ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3568/2011

Asupra cauzei de față, se constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, la data de 23 iulie 2010, sub nr. 6375/1/2010, petenții

P.C.I. și S.N., în contradictoriu cu intimații I.G.D., SC Complexul Energetic R.

și Exploatarea Minieră R., au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile

nr. 3942 din 22 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, în Dosar nr. 15628/95/2008, solicitând anularea

acesteia, pe temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, s-a învederat

că revizuenții și intimatul I.G. sunt autorii invenției „Cupă de excavator cu rotor”

pentru care s-a emis brevetul de invenție din 29 iunie 2001 - CNLO, Tg. Jiu.

Pentru obținerea drepturilor lor patrimoniale

decurgând din exploatarea invenției, I.G., în calitate de reclamant și revizuenții,

în calitate de intervenienți în nume propriu, s-au judecat în contradictoriu cu

SC Complexul Energetic R. SA și Exploatarea Minieră R., iar prin sentința civilă

nr. 156 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, în

Dosar nr. 570/95/2008, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 47 din 16

februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova și irevocabilă prin decizia

civilă nr. 3927 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care

s-a constatat că sunt îndreptățiți să primească drepturilor de inventatori de la

societățile pârâte, acestea fiind obligate să le achite drepturile corespunzătoare

anului 2007.

Pentru anul 2008 au formulat ulterior o altă cerere

de chemare în judecată cu aceeași distribuție procesuală a părților (reclamant,

intervenienți și pârâte), însă, prin sentința civilă nr. 91 din 13 aprilie 2009

a Tribunalului Gorj pronunțată în Dosarul nr. 15628/95/2008, rămasă definitivă prin

decizia civilă nr. 218 din 31 august 2009 a Curții de Apel Craiova și irevocabilă

prin decizia civilă nr. 3942 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a constatat că nu sunt îndreptățiți

să primească drepturile de inventatori de la societățile pârâte, motiv pentru care,

acțiunea lor a fost respinsă ca neîntemeiată.

Revizuenții susțin că decizia civilă nr. 3942

din 22 iunie 2010 a Înaltei Curți este potrivnică sentinței civile nr. 156 din

16 septembrie 2008, definitivă și irevocabilă pronunțată în Dosar nr. 570/95/2008

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, motiv

pentru care se solicită admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei

3942 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curți.

Cererea de revizuire este neîntemeiată, potrivit

celor ce urmează.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut

de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite

prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci acela al respectării principiului

autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea

acestuia.

Pentru a se statua asupra admisibilității unei

cereri de revizuire în această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite

următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar

dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, să fie vorba despre hotărâri pronunțate

în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză), hotărârile

respective să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese sau dosare

diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru

judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Dintre aceste cerințe, două sunt de interes pentru

speța dedusă judecății: cea referitoare la identitatea de părți, obiect și cauză,

precum și cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu al excepției puterii

de lucru judecat, celelalte două fiind în mod evident întrunite: hotărâri definitive,

chiar irevocabile, pronunțate în dosare diferite.

În ce privește condiția identității de părți,

obiect și cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire (evitarea contradicțiilor

dintre hotărârile judecătorești), aceasta este o cerință care valorifică doar efectul

negativ al autorității de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiași judecăți,

în condițiile identității de elemente reglementate de art. 1201 C. civ.

Se constată însă, că între cele două cereri tripla

identitate nu se verifică, întrucât pretențiile concrete deduse judecății în cele

două dosare sunt diferite, primul dintre ele privind drepturile solicitate și cuvenite

inventatorilor pentru anul 2007, în timp ce în dosarul ulterior, aceiași inventatori,

au solicitat de la aceleași pârâte, acordarea drepturilor pentru exploatarea invenției

în anul 2008.

Totodată, și cauza cererii de chemare în judecată

(causa debendi) este diferită, întrucât situația de fapt calificată juridic s-a

schimbat: între timp, în cauza ulterioară, a fost exhibată decăderea titularului

de brevet din drepturile conferite de acest titlu de protecție a dreptului de proprietate

industrială, ca urmare a neachitării taxelor anuale de menținere în vigoare a brevetului,

conform art. 43 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, motiv pentru care, cererea reclamantului

și a intervenienților a fost găsită ca neîntemeiată, apreciindu-se că drepturile

acestora sunt limitate la perioada de valabilitate a brevetului.

Date fiind cele anterior arătate, reiese că nici

efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al hotărârii judecătorești anterioare

nu este încălcat, de vreme ce situația de fapt nu a rămas neschimbată pentru cele

două perioade în discuție (anul 2007 și anul 2008), întrucât există deopotrivă încălcare

a autorității de lucru judecat nu doar atunci când vin în contradicție dispozitivele

hotărârilor judecătorești, dar și atunci când contradicția operează între considerentele

acestora, în sensul de a se nega sau dimpotrivă, de a se afirma ceea ce s-a negat

anterior, asupra unei chestiuni litigioase ce a făcut obiect al dezbaterilor și

al verificării jurisdicționale, autoritatea de lucru judecat având și o funcție

pozitivă care impune judecății ulterioare respectarea unei chestiuni litigioase

tranșate deja printr-o hotărâre anterioară, înzestrată cu autoritate de lucru judecat.

Se apreciază că, dată fiind neîndeplinirea cerinței

triplei identități, nu mai este necesară verificarea invocării și analizării de

către instanță a autorității de lucru judecat în cea de-a doua pricină.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte,

în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ., va respinge ca nefondată cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată

de revizuenții P.C.I. și S.N., împotriva deciziei civile nr. 3942 din 22 iunie 2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie

2011.