ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3929/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3929/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată

următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 356 din 25 octombrie

2007 Tribunalul Gorj a respins cererea reclamantului S.N. în contradictoriu cu

pârâtele Complexul Energetic Craiova SA și Sucursala Minieră Prigoria, reținând

că reclamantul nu mai are calitatea de inventator și nu mai poate solicita

plata drepturilor patrimoniale întemeiate pe brevetul de invenție. Sentința a

fost desființată prin Decizia civilă nr. 147 din 09 aprilie 2008 a Curții de

Apel Craiova, iar cauza a fost trimisă primei instanțe spre rejudecare. Prin

sentința civilă 29 din 12 februarie 2009 Tribunalul Gorj a admis acțiunea, a

obligat pârâtele la plata sumei de 9602 RON cu dobânda aferentă de la data

introducerii acțiunii și până la data plății, reprezentând drepturi de autor pentru

perioada 03 septembrie 2004 - 31 decembrie 2005. De asemenea, a obligat

pârâtele la cheltuieli de judecată în sumă de 1500 RON.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada

calității procesuale active raportat la brevetul de invenție și contractul de

cesiune, cât și dovada cuantumului drepturilor bănești cuvenite, având în

vedere raportul de expertiză efectuat într-o altă cauză care se referea la

aceeași perioadă de timp și la același brevet de invenție față de beneficiile

obținute din exploatare la aceeași unitate. În același timp, instanța de fond a

apreciat că se impune acordarea cheltuielilor de judecată, însă a făcut

aplicarea disp. 274 alin. (3) C. proc. civ. și a dispus diminuarea onorariului

de la 5500 RON la 1500 RON, apreciind că acesta este nepotrivit de mare față de

suma acordată, complexitatea cauzei, volumul de muncă, dificultatea și noutatea

litigiului.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâtul Complexul Energetic

Craiova SA.

Apelantul-reclamant a

criticat sentința pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ., în sensul diminuării onorariului de avocat fără a se ține seama de durata

și natura procesului, de problemele de drept invocate în cursul judecății.

Pârâtul a criticat

sentința pentru greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale

pasive față de faptul că nu s-a făcut dovada existenței vreunei convenții între

părți raportat la obiectul invenției și că prin protocolul de predare încheiat

cu ocazia reorganizării nu s-a predat și contractul de cesiune. Mai mult,

situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită cu privire la nefolosirea de

către apelantul-pârât a cupelor brevetate.

Prin Decizia nr. 178

din 2 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate apelurile.

Cu privire la apelul

reclamantului a reținut că instanța de fond a apreciat în mod corect că

onorariul este prea mare, raportat la valoarea obiectului litigiului și

complexitatea cauzei, iar faptul că procesul a avut o durată mai mare nu are

relevanță, eventualele cheltuieli putând fi solicitate într-o altă formă decât

onorariul de avocat.

Cât privește apelul

pârâtului, curtea a reținut că prin H.G. nr. 103/2004 s-a înființat SC

Complexul Energetic Craiova SA, în competența căreia a intrat Cariera

Ruget-Seciuri, societate care a preluat toate drepturile și obligațiile

subunităților din fosta componență a CNLO Târgu Jiu, astfel încât apelanta are

calitate procesuală pasivă. De asemenea, instanța de apel a reținut că

reclamantul a făcut dovada că este coautor al invenției "Cupă cu excavator

cu rotor" conform brevetului de invenție, precum și dovada încheierii

contractului de cesiune, prin care coautorii au transmis dreptul de eliberare a

brevetului către cesionară pe toată perioada de valabilitate, părțile stabilind

și modalitatea de plată a drepturilor inventatorilor. A apreciat că faptul că

brevetul de invenție a fost decăzut prin neplata taxelor legale nu afectează

drepturile inventatorilor, obligația de plată revenind titularului de brevet,

iar opozabilitatea față de terți operează de la data publicării în M. Of. A

reținut că apelanta a utilizat în perioada 18 februarie 2004 - 31 decembrie

2005 obiectul invenției și a realizat eficiență economică, fiind obligată prin

Sentința civilă nr. 278/2006 la plata drepturilor cuvenite celorlalți doi

coautori ai invenției.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs atât reclamantul S.N., cât și

pârâtul Complexul Energetic Craiova SA - Sucursala Minieră Prigoria.

Reclamantul a

criticat decizia recurată, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304

pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ. A susținut că prin reducerea cheltuielilor de

judecată instanța de apel a acordat pârâtelor ceea ce nu au cerut, că nu a

analizat primele două motive de apel, motivând sumar numai motivul de apel și

că a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive străine de natura pricinii. A

susținut, de asemenea, că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și ale art.

274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., deși trebuiau aplicate disp. art. 30 din

Legea nr. 51/1995 și ale art. 94 - 95 din Statutul profesiei de avocat.

