ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5339/2009

Prin sentința civilă nr. 381 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, s-a dispus după cum urmează: S-au admis excepțiile de litispendență invocate de intimatele S.N.L.O. Tg-Jiu, E.M.C. Berbești, C.E. Craiova, E.M.C. Roșia Peșteană și E.M.C. Mehedinți. S-a respins acțiunea împotriva pârâților S.N.L.O. Tg-Jiu, E.M.C Motru, E.M.C. Roșia Peșteană, E.M.C. Mehedinți, E.M.C. Berbești pentru perioada 01 februarie 2004 - 31 decembrie 2005. S-au constatat achitate drepturile aferente acestei perioade. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele S.N.L.O. Tg-Jiu, E.M.C. Berlești, C.E. Turceni, E.M.C. Jilț și E.M.C. Motru. S-a respins excepția prematurității acțiunii formulată de pârâta S.N.L.O. Tg- Jiu. S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta S.N.L.O. Tg-Jiu și s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de S.C. I.C.M. S.A. Tg-Jiu, respingându-se acțiunea față de această pârâtă. S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâta C.E. Craiova. S-a respins acțiunea față de pârâtele C.E. Rovinari și E.M.C. Pinoasa, întrucât aceste societăți nu au folosit invenția pe perioada 01 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2005. S-a admis acțiunea formulată de reclamantul I.G.D. față de pârâtele C.E. Craiova, E.M.C. Prigoria, C.E. Turceni și E.M.C Jilț. Au fost obligate în solidar pârâtele C.E. Craiova și E.M.C. Prigoria la 1.374,93 lei pe perioada 18 februarie 2004 - 31 decembrie 2005 cu plata dobânzilor legale de la data introducerii acțiunii 13 decembrie 2005 și până la data plății efective. Au fost obligate în solidar pârâtele C.E. Turceni și E.M.C. Jilț la suma 60.243,20 lei pe perioada 01 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2005 cu plata dobânzilor legale de la data introducerii acțiunii 13 decembrie 2005 și până la data plății effective. S-au disjuns cererile de intervenție formulate de intervenientul P.I. cât și cererile de chemare în garanție privind pe SC U. SA Rovinari, U.M.R.I.N.A.R.I., U.R. TG-JIU și G. TG-JIU, acordându-se termen pe data de 03 decembrie 2007. Au fost obligate pârâtele C.E. Craiova, E.M.C. Prigoria, C.E. Turceni și E.M.C. Jilț la 12.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în vedere următoarele motive: Instanța a fost sesizată în urma admiterii apelurilor declarate de reclamantul I.G.D., intervenientul P.C.I. și pârâții S.C. C.E. Turceni S.A., C.E. Craiova, S.N.L.O. Târgu Jiu, E.M.C. Berbești și E.M.C. Roșia Peșteană împotriva sentinței civile nr. 125/Civ/2006 pronunțată de Tribunalul Dolj. Prin decizia nr. 570 din 2 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, s-a desființat sentința civilă menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Gorj. Reclamantul I.G.D. este singurul moștenitor al autorului său I.G., potrivit certificatului de moștenitor nr. 150 din 15 noiembrie 2000 întocmit de Notar Public A.M. Nu se justifică astfel lipsa calității procesuale active invocată de pârâta C.E. Craiova, în sensul că transmiterea dreptului la brevet se face numai începând cu data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a transmiterii înregistrate la O.S.I.M., conform art. 47 din Legea nr. 64/1991. Aceste dispoziții reglementează data de la care încep să curgă efectele față de terți în cazul transmiterii prin cesiune sau prin licență a dreptului la brevet și a drepturilor ce decurg prin brevet ori, în cauză, transmiterea drepturilor s-a făcut prin succesiune legală și nu i se poate impune reclamantului o astfel de procedură. Prin contractul de cesiune nr. 3333 din 19 mai 1999 autorul reclamantului și ceilalți coautori au convenit drepturile care li se cuvin pentru folosirea invenției „cupă pentru excavator”. Față de concluziile raportului de expertiză s-a reținut că invenția nu mai este folosită de anumite pârâte și că eficiența economică a acestei invenții este redusă întrucât doar 60% din invenția respectivă mai este folosită în componența cupei ce face obiectul brevetului de invenție; prin același raport s-au stabilit pârâtele care au folosit invenția în exploatările miniere precum și drepturile care i se cuvin reclamantului. Excepția prematurității acțiunii formulată de pârâta S.N.L.O. este neîntemeiată, întrucât la baza solicitării acestor drepturi bănești se află contractul de cesiune nr. 3333 din 19 mai 1999 încheiat pe o perioadă de 20 de ani. Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele SNL Oltenia, E.M.C. Berbești, E.M.C. Jilț, E.M.C. Motru și C.E. Turceni este neîntemeiată, întrucât au folosit invenția respectivă; cele 29 de excavatoare se află desfășurate pe raza a 12 cariere printre care și aceste pârâte. În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de S.N.L.O.: prin sentința civilă nr. 2254 din 14 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu s-a admis contestația la executare și s-au anulat formele de executare silită din dosarul nr. 108/E/2004, cu motivarea că S.N.L.O. a făcut dovada achitării în termenul convenit cu creditorul prin ordinul de plată nr. 488 din 4 februarie 2004. În aceste condiții solicitarea din cererea reconvențională a primit soluționare, care a intrat în puterea lucrului judecat. Întrucât pârâta S.C.I.C.M. Târgu Jiu nu a folosit brevetul de invenție în discuție, nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Acțiunea nu este întemeiată împotriva pârâtelor C.E. Rovinari și E.M.C. Pinoasa pentru perioada 1 ianuarie 2003 și 31 decembrie 2005, întrucât cele două pârâte nu au folosit invenția respectivă.

Prin sentința civilă nr. 1 din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, în cauza disjunsă, s-a dispus după cum urmează: S-a luat act de renunțarea intervenientului accesoriu P.I. la cererea de intervenție accesorie formulată în interesul pârâților C.E. Turceni, C.E. Rovinari, C.E. Craiova, S.N.L.O. Târgu Jiu, E.M.C. Jilț, E.M.C. Motru, E.M.C. Prigoria, E.M.C. Mehedinți, E.M.C. Berbești, E.M.C. Pinoasa și S.I.C.M. S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de același intervenient împotriva intimatelor S.N.L.O. Târgu Jiu, E.M.C. Motru, și E.M.C. Berbești. S-au respins cererile de chemare în garanție formulată de pârâta S.C. C.E. Turceni S.A. și pârâta E.M.C. Jilț împotriva chematelor în garanție SC U. SA Rovinari prin lichidator SC S. SRL Târgu Jiu și SC U.M.R. SA Rovinari. S-a respins cererea de chemare în garanție formulate de pârâtele S.N.L.O. Târgu Jiu și E.M.C. Roșia împotriva chematelor în garanție SC U.M.R. SA Rovinari, SC U. SA Rovinari și SC G. SRL Târgu Jiu. S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de SC C.E. Craiova SA împotriva SC U.M.R. SA Rovinari, SC U. SA Rovinari și SC G. SRL Târgu Jiu. În motivarea acestei sentințe, s-au reținut următoarele: Cererea de intervenție în interes propriu este nedovedită întrucât pârâtele împotriva cărora cererea a fost formulată nu au folosit invenția brevetată „la cupă de excavator cu rotor”, aceasta fiind folosită la cele 29 excavatoare cu rotor din carierele aparținând E.M.C. Prigoria și E.M.C. Jilț din subordinea C.E. Craiova și, respectiv, C.E. Turceni. Din contractele de furnizare încheiate cu societățile chemate în garanție rezultă că obiectul acestora l-a reprezentat furnizarea unor cupe încărcătoare E 1400 tip SIP și cupe tăietoare E 1400 tip SIP, fără a se menționa că aceste cupe tăietoare și încărcătoare prezintă modificări, conform brevetului de invenție, cu atât mai mult cu cât acest brevet de invenție nu se referă la cupe încărcătoare sau cupe tăietoare, ci la o cupă de excavator cu rotor utilizată în carierele de lignit. Chiar și în cazul în care s-ar fi livrat cupa de excavator cu rotor modificată prin invenția brevetată, niciuna dintre pârâte nu a putut stabili cu certitudine la care din cele 29 de excavatoare s-au folosit aceste cupe cu rotor și care dintre chematele în garanție au livrat cupele respective cu încălcarea clauzelor contractuale. Împotriva ambelor sentințe pronunțate de prima instanță s-au formulat cereri de apel cu privire la care Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a dispus prin decizia nr. 171 din 6 mai 2008, după cum urmează: - Cu privire la sentința civilă nr. 1 din 14 ianuarie 2008: S-a admis apelul declarat de reclamantul I.G.D., schimbându-se în parte sentința în sensul obligării intervenientului P.I. la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamant, cu menținerea restului dispozițiilor acestei sentințe. - Cu privire la sentința civilă nr. 381 din 19 noiembrie 2007 și sentința civilă nr. 1 din 14 ianuarie 2008; S-au respins apelurile declarate de pârâții SC C.E. Turceni S.A. și SC C.E. Craiova SA împotriva ambelor sentințe. S-a luat act că pârâta E.M.C. Roșia a renunțat la judecata apelurilor declarate împotriva ambelor sentințe. Au fost obligați pârâții apelanți SC C.E. Turceni SA și SC C.E. Craiova S.A. și E.C.M. Roșia la 3.