ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3929/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 356 din 25 octombrie 2007 Tribunalul Gorj a respins cererea reclamantului S.N. în contradictoriu cu pârâtele Complexul Energetic Craiova SA și Sucursala Minieră Prigoria, reținând că reclamantul nu mai are calitatea de inventator și nu mai poate solicita plata drepturilor patrimoniale întemeiate pe brevetul de invenție. Sentința a fost desființată prin Decizia civilă nr. 147 din 09 aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova, iar cauza a fost trimisă primei instanțe spre rejudecare. Prin sentința civilă 29 din 12 februarie 2009 Tribunalul Gorj a admis acțiunea, a obligat pârâtele la plata sumei de 9602 RON cu dobânda aferentă de la data introducerii acțiunii și până la data plății, reprezentând drepturi de autor pentru perioada 03 septembrie 2004 - 31 decembrie 2005. De asemenea, a obligat pârâtele la cheltuieli de judecată în sumă de 1500 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada calității procesuale active raportat la brevetul de invenție și contractul de cesiune, cât și dovada cuantumului drepturilor bănești cuvenite, având în vedere raportul de expertiză efectuat într-o altă cauză care se referea la aceeași perioadă de timp și la același brevet de invenție față de beneficiile obținute din exploatare la aceeași unitate. În același timp, instanța de fond a apreciat că se impune acordarea cheltuielilor de judecată, însă a făcut aplicarea disp. 274 alin. (3) C. proc. civ. și a dispus diminuarea onorariului de la 5500 RON la 1500 RON, apreciind că acesta este nepotrivit de mare față de suma acordată, complexitatea cauzei, volumul de muncă, dificultatea și noutatea litigiului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâtul Complexul Energetic Craiova SA. Apelantul-reclamant a criticat sentința pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., în sensul diminuării onorariului de avocat fără a se ține seama de durata și natura procesului, de problemele de drept invocate în cursul judecății. Pârâtul a criticat sentința pentru greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive față de faptul că nu s-a făcut dovada existenței vreunei convenții între părți raportat la obiectul invenției și că prin protocolul de predare încheiat cu ocazia reorganizării nu s-a predat și contractul de cesiune. Mai mult, situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită cu privire la nefolosirea de către apelantul-pârât a cupelor brevetate.

Prin Decizia nr. 178 din 2 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate apelurile. Cu privire la apelul reclamantului a reținut că instanța de fond a apreciat în mod corect că onorariul este prea mare, raportat la valoarea obiectului litigiului și complexitatea cauzei, iar faptul că procesul a avut o durată mai mare nu are relevanță, eventualele cheltuieli putând fi solicitate într-o altă formă decât onorariul de avocat. Cât privește apelul pârâtului, curtea a reținut că prin H.G. nr. 103/2004 s-a înființat SC Complexul Energetic Craiova SA, în competența căreia a intrat Cariera Ruget-Seciuri, societate care a preluat toate drepturile și obligațiile subunităților din fosta componență a CNLO Târgu Jiu, astfel încât apelanta are calitate procesuală pasivă.

De asemenea, instanța de apel a reținut că reclamantul a făcut dovada că este coautor al invenției "Cupă cu excavator cu rotor" conform brevetului de invenție, precum și dovada încheierii contractului de cesiune, prin care coautorii au transmis dreptul de eliberare a brevetului către cesionară pe toată perioada de valabilitate, părțile stabilind și modalitatea de plată a drepturilor inventatorilor. A apreciat că faptul că brevetul de invenție a fost decăzut prin neplata taxelor legale nu afectează drepturile inventatorilor, obligația de plată revenind titularului de brevet, iar opozabilitatea față de terți operează de la data publicării în M. Of. A reținut că apelanta a utilizat în perioada 18 februarie 2004 - 31 decembrie 2005 obiectul invenției și a realizat eficiență economică, fiind obligată prin Sentința civilă nr. 278/2006 la plata drepturilor cuvenite celorlalți doi coautori ai invenției.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs atât reclamantul S.N., cât și pârâtul Complexul Energetic Craiova SA - Sucursala Minieră Prigoria. Reclamantul a criticat decizia recurată, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ. A susținut că prin reducerea cheltuielilor de judecată instanța de apel a acordat pârâtelor ceea ce nu au cerut, că nu a analizat primele două motive de apel, motivând sumar numai motivul de apel și că a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive străine de natura pricinii. A susținut, de asemenea, că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și ale art. 274 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., deși trebuiau aplicate disp. art. 30 din Legea nr. 51/1995 și ale art. 94 - 95 din Statutul profesiei de avocat. Pârâtul Complexul Energetic Craiova SA - Sucursala Minieră Prigoria a criticat decizia instanței de apel sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., susținând că nu a încheiat nicio convenție cu autorii invenției, că prin protocolul încheiat în temeiul H.G. nr. 103/2004 nu a fost predat contractul de cesiune pe care autorii invenției l-au încheiat cu CNL Oltenia, astfel încât acest contract nu le este opozabil, iar instanța de fond și-a încălcat rolul activ deoarece s-a pronunțat în baza unor probe administrate în altă cauză și care nu au fost puse în discuția părților.

