ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2151/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2151/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Judecata în primă instanță

Prin sentința civilă nr. 3 din 6

ianuarie 2008 Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis acțiunea formulată de

reclamantul P.C.I.. împotriva pârâtelor E.M.C. Roșia, E.M. Mehedinți, S.N.L.

Oltenia S.A.; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâte,

față de U.M.R. S.A. Rovinari și SC G. SRL; le-a obligat în solidar pe pârâtele

S.N.L.O. și E.M.C. Roșia la 64.072 lei, cu dobânda legală aferentă către

reclamant, reprezentând drepturi autor pentru perioada 01 ianuarie -31

decembrie 2006, sumă actualizată la 30 octombrie 2007, ce va fi actualizată la

data plății; le-a obligat în solidar pe pârâtele S.N.L.O. și E.M. Mehedinți la

10.576 lei, cu dobânda legală aferentă către reclamant, reprezentând drepturi

autor pentru perioada 01 ianuarie -31 decembrie 2006, sumă actualizată la 30

octombrie 2007, ce va fi actualizată la data plății; le-a obligat în solidar pe

pârâte la plata sumei de 16.200 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut următoarele:

Reclamantul P.I. este coautor al

invenției „Cupă pentru excavator cu rotor”, împreună cu numiții I.G. și S.N.

Cei trei inventatori au cesionat

dreptul la obținerea brevetului de invenție și la folosirea exclusivă a

invenției către C.N.L.O. prin contractul nr. 3333/1999.

Invenția a fost brevetată la O.S.I.M. cu nr. 116822 B 1, hotărârea de acordare a brevetului fiind publicată la data de 29

iunie 2001.

Prin contractul de concesiune

încheiat între coautori și fosta C.N.L.O. Tg-Jiu, în prezent S.N.L.O. s-au stabilit

și modalitățile de plată a drepturilor cuvenite inventatorilor, redevențele

trebuind achitate trimestrial; reclamantul urma să primească cota de 15% din

eficiența economică obținută prin folosirea invenției.

Conform concluziilor raportului de

expertiză, subunitățile S.N.L.O. S.A. Tg-Jiu, respectiv pârâtele E.M.C. Roșia

și E.M. Mehedinți sunt beneficiarele folosinței invenției „Cupă de excavator cu

rotor” și au folosit-o în perioada din litigiu 01 ianuarie 2006-31 decembrie 2006.

Prin această folosire s-a obținut

eficiență economică, astfel după cum se regăsește în situațiile prezentate de

către pârâtă experților, eficiența constând în diferența de posturi, ca urmare

a aplicării invenției, în raport cu soluția originală pentru obținerea unei

mase miniere identice.

Expertul tehnic în specialitatea

mine-geologie a analizat, în funcție de actele existente la cele două pârâte,

economiile obținute de acestea pe perioada în litigiu ca urmarea utilizării

invenției, rezultând trei surse, respectiv diferența de cheltuieli la cupe în

varianta S.I.P. (consumul efectiv), față de varianta originală (consumul

normat), diferența de cheltuieli la dinți între cele două variante și

eliminarea costurilor la șuruburi și piulițe care se foloseau pentru fixarea

dinților pe cupele originale.

Susținerile pârâtelor în sensul că

în cursul anului 2006 nu au mai folosit invenția la care coautor este și

reclamantul este contrazisă de concluziile raportului de expertiză și de

răspunsul la obiecțiunile formulate de E.M.C. Roșia și S.N.L.O. S.A. Tg-Jiu,

din care rezultă că s-au efectuat verificări ale documentelor, dar și

verificări în teren, împreună cu specialiștii în domeniu ai pârâtelor.

S-a stabilit de comun acord că

respectiva invenție s-a folosit la un număr de 10 excavatoare E.R.C. 1400, sens

în care s-a și încheiat procesul-verbal din 31 octombrie 2007, la sediul

S.N.L.O., în care este specificat tipul cupei folosite - S.I.P., din

fotografiile efectuate rezultând clar numărul brevetului de invenție folosit,

care coincide cu numărul brevetului de invenție pe care reclamantul își

întemeiază acțiunea.