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut motivele ce succed. Apelul declarat de reclamant este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 274 C. proc. civ., acela care cade în pretenții în urma promovării unei acțiu ni civile, are obligația de a achita părții adverse toate cheltuielile făcute în desfășurarea procesului. În speță, după pronunțarea sentinței civile 381/2007, procesul a continuat pen tru soluționarea cererilor de intervenție formulate de P.I. (intervenție principală și accesorie) și a cererilor de chemare în garanție. Reclamantul avea calitate procesuală numai în soluționarea cererii de intervenție accesorie promovată de P.I., această cerere fiind formulată ca urmare a promovării acțiunii principale de către reclamant, intervenientul înțelegând să apere interesele pârâtelor. Intervenientul a renunțat la judecata acestei cereri, însă judecarea ei a determinat pe reclamant să angajeze avocat, făcând astfel cheltuieli. Astfel, cel a căzut în pretenții față de reclamant este intervenientul P.I. În ce privește pârâtele și chematele în garanție, acestea nu au nicio obligație procesuală față de reclamant iar continuarea procesului pentru soluționarea acestor cereri nu are legătură cu reclamantul. Între chematul în garanție și reclamant nu se poate stabili un raport procesual sau obligațional direct, ceea ce duce la concluzia că în judecata acestor cereri nici pârâtele, nici chematele în garanție nu pot fi obligate către reclamant la plata cheltuielilor de judecată. După soluționarea acțiunii, cererile de chemare în garanție au devenit veritabile acțiuni, în care reclamantul nu are calitate procesuală. El a continuat să fie citat până la pronunțarea sentinței civile nr. 1/2008 doar pentru cererea de intervenție accesorie, astfel că numai intervenientul poate fi obligat către reclamant la plata cheltuielilor de judecată. Apelurile declarate de cele două pârâte, SC C.E. Craiova SA și SC C.E. Turceni SA sunt nefondate pentru următoarele considerente. Prima instanță a soluționat litigiul cu respectarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., având în vedere dezlegările date problemelor de drept de instanța de apel care a desființat prima sentință. Astfel, prin decizia civilă 570 din 2 mai 2007, Curtea de Apel Craiova a reținut că la dosarul primei instanțe erau depuse obiecțiuni la raportul de expertiză care se impunea a fi puse în discuția părților, însă nu a obligat instanța de trimitere să încuviințeze aceste obiecțiuni și să le înainteze expertului pentru completarea lucrării. În ședința publică de la 12 noiembrie 2007 tribunalul a pus în discuție obiecțiunile formulate de pârâta SC C.E. Turceni SA și cererea reclamantului de completare a raportului de expertiză și a respins obiecțiunile pe considerentul că experții au expus punctul lor de vedere în ce privește aspectele invocate în obiecțiuni. S-a considerat că efectuarea unei noi expertize nu este utilă cauzei și că obiecțiunile constituie aspecte de fond ce urmează a fi dezlegate de instanță. Concluzia care se impune este că instanța de trimitere a respectat indicațiile instanței de apel și că efectuarea unei completări a raportului de expertiză nu era necesară și utilă cauzei. În apel nu s-a solicitat completarea probelor prin motive de apel, în condițiile art. 294 C. proc. civ., iar necesitatea administrării unei expertize nu a rezultat din dezbateri; concluziile expertizelor efectuate în primul ciclu procesual, cu participarea experților asistenți, sunt clare și conforme celorlalte înscrisuri aflate la dosar. Soluția aleasă de instanță de a disjunge soluționarea cererii de intervenție și a cererilor de chemare în garanție nu este una nelegală, ea fiind conformă dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. civ. Textul arătat dă posibilitatea instanței de a disjunge soluționarea cererii de chemare în garanție dacă judecata