ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3238/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3238/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând, asupra

recursurilor de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Tribunalul Gorj, la data de 9. 7.2007, reclamanții B.N., B.I.,

D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., au chemat în judecată aratele S.N.L.

OLTENIA SA Tg. Jiu și E.M. Mehedinți, solicitând să fie obligate la plata

drepturilor de autor aferente perioadei 1 iulie 2004 - 30 iunie 2007, indexate

cu indicele de inflație de la data când trebuiau plătite, până la data plății,

din economiile realizate prin folosirea invenției intitulate „Cupă poligonală

pentru excavator”.

Reclamanții au

motivat că din anul 2001 sunt coautori, împreună cu M.N. și M.A., ai invenției

„Cupă poligonală pentru excavator”, care se referă la o cupă poligonală cu care

se echipează excavatoarele cu roată port cupe, utilizate la descopertarea și

extragerea prin tăierea substanțelor minerale lichide din exploatările în

cariere. Prin folosirea cupei respective se reduc forțele de frecare și se

obțin importante avântai eficiența economică fiind dată de creșterea

capacității de excavare pe unitate timp, dar și ca urmare a reducerii timpului

de staționare pentru înlocuirea dinților de cupă și a cupelor uzate,

reducându-se reviziile și reparațiile pentru înlocuirea cupelor și dinților

uzați, reducerea consumului specific de dinți și cupe și implicit a

cheltuielilor specifice pentru cupe și dinți.

Au susținut că S.N.L.

OLTENIA folosește invenția la o parte din excavatoarele cu rotor ce

funcționează la E.M. Mehedinți, această exploatare intrând în componența S.N.L.

OLTENIA potrivit art. 6 din H.G. nr. 103/2004.

Anterior includerii E.M.

Mehedinți în structura S.N.L. OLTENIA SA respectiva exploatare minieră

aparținuse C.N.L.O. Tg. Jiu, care plătea autorilor invențiilor o cotă de 30 %

din eficiența economică obținută în primul an de folosire a invenției și 20 %

în următorii ani pe toată durata de valabilitate a brevetului, conform unui

contract tip ANEXA 5 la Regulamentul C.N.L.O. privind realizările tehnice.

Prin întâmpinare, S.N.L.

OLTENIA SA Tg. Jiu a solicitat respingerea acțiunii deoarece S.N.L. Oltenia Tg.

Jiu nu folosește pentru excavatoarele, ERC. 1400 cupe poligonale pentru

excavator, ci cupele poligonale tip S.I.P. susținând că pârâta S.N.L. Oltenia

SA Tg. Jiu a formulat cerere de chemare în garanție a SC U. Rovinari, solicitând

ca în cazul în care va cădea în pretenții, chemata în garanție să fie obligată

să o despăgubească și să-i plătească cheltuielile de judecată, întrucât

titularul brevetului de invenție este SC U. Rovinari, societate care se află în

procedura de faliment.

În dosar au formulat

cererea de intervenție în interes propriu intervenienții M.A. și M.N.,

solicitând același drepturi cu și reclamanții, în calitate de coautori ai

invenției.

La data de 27

februarie 2008 reclamanții și-au majorat câtimea pretențiilor la 50 % din

eficiența economică obținută prin folosirea invenției în perioada 1 iulie 2004 -

30 iunie 2007.

Prin sentința civilă nr.

80 din 16 mai 2008 a Tribunalului Gorj, a fost admisă acțiunea precizată și

cererea de intervenție.

Au fost obligate în

solidar pârâtele la plata drepturilor patrimoniale cuvenite reclamanților și

intervenienților pe perioada 9 iulie 2004 - 30 iunie 2007 (după cum urmează: la

8910 lei către reclamantul B.N., la câte 8124 lei către fiecare dintre

reclamanții D.L., S.G., U.I., P.F., N.M., la 8124 lei către intervenientul M.N.,

la 2620 lei către reclamantul B.I., la 2620 lei către intervenientul M.A., sume

ce vor fi reactualizate în raport de indicele de inflație de la data de 9 iulie

2007, data introducerii acțiunii, la data plății efective; pârâtele au fost

obligate în solidar la plata dobânzilor aferente, legale corespunzătoare

acestor sume, către fiecare reclamant și intervenient, de la data introducerii

acțiunii 9 iulie 2007, până la data plății efective și la 3406,801ei cheltuieli

de judecată față de reclamantul B.N. și la câte 2000 lei cu același litiu față

de fiecare dintre ceilalți reclamanți și față de fiecare intervenient; a fost

respinsă cererea de chemare în garanție a SC U. Rovinari - prin administrator

judiciar SP S. SPRL Tg. Jiu.

Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu

soluționarea pelurilor declarate de S.N.L. Oltenia SA și E.M. Mehedinți

împotriva hotărârii fondului, prin decizia nr. 14 din 15 ianuarie 2009 a

respins căile de atac ca nefondate pentru considerentele ce urmează.

Prin încheierea de

ședință de la 18 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, constituită în complet

de divergență, a soluționat excepția lipsei calității procesual active a

reclamanților și intervenienților, concluzionând, în majoritate, că în mod

corect tribunalul a respins această excepție. S-a arătat că din probele

dosarului a rezultat că reclamanții sunt autorii invenției care a fost

înregistrată la 19 decembrie 2001, fiind emis brevet de invenție, titular de invenție

fiind SC U. SA. Au fost invocate dispozițiile art. 32 – art. 44 din Legea nr. 64/1991,

și cele ale art. 5 alin. (1) și (2), potrivit cu care pentru invențiile create

inventatorul beneficiază de drepturi patrimoniale pe bază de contract încheiat

cu solicitantul sau, după caz, cu titularul brevetului. S-a făcut referire la

chemarea în garanție și la dispozițiile ce reglementează această posibilitate

de atragere a terților în proces și s-a concluzionat că între părți s-au

stabilit raporturi juridice reglementate de Legea nr. 64/1991.

Potrivit art. 5 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 64/1991, dacă inventatorul este salariat, în lipsa

unei prevederi contractuale mai avantajoase acestuia, dreptul la brevetul de

invenție aparține unității, pentru invențiile realizate de salariat în

exercitarea unui contract de muncă. Art. 36 alin. (1) din aceeași lege,

stabilește că pentru invențiile create și realizate în condițiile art. 5 alin. (1)

cu clauză contrară și, respectiv, ale art. 5 alin. (2) inventatorul beneficiază

de drepturi patrimoniale stabilite pe bază de contract încheiat cu solicitantul

sau, după caz, cu titularul brevetului.

Drepturile

patrimoniale se stabilesc în funcție de efectele economice și/sau sociale

rezultate din exploatarea brevetului sau în funcție de aportul economic al

invenției.

Intre reclamanți și

pârâte nu s-a încheiat un contract, pârâta fiind, persoana care exploatează

invenția, adică persoana fizică sau juridică care o pune în aplicare în mod

legal, așa cum este definită de art. 2 lit. q) din Legea nr. 64/1991.

În lipsa unor

raporturi contractuale, instanța poate suplini acordul în această materie,

aplicând principiile derivate din dreptul oricărei persoane de a obține

repararea unui prejudiciu și respectarea drepturilor ce i-au fost încălcate. La

sesizarea oricărei părți, instanța poate să stabilească un cuantum al

drepturilor bănești cuvenite inventatorilor, ca urmare a aplicării invenției de

către unitate, criteriul folosit fiind, așa cum este prevăzut în lege și în H.G.

nr. 152/1991, cel al rezultatelor economice folosite.

Mai mult, art. 63 din

aceeași lege, dă în competența instanței litigiile cu privire la calitatea de

inventator, de titular de brevet sau cele cu privire la alte drepturi născute

din brevetul de invenție, inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului,

din contractele de cesiune și licență, sau cele referitoare la nerespectarea

dispozițiilor prevăzute la art. 5 alin. (6), art. 36 și art. 42.

Concluzia care se

impune este aceea că Legea nr. 64/1991, modificată și republicată la 8 august

2007, în acord cu Directiva nr. 2004/48/CE protejează drepturile patrimoniale

ale inventatorilor, nu numai când derivă din contract, ci și din folosirea

invenției de către orice persoană fizică sau juridică.

De altfel, chestiunea

privind îndreptățirea reclamanților la promovarea acțiunii, adică identitatea

dintre reclamanți și titularul dreptului dedus judecății (calitatea procesuală

activă) a fost deja stabilită, prin încheiere interlocutorie.

