ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5339/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5339/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, s-a dispus după

cum urmează:

S-au admis excepțiile de litispendență invocate de

intimatele S.N.L.O. Tg-Jiu, E.M.C. Berbești, C.E. Craiova, E.M.C. Roșia

Peșteană și E.M.C. Mehedinți.

S-a respins acțiunea împotriva pârâților S.N.L.O. Tg-Jiu,

E.M.C Motru, E.M.C. Roșia Peșteană, E.M.C. Mehedinți, E.M.C. Berbești pentru

perioada 01 februarie 2004 - 31 decembrie 2005. S-au constatat achitate drepturile

aferente acestei perioade.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

invocate de pârâtele S.N.L.O. Tg-Jiu, E.M.C. Berlești, C.E. Turceni, E.M.C. Jilț

și E.M.C. Motru.

S-a respins excepția prematurității acțiunii formulată de

pârâta S.N.L.O. Tg- Jiu.

S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta S.N.L.O.

Tg-Jiu și s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

S.C. I.C.M. S.A. Tg-Jiu, respingându-se acțiunea față de această pârâtă.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului invocată de pârâta C.E. Craiova.

S-a respins acțiunea față de pârâtele C.E. Rovinari și

E.M.C. Pinoasa, întrucât aceste societăți nu au folosit invenția pe perioada 01

ianuarie 2003 - 31 decembrie 2005.

S-a admis acțiunea formulată de reclamantul I.G.D. față de

pârâtele C.E. Craiova, E.M.C. Prigoria, C.E. Turceni și E.M.C Jilț.

Au fost obligate în solidar pârâtele C.E. Craiova și E.M.C.

Prigoria la 1.374,93 lei pe perioada 18 februarie 2004 - 31 decembrie 2005 cu

plata dobânzilor legale de la data introducerii acțiunii 13 decembrie 2005 și

până la data plății efective.

Au fost obligate în solidar pârâtele C.E. Turceni și E.M.C.

Jilț la suma 60.243,20 lei pe perioada 01 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2005 cu

plata dobânzilor legale de la data introducerii acțiunii 13 decembrie 2005 și

până la data plății effective.

S-au disjuns cererile de intervenție formulate de

intervenientul P.I. cât și cererile de chemare în garanție privind pe SC U. SA

Rovinari, U.M.R.I.N.A.R.I., U.R. TG-JIU și G. TG-JIU, acordându-se termen pe

data de 03 decembrie 2007.

Au fost obligate pârâtele C.E. Craiova, E.M.C. Prigoria, C.E.

Turceni și E.M.C. Jilț la 12.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța a avut în vedere următoarele motive:

Instanța a fost sesizată în urma

admiterii apelurilor declarate de reclamantul I.G.D., intervenientul P.C.I. și

pârâții S.C. C.E. Turceni S.A., C.E. Craiova, S.N.L.O. Târgu Jiu, E.M.C.

Berbești și E.M.C. Roșia Peșteană împotriva sentinței civile nr. 125/Civ/2006

pronunțată de Tribunalul Dolj. Prin decizia nr. 570 din 2 mai 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, s-a desființat sentința civilă

menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Gorj.

Reclamantul I.G.D. este singurul

moștenitor al autorului său I.G., potrivit certificatului de moștenitor nr. 150

din 15 noiembrie 2000 întocmit de Notar Public A.M. Nu se justifică astfel

lipsa calității procesuale active invocată de pârâta C.E. Craiova, în sensul că

transmiterea dreptului la brevet se face numai începând cu data publicării în

Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a transmiterii înregistrate la O.S.I.M., conform art. 47 din Legea nr. 64/1991. Aceste dispoziții reglementează data de la

care încep să curgă efectele față de terți în cazul transmiterii prin cesiune

sau prin licență a dreptului la brevet și a drepturilor ce decurg prin brevet

ori, în cauză, transmiterea drepturilor s-a făcut prin succesiune legală și nu

i se poate impune reclamantului o astfel de procedură.

Prin contractul de cesiune nr. 3333

din 19 mai 1999 autorul reclamantului și ceilalți coautori au convenit

drepturile care li se cuvin pentru folosirea invenției „cupă pentru excavator”.

Față de concluziile raportului de

expertiză s-a reținut că invenția nu mai este folosită de anumite pârâte și că

eficiența economică a acestei invenții este redusă întrucât doar 60% din

invenția respectivă mai este folosită în componența cupei ce face obiectul

brevetului de invenție; prin același raport s-au stabilit pârâtele care au

folosit invenția în exploatările miniere precum și drepturile care i se cuvin

reclamantului.