acesteia ar întârzia judecata cererii principale. Deși instanța a acordat doar două termene după pronunțarea sentinței 381/2007, care, teoretic, nu ar justifica disjungerea, și nu a administrat alte probe, părțile nu au fost afectate în drepturilor lor procesuale prin soluția aleasă. Instanța de fond ar fi avut posibilitatea de a nu pronunța cea de a doua sentință în alt dosar, însă modalitatea aleasă de a pronunța o nouă sentință în același dosar nu este sancționată cu nulitatea expresă; nici cerințele art. 105 alin (2) C. proc. civ. nu sunt întrunite, apelantele nedovedind prin ce li s-a pricinuit o vătămare, care ar putea fi înlăturată doar prin anularea sentinței. Este nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului întrucât acesta este unicul moștenitor al celui care a realizat invenția brevetată și folosită de pârâte. Prin contractul 3333/1999, autorul, împreună cu alte persoane, au transmis către C.N.L.O. dreptul la eliberarea brevetului și folosirea exclusivă a invenției iar potrivit art. 2.5 din contract cesionarul s-a obligat să plătească trimestrial redevențe în baza contractelor încheiate cu subunitățile care aplică invenția. Transmisiunea dreptului la brevet, reglementată de art. 45 și urm. din Legea 64/1991 nu presupune pierderea de către realizatorul invenție a oricăror drepturi derivând din exploatarea acesteia, părțile având posibilitatea de a reglementa prin contract drepturile și obligațiile lor, așa cum a fost situația în speță. Ca urmare, corect tribunalul a reținut că temeiul de drept al promovării acțiu nii îl constituie nu numai Legea nr. 64/1991 ci și art. 969 C. civ., cât timp prin convenția părților unitatea cesionară s-a obligat să plătească redevențe trimestriale. Sunt nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a celor două apelante pârâte, calitatea acestora decurgând din faptul că sunt continuatoarele cesionarei, în temeiul H.G. nr. 103/2004. Contractul inițial a fost încheiat cu C.N.L.O., unitate care s-a divizat în m ai multe subunități, cu personalitate juridică și patrimoniu distinct, printre care și cele două societăți apelante. Acestea au preluat drepturile și obligațiile companiei ce a fost divizată, atât pe cele indicate expres în actul de înființare în protocolul de preluare, cât și pe cele derivând din contracte ce devin opozabile unităților nou înființate. Așa este cazul contractului 3333/1999 care a prevăzut obligația de plată a redevențelor în cazul în care invenția este folosită în unitate. Calitatea procesuală pasivă a pârâtelor decurge din calitatea lor de continuatoare a C.N.L.O. și din faptul că invenția autorului reclamantului este folosită de aceste societăți, așa cum a rezultat din probele administrate. În aceste condiții, nu are relevanță faptul că unitatea care are obligația plății datoriilor fostei C.N.L.O. este, potrivit H.G. nr. 103/2004, SC Î.C.M., deoarece raportul contractual stabilit în anul 1999 se găsește în patrimoniul actualelor societăți ca urmare a activității lor curente, fiind vorba despre o simplă datorie a societății desființate. Raportul de expertiză realizat în primul ciclu procesual a relevat faptul că SC C.E. Craiova, și SC C.E. Turceni au folosit cupa de excavator cu rotor la 29 excavatoare din carierele lor, în perioada ianuarie 2003- decembrie 2005, constatările expertului fiind rezultatul observării la fața locului a mijloacelor fixe. Lucrarea a fost întocmită în prezența a 3 experți asistenți, care nu au exprimat un alt punct de vedere. Potrivit expertizei depuse la filele 335 și următoarele din primul dosar al tribunalului ( experți A.D. , B.G., H.G.), cupele folosite de câteva excavatoare ale societăților apelante nu prezintă modificări față de cupele brevetate de autorul reclamantului, iar orice cupă care are placă portdinte și casete în care se montează dinții este ideea autorului. În carierele respective se folosesc și cupe având șase casete prismatice în loc de șapte, adică la care s-au adus unele modificări invenției, fără acordul autorilor acesteia, astfel de cupe fiind realizate la SC U. SA Rovinari și SC G. SA. Experții au arătat că aceste modificări sunt nesemnificative, păstrându-se din invenția autorului placa portdinte, casetele prismatice și dinții prinși fără șuruburi și piulițe. O