmit în apel, de expertul

M.F., această suprafață

de teren fiind, spațiu viran, neafectat de construcții sau utilități.

Împrejurarea ca

acest spațiu face parte din categoria bunurilor proprietate publică a

Municipiului București nu impietează asupra soluției de restituire în natură,

atâta vreme cât terenul este liber în sensul Legii nr. 10/2001.

În

schimb, soluția primei instanțe este greșită în privința celorlalte suprafețe

de teren identificate în raportul de expertiză, acestea fiind afectate unor

utilități publice, în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

și a normelor metodologice de aplicare a legii, astfel încât, măsura

reparatorie cuvenită contestatorilor intimați cu privire la aceste suprafețe de

teren nu se poate stabili în natură, ci doar în echivalent, potrivit textului

enunțat.

Astfel, lotul este

betonat, folosit ca parcare și a fost amenajat în urma sistematizării zonei ca trotuare

si alee de circulație, lotul este spațiu verde in spatele blocurilor fiind

afectat în partea de Sud de un

cablu

de electricitate, fiind amenajat în urma sistematizării ca spații verzi între

blocurile de locuințe, lotul S8 este un spațiu verde afectat de o conducta de

gaze și conducta de telefon, amenajat la rândul sau, în urma sistematizării ca

spații verzi între blocurile de locuințe, asemenea amenajări de utilitate

publică fiind exemplificate ca atare în art. 10 pct. 3 din normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Totodată, în

ceea ce privește lotul, care se află în curtea Liceului D.B., s-a apreciat că,

dată fiind destinația acestuia, întrucât deservește interesele comunității,

acesta se încadrează în categoria amenajărilor de utilitate publică ale

localității, în sensul textului legal menționat.

Cu privire la

lotul de teren menționat, s-a subliniat faptul că acesta nu intră sub incidența

disp. art. 16 din Legea nr. 10/2001 care stabilesc măsura restituirii în natura

a imobilelor afectate exclusiv și nemijlocit activităților de învățământ,

deoarece nu se pune în cauză problema restituirii chiar a liceului, ci a unei

suprafețe de teren situată în curtea liceului.

Având în

vedere afectarea specială a acestei suprafețe de teren, modalitatea de

restituire s-a determinat în raport cu prevederile art. 10 alin. (2) din Lege,

enunțate mai sus, care impun stabilirea măsurii reparatorii prin echivalent.

Tot

astfel, cu privire la lotul identificat ca fiind teren de sport din parc,

acesta nu poate fi extras din contextul zonei în care se afla (parc), menționat

ca atare în art. 10 pct. 3 din normele metodologice

de

aplicare a Legii nr. 10/2001, ca fiind o amenajare de utilitate publică,

destinată a servi nevoilor comunității.

Împotriva

acestei decizii

la data

de 8 noiembrie 2010 a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin

Primarul General solicitând modificarea deciziei recurate în sensul respingerii

cererii de chemare în judecată.

Î

n susținerea motivului de recurs,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul a susținut

că în mod greșit instanța de apel a dispus restituirea în natură a suprafeței

de 1.395 mp, deoarece imobilul este ocupat în prezent de Liceul Teoretic D.B.,

constituind parte curtea școlii, iar parte utilizării normale a acestei

instituții.

Astfel, în

raport de dispozițiile Hotărârii C.G.M.B. din 1999, O.U.G. nr. 114/2007 și

Legea nr. 245/2007 raportat la art. 1 din Legea nr. 10/2001 și Tidul VII din

Legea nr. 247/2005 soluția corectă era aceea de acordare a măsurilor

reparatorii prin echivalent și pentru această suprafață de teren.

La data de 16

noiembrie 2010 și reclamanții I.I., B.J.H. și N.R. au formulat recurs,

prin care au solicitat modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și a

menținerii în totalitate a sentinței instanței de fond.

În susținerea

recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

recurenții au arătat că, în mod greșit instanța de apel a dispus restituirea în

natură doar a lotului și nu a întregului imobil, reținând că sunt afectate unor

amenajări publice și că, în raport de prevederile exprese ale art. 10 alin (2)

din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent.

Referindu-se

la fiecare lot în parte, reclamanții au susținut următoarele:

Lotul betonat

și folosit ca parcare de către persoane fizice, nu este amenajat special în

acest sens, și nu constituie alee de circulație.

Lotul

aflat în curtea Liceului D.B. nu a fost afectat de construcții sau utilități,

nu a primit o destinație specială în acest sens astfel că în mod greșit s-au

aplicat dispozițiile art. 10 alin (2) și art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Lotul

reprezintă un spațiu viran pe care au crescut copaci, fără însă a fi amenajat

în acest sens, și fără ca acesta să facă parte dintr-un plan de sistematizare

confirmat de expert.

În ceea

ce privește existența cablului de electricitate, expertul a făcut aceste

afirmații în legătură cu existența acestuia în baza unui plan

cadastral

vechi din anul 1994, când din probele administrate de reclamanți rezultă că

terenul nu este afectat de utilități.