Excepția prematurității acțiunii

formulată de pârâta S.N.L.O. este neîntemeiată, întrucât la baza solicitării

acestor drepturi bănești se află contractul de cesiune nr. 3333 din 19 mai 1999

încheiat pe o perioadă de 20 de ani.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de pârâtele SNL Oltenia, E.M.C. Berbești, E.M.C. Jilț, E.M.C.

Motru și C.E. Turceni este neîntemeiată, întrucât au folosit invenția

respectivă; cele 29 de excavatoare se află desfășurate pe raza a 12 cariere

printre care și aceste pârâte.

În ceea ce privește cererea

reconvențională formulată de S.N.L.O.: prin sentința civilă nr. 2254 din 14

aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu s-a admis contestația la

executare și s-au anulat formele de executare silită din dosarul nr. 108/E/2004,

cu motivarea că S.N.L.O. a făcut dovada achitării în termenul convenit cu

creditorul prin ordinul de plată nr. 488 din 4 februarie 2004. În aceste

condiții solicitarea din cererea reconvențională a primit soluționare, care a

intrat în puterea lucrului judecat. Întrucât pârâta S.C.I.C.M. Târgu Jiu nu a

folosit brevetul de invenție în discuție, nu are calitate procesuală pasivă în

cauză.

Acțiunea nu este întemeiată

împotriva pârâtelor C.E. Rovinari și E.M.C. Pinoasa pentru perioada 1 ianuarie

2003 și 31 decembrie 2005, întrucât cele două pârâte nu au folosit invenția

respectivă.

ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, în cauza disjunsă,

s-a dispus după cum urmează:

S-a luat act de renunțarea

intervenientului accesoriu P.I. la cererea de intervenție accesorie formulată

în interesul pârâților C.E. Turceni, C.E. Rovinari, C.E. Craiova, S.N.L.O.

Târgu Jiu, E.M.C. Jilț, E.M.C. Motru, E.M.C. Prigoria, E.M.C. Mehedinți, E.M.C.

Berbești, E.M.C. Pinoasa și S.I.C.M.

S-a respins cererea de intervenție

în interes propriu formulată de același intervenient împotriva intimatelor S.N.L.O.

Târgu Jiu, E.M.C. Motru, și E.M.C. Berbești.

S-au respins cererile de chemare în

garanție formulată de pârâta S.C. C.E. Turceni S.A. și pârâta E.M.C. Jilț

împotriva chematelor în garanție SC U. SA Rovinari prin lichidator SC S. SRL

Târgu Jiu și SC U.M.R. SA Rovinari.

S-a respins cererea de chemare în

garanție formulate de pârâtele S.N.L.O. Târgu Jiu și E.M.C. Roșia împotriva

chematelor în garanție SC U.M.R. SA Rovinari, SC U. SA Rovinari și SC G. SRL

Târgu Jiu.

S-a respins cererea de chemare în

garanție formulată de SC C.E. Craiova SA împotriva SC U.M.R. SA Rovinari, SC U.

SA Rovinari și SC G. SRL Târgu Jiu.

În motivarea acestei sentințe, s-au

reținut următoarele:

Cererea de intervenție în interes

propriu este nedovedită întrucât pârâtele împotriva cărora cererea a fost

formulată nu au folosit invenția brevetată „la cupă de excavator cu rotor”,

aceasta fiind folosită la cele 29 excavatoare cu rotor din carierele aparținând

E.M.C. Prigoria și E.M.C. Jilț din subordinea C.E. Craiova și, respectiv, C.E. Turceni.

Din contractele de furnizare

încheiate cu societățile chemate în garanție rezultă că obiectul acestora l-a

reprezentat furnizarea unor cupe încărcătoare E 1400 tip SIP și cupe tăietoare

E 1400 tip SIP, fără a se menționa că aceste cupe tăietoare și încărcătoare

prezintă modificări, conform brevetului de invenție, cu atât mai mult cu cât

acest brevet de invenție nu se referă la cupe încărcătoare sau cupe tăietoare,

ci la o cupă de excavator cu rotor utilizată în carierele de lignit. Chiar și

în cazul în care s-ar fi livrat cupa de excavator cu rotor modificată prin

invenția brevetată, niciuna dintre pârâte nu a putut stabili cu certitudine la

care din cele 29 de excavatoare s-au folosit aceste cupe cu rotor și care

dintre chematele în garanție au livrat cupele respective cu încălcarea

clauzelor contractuale.