astfel de constatare duce la concluzia că societățile pârâte folosesc cupele inventate de autor, o parte din mijloacele fixe având cupele de excavator exact în maniera descrisă în brevetul de invenție, iar alte mijloace folosind un model modificat doar parțial, într-o măsură nesemnificativă, astfel că modelul de bază este cel care determină eficiența economică. Față de concluziile expertizelor, concluzii exprimate în mod unitar de toți experții numiți de instanță sau de părți, rezultă că motivele de apel nu sunt fondate și că în mod corect s-a admis acțiunea față de cele două societăți apelante, care obțin rezultate economice ca urmare a folosirii invenției autorului, fie în forma originală, fie modificată parțial. Cererile de chemare în garanție au fost corect respinse, cât timp contractele încheiate de pârâte cu chematele în garanție se referă la alte tipuri de utilaje iar răspunderea chematelor în garanție, ca executante a unor reparații și îmbunătățiri, se referă la acțiuni în justiție care rezultă din încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală. Ori, prin acțiunea de față nu s-a imputat pârâtelor folosirea cupelor de excavator modificate, adică încălcarea termenilor tehnici ai invenției autorului, ci folosirea acestei invenții și obținerea unui beneficiu economic, fără plata redevențelor către persoana îndreptățită, obligație ce revine unității ce folosește efectiv mijlocul de producție, iar nu celei ce îl repară. Potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanța a micșorat onorariul de avocat plătit de reclamant, considerând că suma de 8 000 lei este nejustificat de mare față de complexitatea pricinii și de munca depusă de avocat, ținând seama și de faptul că litigiul a fost soluționat la al doilea termen în apel. Raportul contractual dintre reclamant și avocatul său nu poate fi opus în orice condiții părților astfel că onorariul achitat va fi redus de instanță la suma de 3000 lei și cade în sarcina pârâtei - apelante să fie achitat. Chiar dacă pârâta-apelantă E.M.C. Roșia a renunțat la judecata apelului, ea urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată alături de celelalte apelante, pentru că promovarea apelului său a determinat pe reclamant să angajeze cheltuieli pentru desfășurarea procesului. Împotriva deciziei de apel au formulat cereri de recurs apelanții. A. Recurs declarat de reclamantul-apelant I.G.D. În mod greșit s-au redus cheltuielile de judecată care i-au fost acordate, în condițiile în care cauza are o mare complexitate, dat fiind numărul de apeluri formulate în cauză și întâmpinările aferente. B. Recurs declarat de pârâta-apelantă S.C. C.E. Craiova S.A. 1. Cererea de chemare în garanție a fost formulată în temeiul art. 60 C. proc. civ. și potrivit art. 9.1. din contractele încheiate cu chematele în garanție. Executanții despăgubesc achizitorul împotriva oricăror reclamații și acțiuni în justiție care rezultă din încălcarea unor drepturi de proprietate intelectuală (brevete, mărci, etc.) 2. Reclamantul a cedat drepturile izvorâte din brevetul de invenție C.N.L. Oltenia, devenită în baza H.G. nr. 103/2004 S.N.L. Oltenia. Între S.N.L. Oltenia și recurentă nu s-a încheiat un contract în baza căruia aceasta din urmă să exploateze invenția și, pe cale de consecință, să plătească redevențe conform contractului încheiat. În urma încheierii contactului de cesiune titularul brevetului de invenție este C.N.L. Oltenia SA iar inventatorul nu mai poate solicita drepturile patrimoniale decurgând din brevet; nu sunt îndeplinite astfel pentru inventator cerințele art. 33 din Legea nr. 64/1991 potrivit cărora titularul brevetului are dreptul exclusiv de a exploata invenția pe toată durata sa. Totodată, nu s-a dovedit în cauză că titularul de brevet ar fi renunțat la drepturile conferite de lege în favoarea inventatorului.

În Protocolul nr. 3387 din 31 mai 2004, încheiat cu ocazia predării de către C.N.L. Oltenia S.A. Tg.Jiu către recurentă a activului și pasivului, în conformitate cu H.G. nr. 103/2004, nu este menționat și contractul pe care compania l-a încheiat cu reclamantul. Clauzele contractuale care îl îndreptățesc pe reclamant să formuleze acțiunea nu îi sunt opozabile, întrucât sunt stabilite fără ca unitatea să fie parte în contract.