Aceleași constatări au fost

efectuate și în privința pârâtei E.M. Mehedinți, care, la rândul său, a folosit

respectiva invenție la excavatoarele pe care le folosește și care sunt în număr

de trei.

Față de această stare de fapt

reținută, tribunalul a respins cererea de chemare în garanție a societăților

U.M.R. S.A. Rovinari și SC G. SRL, deoarece raporturile juridice sunt strict

stabilite între părțile ce au calitate de cedent și cesionar, iar faptul că

cele două pârâte E.M.C. Roșia și E.M. Mehedinți au folosit invenția

reclamantului este dovedit, acestea din urmă având obligația plății

redevențelor către reclamant, și nu societățile chemate în garanție.

În drept, tribunalul și-a întemeiat

hotărârea pe dispozițiile art. 32, art. 34, art. 39 și următoarele din Legea

nr. 64/1991, modificată și completată prin Legea nr. 203/2002.

Judecata în apel

Prin decizia civilă nr. 129 din 14

aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a admis apelurile declarate de pârâtele E.M. Mehedinți, S.N.L.O.

Tg.Jiu și E.M.C. Roșia împotriva sentinței; a schimbat în parte sentința; a

redus suma de plată la care a fost obligată pârâta S.N.L.O., în solidar cu

pârâta E.M.C. Roșia la 32.036 lei, iar suma la care a fost obligată pârâta

S.N.L.O. în solidar cu pârâta E.M. Mehedinți la suma de 5.289 lei; a menținut

restul dispozițiilor sentinței.

La pronunțarea acestei decizii,

Curtea a avut în vedere următoarele considerente:

Pârâtele folosesc invenția și obțin

foloase materiale, dar în timp au modificat unele elemente tehnice ale cupelor,

pentru a asigura acestora o mai bună utilizare și o mai mare eficiență.

Aceste modificări au făcut ca

invenția să fie păstrată, dar în numai în proporție de 50 %.

În baza art. 32 și urm. Legea nr. 64/1991,

utilizatorii invenției au obligația să plătească inventatorului drepturile de

autor stipulate prin contractul de utilizare.

Prin contractul de concesiune nr.

3333/1999 încheiat între S.N.L.O. și reclamant, împreună cu alți doi coautori,

s-a transmis dreptul de folosire a invenției denumită „Cupă de excavator cu

rotor”.

Probatoriul efectuat în apel face

dovada că apelantele pârâte folosesc această invenție, dar că au modificat

caracteristicile tehnice, așa încât utilizarea efectiva a inovațiilor autorilor

îi beneficiază, dar în proporție de 50 %.

Calculul acestor sume a fost făcut

prin expertiza efectuată anterior și nu a fost contestat de către pârâte; nu

s-a formulat nicio critică coerentă și efectivă legată ce calculul acestor

sume.

Se impune în consecință admiterea

apelurilor și reducerea sumelor deja stabilite și pe care pârâtele au fost

obligate să le achite reclamantului în cota de ½.

Judecata în recurs

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs atât reclamantul P.C.I., cât și pârâta E.M.C. Roșia:

cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând în

motivarea acesteia următoarele:

1.1. Și în alte procese anterioare,

care au vizat perioada 2003-2005 pârâtele au susținut permanent că nu folosesc

cupa de excavator care face obiectul brevetului de invenție și s-a demonstrat,

pe bază de expertize, nerealitatea acestei susțineri.

Or, prin motivele de apel depuse în

acest dosar, pârâta recunoștea că cupele folosite în anul 2006 sunt aceleași cu

cele folosite în perioada 2003-2005, ceea ce făcea inutilă efectuarea unei noi

expertize tehnice la instanță de apel, deoarece se stabilise cu autoritate de

lucru judecat că pârâta a folosit anterior anului 2006 cupa SIP, iar instanța

de apel nu a răspuns apărărilor formulate de reclamant prin întâmpinare, ceea

ce atrage, în opinia sa, incidența art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și echivalează

cu necercetarea fondului.