Împotriva ambelor sentințe

pronunțate de prima instanță s-au formulat cereri de apel cu privire la care

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a dispus prin decizia nr. 171 din 6 mai 2008,

după cum urmează:

- Cu privire la sentința civilă nr. 1

din 14 ianuarie 2008:

S-a admis apelul declarat de

reclamantul I.G.D., schimbându-se în parte sentința în sensul obligării

intervenientului P.I. la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamant, cu menținerea

restului dispozițiilor acestei sentințe.

- Cu privire la sentința civilă nr. 381

din 19 noiembrie 2007 și sentința civilă nr. 1 din 14 ianuarie 2008;

S-au respins apelurile declarate de

pârâții SC C.E. Turceni S.A. și SC C.E. Craiova SA împotriva ambelor sentințe.

S-a luat act că pârâta E.M.C. Roșia

a renunțat la judecata apelurilor declarate împotriva ambelor sentințe.

Au fost obligați pârâții apelanți SC

C.E. Turceni SA și SC C.E. Craiova S.A. și E.C.M. Roșia la 3.000 lei cheltuieli

de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea a reținut motivele ce succed.

Apelul

declarat de reclamant este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 274 C. proc. civ., acela care cade în pretenții în urma promovării unei acțiu

ni

civile,

are obligația de a achita părții adverse toate cheltuielile făcute în desfășurarea

procesului.

În

speță, după pronunțarea sentinței civile 381/2007, procesul a continuat pen

tru

soluționarea

cererilor de intervenție formulate de P.I. (intervenție principală și

accesorie) și a cererilor de chemare în garanție.

Reclamantul

avea calitate procesuală numai în soluționarea cererii de intervenție accesorie

promovată de P.I., această cerere fiind formulată ca urmare a promovării

acțiunii principale de către reclamant, intervenientul înțelegând să apere

interesele pârâtelor.

Intervenientul

a renunțat la judecata acestei cereri, însă judecarea ei a determinat pe

reclamant să angajeze avocat, făcând astfel cheltuieli. Astfel, cel a căzut în

pretenții față de reclamant este intervenientul P.I.

În

ce privește pârâtele și chematele în garanție, acestea nu au nicio obligație

procesuală față de reclamant iar continuarea procesului pentru soluționarea

acestor cereri nu are legătură cu reclamantul. Între chematul în garanție și

reclamant nu se poate stabili un raport procesual sau obligațional direct, ceea

ce duce la concluzia că în judecata acestor cereri nici pârâtele, nici

chematele în garanție nu pot fi obligate către reclamant la plata cheltuielilor

de judecată.

După

soluționarea acțiunii, cererile de chemare în garanție au devenit veritabile

acțiuni, în care reclamantul nu are calitate procesuală. El a continuat să fie

citat până la pronunțarea sentinței civile nr. 1/2008 doar pentru cererea de

intervenție accesorie, astfel că numai intervenientul poate

fi

obligat către reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Apelurile

declarate de cele două pârâte, SC C.E. Craiova SA și SC C.E. Turceni SA sunt

nefondate pentru următoarele considerente.

Prima

instanță a soluționat litigiul cu respectarea dispozițiilor art. 315 C. proc.

civ., având în vedere dezlegările date problemelor de drept de instanța de apel

care a desființat prima sentință. Astfel, prin decizia civilă 570 din 2 mai

2007, Curtea de Apel Craiova a reținut că la dosarul primei instanțe erau

depuse obiecțiuni la raportul de expertiză care se impunea a

fi

puse în discuția părților, însă nu a

obligat instanța de trimitere să încuviințeze aceste obiecțiuni și să le

înainteze expertului pentru completarea lucrării.

În

ședința publică de la 12 noiembrie 2007 tribunalul a pus în discuție

obiecțiunile formulate de pârâta SC C.E. Turceni SA și cererea reclamantului de

completare a raportului de expertiză și a respins obiecțiunile pe considerentul

că experții au expus punctul lor de vedere în ce privește aspectele invocate în

obiecțiuni. S-a considerat că efectuarea unei noi expertize nu este utilă

cauzei și că obiecțiunile constituie aspecte de fond ce urmează a

fi

dezlegate de instanță.

Concluzia

care se impune este că instanța de trimitere a respectat indicațiile instanței

de apel și că efectuarea unei completări a raportului de expertiză nu era

necesară și utilă cauzei.