În decizia nr. 570 din 2 mai 2007 se menționează că s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză care se impuneau a fi puse în discuție. Nici după ce dosarul a fost trimis spre rejudecare nu s-au pus în discuția părților aceste obiecțiuni, care trebuiau comunicate și expertului.

Procedura de a separa în cadrul judecății cererile de chemare în garanție este inoportună și ilegală. În susținerea criticii s-au invocat clauzele din contactele încheiate cu chematele în garanție, al căror conținut a fost detaliat la prima critică.

Nu sunt de neglijat nici sumele acordate și devenite împovărătoare pentru unități, fără justificare în eficiența economică. C. Recursul declarat de pârâta-apelantă S.C. C.E. Turceni S.A. 1. - În mod nelegal s-au disjuns cererile de intervenție formulate de P.C.I. și cererile de chemare în garanție, din moment ce pentru justa soluționare a cererii reclamantului era necesară prezența în instanță a societăților producătoare de cupe, furnizate și folosite de pârâte în procesul de producție. Vătămarea care le-a fost produsă a rezultat din imposibilitatea de a efectua probe, respectiv respingerea cererii de efectuare a unui nou raport de expertiză care să dovedească susținerile pârâtelor care au chemat în garanție societățile comerciale citate în cauză. După disjungere, trebuia să se dispună trimiterea cauzei pentru repartizarea aleatorie spre un alt complet de judecată, pronunțându-se astfel nelegal două hotărâri în același dosar; instanța de apel ar fi trebuit să pronunțe hotărâri diferite, separate, pentru fiecare apel. Din momentul pronunțării sentinței civile nr. 381 din 19 noiembrie 2007 aceeași instanță nu mai era învestită legal cu soluționarea celorlalte cereri. În aceste condiții, cererea de efectuare a unui nou raport de expertiză era pe deplin justificată, iar trimiterea la raportul de expertiză din cauza principală drept probă în cauza privind cererea de chemare în garanție, nu poate fi legală. 2. Instanța de fond nu putea să soluționeze cauza la primul termen de judecată deoarece, pentru asigurarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, trebuia să înainteze obiecțiunile către experți. 3. La pronunțarea primei sentințe în cauză s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în primul ciclu procesual, la care s-au formulat obiecțiuni (pe care le-a înlăturat din proprie inițiativă); s-a respins cererea de efectuare a unui nou raport de expertiză, fără a observa că acesta este lovit de nulitatea absolută, întrucât la efectuare nu au fost convocate chematele în garanție. 4. Instanța trebuia să se pronunțe asupra cererii de încuviințare a probei cu expertiză tehnică, formulată în apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 381 din 19 noiembrie 2007, în condițiile în care cauza a fost trimisă spre rejudecare iar în decizia primei instanțe de apel s-a reținut că la dosar s-au depus obiecțiuni care nu au fost puse în discuția părților. 5. Instanța a respins cererea de efectuare a unui raport de expertiză, cu motivarea că expertiza nu este utilă și necesară cauzei, subrogându-se astfel unei opinii de specialitate și arătând că modelul de cupă furnizat de pârâte nu este modelul brevetat de autorul reclamantei și că nu s-a făcut dovada în acest sens. Această din urmă apreciere, în condițiile în care s-a respins cererea de efectuare a unei expertize, care era absolută necesară. 6. În mod nelegal s-au acordat drepturi care au fost indexate prin raportul de expertiză și actualizate la data plății, neexistând nicio dovadă că pârâtele ar fi fost puse în întârziere. Mai mult, contractul invocat ca temei al acțiunii nu se referă și la indexarea sumelor de plată.

S-a soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. Potrivit contractului depus la dosar, titularul dreptului exclusiv de a utiliza invenția este fosta C.N.L.O. Tg.-Jiu iar eventuala încălcare a drepturilor prin utilizarea neautorizată a invenției nu o poate invoca decât titularul brevetului. Reclamantul a renunțat la aceste drepturi atunci când a cesionat dreptul la eliberarea brevetului și folosirea exclusivă. Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 64/1991, drepturile decurgând din brevet se pot transmite și pe cale succesorală, însă transmiterea produce efecte față de terți numai din momentul publicării în Buletinul Oficial de proprietate Industrială a mențiunii transmiterii înregistrate la O.S.I.M.; Reclamantul nu a făcut o astfel de dovadă în calitate de moștenitor legal al autorului I.

