ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2221/2010

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 572/95/2008 la Tribunalul Gorj, reclamantul I.G.D. a chemat în judecată pe pârâtele SC C.E.T. și E.M.C Jilț Mătăsari, solicitând instanței obligarea acestora la plata estimativă a sumei de 200.000 RON, reprezentând dreptul de autor pe perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007, solicitând totodată plata dobânzilor legale de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este unicul moștenitor al autorului I.G., ce a realizat invenția "cupă pentru excavator" alături de alți doi colaboratori, iar potrivit înțelegerii autorilor invenției din data de 26 octombrie 2001, tatălui său îi reveneau 70% din drepturile bănești rezultate din exploatarea invenției.

S-a arătat că la data de 19 mai 1999, între fosta CNL Oltenia în calitate de cesionar și autorii invenției în calitate de cedenți s-a încheiat contractul de cesiune nr. 3333/1999 în care autorii transmiteau dreptul de eliberarea brevetului de invenție și folosirea exclusivă a invenției de către CNLO. Reclamantul a mai susținut că încă din anul 2000, CNL Oltenia a folosit invenția la o serie de exploatări miniere, obținând eficiență economică, dar a refuzat să acorde drepturile de autor, în procent de 30% în primul an de folosire al invenției și de 20% în următorii ani. Pârâta SC C.E.T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei calității procesuale pasive a SC C.E.T.

SA, formulând totodată cerere de chemare în garanție a SC M. SRL Craiova, SC U. SA Rovinari. Prin Sentința nr. 221 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 572/95/2008 s-au respins excepțiile invocate de parata SC C.E.T., s-a admis acțiunea reclamantului și cererile de intervenție și s-a respins cererea de chemare în garanție a SC M. SRL Craiova și SC U. SA Rovinari; a fost obligată pârâta către reclamant la 386.130 RON reprezentând drepturi patrimoniale și la dobânda legală pentru această sumă, de la data introducerii acțiunii până la plata efectivă; a obligat pârâta către intervenienți la câte 82742 RON drepturi patrimoniale și la dobânda legală pentru aceste sume de la data introducerii cererii până la plata efectivă a sumei; a fost obligată pârâta la 17.339 RON cheltuieli de judecată către reclamant, la 12.901 RON cheltuieli de judecată către fiecare dintre intervenienți.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 123 din 8 aprilie 2009 a respins apelurile declarate de pârâtele SC C.E.T. S.A și SC C.E.T. S.A - E.M.C Jilț împotriva Sentinței civile nr. 221 din 14 noiembrie 2008 ; s-a admis în parte cererea intimatului-reclamant I.G.D. și au fost obligate apelantele la 2000 RON cheltuieli de judecată către intimat; au fost obligați apelanții către intimații-intervenienți la câte 2000 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut cele ce urmează. Din raportul de expertiză și din răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâte la acest raport a rezultat că pârâtele au folosit cupe identice cu cele din soluția brevetată conform brevetului de invenție nr. RO 116822B1 ai căror coautori sunt autorul reclamantului și intervenienții.

Expertul tehnic a demonstrat în mod convingător folosirea de către pârâte a tipului de cupe brevetat - invenție a autorului reclamantului și intervenienților. Calculul eficienței economice s-a făcut corect prin luarea în considerare doar a consumului efectiv de cupe reparate (72+72) comunicat de pârâtă cu adresa nr. 10731 din 9 iulie 2008, consumul efectiv fiind raportat la norma de consum de cupe clasice de la momentul implementării invenției așa cum s-a prevăzut de altfel și în convenția părților. Critica privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale (în condiția actualizării drepturilor cuvenite) este neîntemeiată. Natura juridică a dobânzii legale este diferită de actualizarea sumei cu indicele de inflație întrucât dobânzile reprezintă daune moratorii care, potrivit art. 1088 C. civ.