1.2. Cu privire la faptul că E.M.C. Roșia

și E.M. Mehedinți, au în dotare cupe SIP și nu alt model de cupe opera

autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. 1201 C. civ., deoarece prin

sentințele civile nr. 38/2005 și nr. 536/2006 ale Tribunalului Gorj, ambele

rămase definitive, s-a constatat că cupele folosite de către pârâte sunt cupe

SIP, și nu alte modele de cupe ori cupe SIP modificate.

Acest motiv de recurs intră sub

incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța făcând o greșită aplicare a

legii.

1.3. Expertul și ulterior Curtea de

Apel Craiova n-au remarcat că eventualele modificări constatate la cupele SIP

întrunesc elementele infracțiunii de contrafacere prevăzută de art. 58 din

Legea nr. 64/1991, republicată și modificată, astfel că societăților pârâte nu

le putea profita apărarea întemeiată pe propria culpă, aceea de a fi modificat

obiectul unei invenții ce a fost brevetată.

Contrafacere există, conform

doctrinei și practicii, când este înlocuit un element al invenției cu un

element diferit (dinți cu unghi de așchiere de aproximativ 30 grd.), ori de

câte ori acesta îndeplinește aceeași funcție (tăierea materialului excavat) și

conduce la un rezultat asemănător ( deprinderea materialului excavat din

frontul de lucru).

Întrucât asigură aceeași funcție, în

scopul obținerii aceluiași rezultat, el este echivalentul elementului brevetat,

chiar dacă reprezintă o perfecționare a acestuia.

Contrafacerea se apreciază după

asemănări și nu după deosebiri".

În speță, experta P.D.D. confirmă

contrafacerea când afirmă că în ansamblu se păstrează configurația cupei din

brevetul de invenție.

Exceptând dinții utilizați - cu

unghi de așchiere de aproximativ 30 grd.-, cupele corespund întrutotul

brevetului de invenție analizat, adică între cupele observate pe utilaje în

luna martie 2009 și cele conforme brevetului există o singură deosebire.

Prin neaplicarea de către instanța

de apel a prevederilor art. 58 din Legea nr. 64/1991, hotărârea pe care a

pronunțat-o este lipsită de temei legal, motiv de recurs prevăzut de 304 pct. 9

C. proc. civ.

În plus, instanța nu i-a dat

posibilitatea să ia cunoștință de răspunsul la obiecțiuni și să solicite, după

caz, o nouă expertiză.

Recurentul solicită în principal,

admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași curți de apel , iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea

deciziei și respingerea apelului declarat de pârâtă ca nefondat.

decizia în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând

următoarele:

2.1. Instanța de apel a menținut dispoziția din

sentință în sensul indexării sumei de 32.036 lei la data de 30 octombrie 2007,

față de care se încalcă clauza din contractul nr. 1/2002, care reprezintă legea

părților, clauză conform căreia sumele acordate cu titlu de drepturi de autor

se acordă neindexate, deci neactualizate; în cauza de față aceste sume au fost

actualizate cu coeficientul de inflație, fapt contrar prevederilor art. 969 C.

civ.

Deși recurenta E.M.C. Roșia, atât în

motivarea apelului, dar și la dezbateri a solicitat în mod expres refacerea

calculului eficienței economice, adică recalcularea drepturilor bănești în

conformitate constatările din raportul de expertiză efectuat în faza de apel

instanța de apel nu a dat curs solicitării, menținând calculul economic din

dosarul fond care reflectă o situație cu totul eronată.

Refacerea calculului de eficiență

economică în faza de apel era deosebit de importantă pentru a se determina eficiența

economică.