Pârâtul Complexul

Energetic Craiova SA - Sucursala Minieră Prigoria a criticat decizia instanței

de apel sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C.

proc. civ., susținând că nu a încheiat nicio convenție cu autorii invenției, că

prin protocolul încheiat în temeiul H.G. nr. 103/2004 nu a fost predat

contractul de cesiune pe care autorii invenției l-au încheiat cu CNL Oltenia,

astfel încât acest contract nu le este opozabil, iar instanța de fond și-a

încălcat rolul activ deoarece s-a pronunțat în baza unor probe administrate în

altă cauză și care nu au fost puse în discuția părților. A susținut că nu

folosește cupele brevetate de reclamant și că acest fapt a fost probat cu

raportul de expertiză extrajudiciară în domeniul tehnologiei construcției de

mașini.

Analizând recursurile

în limitele criticilor invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt

nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele ce succed:

Cât privește recursul

reclamantului, Înalta Curte reține că motivul de modificare prevăzut de art.

304 pct. 6 C. proc. civ., de extra petita, constând în aceea că instanța a

dispus reducerea onorariului de avocat în absența unei cereri făcute de partea

adversă, urmează a fi respins ca nefondat.

Dispozițiile art. 274

alin. (3) C. proc. civ. dau posibilitatea judecătorului să micșoreze onorariile

avocaților, ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mari față

de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Aplicarea acestei

dispoziții legale nu este condiționată de formularea unei solicitări de către

parte, judecătorul putând proceda în acest sens atunci când, analizând cererea

de obligare la plata cheltuielilor de judecată, constată disproporții vădite

între cuantumul onorariului de avocat și prestația efectivă a avocatului, ori

valoarea litigiului.

Obligarea la plata

cheltuielilor de judecată nu poate fi caracterizată drept capăt de cerere

distinct, în funcție de care să se aprecieze respectarea limitelor principiului

disponibilității, ci o consecință a căderii în pretenții, prevăzută de lege.

Ca atare, nu se poate

reține că instanța ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut.

Critica referitoare

la nemotivarea hotărârii în raport de primele motive de apel, care nu ar fi

fost analizate și de existența unor motive străine de natura pricinii,

încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primită.

Motivele de apel

invocate de reclamant, prin care se critică hotărârea instanței de fond cu

privire la reducerea onorariului de avocat, au fost analizate de instanța de

apel, care a răspuns printr-un considerent comun, astfel încât nu se poate

reține că decizia recurată nu este motivată.

De asemenea, nu se

poate reține nici că decizia curții de apel ar cuprinde motive străine de

natura pricinii. Pentru a fi contradictorie, este necesar ca hotărârea atacată

să cuprindă argumente care să justifice altă soluție decât cea pronunțată în

cauză, ceea ce nu este cazul în speță.

Reclamantul a înțeles

să critice Decizia civilă nr. 178 din 2 iunie 2009 și sub aspectul greșitei

aplicări a dispozițiilor art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., deși în cauză

trebuiau aplicate disp. art. 30 din Legea nr. 51/1995, 94 și 95 din Statutul

profesiei de avocat și a nerespectării prevederilor art. 132 alin. (2) din

același act normativ.

Înalta Curte observă

că art. 94 și 95 din Statutul profesiei de avocat privesc activitatea de

mediere desfășurată de avocat, astfel încât nu sunt aplicabile cauzei de față.

Art. 30 din Legea nr.

51/1995 reglementează dreptul avocatului la onorariu și acoperirea

cheltuielilor pentru activitatea profesională desfășurată, iar art. 132 alin.

(2) din Statutul profesiei de avocat prevede că onorariile vor fi stabilite în

raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului.

Aplicarea

dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. nu încalcă dispozițiile mai sus

menționate. Modalitatea de stabilire a onorariului reglementată de legile

profesiei de avocat vizează relațiile contractuale dintre avocat și client,

acest contract nefiind opozabil părții adverse. Mai mult, existența acestor

dispoziții legale nu poate înlătura posibilitatea judecătorului de a aprecia

asupra cuantumului cheltuielilor de judecată în funcție de criteriile legale.

Instanța de apel a

avut în vedere criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

referitoare la valoarea pricinii și la munca îndeplinită de avocat, în acest

din urmă criteriu fiind cuprinsă implicit și durata procesului ca element al

volumului și complexității muncii avocatului.

Cât privește recursul

pârâtului Complexul Energetic Craiova SA - Sucursala Minieră Prigoria, Înalta

Curte constată că este nefondat.

Prima critică vizează

greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, față de

împrejurarea că această societate s-a înființat în 2004 și nu a încheiat niciun

contract de cesiune cu autorii invenției.