În speță s-a susținut

de către pârâte că nu folosesc cupele de excavator ce fac obiectul invenției

reclamanților, însă aceste susțineri sunt contrazise de concluziile expertizei

potrivit cărora pârâta E.M. Mehedinți folosește cupe tip S.I.P., la care a

atașat dinții de cupă potrivit brevetului în discuție.

Față de concluziile

inițiale ale experților privind folosirea dinților de cupă de către pârâta E.M.M.,

și utilizarea unui număr de 9025 astfel de dinți (așa cum rezultă din adresa

înaintată de pârâtă) pârâta nu a formulat obiecțiuni, criticile asupra

raportului de expertiză privind cuantumul despăgubirilor, deci al eficienței

economice înregistrate ca urmare a folosirii dinților de cupă modificați.

Părerea experților

asistenți are valoarea unei probe extrajudiciare, fiind asimilată susținerilor

pârtilor, iar în situația în care s-a administrat nemijlocit proba cu

expertiză, instanța trebuie să ia în considerarea părerea experților pe care

i-a numit și, în caz de îndoială asupra realității exprimate de experți, poate

dispune refacerea lucrării. Dealtfel, în lucrarea experților asistenți se

critică lucrarea depusă de experții numiți, arătându-se că nu se înțelege cum

s-a ajuns la calcularea eficienței economice și concluzionându-se că pârâta nu a

folosit invenția reclamanților, tară a se motiva această concluzie.

Cât timp experții

numiți de instanță au avut în vedere caracteristicile utilajelor, au stabilit

costurile efective ale folosirii dinților inventați de reclamanți și costurile

normate de dinți originali, au calculat cantitatea de material excavat în

ambele situații și costurile în cele doua situații, pentru aceeași cantitate de

material excavat, nu se poate susține că lucrarea nu a fost argumentată și că a

ajuns la o concluzie greșită.

Împotriva deciziei au

declarat recurs apelantele.

Recurenta E.M. Mehedinți

critică decizia pentru nelegalitate fără a indica vreunul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Se susține, pe de o

parte că reclamanții nu au încheiat un contract din care să rezulte drepturile

și obligațiile părților, iar pe de altă parte că recurenta nu folosește acest

tip de cupe și nici nu și-a însușit modalitatea de calcul a eficienței

economice, deoarece în calcule s-au folosit cifre incerte.

S.N.L. Oltenia SA,

prin motivele neîncadrate în vreunul din cele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., invocă lipsa calității sale procesuale deoarece nu folosește acest tip de

cupe, precum și lipsa calității procesuale active, în temeiul dispozițiilor art.

32 din Legea nr. 64/1991, deoarece titular al brevetului de invenție este SC U.

Rovinari. Se mai arată că instanțele, în dosare similare au pronunțat decizii

ce confirmă punctul de vedere exprimat în recurs.

Referitor la

modalitatea de calcul a eficienței economice se face precizare că recurenta nu

își însușește raportul de expertiză, deoarece raportul experților asistenți

este cel care reflectă realitatea.

Criticile formulate

de recurentă pot fi încadrate, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în

motivele de modificare prevăzute de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea

formulată în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimații au invocat

excepțiile tardivității și nulității recursului declarat de E.C. Husnicioara (fostă

E.M. Mehedinți), iar pe fond respingerea recursurilor ca nefondate.

Înalta Curte,

analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor

administrate în toate etapele procesuale și a dispozițiilor legale incidente în

cauză, reține cele ce urmează.

Excepțiile invocate

de intimați, ce vor fi examinate cu prioritate față de dispozițiile art. 137 C.

proc. civ., sunt nefondate pentru argumentele ce succed.

Termenul de recurs,

15 zile de la comunicarea hotărârii, se calculează potrivit dispozițiilor art. 101

alin. (1) C. proc. civ., avându-se în vedere și dispozițiile art. 104 C. proc.

civ., conform cărora actele de procedură trimise prin poștă instanțelor

judecătorești se socotesc împlinite în termen dacă au fost predate recomandat

la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.

În cauză, decizia

recurată a fost comunicată E.C. Husnicioara la 29 ianuarie 2009, iar recursul a

fost declarat, conform datei oficiului poștal, la 13 februarie 2009, înlăuntrul

termenului de recurs, ce se împlinea la 14 februarie 2009.