În

apel nu s-a solicitat completarea probelor prin motive de apel, în condițiile

art. 294 C. proc. civ., iar necesitatea administrării unei expertize nu a

rezultat din dezbateri; concluziile expertizelor efectuate în primul ciclu

procesual, cu participarea experților asistenți, sunt clare și conforme

celorlalte înscrisuri aflate la dosar.

Soluția

aleasă de instanță de a disjunge soluționarea cererii de intervenție și a

cererilor de chemare în garanție nu este una nelegală, ea fiind conformă dispozițiilor

art. 63 alin. (2) C. proc. civ. Textul arătat dă posibilitatea instanței de a

disjunge soluționarea cererii de chemare în garanție dacă judecata acesteia ar

întârzia judecata cererii principale. Deși instanța a acordat doar două termene

după pronunțarea sentinței 381/2007, care, teoretic, nu ar justifica

disjungerea, și nu a administrat alte probe, părțile nu au fost afectate în

drepturilor lor procesuale prin soluția aleasă. Instanța de fond ar fi avut

posibilitatea de a nu pronunța cea de a doua sentință în alt dosar, însă

modalitatea aleasă de a pronunța o nouă sentință în același dosar nu este

sancționată cu nulitatea expresă; nici cerințele art. 105 alin (2) C. proc.

civ. nu sunt întrunite, apelantele nedovedind prin ce li s-a pricinuit o

vătămare, care ar putea

fi

înlăturată doar prin anularea sentinței.

Este

nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului întrucât

acesta este unicul moștenitor al celui care a realizat invenția brevetată și

folosită de pârâte.

Prin

contractul 3333/1999, autorul, împreună cu alte persoane, au transmis către C.N.L.O.

dreptul la eliberarea brevetului și folosirea exclusivă a invenției iar

potrivit art. 2.5 din contract cesionarul s-a obligat să plătească trimestrial

redevențe în baza contractelor încheiate cu subunitățile care aplică invenția.

Transmisiunea dreptului la brevet, reglementată de art. 45 și urm. din Legea

64/1991 nu presupune pierderea de către realizatorul invenție a oricăror

drepturi derivând din exploatarea acesteia, părțile având posibilitatea de a

reglementa prin contract drepturile și obligațiile lor, așa cum a fost situația

în speță.

Ca

urmare, corect tribunalul a reținut că temeiul de drept al promovării acțiu

nii

îl

constituie nu numai Legea nr.

64/1991

ci

și art.

969

C. civ., cât timp prin convenția

părților unitatea cesionară s-a obligat să plătească redevențe trimestriale.

Sunt

nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a celor două apelante

pârâte, calitatea acestora decurgând din faptul că sunt continuatoarele cesionarei,

în temeiul H.G. nr.

103/2004.

Contractul

inițial a fost încheiat cu C.N.L.O., unitate care s-a divizat în m

ai

multe

subunități, cu personalitate juridică și patrimoniu distinct, printre care

și

cele

două societăți apelante. Acestea au preluat drepturile și obligațiile companiei

ce a fost divizată, atât pe cele indicate expres în actul de înființare

în

protocolul

de preluare, cât și pe cele derivând din contracte ce devin opozabile

unităților nou înființate. Așa este cazul contractului

3333/1999

care a prevăzut obligația de plată a redevențelor în cazul

în care invenția este folosită în unitate.

Calitatea

procesuală pasivă a pârâtelor decurge din calitatea lor de continuatoare a C.N.L.O.

și din faptul că invenția autorului reclamantului este folosită de aceste

societăți, așa cum a rezultat din probele administrate.

În

aceste

condiții, nu are relevanță faptul că unitatea care are obligația

plății

datoriilor fostei C.N.L.O. este, potrivit H.G. nr.

103/2004,

SC Î.C.M., deoarece raportul contractual stabilit în anul

1999

se găsește în patrimoniul actualelor societăți ca urmare a

activității lor curente,

fiind

vorba

despre o simplă datorie a societății desființate.

Raportul

de expertiză realizat

în

primul

ciclu procesual a relevat faptul că SC C.E. Craiova,

și

SC C.E.

Turceni

au

folosit cupa de excavator cu

rotor la

29

excavatoare din carierele

lor, în perioada ianuarie

2003-

decembrie

2005,

constatările expertului fiind

rezultatul observării la fața locului a mijloacelor fixe. Lucrarea a fost

întocmită în prezența

a 3

experți

asistenți, care nu au exprimat

un

alt

punct de vedere.