Analizând actele

dosarului se constată că între recurenta-pârâtă și Compania Națională a

Lignitului Oltenia SA s-a încheiat la 31 mai 2004 un protocol, prin care se

prevedea preluarea de către Complexul Energetic Craiova SA a elementelor de

activ și pasiv aferente carierei Ruget-Seciuri. Anterior, la 19 mai 1999,

Compania Națională a Lignitului Oltenia SA a încheiat contractul de cesiune nr.

3333 cu 3 salariați ai săi, printre care și reclamantul, privind transmiterea

dreptului la eliberarea brevetului de invenție cu titlul "Cupă pentru

excavator cu cupe", contractul fiind valabil pe toată durata de

valabilitate a brevetului și prevăzând obligația de a plăti trimestrial

redevențe autorilor, repartizate conform contribuției inventive, pe baza

contractelor tip anexa 5 la Regulamentul CNLO.

Calitatea de

inventator a reclamantului, necontestată, de altfel, de recurentul-pârât,

rezultă și din brevetul de invenție nr. aaa, unde acesta figurează în această

calitate alături de I.G. și P.I.

Preluarea elementelor

de activ și pasiv de la fosta CNLO înseamnă și preluarea contractelor încheiate

de transmițător, inclusiv în domeniul dreptului de autor, ceea ce creează în

sarcina recurentei-pârâte obligația de plată a redevențelor către autorii

invenției. Aceasta nu poate reprezenta o încălcare a principiului relativității

efectelor contractului instituit de art. 973 C. civ., față de calitatea de

succesor în drepturi și obligații dobândită de recurentul-pârât prin protocolul

din 31 mai 2004. Calitatea procesuală pasivă a fost constatată și prin Sentința

nr. 278 din 12 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr.

397/2006, prin care pârâta a fost obligată la plata drepturilor de autor

derivate din același contract de cesiune către ceilalți doi coautori ai

invenției. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod corect a

fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Complexului

Energetic Craiova.

Nici critica privind

neexercitarea de către instanța de fond a rolului activ ca urmare a faptului că

s-a pronunțat pe probe administrate în altă cauză și nu a pus în discuția

părților administrarea acestora, încălcând dreptul la apărare al pârâtului, nu

poate fi primită.

Pe de o parte, proba

a fost pusă în dezbaterea părților în ședința publică din 12 februarie 2009, la

solicitarea apărătorului reclamantului. Lipsa pârâtului la acel termen, în

condițiile în care procedura era legal îndeplinită, nu poate justifica

concluzia încălcării dreptului la apărare.

Pe de altă parte,

deși această expertiză a fost efectuată într-un alt dosar, ea privea drepturile

de autor solicitate de ceilalți doi coautori ai aceleiași invenții. În mod

corect instanța a reținut ca probă acest raport, constatând că este util

soluționării cauzei de față, pentru că se referă la aceeași perioadă și este

fundamentat pe același temei de fapt, respectiv pe același contract de cesiune

în baza căruia au fost stabilite drepturile coautorilor I.G. și P.I.

Acest fapt este

precizat expres și în cererea de reducere a câtimii pretențiilor formulată de reclamant

la 17 noiembrie 2008.

Existența Sentinței

civile nr. 278/2006 a Tribunalului Gorj, intrată în puterea lucrului judecat și

în care recurenta-pârâtă a figurat ca parte, prin care s-a stabilit că invenția

s-a folosit în procesul de producție al pârâtei în perioada 18 februarie 2004 -

31 decembrie 2005, realizându-se o eficiență economică de 438.034 RON și că

tuturor inventatorilor le-a revenit 20% din această eficiență, respectiv 87.607

RON, constituie o prezumție legală absolută în raport de prevederile art. 1200

pct. 4 și 1202 C. civ. Cum reclamantul nu a solicitat drepturi mai mari decât

ceilalți doi coautori, în mod corect s-a apreciat că nu se impune administrarea

unei noi probe cu expertiză.

De altfel,

recurentul-pârât nu critică cuantumul drepturilor stabilite prin această

expertiză, mărginindu-se să arate că ea a fost dispusă într-o altă cauză.

Solicitarea de admitere din acest punct de vedere a recursului și casarea

deciziei recurate cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond în vederea efectuării

unei noi expertize apare ca pur formală, în absența unor critici pertinente,

punctuale, referitoare la modul de calcul al eficienței economice realizate, în

funcție de care se stabilesc drepturile cuvenite inventatorilor.

Pentru aceste

considerente, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ambele recursuri, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a

hotărârilor pronunțate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamantul S.N. și de pârâtul Complexul Energetic

Craiova SA - Sucursala Minieră Prigoria împotriva Deciziei nr. 178 din 2 iunie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 iunie 2010.

Procesat

de GGC - NN