se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica vreo pagubă și se datorează din ziua cererii de chemare în judecată, pe când actualizarea reprezintă daune compensatorii și acoperă prejudiciul datorat inflației. Prima instanță în mod corect a soluționat și cererea de chemare în garanție întrucât reclamantul și intervenienții au solicitat drepturile convenite cu antecesoarea pârâtei prin contractul de cesiune și nu s-a demonstrat că pârâta ar fi transferat, către chematele în garanție, obligațiile decurgând din acest contract. De altfel pârâta nu a făcut dovada că, în anul 2007, a folosit cupe livrate de chematele în garanție, depunând la dosar doar contractul nr. 757 din 2 octombrie 2007 încheiat pentru aprovizionarea cu cupele necesare în anul 2008. Nu se impune schimbarea sentinței nici sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 274 alin. (2) C. proc. civ., judecătorii nu pot micșora plata experților și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut. Prin urmare, instanța nu poate cenzura onorariilor experților. Cât privește onorariile avocaților, alin. (3) al art. 274 prevede dreptul judecătorilor de a le mări sau micșora potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Din text a rezultat că această cenzurare este atributul exclusiv al judecătorului ce pronunță hotărârea și oricum față de valoarea litigiului în speță se justifică onorariile apărătorilor achitate în prima instanță.

Instanța a apreciat că suma de 5000 RON achitată în apel este disproporționat de mare în raport de muncă îndeplinită de avocat și a admis doar în parte, în limita sumei de 2000 RON, cererea intimatului reclamant pentru acordarea cheltuielilor de judecată în apel. A admis în totalitate și cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimații intervenienți prin care au fost obligate apelantele către intimații intervenienți la câte 2000 RON cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantul I.G.D. și pârâta S.C C.E.T. S.A Prin recursul său, reclamantul, critică decizia pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată în totalitate.

Onorariile se stabilesc liber între avocat și clientul sau, iar stabilirea lor țin cont de mai multe elemente cum ar fi dificultatea și amploarea cazului, timpul și volumul de muncă solicitat în vederea executării mandatului primit, importanța intereselor în cauză, vechimea în muncă, reputația și experiența avocatului, avantajele obținute pentru profitul clientului și nu în ultimul rând situația financiară a acestuia. Cu privire la prevederile art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., potrivit căruia instanța are dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, instanța supremă a considerat că acestea sunt inaplicabile, întrucât potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 51/1995, "contractul dintre avocat și clientul sau nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului", iar în conformitate cu dispozițiile art. 94, alin. (2) - (3) din Statutul profesiei de avocat, onorariul se stabilește prin negociere, fiind totodată exclusă obligația avocatului de a justifica sumele cuvenite în acest titlu, convenite cu clientul sau; prin art. 95 din Statutul profesiei de avocat s-a statuat ca reclamațiile și contestațiile privind onorariile și cheltuielile făcute în interesul clientului se soluționează potrivit dispozițiilor art. 27, alin. (2) din Legea nr. 51/1995, adică de Consiliul Baroului, iar decizia acestuia poate fi atacată cu plângere la Comisia permanentă, a cărei soluție este definitivă.

Formularea întâmpinărilor la apelurile declarate de pârâte a necesitat un volum mare de muncă fiind dificilă și meticuloasă, pârâții-apelanți invocând numeroase excepții la care s-a răspuns punct cu punct. De asemenea, nu poate fi pusă la îndoiala complexitatea cauzei având în vedere că au fost formulate în cauză cereri de chemare în garanție, cereri de intervenție, a fost efectuată o expertiza tehnică de specialitate, au fost invocate numeroase excepții și au fost formulate apeluri și întâmpinări. 2. Recurenta-pârâta SC C.E.T. SA critică decizia recurată din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Pentru că s-a arătat că unitatea nu folosește un model de cupă care este identic cu modelul brevetat de reclamanții-intimații I.Gr.D., P.C.I.