În continuare, recurenta redă în

detaliu, dar incoerent și nesistematizat, toate nemulțumirile legate de modul

în care s-a determinat eficiența economică, cu referire concretă la calcule

matematice, măsurători, numărul de cupe, masa minieră excavată, configurația

dinților cupei de excavator etc.

Mare parte din nemulțumiri vizează

expertiza efectuată în fața tribunalului.

În legătură cu raportul de expertiză

întocmit în faza de apel, recurenta susține că din acesta rezultă fără echivoc

următoarele:

Cupele utilizate nu sunt identice cu

cele ce fac obiectul invenției.

Folosind respectivele cupe

modificate se ajunge implicit la o masă minieră diferită, mai mare față de cea

realizată cu cupele care fac obiectul brevetului de invenție.

Totodată, realizarea constructivă a

acestor cupe în uzinele specializate conduce la costuri diferite, mai mici, de

la faza de proiectare și până la realizarea produsului.

În considerarea celor de mai sus,

dacă instanța de apel încuviința refacerea calculului de eficiență economică,

trebuia să acorde suma de 9018,72 lei determinată la data de 31 decembrie 2006,

conform unui algoritm de calcul pe care-l recurenta îl redă în continuare.

2.2. Instanța de apel prin

menținerea cheltuielilor de judecată acordate la fond, a încălcat prevederile art.

275 C. proc. civ. referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată.

2.3. Raportat la valoarea cauzei

instanța de apel trebuia să facă aplicațiunea prevederilor art. 274 alin. (3)

C. proc. civ., în sensul micșorării onorariului avocatului.

Instanța de judecată, avea

abilitatea de a cenzura cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite în

sarcina părții care a pierdut procesul pe baza criteriilor descrise de

legiuitor, fără ca prin aceasta să intervină în raportul juridic decurgând din

contractul de asistență juridică și fără ca un asemenea efect să se producă,

fie și indirect, câtă vreme instanța de judecată trebuie să vegheze la

menținerea echilibrului procesual și la asigurarea garanțiilor pentru părți a

desfășurării unui proces echitabil.

În speță, valoarea pricinii și munca

depusă de avocat nu justifică cuantumul onorariului avocatului, fapt pentru

care solicită Înaltei Curți să facă aplicațiunea prevederilor art. 274 alin. (3)

C. proc. civ., în sensul micșorării acestuia.

Analizând recursurile declarate în

cauză, Înalta Curte constată următoarele:

fondat și va fi admis în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu consecința

modificării deciziei și respingerii apelurilor declarate de pârâte. Prevederile

art. 304 pct. 7 nu sunt incidente în cauză.

Astfel, nu se poate reține că,

neprimind apărările din întâmpinare ale reclamantului, curtea de apel nu ar fi

cercetat fondul cauzei.

Instanța de apel s-a pronunțat

asupra apelului declarat de pârâte, găsind întemeiate parte din motivele

invocate, iar decizia cuprinde considerentele, care nu sunt nici contradictorii

și nici străine de natura pricinii.

Pentru a schimba în parte hotărârea

primei instanțe, conform art. 296 C. proc. civ., curtea de apel a dat eficiență

concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit în calea de atac, pe

care, așa cum rezultă din considerentele deciziei și le-a însușit în întregime.

Pe baza acestui raport, coroborat cu

celelalte probe administrate în cauză, curtea de apel a reținut, ca situație de

fapt, că pârâtele chemate în judecată utilizează invenția al cărei autor este

reclamantul și obțin în acest mod foloase materiale.

Cum în baza contractului de

concesiune nr. 3333/1999 încheiat între S.N.L. Oltenia și reclamant, alături de

alți doi coautori, s-a convenit plata de drepturi bănești în schimbul dreptului

de folosire al invenției, pârâtele datorează plata acestor drepturi, astfel cum

au fost calculate prin expertizele întocmite în cauză.

