ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4233/2010

Asupra cauzei civile de față, Prin acțiunea înregistrată la 3 septembrie 2007 reclamantul Ș.N. a chemat în judecată pe pârâta SC C.E. SA Turceni solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta la plata drepturilor de autor în suma de 184.337,81 lei, cu dobânda legală aferentă de la data introducerii acțiunii până la data plății, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă 205 din 29 octombrie 2008 a Tribunalului Gorj s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C.E.T. SA și s-a admis excepția prescripției invocată de pârâtă pentru perioada 1 ianuarie 2003-3 septembrie 2003. S-a admis în parte acțiunea, cu precizarea ulterioară, împotriva pârâtei SC C.E.T.

SA, fiind obligată pârâta la 90.084 lei drepturi de autor aferente perioadei 3 septembrie 2004-31 decembrie 2005 ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la 1 septembrie 2008 până la data plătii efective. S-au respins cererea privind acordarea dobânzilor legale și cererile de chemare în garanție formulate împotriva SC U.R. SA Tg. Jiu, prin lichidator judiciar SC S. SRL, SC I. SA, SC U. SA Rovinari prin lichidatori judiciar SC S. SRL Tg-Jiu, SC U.M.R. SA Rovinari. Pârâta a fost obligată la 10.606,8 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 206 din 2 iulie 2009 a admis apelul declarat de reclamantul Ș.N.

împotriva sentinței civile nr. 205 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosar nr. 946/95/2008, în contradictoriu cu pârâta apelantă SC C.E.T. SA și chemații în garanție SC U.R. SA Tg. Jiu prin lichidator judiciar SC S. SRL Tg. Jiu, SC I.R.U.M. SA, SC U.M.R. SA Rovinari, SC U. SA Rovinari, prin lichidator judiciar SC S. SRL, reclamantului. A schimbat în parte sentința civilă nr. 205 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosar nr. 946/95/2008, în sensul că a obligat pârâta SC C.E.T. SA către reclamant și la plata sumelor reprezentând dobânda legală calculată la debitul de 90.084 lei, începând cu data introducerii acțiunii, 3 septembrie 2007, și până la achitarea efectivă a debitului.

A fost obligată pârâta către reclamant și la 17.606 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu expert. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței. S-a respins apelul declarat de pârâta SC C.E.T. S.A împotriva aceleiași sentințe. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a avut în vedere următoarele considerente: Din concluziile expertizei realizate în apel, susținute cu adresele emise de pârâtă, a rezultat că în perioada 3 septembrie 2004 - 31 decembrie 2005, în carierele de lignit Jilț Nord și Jilț Sud, aflate în administrai pârâtei, au funcționat excavatoare cu rotor, acestea din urmă nemaifiind folosite în prezent. La aceste excavatoare s-au utilizat cupe cu rotor brevetate prin brevetul de invenție din 2001, invenție al cărei coautor este reclamantul.

Dovada folosirii cupelor este dată de contractele din 17 februarie 2005 și din 13 iunie 2005. Expertul a arătat că pe parcursul exploatării societățile producătoare au adus unele îmbunătățiri tehnologice și constructive legate de geometria, poziționarea dinților pe suprafața cuțitului, dar ideea de bază a invenției nu a suferit nicio modificare, modificările nefiind de natură să creeze o personalitate distinctă a produsului, o dovadă în plus fiind și faptul că nu a fost brevetată o nouă invenție în materia respectivă. Luând ca punct de pornire analiza efectuată de C.N.L.O. în C.T.E. și Consiliul de Administrație, expertul a concluzionat că obiectul invenției a adus unității pârâte eficiență economică, ceilalți coautori ai invenției încasând drepturile bănești cuvenite.