S-a soluționat în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-recurente. Pârâta-recurentă a fost înființată prin H.G. nr. 103/2004, nepreluând de la fosta C.N.L.O. Tg.-Jiu datoriile acumulate pentru perioada 01 ianuarie 2003-31 decembrie 2004; aceste drepturi cât și ulterior trebuiau să fie achitate de către C.N.L.O.

S-a apreciat în mod greșit situația chematelor în garanție în condițiile în care acestea nu au negat că au furnizat cupe SIP pârâtei iar pârâta a folosit aceste cupe în procedeul de producție; în aceste condiții, nu se puteau folosi decât cupele furnizate. Din cele două contracte pe care le-a depus la dosar rezultă că obiectul acestora îl reprezintă furnizarea de produse noi, respectiv cupe tip SIP și nu reparații sau îmbunătățiri, nefiind vorba despre „utilaje” după cum reține instanța de apel. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, în considerarea argumentelor ce succed: A. Recursul declarat de reclamantul-apelant I.G.D. În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate în dosarul de apel, instanța a făcut aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., dispunând reducerea acestora; soluția a fost justificată pe criteriile avute în vedere, respectiv complexitatea cauzei, munca avocatului și soluționarea litigiului la cel de-al doilea termen. Critica formulată vizează temeinicia soluționării cererii privind cheltuielile de judecată, respectiv modul de apreciere de către magistrat, aspect ce nu poate fi cenzurat pe calea recursului. B. Recursul declarat de pârâta-apelantă S.C. C.E. Craiova S.A. 1. Din considerentele deciziei de apel, prin care s-a confirmat soluția de respingere a cererilor de chemare în garanție, rezultă modul de interpretare a obiectului contractelor încheiate de pârâte cu chematele în garanție, care nu mai poate fi reapreciat de instanța de recurs,neîncadrându-se în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Față de obiectul acestor contracte reținut de instanța de apel și obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv plata drepturilor cuvenite din folosirea invenției, s-au înlăturat în mod corect clauzele aferente din contractele încheiate cu chematele în garanție. 2. Faptul că autorul reclamantului ar fi încheiat cu C.N.L.O. contractul nr. 3333 din 19 mai 1999 prin care s-a cesionat dreptul la eliberarea brevetului de invenție, fără ca ulterior un asemenea act să fie încheiat și cu pârâta-recurentă, nu îi înlătură acesteia obligația de plată a drepturilor cuvenite inventatorului. După cum a reținut și instanța de apel, acest contract a fost preluat de către unitățile rezultate din reorganizarea SC P.E.E.T. T. SA și a C.N.L.O. SA Tg-Jiu, în temeiul H.G. nr. 103/2004. Potrivit art. 15 din H.G. nr. 103/2004, societățile comerciale înființate potrivit acestei hotărâri de Guvern - printre care și pârâta-recurentă, vor prelua toate drepturile și își vor asuma toate obligațiile aferente societăților reorganizate și ale minelor, carierelor și exploatărilor miniere divizate din cadrul C.N.L.O. S.A. Tg-Jiu și integrate în entitățile nou create, subrogându-se în drepturile și obligațiile ce decurg din raporturile juridice ale acestora cu terții, inclusiv în litigiile în curs. În speță nu se pune problema încălcării dreptului exclusiv de a exploata invenția de către titularul de brevet ci de onorarea obligațiilor acestuia către inventator, urmare încheierii contractului de cesiune. 3. Pe lângă cele reținute referitor la cea de-a doua critică de recurs, trebuie avut în vedere și faptul că, potrivit situației de fapt stabilită în cauză, invenția autorului reclamantului este folosită de pârâtele recurente. 4. Prin decizia civilă nr. 570 din 2 mai 2007 pronunțată în cauză, prin care s-a desființat sentința primei instanțe, s-a reținut că la dosarul cauzei s-au depus obiecțiuni la raportul de expertiză care se impunea a fi puse în discuție având în vedere complexitatea cauzei, iar din practicaua sentinței nu rezultă că instanța le-a pus în discuția contradictorie a părților și nici că s-ar fi pronunțat asupra acestora. După cum a reținut și instanța de apel, cu ocazia rejudecării cauzei s-au pus în discuție aceste obiecțiuni, cu trimitere la dispozițiile deciziei de casare (fila nr. 81 dosar tribunal), aspect ce face să nu fie incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Comunicarea acestora către expert s-ar fi putut dispune în cazul în care ar fi fost încuviințate. Or, la termenul respectiv (12 noiembrie 2007) s-au respins atât obiecțiunile cât și solicitarea pârâtelor de a se efectua o nouă expertiză cu motivarea că experții au răspuns și și-au spus punctul de vedere în ceea ce privește aspectele invocate ca obiecțiuni, iar o nouă expertiză nu este utilă și necesară cauzei. 