ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2783/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2783/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând în condițiile art.
256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr. 321 din 27
septembrie 2007 a admis excepția lipsei calității procesuale active a
reclamanților și a respins acțiunea formulată de B.N., B.I., D.L.S.G., U.I., P.F.,
N.I.M. și P.D. împotriva pârâtelor S.N.L.O. Târgu Jiu, EMC Motru.
S-a respins totodată cererea
de chemare în garanție a SC UREX Rovinari formulată de pârâta S.N.L.O. Târgu
Jiu.
În motivarea sentinței
instanța a reținut că reclamanții nu mai sunt îndreptățiți să solicite drepturi
patrimoniale invocând ca temei Brevetul de invenție pentru invenția „cupă
poligonală pentru excavator” întrucât acest brevet nu a fost emis pe numele
lor. Reclamanții au avut calitatea de inventatori dar au cesionat dreptul la
eliberarea brevetului în favoarea primei pârâte SC U.C. SA printr-un contract
intitulat „Declarație – Înțelegere”.
S-a reținut astfel că în
cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 32 din Legea nr. 64/1991,
numai titularul de brevet putând beneficia de drepturile de exploatare a
invenției pe întreaga sa durată. S-a mai reținut că cesiunea s-a făcut pe baza
unui contract și a fost înregistrată la O.S.I.M., ea producând efecte de la
data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală.
Potrivit contractului,
titulara brevetului s-a obligat să plătească regulat anual în cote procentuale
prevăzute expres drepturile cuvenite cedenților.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia
civilă nr. 79 din 25 februarie 2008 a admis apelul reclamanților a desființat
sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare.
S-a reținut, în motivarea
deciziei că potrivit art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1991, dacă
inventatorul este salariat, în lipsa unei prevederi contractuale mai
avantajoase acestuia, dreptul la brevetul de invenție aparține salariatului
pentru invențiile realizate de acesta în exercitarea funcției sale, fie în
domeniul activității unității, în lipsa unei prevederi contractuale contrare.
Instanța de apel a reținut
că reclamanții în calitate de inventatori au cesionat dreptul lor la
înregistrarea brevetului firmei UREX Rovinari în condițiile art. 5 alin. (1) lit.
b) C. civ. din Legea nr. 64/1991 concluzionând astfel că dreptul la brevetul de
invenție aparține reclamanților, chiar dacă a fost cesionat de ei cu privire la
înregistrarea și acordarea brevetului către o terță persoană.
Împotriva acestei decizii
pârâta S.N.L.O. a declarat recurs în termenul legal prevăzut de lege.
În esență s-a criticat
instanței de apel pentru greșita aplicare a dispozițiilor incidente din Legea nr.
64/1991), în cauză reclamanții nemaiavând calitatea de a solicita drepturi
izvorâte din brevetul de invenție care a fost emis în beneficiul unei terțe
persoane.
S-a invocat în acest sens
„Declarația – Înțelegere” încheiată de reclamanți, cu SC U. Rovinari care nu le
poate fi opozabilă și prin care părțile au stabilit procente din valoarea
profitului obținut ceea ce exclude aplicarea art. 5 din Legea nr. 64/1991.
În drept au fost invocate
dispozițiile art. 299 – 316 C. proc. civ.
Analizând decizia atacată
prin prisma criticilor formulate se constată că recursul este întemeiat,
criticile formulate putând fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304
pct. 9 C. proc. civ.
Se constată că instanța de
apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 64/1991
în sensul că a considerat că reclamanții au calitatea de a solicita drepturi
deduse din exploatarea invenției „lor” de la beneficiarii acesteia.
În mod corect s-a reținut că
reclamanții sunt autorii invenției și că aceștia au concesionat drepturile de a
obține brevetul de invenție către o terță persoană SC U. Rovinari.
În mod greșit s-a
interpretat că deși există un contract între reclamanți și SC U. Rovinari cu
drepturi și obligații simetrice – specifice contractelor sinalagmatice -,
pentru ambele părți, se mai aplică dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 64/1991 în sensul că titularii brevetului pentru invenție, realizată
în condițiile expres prevăzute de acest text, rămâne inventatorul și, ca urmare
aceștia mai pot solicita în temeiul art. 36 din Lege drepturi patrimoniale
derivate din brevet.
Art. 36 dispune:
„(1) Pentru invențiile
create și realizate în condițiile art. 5 alin. (1) cu clauză contrară și,
respectiv, ale art. 5 alin. (2) inventatorul beneficiază de drepturi
patrimoniale stabilite pe bază de contract încheiat cu solicitantul sau, după
caz, cu titularul brevetului.
(2) Drepturile patrimoniale
se stabilesc în funcție de efectele economice și/sau sociale rezultate din
exploatarea brevetului sau în funcție de aportul economic al invenției”.
Art. 5 alin. (1) lit. b)
invocat dispune:
(1) Dacă inventatorul este
salariat în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase acestuia, dreptul
la brevetul de invenție aparține:
(b) salariatului pentru
invențiile realizate de către acesta fie în exercitarea funcției sale, fie în
domeniul activității unității prin cunoașterea sau folosirea tehnicilor ori
mijloacelor specifice ale unității, sau ale datelor existente în unitate, fie
cu ajutorul material al acesteia, în lipsa unei prevederi contractuale
contrare”.
Din economia textelor mai
sus citate rezultă fără putință de îndoială că art. 36 face trimitere la
invențiile create și realizate în condițiile art. 5 alin. (1) – pentru cazul în
speță.
Art. 5 al. 1 invocat are
însă o aplicare subsidiară, expres prevăzută atât în alin. (1) „în lipsa unei
prevederi contractuale mai avantajoase (salariatului) cât și în lit. b a
acestui alineat „în lipsa unei prevederi contractuale contrare”.
Or, în cauza dedusă
judecății, există asemenea prevederi contractuale, contrare sub forma
„Declarației – Înțelegere” încheiată de reclamanți cu o terță persoană prin
care titularul brevetului devine SC U. Rovinari iar inventatorilor, pentru
această cesiune, li se stabilesc în mod expres drepturi patrimoniale în sarcina
titularului de brevet.
Ca urmare, reclamanții ca
autori ai invenției nu au calitate procesuală activă pentru a solicita drepturi
deduse din brevetul de invenție în situația în care titularul brevetului de
invenție este o terță persoană cu care inventatorii au încheiat un contract de
concesionare a obținerii brevetului.
Pentru considerentele
arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul, se va
modifica în tot decizia atacată în sensul că se va respinge ca nefondat apelul
reclamanților cu consecința păstrării sentinței civile nr. 312 din 27
septembrie 2007 a Tribunalului Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâta S.N.L.O. împotriva Deciziei nr. 79 din 25 februarie 2008 a Curții de
Apel Craiova.
Modifică în tot decizia în
sensul că respinge apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.
321 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi
10
martie 2009
.