Instanța a constatat că argumentele aduse de expertul numit în apel pentru susținerea punctului său de vedere concordă cu concluziile expertului tehnic numit la prima instanță, concluziile ambelor lucrări fiind în sensul că în perioada de referință la unități din subordinea pârâtei s-au folosit cupe de excavator care prezintă caracteristicile tehnice ce au făcut obiectul invenției reclamantului. Unele utilaje au folosit cupe la care s-au adus modificări la unghiul de poziționare a dinților, dar acestea nu constituie o nouă invenție și nu califică structural ideea de bază, astfel că eficiența economică este determinată de utilajul inventat de reclamant. S-a apreciat că în mod corect Tribunalul Gorj a constatat că unitatea pârâtă nu a efectuat plata drepturilor de autor pentru reclamant ca urmare a folosirii invenției al cărei coautor este, această unitate fiind succesorul în drepturi al C.N.L.O.

Tg.Jiu, Compania Națională fiind desființată în baza H.G. nr. 103 din 29 ianuarie 2004, iar în baza dispozițiilor art. 1 alin. (1) din actul normativ s-a înființat SC C.E.R. SA, alături de SC C.E.T. SA și SC C.E.C. SA prin organizarea SC P.E.E.T.T. SA și a C.N.L.O. SA Tg.Jiu. De asemenea, dispozițiile art. 15 alin. (1) și (2) din același act normativ arată că societățile comerciale nou înființate vor prelua toate drepturile și-și vor asuma toate obligațiile aferente societăților comerciale care au dispărut ca efect al organizării, precum și ale minelor, carierelor și exploatărilor miniere divizate în cadrul C.N.L.O. SA Tg.Jiu și integrate în entitățile nou create, care se subrogă în drepturile și obligațiile ce decurg din raporturile juridice ale acestora cu terții, inclusiv în litigiile în curs.

Pârâta s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile autoarei sale, preluând astfel și obligațiile decurgând din contractul de cesiune din 19 mai 1999, încheiat între C.N.L.O. SA Tg.Jiu și autorii invenției „Cupa pentru excavator cu cupe" (I.G., P.I. și Ș.N.). Cele două rapoarte de expertiză tehnică întocmite în cauza de față au stabilit că invenția brevetată de către reclamant a fost folosită în cadrul procesului de producție de către E.M. Jilț, subunitate ce face parte din cadrul pârâtei SC C.E.T. SA. Prin sentința civilă 557 din 11 octombrie 2006 a Tribunalului Gorj, irevocabilă potrivit Deciziei 1984 din 25 martie 2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 4681/95/2006 s-a stabilit că pârâta datorează coautorului P.I.

suma de 14 337,81 lei pentru folosirea invenției în perioada 1 ianuarie 2003-31 decembrie 2005. Cum hotărârile judecătorești se bucură de autoritate de lucru judecat, care nu poate fi ignorată nici chiar în procesul dintre alte părți, instanța trebuie sa aibă în vedere și concluziile hotărârilor ce privesc persoanele aflate în aceeași situație cu reclamantul. Sunt nefondate și criticile privind soluționarea cererilor de chemare garanție, deoarece prima instanță a reținut corect că unitățile cu care pârâta are încheiate contracte de furnizare nu folosesc efectiv invenția și nu obțin eficiență economică din exploatarea acesteia, ci produc utilaje folosite în procesul producție de pârâtă. Toate aceste argumente duc la concluzia că apelul pârâtei se impune a fi respins, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică sub aspectul obligării pârâtei la plata debitului.

Sunt întemeiate criticile aduse de reclamant sentinței, o parte din acestea regăsindu-se în motivele de apel ale pârâtei. Astfel, potrivit principiului nominalismului monetar, creditorul este îndreptățit să primească de la debitorul său suma exactă de bani pe care acesta din urmă o datora. In condițiile inflației, actualizarea sumei datorate în raport de coeficientul de devalorizare a monedei naționale reprezintă aducerea debitului inițial la valoarea actuală a monedei, iar nu acordarea unor daune interese. Aceste daune se regăsesc în aplicarea dobânzii legale, potrivit art. 1088 C. civ., întrucât pentru neexecutarea obligației de plată debitorul datorează daune căror cuantum este stabilit legal la dobândă, aceasta fiind datorată indiferent de culpa în executare.