Neindicarea motivelor

de nelegalitate ale deciziei sancționează recursurile declarate cu nulitatea,

potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., dacă dezvoltarea

motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Prin motivele de

recurs sunt invocate încălcări ale Legii nr. 64/1991, lipsa calității

procesuale activă și pasivă față de dispozițiile art. 32 din aceeași lege,

motive ce pot fi încadrate în motivul de modificare al pct. 9 din art. 304 C.

proc. civ.

Pe fondul cauzei,

Înalta Curte reține că recursurile sunt nefondate față de considerentele ce

urmează.

În temeiul art. 45

din Legea nr. 64/1991, republicată, dreptul asupra brevetului de invenție nr. 120350

din 31 octombrie 2005, cupă poligonală pentru excavator, s-a transmis prin

cesiune de la U. Rovinari SA către reclamanți, astfel cum rezultă din

adeverința O.S.I.M. nr. 1013568 din 13 mai 2009.

Drept urmare, în

calitate de titulari ai brevetului de invenție, reclamanții au calitate

procesuală activă în virtutea dispozițiilor art. 32 din aceeași lege, ce

conferă titularului un drept exclusiv de exploatare a invenției pe întreaga sa

durată.

În cazul unui litigiu

ce pretinde plata drepturilor bănești cuvenite ca urmare a aplicării invenției,

ceea ce trebuie lămurit este dacă pârâții utilizează sau nu invenția, astfel

cum a fost brevetată.

Funcție de probele

administrate se poate ajunge la concluzia că invenția este utilizată, și

aceasta chiar dacă se aduc anumite modificări care nu alterează obiectul

protecției, sau, dimpotrivă se poate ajunge la concluzia că modificările sunt

atât de substanțiale încât este utilizat un alt produs sau procedeu decât cel

pentru care s-a obținut protecția.

Pentru a se putea

considera că pârâtele nu utilizează invenția astfel cum a fost brevetată nu

este suficient să se constate că a fost modificat un anumit element, deoarece

conform doctrinei echivalențelor, transpusă în art. 32 alin. (6) din Legea nr. 64/1991,

invenția este protejată în esența sa, iar pentru aceasta se iau în considerare

elementele echivalente celor specificate în revendicare.

În speță, pârâtele au

susținut că nu există identitate între cupa brevetată și cupa folosită de

recurentă. Or, acest lucru, nu a fost confirmat de proba științifică dispusă de

instanță, expertul demonstrând că sunt folosite cupe tip S.I.P., la care a

atașat dinții de cupă potrivit brevetului de invenție, iar unghiul de tăiere

care se autoascute mărește performanța utilajului.

Recurentele

formulează și o serie de critici referitoare la greșita respingere a

obiecțiunilor la raportul de expertiză, la faptul că nu-și însușesc calculele

de eficiență deoarece raportul experților asistenți este cel real.

Deși este invocată

nelegalitate deciziei sub aspectele arătate nu au fost avansate critici

concrete și efective în a arăta în ce constă nelegalitatea acesteia, în sensul

de a indica care sunt dispozițiile de drept material ori procesual aplicate

greșit de instanță.

Recurentele se

limitează a enumera nemulțumirile lor, nesocotind caracterul de cale extraordinară

de atac a recursului.

Indică recurenta S.N.L.

Oltenia că instanța a pronunțat o soluție contra practicii în materie a Curții

de Apel Craiova, ceea ce semnifică încălcarea art. 6 din C.E.D.O. în partea

referitoare la predictibilitatea soluției, numai că, funcție de actul nou depus

în recurs din care rezultă calitatea reclamanților de titulari ai brevetului de

invenție, situația de fapt este diferită.

Absența contractului

încheiat între părți nu poate determina încălcarea dispozițiilor art. 32 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție potrivit cărora

este interzisă folosirea produsului fără efectuarea consimțământului

titularului de brevet.

Înalta Curte, pentru

considerentele ce preced, va respinge recursurile în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile

tardivității și nulității recursului declarat de E.M. Mehedinți, în prezent E.C.

Husnicioara.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de pârâții E.M. Mehedinți și S.N.L. Oltenia SA

împotriva deciziei

nr.

14 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 25 mai 2010.