Potrivit

expertizei depuse la filele

335

și următoarele

din primul dosar

al

tribunalului (

experți A.D.

,

B.G.,

H.G.), cupele folosite

de câteva

excavatoare

ale societăților apelante nu prezintă modificări față de cupele

brevetate

de autorul reclamantului, iar orice cupă care are placă

portdinte și

casete în

care se montează dinții este ideea autorului. În carierele respective se

folosesc

și

cupe având șase casete prismatice în loc de șapte, adică la

care s-au

adus

unele modificări invenției,

fără acordul autorilor acesteia, astfel de cupe fiind realizate la SC U. SA Rovinari și SC G. SA. Experții au arătat că aceste modificări sunt nesemnificative,

păstrându-se din invenția autorului placa portdinte, casetele prismatice și

dinții prinși fără șuruburi și piulițe.

O

astfel de constatare duce la concluzia că societățile pârâte folosesc cupele

inventate de autor, o parte din mijloacele fixe având cupele de excavator exact

în maniera descrisă în brevetul de invenție, iar alte mijloace folosind un

model modificat doar parțial, într-o măsură nesemnificativă, astfel că modelul

de bază este cel care determină eficiența economică.

Față

de concluziile expertizelor, concluzii exprimate în mod unitar de toți experții

numiți de instanță sau de părți, rezultă că motivele de apel

nu sunt

fondate

și că în mod corect s-a admis acțiunea față de cele două societăți

apelante, care obțin

rezultate economice ca urmare a folosirii

invenției

autorului,

fie

în forma originală, fie

modificată parțial.

Cererile

de chemare în garanție au fost corect respinse, cât timp contractele încheiate

de pârâte cu chematele în garanție se referă la

alte

tipuri de

utilaje iar răspunderea chematelor în garanție, ca

executante a

unor

reparații

și îmbunătățiri, se referă la acțiuni în justiție care rezultă din încălcarea drepturilor

de proprietate intelectuală. Ori, prin acțiunea de față

nu s-a

imputat

pârâtelor folosirea cupelor de excavator modificate,

adică încălcarea termenilor tehnici ai invenției autorului, ci folosirea

acestei invenții și

obținerea unui beneficiu

economic,

fără plata redevențelor către persoana îndreptățită, obligație ce revine

unității ce folosește efectiv mijlocul de producție, iar

nu

celei ce îl

repară.

Potrivit

art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanța a micșorat onorariul de avocat

plătit de reclamant, considerând că suma de 8 000 lei este nejustificat de

mare

față de

complexitatea pricinii și de munca depusă de avocat,

ținând seama și de faptul că litigiul a fost soluționat la al doilea termen în

apel. Raportul

contractual dintre

reclamant

și avocatul său nu poate fi opus în orice condiții părților astfel că onorariul

achitat va fi redus de instanță la suma de 3000

lei și

cade în sarcina pârâtei - apelante să fie achitat.

Chiar

dacă pârâta-apelantă E.M.C. Roșia a renunțat la judecata

apelului,

ea

urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată

alături de

celelalte

apelante,

pentru că promovarea apelului său a determinat pe

reclamant

să

angajeze cheltuieli pentru desfășurarea procesului.

Împotriva deciziei de apel au

formulat cereri de recurs apelanții.

A. Recurs declarat de

reclamantul-apelant I.G.D.

În mod greșit s-au redus

cheltuielile de judecată care i-au fost acordate, în condițiile în care cauza

are o mare complexitate, dat fiind numărul de apeluri formulate în cauză și

întâmpinările aferente.

B. Recurs declarat de

pârâta-apelantă S.C. C.E. Craiova S.A.

fost formulată în temeiul art. 60 C. proc. civ. și potrivit art. 9.1. din

contractele încheiate cu chematele în garanție. Executanții despăgubesc

achizitorul împotriva oricăror reclamații și acțiuni în justiție care rezultă

din încălcarea unor drepturi de proprietate intelectuală (brevete, mărci, etc.)

izvorâte din brevetul de invenție C.N.L. Oltenia, devenită în baza H.G. nr. 103/2004

S.N.L. Oltenia.

Între S.N.L. Oltenia și recurentă nu

s-a încheiat un contract în baza căruia aceasta din urmă să exploateze invenția

și, pe cale de consecință, să plătească redevențe conform contractului

încheiat.