La sumele calculate, curtea de apel

a aplicat o reducere de 50% pe considerentul că, deși folosesc invenția,

pârâtele au modificat anumite caracteristici tehnice, motiv pentru care

utilizarea efectivă a invenției îi profită doar în proporție de 50%.

Acest raționament al curții de apel

nu are suport legal și contravine chiar concluziilor raportului de expertiză pe

care și l-a însușit.

Astfel, în cazul în care într-un

litigiu se pretinde plata de drepturi bănești cuvenite ca urmare a aplicării

invenției, ceea ce trebuie lămurit este dacă cel chemat în judecată utilizează

sau nu invenția, astfel cum a fost brevetată.

În funcție de probele administrate

se poate ajunge la concluzia că invenția este utilizată - și aceasta chiar dacă

se aduc anumite modificări care nu alterează obiectul protecției - sau,

dimpotrivă, se poate ajunge la concluzia că modificările sunt atât de

substanțiale încât este utilizat un alt produs ori procedeu decât cel pentru

care s-a obținut protecția.

Cu alte cuvinte, concluzia potrivit

căreia un anumit procent din invenție este utilizat este exclusă.

În concluziile inițiale ale raportului

acesta a arătat că se păstrează revendicarea 2 din brevetul de invenție RO

116822 B1.

A adăugat însă, că, datorită

utilizării unor dinți diferiți, cu o configurație diferită de cei din brevet,

nu se respectă unghiul de așchiere de 0-5 grade, de unde rezultă că 50% din

invenție este păstrată așa cum este definită de brevet.

Răspunzând obiecțiunilor formulate

de reclamant, expertul a precizat ulterior că a ajuns la concluzia utilizării

parțiale a invenției, pornind de la faptul că aceasta are două revendicări

majore. Or, în cauză, s-a constatat că numai cea de-a doua revendicare este

respectată în spiritul celor enunțate în brevet.

În ceea ce privește revendicarea 1,

aceasta cuprinde 5 elemente de noutate care fac diferența între cupa brevetată

și cele existente în stadiul tehnicii, elemente care numai însumate determină

un unghi de așchiere de 0-5 grade, prevăzut explicit în brevetul de invenție.

Pentru a se putea considera că

pârâta nu utilizează invenția astfel cum a fost brevetată nu era suficient să

se constate că pârâta a modificat un anumit element, deoarece, potrivit

doctrinei echivalențelor, transpusă în art. 32 alin. (6) al Legii nr. 64/1991,

invenția este protejată în esența sa, iar pentru aceasta se iau în considerare

elementele echivalente celor specificate în revendicări.

Dacă elementul sau caracteristica

înlocuite conduc la schimbarea sensului acțiunii invenției sau a scopului

esențial al acesteia sau dacă noua soluție propune un mijloc mai bun prin care

să se atingă același scop atunci echivalența nu se verifică.

În speță, pârâtele au susținut că,

prin modificările operate la cupele de excavator utilizate în producție, se

obține un rezultat superior, adică o suprafață excavată mai mare cu un cost mai

redus.

Or, acest lucru nu a fost confirmat de către expert, iar

simpla modificare a unui element din cele cinci care alcătuiesc una din cele

două revendicări ale invenției nu implică în mod necesar saltul calitativ către

o nouă invenție.

Nu s-a demonstrat că modificarea

operată determină o altă funcție sau un rezultat diferit decât cele preconizat

prin invenție, și anume, că prin modificările structurale se obține un unghi de

excavare diferit, care reprezintă un nou pas inventiv față de stadiul tehnicii.

În ceea ce privește susținerea

potrivit căreia, aducând modificări cupelor pârâtele au săvârșit o

contrafacere, pe care instanța a omis să o constatate, aceasta nu poate fi

analizată ca motiv de recurs.

Față de limitele învestirii

instanței și în absența unei cereri reconvenționale având ca obiect constatarea

și, eventual, sancționarea contrafacerii, nici curtea de apel și nici

tribunalul nu se puteau pronunța pe acest aspect, așa cum pretinde recurentul.