A susținut că nu folosește cupele brevetate de reclamant și că acest fapt a fost probat cu raportul de expertiză extrajudiciară în domeniul tehnologiei construcției de mașini. Analizând recursurile în limitele criticilor invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele ce succed: Cât privește recursul reclamantului, Înalta Curte reține că motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., de extra petita, constând în aceea că instanța a dispus reducerea onorariului de avocat în absența unei cereri făcute de partea adversă, urmează a fi respins ca nefondat. Dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. dau posibilitatea judecătorului să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Aplicarea acestei dispoziții legale nu este condiționată de formularea unei solicitări de către parte, judecătorul putând proceda în acest sens atunci când, analizând cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, constată disproporții vădite între cuantumul onorariului de avocat și prestația efectivă a avocatului, ori valoarea litigiului. Obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu poate fi caracterizată drept capăt de cerere distinct, în funcție de care să se aprecieze respectarea limitelor principiului disponibilității, ci o consecință a căderii în pretenții, prevăzută de lege. Ca atare, nu se poate reține că instanța ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut. Critica referitoare la nemotivarea hotărârii în raport de primele motive de apel, care nu ar fi fost analizate și de existența unor motive străine de natura pricinii, încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., nu poate fi primită. Motivele de apel invocate de reclamant, prin care se critică hotărârea instanței de fond cu privire la reducerea onorariului de avocat, au fost analizate de instanța de apel, care a răspuns printr-un considerent comun, astfel încât nu se poate reține că decizia recurată nu este motivată. De asemenea, nu se poate reține nici că decizia curții de apel ar cuprinde motive străine de natura pricinii. Pentru a fi contradictorie, este necesar ca hotărârea atacată să cuprindă argumente care să justifice altă soluție decât cea pronunțată în cauză, ceea ce nu este cazul în speță. Reclamantul a înțeles să critice Decizia civilă nr. 178 din 2 iunie 2009 și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 274 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., deși în cauză trebuiau aplicate disp. art. 30 din Legea nr. 51/1995, 94 și 95 din Statutul profesiei de avocat și a nerespectării prevederilor art. 132 alin. (2) din același act normativ. Înalta Curte observă că art. 94 și 95 din Statutul profesiei de avocat privesc activitatea de mediere desfășurată de avocat, astfel încât nu sunt aplicabile cauzei de față. Art. 30 din Legea nr. 51/1995 reglementează dreptul avocatului la onorariu și acoperirea cheltuielilor pentru activitatea profesională desfășurată, iar art. 132 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede că onorariile vor fi stabilite în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului. Aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. nu încalcă dispozițiile mai sus menționate. Modalitatea de stabilire a onorariului reglementată de legile profesiei de avocat vizează relațiile contractuale dintre avocat și client, acest contract nefiind opozabil părții adverse. Mai mult, existența acestor dispoziții legale nu poate înlătura posibilitatea judecătorului de a aprecia asupra cuantumului cheltuielilor de judecată în funcție de criteriile legale. Instanța de apel a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ. referitoare la valoarea pricinii și la munca îndeplinită de avocat, în acest din urmă criteriu fiind cuprinsă implicit și durata procesului ca element al volumului și complexității muncii avocatului.

Cât privește recursul pârâtului Complexul Energetic Craiova SA - Sucursala Minieră Prigoria, Înalta Curte constată că este nefondat. Prima critică vizează greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, față de împrejurarea că această societate s-a înființat în 2004 și nu a încheiat niciun contract de cesiune cu autorii invenției. Analizând actele dosarului se constată că între recurenta-pârâtă și Compania Națională a Lignitului Oltenia SA s-a încheiat la 31 mai 2004 un protocol, prin care se prevedea preluarea de către Complexul Energetic Craiova SA a elementelor de activ și pasiv aferente carierei Ruget-Seciuri.