5. Instanța de apel a reținut că în condițiile în care după disjungere s-au acordat doar două termene, fără a fi administrate probe noi, măsura dispusă nu era justificată. După cum în mod corect a reținut însă instanța de apel, prin măsura disjungerii nu li s-a produs părților o vătămate care să nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, față de dispozițiile art. 105 alin. (2) la care face trimitere art. 304 pct. 5 C. proc. civ. 6. Ultima critică prezintă interes juridic numai în ceea ce privește nejustificarea sumelor acordate reclamantului față de eficiența economică. În condițiile în care instanța de apel a reținut că pârâtele-recurente obțin rezultate economice ca urmare a folosirii invenției autorului, față de care s-au calculat drepturile cuvenite inventatorului, critica formulată vizează temeinicia hotărârii, aspect ce nu poate fi cenzurat în recurs. C. Recursul declarat de pârâta SC C.E. Turceni SA. 1. Cu privire la prima critică urmează a fi avute în vedere considerentele reținute mai sus la critica aferentă din recursul declarat de cealaltă pârâtă. Pe de altă parte, prima instanță, la rejudecarea cauzei, a respins cererea de efectuare a unei noi expertize, apreciind ca nefiind utilă și necesară în cauza disjunsă, în raport de cauza invocată de pârâte și de contractele încheiate de acestea cu chematele în garanție. La soluționarea cererilor de chemare în garanție s-a avut în vedere și faptul că societățile chemate au arătat că tipul de cupe executate nu conțin elemente care să se regăsească în soluțiile revendicate conform brevetului de invenție. În aceste condiții, vătămarea imputată de către pârâta-recurentă nu se poate datora în niciun caz măsurii de disjungere ci modului de dispunere asupra unei probe-acest din urmă aspect nemaiputând fi cenzurat pe calea recursului, neîncadrându-se în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. În ceea ce privește aspectul referitor la netrimiterea cauzei, după disjungere, pentru repartizarea aleatorie, și pronunțarea astfel a două hotărâri în dosare separate, urmează a se reține față de aliniatul precedent, același argument legat de inexistența vătămării care să nu se poată fi înlăturată decât prin anularea actului, în condițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. 2. Modul de apreciere al instanței cu privire la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză nu poate fi cenzurat de instanța de recurs, ținând de temeinicia hotărârii, aspect care nu se circumscrie dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. 3. Cu privire la obiecțiunile formulate s-au făcut referiri mai sus. Interes în formularea criticii vizând neconvocarea ar avea numai partea care s-ar considera prejudiciată, în speță chematele în garanție, fiind un caz de nulitate relativă. 4. Cu privire la aspectele invocate în cadrul acestei critici, urmează a fi avute în vedere cele arătate mai sus la critica aferentă din recursul formulat de cealaltă pârâtă. 5. Critica formulată vizează temeinicia hotărârii, modul de apreciere a probei de către magistrat, neputând fi încadrată în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. 6. Această critică nu a constituit motiv de apel, fiind formulată omisso medio, motiv pentru care nu va fi analizată. 7. Cu privire la primul aspect invocat în susținerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, urmează a fi avute în vedere considerentele asupra criticii aferente din recursul declarat de cealaltă pârâtă. Cea de-a doua critică din acest motiv, deși formulată sub forma unei excepții absolute, vizează încălcarea de către reclamant a dispozițiilor legale referitoare la transmiterea drepturilor decurgând din brevet. Critica se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă a fost formulată în fața instanței de recurs, omisso medio. 8. Și cu privire la această critică urmează a se reține aceleași considerente arătate pentru critica aferentă din recursul declarat de cealaltă pârâtă. 9. Și cu privire la ultima critică de recurs se constată că aceasta vizează reaprecierea probatoriului administrat în cauză, neputând fi încadrată în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate recursurile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 C. proc. civ. și să dispună în consecință.