Lotul

reprezentând un spațiu verde care nu este efectat de construcții dar este

străbătut de o conductă de gaze și una de telefoane ca și în cazul lotului dar s-a

făcut o interpretare greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 deoarece planul

cadastral folosit de expert este vechi de peste 25 de ani.

Lotul

identificat ca teren de sport situat în parcul fostei Școli Sportive S. nu este

afectat de construcții sau utilități, din raportul de expertiză afectuat în

cauză nerezultând că ar fi vorba de o amenajare de utilitate publică sau că ar

fi un teren de sport.

În final,

recurenții au susținut că în mod greșit instanța de apel a dat eficiență

înscrisului depus la ultimul termen de judecată de către apelant deoarece acest

act nu constituie o probă în cadrul litigiului, ci reprezintă un act intern

care poate fi calificat cel puțin ca fiind un act pro-causa și nu un înscris de

natură să înlăture restul probelor administrate în cauză.

Înalta Curte

va analiza recursurile prin prisma motivului prevăzut de ari. 304 pct. 9 C.

proc. civ., adică cercetarea nelegalității hotărârii atacate, în sensul

verificării aplicării corecte a legii, neputând reevalua probele administrate

în cauză sau situația de fapt reținută de curtea de apel.

Cu privire la

recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General ce

vizează nelegala restituire a suprafeței de teren, se constată că, urmare

emiterii dispoziției din 2011 prin care s-a restituit aceste lot reclamanților,

recursul a rămas fără obiect.

Reclamanții,

în esență, prin recursul formulat, sunt nemulțumiți de faptul că, în mod

greșit, pentru celelalte loturi s-a reținut afectarea acestora de către

utilități publice și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent.

Pe de o

parte, deși în dezvoltarea motivului de recurs reclamanții arată care este

situația juridică pentru fiecare lot, aceștia însă fac referire la raportul de

expertiză efectuat în cauză la judecarea apelului, fiind nemulțumiți de faptul

că expertul a avut în vedere planuri cadastrale foarte vechi, neținând cont de

adresele cu date recente depuse de aceștia, din care rezultă o altă situație

juridică a loturilor ce formează imobilul solicitat.

Această

susținere nu poate fi analizată de actuala configurație a recursului, care nu

mai permite reevaluarea situației de fapt în raport de

probele

administrate, în urma abrogării art. 304 pct. ll C. proc. civ. prin art. 1 pct.

1.12 din O.U.G. nr. 138/2000.

Pe de altă

parte, utilitatea publică a unui bun, rezultată din natura sa sau dintr-o

dispoziție specială a legii, face ca dreptul subiectiv de proprietate exercitat

de stat sau de unitatea administrativ teritorială asupra bunului să fie un drept

de proprietate publică.

În aplicarea

dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, există o amenajare de

utilitate publică în situația în care, prin modul și măsura în care este

realizată, prin destinația și uzul acordat în mod obișnuit, apare ca

neîndoielnică folosința cu caracter general pe care o asigură colectivității.

Or, în cauză, prin probele administrate și care nu mai pot fi reapreciate în

calea de atac a recursului, așa cum s-a arătat, este dovedit că o astfel de

amenajare de utilitate publică există pe terenul în litigiu.

Prezența

conductelor de gaze, a rețelei de telefoane precum și a cablului de

electricitate, a parcării betonate, a zonei verzi și a aleii de circulație

pietonală, probează existența unei amenajări afectată unei folosințe generale

în acest sens, ceea ce împiedică restituirea în natură a terenului către

reclamanți.

Într-adevăr,

la fila 46 în dosarul instanței de apel, a fost depusă adresa din 13 septembrie

2010 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu prin care

s-a arătat că fiecare lot ce formează imobilul în litigiu, respectiv loturile care

fac parte din domeniul public al Municipiului București.

Însă nu se

poate reține că instanța de apel a dat eficiență numai acestui înscris ignorând

celelalte probe efectuate în cauză, în condițiile în care, lotul în suprafață

de 1.395,00 mp a fost restituit în natură reclamanților.

De altfel,

instanța de apel a reținut că adresa depusă de pârât în faza apelului este

relevantă prin prisma identificării terenului și a situației juridice a

acestuia, aspect esențial în aprecierea măsurii reparatorie cuvenită

reclamanților.

Din

acest punct de vedere, în mod corect instanța de apel a făcut trimitere la

dispozițiile art. 103 din Normele metodologice de aplicare unitară a legii,

aprobate prin H.G. nr. 250/2007, conform cărora sintagma "amenajări de

utilitate publică ale localităților urbane și rurale" are în vedere

suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile

comunității, precum căi de comunicație (străzi, alei, trotuare), dotări

tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de

locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale.

În cauză

de față, existența unor asemenea amenajări nu a fost dovedită, doar pe lotul,

care, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat de expert M.F., nu

este afectat de construcții și utilități, celelalte loturi nefiind libere, în

sensul Legii nr. 10/2001, pentru a putea fi restituite în natură.

În consecință,

pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate de reclamanții I.I., B.J.H., N.R. și pârâtul Municipiul

București, prin Primarul General împotriva Deciziei civile nr. 542/ A din 23

septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 iulie 2011.