și S.N., se impunea efectuarea unei noi expertize tehnice pentru a se demonstra că, modelul de cupă folosit de recurenta CE Turceni prezintă caracteristici diferite, mai mult, revendicările din brevetul de invenție al intimaților reclamanți nu se regăsesc asupra modelului de cupă pentru excavator folosit de pârâta, instanța respingând în mod nelegal apelul. Prin cele expuse prin motivele de apel s-au arătat diferențele clare, constructive și funcționale ale cupelor utilizate de pârâta: - pasul de montaj al dinților pe același tip de cupa este variabil în varianta cupelor folosite de E.M. Jilț, în timp ce, pentru varianta brevetata pasul este constant; - pasul (distanța dintre dinții centrali) la cupa încărcătoare este L=220 mm și pasul la cupa tăietoare este Ll=250mm, deci L este mai mic decât LI pentru cupele folosite de E.M.

Jilț, contrar revendicării nr. 2 din brevet, conform căreia distanța este inversă adică Ll este mai mic decât L. Lucrul cel mai important, care duce la incapacitatea de a utiliza în producție cupa în forma brevetată de reclamanți este valoarea unghiului de așchiere al acesteia care este de 0 - 5 grade, ceea ce nu permite practic, a fi utilizată, probabil cupa a fost brevetată fără a fi probată în prealabil, față de valoarea de aproximativ 39 grade cât măsoară cupa folosită de E.M. Jilț. 2. În ceea ce privește calculul eficienței economice s-a arătat că acesta este greșit deoarece la nivelul unității pârâte nu se mai aplică valoarea normelor de consum stabilite de către fosta CNLO Tg-Jiu, normele de consum fiind date în prezent de orele de funcționare pe care le oferă furnizorul de cupe, chemat în garanție.

Experții au luat în calcul și cupe noi, pe care nu le-a folosit în anul 2007, ori eficiența economică se calculează raportat la ceea ce s-a utilizat efectiv, la numărul de ore de funcționare, creându-se un prejudiciu foarte mare prin calcule eronate. Normele de consum erau valabile la momentul implementării, însă în prezent acestea se exprimă în ore de funcționare. 3. Potrivit dispozițiilor C. proc. civ., în recurs nu se pot face probe noi, cu excepția înscrisurilor, astfel că s-a invocat proba nouă, adresa nr. 205052 din 05 mai 2009 a OSIM București, din care rezultă că brevetul RO nr. 116822 este decăzut de la data de 22 iunie 1999 pentru neplata taxelor de menținere în vigoare conform legii.

Pârâta invocă excepția lipsa calității procesuale active a reclamanților cât și lipsa calității sale procesuale pasive, deoarece contractul invocat de reclamanți nu mai este valabil încă din anul 1999 întrucât a fost încheiat în baza unui brevet care, ulterior nu a mai fost protejat de lege, invenția fiind liberă și putând să fie utilizată de oricine. Mai mult decât atât, nu se poate invoca că s-au preluat drepturile și obligațiile fostei CNLO Tg-Jiu prin efectul H.G. nr. 103/2004, deoarece contractul nu mai putea produce efecte juridice datorită decăderii din drepturile izvorâte din brevet, neexistând obligații legale care să fie preluate în urma reorganizării, nemaiexistând un contract valabil.

Nu s-a făcut dovada că autorii au devenit titulari de brevet, dovadă care să fie publicată în BOPI, conform art. 47 din Legea nr. 64//1991. În mod greșit s-au respins cererile de chemare în garanție, instanța contrazicându-se în soluționarea acestora, nedând dovadă de rol activ. Pe cale de consecință, și obligarea la plata unor sume cu indicele de inflație și dobânda legală, precum și a cheltuielilor de judecată mari sunt nelegale. Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține caracterul nefondat al recursurilor pentru argumentele ce succed.