Tribunalul a dispus corect reactualizarea debitului începând cu data când el a fost constatat, adică data efectuării expertizei, însă în mod greșit nu a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 1088 C. civ., stabilind obligația de plată a dobânzii legale de la data punerii în întârziere, care este data introducerii acțiunii. Constatând că aceste dispoziții au fost greșit aplicate, s-a admis apelul reclamantului s-a schimbat în parte sentința, în sensul că pârâta a fost obligată către reclamant și la plata dobânzii legale datorate pentru suma stabilită de tribunal, începând cu data de 3 septembrie 2007 și până la plata efectivă. S-a apreciat a fi fondată și critica vizând reducerea onorariului de avocat.

Deși art. 275 C. proc. civ. dă posibilitatea instanței să reducă onorariul de avocat, onorariul de 14 000 lei încasat de avocatul reclamantului este justificat față de complexitatea cauzei, de durata în timp și de faptul că, așa cum a rezultat din delegația depusă în primul dosar, angajamentul s-a făcut pentru toate fazele procesuale, în apel nemaifiind încasat un alt onorariu. Deplasarea avocatului s-a făcut în apel la o instanță din altă localitate, pentru mai multe termene de judecată, iar reprezentarea a presupus și formularea de cereri, întâmpinări, concluzii, astfel că nu se mai impune reducerea onorariului avocat. Astfel, s-a schimbat sentința și în sensul că pârâta a fost obligată către reclamant la plata sumei de 17 606 lei cheltuieli de judecată, în care se include integral onorariul de avocat de 14 000 lei.

S-au menținut totodată restul dispozițiilor sentinței. Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs pârâta SC C.E.T. SA, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. a) S-au respins în mod greșit excepțiile invocate în ședința din 18 iunie 2009 referitoare la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei - recurente, precum și lipsa contractului valabil încheiat între părți pentru utilizarea unei invenții. Brevetul nemaifiind protejat de lege, prin nerespectarea termenelor de plată a taxelor de menținere în vigoare a acestuia, nici contractul din 1994 nu își mai produce efectele, nu mai este valabil. Data publicării efective a decăderii reprezintă momentul în care terții iau cunoștință de aceasta, pe când obligația de achitare a taxelor de menținere în vigoare este una legală și se efectuează anual.

b) S-a făcut o apreciere greșită a situației de fapt și de drept. Instanța nu s-a pronunțat asupra unei apărări privind identitatea celor două cupe atunci când s-au respins obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat în apel, prin care arătau că modelul de cupă folosit de pârâtă prezintă modificări funcționale și constructive. Termenul și răspunsul la obiecțiunile expertizei au fost eludate de expert P.D. și nu au fost luate în discuție nici de către instanța de apel. Nu are relevanță susținerea instanței în sensul că prin modificările aduse nu s-a creat o nouă invenție, neavând importanță nici dacă a fost emis sau nu un brevet; dimpotrivă, instanța trebuia să dea eficiență juridică situației prezentate de pârâtă și susținută parțial de expert, urmând să constate că nu există identitate între cele două cupe, respingând astfel cererea.

c) Și soluția de respingere a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă este total nemotivată și greșit justificată; s-a reținut că aceste societăți nu folosesc cupa ci o produc, deși prin cererea de chemare în garanție s-au cerut despăgubiri în temeiul contractului de furnizare a cupelor către SC C.E.T. SA d) Nu se pot acorda atât dobânda cât și actualizarea sumei cu indicele de inflație, deoarece această măsură nu este legală, potrivit principiilor de drept și practicii judiciare recente. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed: a) La termenul din data de 18 mai 2009, în fața instanței de apel, pârâta a invocat lipsa calității procesuale active și pasive, cu motivarea că nu produce efecte contractul dintre părți în condițiile în care brevetul este decăzut de la data de 12 iunie 1999, prin neplata taxelor de menținere în vigoare a acestuia.