În urma încheierii contactului de

cesiune titularul brevetului de invenție este C.N.L. Oltenia SA iar

inventatorul nu mai poate solicita drepturile patrimoniale decurgând din

brevet; nu sunt îndeplinite astfel pentru inventator cerințele art. 33 din

Legea nr. 64/1991 potrivit cărora titularul brevetului are dreptul exclusiv de

a exploata invenția pe toată durata sa.

Totodată, nu s-a dovedit în cauză că

titularul de brevet ar fi renunțat la drepturile conferite de lege în favoarea

inventatorului.

2004, încheiat cu ocazia predării de către C.N.L. Oltenia S.A. Tg.Jiu către

recurentă a activului și pasivului, în conformitate cu H.G. nr. 103/2004, nu

este menționat și contractul pe care compania l-a încheiat cu reclamantul.

Clauzele contractuale care îl

îndreptățesc pe reclamant să formuleze acțiunea nu îi sunt opozabile, întrucât

sunt stabilite fără ca unitatea să fie parte în contract.

se menționează că s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză care se

impuneau a fi puse în discuție.

Nici după ce dosarul a fost trimis

spre rejudecare nu s-au pus în discuția părților aceste obiecțiuni, care

trebuiau comunicate și expertului.

judecății cererile de chemare în garanție este inoportună și ilegală.

În susținerea criticii s-au invocat clauzele

din contactele încheiate cu chematele în garanție, al căror conținut a fost

detaliat la prima critică.

acordate și devenite împovărătoare pentru unități, fără justificare în

eficiența economică.

C. Recursul declarat de

pârâta-apelantă S.C. C.E. Turceni S.A.

cererile de intervenție formulate de P.C.I. și cererile de chemare în garanție,

din moment ce pentru justa soluționare a cererii reclamantului era necesară

prezența în instanță a societăților producătoare de cupe, furnizate și folosite

de pârâte în procesul de producție.

Vătămarea care le-a fost produsă a

rezultat din imposibilitatea de a efectua probe, respectiv respingerea cererii

de efectuare a unui nou raport de expertiză care să dovedească susținerile

pârâtelor care au chemat în garanție societățile comerciale citate în cauză.

După disjungere, trebuia să se

dispună trimiterea cauzei pentru repartizarea aleatorie spre un alt complet de

judecată, pronunțându-se astfel nelegal două hotărâri în același dosar; instanța

de apel ar fi trebuit să pronunțe hotărâri diferite, separate, pentru fiecare

apel.

Din momentul pronunțării sentinței

civile nr. 381 din 19 noiembrie 2007 aceeași instanță nu mai era învestită

legal cu soluționarea celorlalte cereri. În aceste condiții, cererea de

efectuare a unui nou raport de expertiză era pe deplin justificată, iar trimiterea

la raportul de expertiză din cauza principală drept probă în cauza privind

cererea de chemare în garanție, nu poate fi legală.

soluționeze cauza la primul termen de judecată deoarece, pentru asigurarea

dreptului la apărare și la un proces echitabil, trebuia să înainteze

obiecțiunile către experți.

cauză s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în

primul ciclu procesual, la care s-au formulat obiecțiuni (pe care le-a

înlăturat din proprie inițiativă); s-a respins cererea de efectuare a unui nou

raport de expertiză, fără a observa că acesta este lovit de nulitatea absolută,

întrucât la efectuare nu au fost convocate chematele în garanție.

asupra cererii de încuviințare a probei cu expertiză tehnică, formulată în

apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 381 din 19 noiembrie 2007, în

condițiile în care cauza a fost trimisă spre rejudecare iar în decizia primei

instanțe de apel s-a reținut că la dosar s-au depus obiecțiuni care nu au fost

puse în discuția părților.

efectuare a unui raport de expertiză, cu motivarea că expertiza nu este utilă

și necesară cauzei, subrogându-se astfel unei opinii de specialitate și arătând

că modelul de cupă furnizat de pârâte nu este modelul brevetat de autorul

reclamantei și că nu s-a făcut dovada în acest sens. Această din urmă

apreciere, în condițiile în care s-a respins cererea de efectuare a unei

expertize, care era absolută necesară.

drepturi care au fost indexate prin raportul de expertiză și actualizate la

data plății, neexistând nicio dovadă că pârâtele ar fi fost puse în întârziere.

Mai mult, contractul invocat ca

temei al acțiunii nu se referă și la indexarea sumelor de plată.

lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Potrivit contractului depus la

dosar, titularul dreptului exclusiv de a utiliza invenția este fosta C.N.L.O.