1. Este adevărat că, în temeiul art. 30 din Legea nr. 51/1995 privind angajarea și exercitarea profesiei de avocat "contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului". Numai că, în ipoteza aplicării art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanța judecătorească nici nu stânjenește executarea contractului de asistență juridică și nici nu îl controlează direct sau indirect. Cu alte cuvinte raportul juridic generat de încheierea contractului de asistență juridică se menține în integralitatea lui. Consacrarea prin lege a prerogativei instanței de a cenzura cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului cuvenit prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse este necesară întrucât onorariul urmează a fi suportat de partea potrivnică ce a căzut în pretenții, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale.

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care învestită cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare în limita unui cuantum rezonabil. Aprecierea instanței asupra dimensiunii cheltuielilor de judecată ce urmează a fi suportate de partea care a căzut în pretenții reprezintă aspecte de netemeinicie ce nu pot fi analizate în recurs față de dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte, pentru cele ce preced, reținând că motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. nu este incident în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat. 2.1. Înscrisuri noi sunt toate actele scrise-emanate de la părțile din proces sau de la un terț, care ar fi putut înrâuri soluția cauzei dacă ar fi fost folosite la prima instanță. În cauza de față, recurenta invocă ca probă nouă adresa nr. 205052 din 5 februarie 2009 a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci din care ar rezulta că brevetul RO nr. 116822 nu mai este în vigoare de la 22 iunie 1999 pentru neplata taxelor de menținere în vigoare a legii. O atare probă nu a fost însă administrată de recurent, în condițiile art. 306 C. proc. civ., existența ei rămânând o simplă aserțiune.

Inexistența acestei probe determină și caracterul nefondat al criticilor referitoare la lipsa calității procesuale atât a reclamanților cât și a pârâtei precum și cele referitoare la preluarea drepturilor și obligațiilor fostei CNX.O.-Târgu Jiu prin efectul H.G. nr. 103/2004 cât timp contractul este valid. 2.2. În cazul unui litigiu ce pretinde plata drepturilor bănești cuvenite ca urmare a aplicării invenției, ceea ce trebuie lămurit, este dacă pârâtul utilizează sau nu invenția, astfel cum a fost brevetată. În funcție de probele administrate se poate ajunge la concluzia că invenția este utilizată - și aceasta chiar dacă se aduc anumite modificări care nu alterează obiectul protecției - sau, dimpotrivă, se poate ajunge la concluzia că modificările sunt atât de substanțiale încât este utilizat un alt produs ori procedeu decât cel pentru care s-a obținut protecția.

Pentru a se putea considera că pârâta nu utilizează invenția astfel cum a fost brevetată nu este suficient să se constate că pârâta a modificat un anumit element, deoarece, potrivit doctrinei echivalențelor, transpusă în art. 32 alin. (6) din Legea nr. 64/1991, invenția este protejată în esența sa, iar pentru aceasta se iau în considerare elementele echivalente celor specificate în revendicare. În speță, pârâta a susținut că nu există identitate între cupa brevetată și cupa folosită de recurentă. Or, acest lucru nu a fost confirmat de proba științifică, expertul demonstrând că diferențele sunt nesemnificative pentru a personaliza alt tip de cupă decât cea brevetată. Recurenta formulează și o serie de critici referitoare la greșita respingere a cererilor de chemare în garanție, lipsa rolului activ, plata unor sume cu indicele de inflație și dobânda legală precum și cheltuielile de judecată foarte mari.

Deși invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta nu a avansat vreo critică concretă și efectivă în a arăta în ce constă nelegalitatea deciziei curții de apel în sensul de a indica care sunt dispozițiile de drept material ori procesual aplicate greșit de instanță. Pârâta se limitează a enumera nemulțumirile sale, nesocotind caracterul de cale extraordinară de atac a recursului. Înalta Curte, pentru cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ambele recursului ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul l.G.D. și pârâta SC C.E.T. SA împotriva Deciziei nr. 123 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 aprilie 2010.