Cum între aceleași părți s-au mai

purtat litigii cu același obiect, în care s-a constatat utilizarea cupelor de

excavator în alte perioade de timp - anii 2003-2005 - pentru a nu se încălca

puterea de lucru judecat a constărilor făcute prin hotărâri judecătorești

anterioare și dispozițiile art. 1201 C. civ., mai trebuia să se dovedească și

împrejurarea că eventualele modificări au fost aduse cupelor în perioada anului

2006, or acest aspect a fost ignorat complet de către curtea de apel.

Față de cele arătate, reducerea

drepturilor cuvenite reclamantului cu 50% este lipsită de suport legal,

situație care atrage admiterea recursului în baza art. 312 și art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., modificarea deciziei și respingerea apelului declarat de pârâtă ca

nefondat.

declarat de pârâtă împotriva deciziei, Înalta Curte constată următoarele:

2.1. Deși invocă dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., formulează o serie de critici referitoare la modul de

calcul al drepturilor bănești realizat de experții numiți în cauză.

Aceleași critici au fost formulate

în apel, iar curtea le-a înlăturat cu motivarea că, în legătură cu expertiza

efectuată în primă instanță, pârâtele nu au formulat obiecțiuni pe aspectul

calculului și nici nu au avansat vreo critică coerentă și efectivă legată de

calculul acestor sume.

În atare situație, pârâta avea

obligația să arate în ce constă nelegalitatea deciziei curții de apel, și să

indice în acest sens în care din cazurile de modificare ori casare din cele

prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., se încadrează criticile din

recurs.

Fără a proceda astfel, pârâta se

limitează a reitera toate nemulțumirile legate de modul de clacul, care vizează

operațiunile efectuate de expert, concluzionând că se impunea completarea

probatoriului cu o nouă expertiză tehnică-contabilă sau măcar obligarea

experților să soluționeze obiecțiunile la raportul de expertiză.

Pârâta nesocotește astfel caracterul

de cale extraordinară de atac pe care actualul Cod de procedură civilă îl

conferă recursului, solicitând Înaltei Curți să reevalueze probele administrate

sau să sancționeze instanța de apel pentru neadministrarea unei a treia

expertize de specialitate.

Cum administrarea și interpretarea

probelor și stabilirea situației de fapt pe baza acestora reprezintă atributul

instanțelor de fond, Înalta Curte nu poate proceda la verificarea solicitată de

recurentă.

2.2. Având în vedere că recursul

reclamantului va fi admis, cu consecința menținerii în întregime a sentinței

sub aspectul despăgubirilor, o diminuare a cheltuielilor de judecată acordate reclamantului

în primă instanță, solicitată de recurenta-pârâtă, nu mai are temei, nefiind

aplicabile prevederile art. 276 C. proc. civ.

2.3. În apel nu s-au solicitat și nu

s-au acordat cheltuieli de judecată.

În atare situație, critica potrivit

căreia în mod greșit curtea de apel nu a redus onorariul avocatului care l-a

apărat pe reclamant, în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ., nu are legătură

cu decizia recurată.

Nici dacă recurenta se referă, de

fapt, la onorariul de avocat acordat în primă instanță critica nu poate fi

analizată, deoarece în recurs nu se poate ataca omisso medio sentința

tribunalului, obiect al recursului constituindu-l, potrivit art. 299 C. proc.

civ., decizia din apel.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte urmează să constate că recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei

este nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., să-l respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul P.C.I.

împotriva deciziei nr. 129 din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică, în tot, decizia recurată

în sensul că:

Respinge ca nefondate apelurile

declarate de pârâtele E.M. Mehedinți, S.N.L.O. și E.M.C. Roșia împotriva

sentinței civile nr. 3 din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția

civilă.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta E.M.C. Roșia împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie

2010.