Tg.-Jiu iar eventuala încălcare a drepturilor prin utilizarea neautorizată a

invenției nu o poate invoca decât titularul brevetului. Reclamantul a renunțat

la aceste drepturi atunci când a cesionat dreptul la eliberarea brevetului și

folosirea exclusivă.

Potrivit dispozițiilor art. 47 din

Legea nr. 64/1991, drepturile decurgând din brevet se pot transmite și pe cale

succesorală, însă transmiterea produce efecte față de terți numai din momentul

publicării în Buletinul Oficial de proprietate Industrială a mențiunii

transmiterii înregistrate la O.S.I.M.;

Reclamantul nu a făcut o astfel de

dovadă în calitate de moștenitor legal al autorului I.

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-recurente.

Pârâta-recurentă a fost înființată prin H.G. nr. 103/2004,

nepreluând de la fosta C.N.L.O. Tg.-Jiu datoriile acumulate pentru perioada 01

ianuarie 2003-31 decembrie 2004; aceste drepturi cât și ulterior trebuiau să

fie achitate de către C.N.L.O.

garanție în condițiile în care acestea nu au negat că au furnizat cupe SIP

pârâtei iar pârâta a folosit aceste cupe în procedeul de producție; în aceste

condiții, nu se puteau folosi decât cupele furnizate.

Din cele două contracte pe care le-a depus la dosar rezultă

că obiectul acestora îl reprezintă furnizarea de produse noi, respectiv cupe

tip SIP și nu reparații sau îmbunătățiri, nefiind vorba despre „utilaje” după

cum reține instanța de apel.

Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate,

Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, în considerarea

argumentelor ce succed:

A. Recursul declarat de reclamantul-apelant I.G.D.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate în

dosarul de apel, instanța a făcut aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.,

dispunând reducerea acestora; soluția a fost justificată pe criteriile avute în

vedere, respectiv complexitatea cauzei, munca avocatului și soluționarea

litigiului la cel de-al doilea termen.

Critica formulată vizează temeinicia soluționării cererii

privind cheltuielile de judecată, respectiv modul de apreciere de către

magistrat, aspect ce nu poate fi cenzurat pe calea recursului.

B. Recursul declarat de pârâta-apelantă S.C. C.E. Craiova

S.A.

confirmat soluția de respingere a cererilor de chemare în garanție, rezultă

modul de interpretare a obiectului contractelor încheiate de pârâte cu

chematele în garanție, care nu mai poate fi reapreciat de instanța de

recurs,neîncadrându-se în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Față de obiectul acestor contracte reținut de instanța de

apel și obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv plata drepturilor

cuvenite din folosirea invenției, s-au înlăturat în mod corect clauzele

aferente din contractele încheiate cu chematele în garanție.

contractul nr. 3333 din 19 mai 1999 prin care s-a cesionat dreptul la

eliberarea brevetului de invenție, fără ca ulterior un asemenea act să fie

încheiat și cu pârâta-recurentă, nu îi înlătură acesteia obligația de plată a

drepturilor cuvenite inventatorului.

După cum a reținut și instanța de apel, acest contract a

fost preluat de către unitățile rezultate din reorganizarea SC P.E.E.T. T. SA

și a C.N.L.O. SA Tg-Jiu, în temeiul H.G. nr. 103/2004.

Potrivit art. 15 din H.G. nr. 103/2004, societățile

comerciale înființate potrivit acestei hotărâri de Guvern - printre care și

pârâta-recurentă, vor prelua toate drepturile și își vor asuma toate

obligațiile aferente societăților reorganizate și ale minelor, carierelor și

exploatărilor miniere divizate din cadrul C.N.L.O. S.A. Tg-Jiu și integrate în

entitățile nou create, subrogându-se în drepturile și obligațiile ce decurg din

raporturile juridice ale acestora cu terții, inclusiv în litigiile în curs.

În speță nu se pune problema încălcării dreptului exclusiv

de a exploata invenția de către titularul de brevet ci de onorarea obligațiilor

acestuia către inventator, urmare încheierii contractului de cesiune.

de recurs, trebuie avut în vedere și faptul că, potrivit situației de fapt

stabilită în cauză, invenția autorului reclamantului este folosită de pârâtele

recurente.

cauză, prin care s-a desființat sentința primei instanțe, s-a reținut că la

dosarul cauzei s-au depus obiecțiuni la raportul de expertiză care se impunea a

fi puse în discuție având în vedere complexitatea cauzei, iar din practicaua

sentinței nu rezultă că instanța le-a pus în discuția contradictorie a părților

și nici că s-ar fi pronunțat asupra acestora.