Instanța de apel a primit critica formulată vizând nevalabilitatea contractului, sub forma unei excepții de ordine publică, ignorând faptul că aspectul invocat vizează de fapt o chestiune de fond, respectiv de temeinicie a acțiunii. Aceasta întrucât, deși îmbrăcată sub forma unei excepții de ordine publică, cererea viza analizarea valabilității unui contract invocat drept temei al acțiunii, pentru care este inadmisibilă formularea pentru prima dată în fața instanței de apel, în conformitate cu art. 294 alin. (1) C. proc. civ. b) Aprecierea greșită a situației de fapt, imputată de către pârâtă, nu poate fi cenzurată de instanța de recurs, din perspectiva dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Instanța de apel s-a pronunțat asupra apărării vizând lipsa de identitate dintre cupa folosită și cea brevetată; a reținut, cu referire la probele administrate, că s-au folosit cupe care prezintă caracteristicile tehnice ce au format obiectul invenției reclamantului, iar unora dintre acestea li s-au adus modificări la unghiul de poziționare a dinților, fără ca astfel să constituie o nouă invenție, precum și că nu s-a modificat structural ideea de bază, astfel că eficiența economică este determinată de utilajul inventat de reclamant. În ceea ce privește termenul de efectuare a expertizei de către expert, se constată că în fața instanței de apel nu s-a invocat acest aspect, iar cererea de amânare formulată de expert a fost justificată tocmai pe faptul că pârâta - recurentă nu a lucrat două săptămâni, datele de analizat fiind deosebit de complexe; părții i se putea produce o vătămare, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., în ipoteza în care i s-ar fi încălcat dreptul de a lua cunoștință de raportul de expertiză. Or, partea a și formulat obiecțiuni la acest raport. Modul în care expertul a răspuns la obiecțiunile făcute, apreciat de instanța de apel, nu poate fi cenzurat de instanța de recurs, necircumscriindu-se dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. Astfel, instanța de apel a reținut că în ceea ce privește folosirea cupelor conforme sau modificate, expertul a răspuns și și-a motivat punctul de vedere. În mod corect a reținut instanța de apel, față de situația de fapt reținută, că modificările cupelor brevetate, astfel cum au fost constatate, nu înlătură răspunderea pârâtei, atât timp cât eficiența economică a acestora este determinată de utilajul inventat de reclamant.

Aceasta deoarece dacă prin aplicarea unor procedee tehnologice chiar și cunoscute se obține un efect tehnic nou, înseamnă că, în aplicarea propusă construcția sau procedeul tehnologic îndeplinește o funcție nouă și, drept urmare, acestea sunt noi pentru stadiul cunoscut al tehnicii. Efectul tehnic nou este, prin urmare, criteriul cu ajutorul căruia se stabilește dacă soluția propusă îndeplinește sau nu condiția de noutate cerută de lege iar un efect tehnic superior celui cunoscut constituie un efect tehnic nou. În schimb, dacă este vorba numai de modificarea unei construcții, fără ca această modificare să produsă un efect tehnic nou, nu se poate susține existența unei noi construcții. c) În ceea ce privește modul de soluționare a cererilor de chemare în garanție, instanța de apel a reținut că unitățile cu care pârâta are încheiate contracte de furnizare produc utilajele folosite în procesul de producție de pârâtă.

Producerea utilajelor folosite în procesul de producție de către pârâtă prezintă importanță în soluționarea cererii de chemare în garanție atât timp cât s-a apreciat că modificările aduse la unele cupe în ceea ce privește unghiul de poziționare a dinților nu constituie o nouă invenție și nu modifică structural ideea de bază - eficiența economică fiind determinată de utilajul inventat de reclamant. În aceste condiții, cu complinirea motivării deciziei de apel, se constată că s-a făcut o corectă soluționare și a cererilor de chemare în garanție. d) În ceea ce privește cumulul dobânzii legale cu actualizarea cu indicele de inflație, pârâta - recurentă a făcut trimitere, generică, la principiile de drept și practică judiciară recentă.

Critica nu va fi analizată de Curte, întrucât nu respectă cerințele art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. - nu s-au arătat motivele de nelegalitate nici prin cererea de recurs și nici printr-un memoriu separat. Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SC C.E.T. SA împotriva Deciziei nr. 206 din 2 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2010.