Anterior, la 19 mai 1999, Compania Națională a Lignitului Oltenia SA a încheiat contractul de cesiune nr. 3333 cu 3 salariați ai săi, printre care și reclamantul, privind transmiterea dreptului la eliberarea brevetului de invenție cu titlul "Cupă pentru excavator cu cupe", contractul fiind valabil pe toată durata de valabilitate a brevetului și prevăzând obligația de a plăti trimestrial redevențe autorilor, repartizate conform contribuției inventive, pe baza contractelor tip anexa 5 la Regulamentul CNLO. Calitatea de inventator a reclamantului, necontestată, de altfel, de recurentul-pârât, rezultă și din brevetul de invenție nr. aaa, unde acesta figurează în această calitate alături de I.G. și P.I.

Preluarea elementelor de activ și pasiv de la fosta CNLO înseamnă și preluarea contractelor încheiate de transmițător, inclusiv în domeniul dreptului de autor, ceea ce creează în sarcina recurentei-pârâte obligația de plată a redevențelor către autorii invenției. Aceasta nu poate reprezenta o încălcare a principiului relativității efectelor contractului instituit de art. 973 C. civ., față de calitatea de succesor în drepturi și obligații dobândită de recurentul-pârât prin protocolul din 31 mai 2004. Calitatea procesuală pasivă a fost constatată și prin Sentința nr. 278 din 12 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 397/2006, prin care pârâta a fost obligată la plata drepturilor de autor derivate din același contract de cesiune către ceilalți doi coautori ai invenției.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Complexului Energetic Craiova. Nici critica privind neexercitarea de către instanța de fond a rolului activ ca urmare a faptului că s-a pronunțat pe probe administrate în altă cauză și nu a pus în discuția părților administrarea acestora, încălcând dreptul la apărare al pârâtului, nu poate fi primită. Pe de o parte, proba a fost pusă în dezbaterea părților în ședința publică din 12 februarie 2009, la solicitarea apărătorului reclamantului. Lipsa pârâtului la acel termen, în condițiile în care procedura era legal îndeplinită, nu poate justifica concluzia încălcării dreptului la apărare.

Pe de altă parte, deși această expertiză a fost efectuată într-un alt dosar, ea privea drepturile de autor solicitate de ceilalți doi coautori ai aceleiași invenții. În mod corect instanța a reținut ca probă acest raport, constatând că este util soluționării cauzei de față, pentru că se referă la aceeași perioadă și este fundamentat pe același temei de fapt, respectiv pe același contract de cesiune în baza căruia au fost stabilite drepturile coautorilor I.G. și P.I.

Acest fapt este precizat expres și în cererea de reducere a câtimii pretențiilor formulată de reclamant la 17 noiembrie 2008. Existența Sentinței civile nr. 278/2006 a Tribunalului Gorj, intrată în puterea lucrului judecat și în care recurenta-pârâtă a figurat ca parte, prin care s-a stabilit că invenția s-a folosit în procesul de producție al pârâtei în perioada 18 februarie 2004 - 31 decembrie 2005, realizându-se o eficiență economică de 438.034 RON și că tuturor inventatorilor le-a revenit 20% din această eficiență, respectiv 87.607 RON, constituie o prezumție legală absolută în raport de prevederile art. 1200 pct. 4 și 1202 C. civ. Cum reclamantul nu a solicitat drepturi mai mari decât ceilalți doi coautori, în mod corect s-a apreciat că nu se impune administrarea unei noi probe cu expertiză.

De altfel, recurentul-pârât nu critică cuantumul drepturilor stabilite prin această expertiză, mărginindu-se să arate că ea a fost dispusă într-o altă cauză. Solicitarea de admitere din acest punct de vedere a recursului și casarea deciziei recurate cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond în vederea efectuării unei noi expertize apare ca pur formală, în absența unor critici pertinente, punctuale, referitoare la modul de calcul al eficienței economice realizate, în funcție de care se stabilesc drepturile cuvenite inventatorilor. Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul S.N. și de pârâtul Complexul Energetic Craiova SA - Sucursala Minieră Prigoria împotriva Deciziei nr. 178 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2010. Procesat de GGC - NN