După cum a reținut și instanța de apel, cu ocazia

rejudecării cauzei s-au pus în discuție aceste obiecțiuni, cu trimitere la

dispozițiile deciziei de casare (fila nr. 81 dosar tribunal), aspect ce face să

nu fie incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Comunicarea acestora către expert s-ar fi putut dispune în

cazul în care ar fi fost încuviințate.

Or, la termenul respectiv (12 noiembrie 2007) s-au respins

atât obiecțiunile cât și solicitarea pârâtelor de a se efectua o nouă expertiză

cu motivarea că experții au răspuns și și-au spus punctul de vedere în ceea ce

privește aspectele invocate ca obiecțiuni, iar o nouă expertiză nu este utilă

și necesară cauzei.

disjungere s-au acordat doar două termene, fără a fi administrate probe noi,

măsura dispusă nu era justificată.

După cum în mod corect a reținut însă instanța de apel, prin

măsura disjungerii nu li s-a produs părților o vătămate care să nu poate fi

înlăturată decât prin anularea actului, față de dispozițiile art. 105 alin. (2)

la care face trimitere art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

privește nejustificarea sumelor acordate reclamantului față de eficiența

economică.

În condițiile în care instanța de apel a reținut că

pârâtele-recurente obțin rezultate economice ca urmare a folosirii invenției

autorului, față de care s-au calculat drepturile cuvenite inventatorului,

critica formulată vizează temeinicia hotărârii, aspect ce nu poate fi cenzurat

în recurs.

C. Recursul declarat de pârâta SC C.E. Turceni SA.

considerentele reținute mai sus la critica aferentă din recursul declarat de

cealaltă pârâtă.

Pe de altă parte, prima instanță, la rejudecarea cauzei, a

respins cererea de efectuare a unei noi expertize, apreciind ca nefiind utilă

și necesară în cauza disjunsă, în raport de cauza invocată de pârâte și de

contractele încheiate de acestea cu chematele în garanție. La soluționarea

cererilor de chemare în garanție s-a avut în vedere și faptul că societățile

chemate au arătat că tipul de cupe executate nu conțin elemente care să se

regăsească în soluțiile revendicate conform brevetului de invenție.

În aceste condiții, vătămarea imputată de către pârâta-recurentă

nu se poate datora în niciun caz măsurii de disjungere ci modului de dispunere

asupra unei probe-acest din urmă aspect nemaiputând fi cenzurat pe calea

recursului, neîncadrându-se în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În ceea ce privește aspectul referitor la netrimiterea cauzei,

după disjungere, pentru repartizarea aleatorie, și pronunțarea astfel a două

hotărâri în dosare separate, urmează a se reține față de aliniatul precedent,

același argument legat de inexistența vătămării care să nu se poată fi

înlăturată decât prin anularea actului, în condițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ.

obiecțiunile formulate la raportul de expertiză nu poate fi cenzurat de

instanța de recurs, ținând de temeinicia hotărârii, aspect care nu se

circumscrie dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

mai sus. Interes în formularea criticii vizând neconvocarea ar avea numai

partea care s-ar considera prejudiciată, în speță chematele în garanție, fiind

un caz de nulitate relativă.

critici, urmează a fi avute în vedere cele arătate mai sus la critica aferentă

din recursul formulat de cealaltă pârâtă.

apreciere a probei de către magistrat, neputând fi încadrată în dispozițiile

art. 304 C. proc. civ.

formulată omisso medio, motiv pentru care nu va fi analizată.

excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, urmează a fi

avute în vedere considerentele asupra criticii aferente din recursul declarat

de cealaltă pârâtă.

Cea de-a doua critică din acest motiv, deși formulată sub

forma unei excepții absolute, vizează încălcarea de către reclamant a

dispozițiilor legale referitoare la transmiterea drepturilor decurgând din

brevet. Critica se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

însă a fost formulată în fața instanței de recurs, omisso medio.

aceleași considerente arătate pentru critica aferentă din recursul declarat de

cealaltă pârâtă.

aceasta vizează reaprecierea probatoriului administrat în cauză, neputând fi

încadrată în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate recursurile

formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 C. proc. civ. și să

dispună în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile

formulate de reclamantul I.G.D., de pârâții SC C.E. Craiova SA și SC C.E.

Turceni S.A. împotriva deciziei nr. 171 din 6 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8

mai 2009.