ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3942/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3942/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei civile

de față,

Prin cererea înregistrată sub numărul

15628/95/2008 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantul I.G.D. a chemat în

judecată pe pârâtele SC C.E. Rovinari și E.M. Rovinari, solicitând obligarea

acestora la plata sumei estimative de 150.000 RON reprezentând drepturi de

autor pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008, reactualizată în

funcție de coeficientul de inflație și plata dobânzilor legale pentru sumele

datorate începând cu data introducerii acțiunii până la data efectuării

plăților.

Prin Sentința civilă

nr. 91 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr.

15628/95/2008 s-au respins ca nefondate acțiunea formulată de reclamantul

I.G.D. și cererea de intervenție formulată de intervenienții P.C.I., și S.N.,

împotriva pârâtelor SC C.E. Rovinari, și E.M. Rovinari.

Pentru a decide astfel,

prima instanță a reținut că întrucât brevetul de invenție nu se mai bucură de

protecție juridică, titularul a fost decăzut din drepturi din cauza neplății

taxelor de menținere în vigoare a brevetului; întrucât contractul de cesiune

încheiat între părți este valabil doar pe perioada de valabilitate a brevetului

de invenție, acesta și-a încetat efectele la data publicării decăderii în

Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală; prin urmare, nu mai există temei

juridic pentru obligațiile solicitate de reclamant și intervenienți.

Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia

nr. 218 din 31 august 2009 a admis apelurile formulate de reclamantul I.G.D. și

intervenienții P.C.I. împotriva Sentinței civile nr. 91 din 13 aprilie 2009,

pronunțată de Tribunalul Gorj. A desființat sentința și a trimis cauza spre

rejudecare la Tribunalul Gorj.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:

Conform art. 33 alin.

(1) din Legea nr. 64/1991 republicată, brevetul de invenție conferă titularului

său un drept exclusiv de exploatare pe întreaga durată de protecție a acestuia.

Pe întreaga perioadă

de valabilitate a brevetului de invenție titularul are obligația de a plăti

taxele de menținere în vigoare a brevetului potrivit art. 43 alin. (2) din

Legea nr. 64/1991 republicată, beneficiind de un termen de grație potrivit art.

5 bis alin. (1) al Convenției de la Paris privind protecția proprietății

industriale, în forma revizuită la Conferința de la Haga din 1925.

Neplata taxei legale

de menținere în vigoare a brevetului se sancționează cu decăderea titularului

din drepturile ce decurg din brevet potrivit art. 43 alin. (3) din Legea nr.

64/1991, sancțiune care se înregistrează în Registrul Național al Brevetelor de

Invenție și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială,

titularul având la dispoziție un termen de 6 luni de la data publicării

decăderii pentru a formula la OSIM cerere pentru revalidarea brevetului.

Decăderea are ca efect

pierderea drepturilor titularului de brevet, este totală și produce efecte doar

pentru viitor, cu începere de la data publicării în BOPI.

Odată ce titularul

brevetului de invenție a fost decăzut din drepturile conferite de brevet și nu

a intervenit o revalidare a acestuia, invenția poate fi exploatată liber de

terți, care nu pot fi obligați la plata vreunei despăgubiri pentru folosirea

acesteia.

Din cuprinsul adresei

emisă de OSIM la data de 13 mai 2009 reiese că decăderea titularului de brevet

de invenție nr. 116822, cu dată de depozit 21 iunie 1999, a fost publicată în

BOPI nr. bbb/2008, respectiv la data de 28 martie 2008, ceea ce înseamnă că

și-a produs efectele pentru viitor, cu începere de la această dată.

Concluzia primei

instanțe potrivit căreia cererea de acordare a despăgubirilor aferente anului

2008 este nefondată este doar parțial corectă, în ceea ce privește perioada 29

martie 2008 - 31 decembrie 2008.

Reclamanții și

intervenienții au formulat pretenții constând în drepturi de autor aferente

perioadei 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008, iar față de considerentele

expuse și-au dovedit calitatea procesuală activă, întemeiată pe dispozițiile

contractuale cuprinse în contractul de cesiune nr. aaa/1999 și contractul nr.

bbb/2002 pe durata de valabilitate a brevetului de invenție, respectiv până la

data de 28 martie 2008.

Susținerea

apelanților-reclamanți și intervenienți în sensul că prin acordul lor părțile

contractante ar fi convenit ca efectele contractului de cesiune să se producă

fără nicio altă condiție până în anul 2019 nu poate fi primită.

Din interpretarea

coroborată a dispozițiilor art. 2 pct. 4 și art. 4 din contractul de cesiune

din 19 mai 1999, precum și a art. 2 lit. d) și j) din contractul nr. bbb/2002

rezultă că voința internă, comună a părților a fost aceea de a limita efectele

cesiunii la durata de valabilitate a brevetului de invenție.

Aceasta nu poate avea

însă semnificația juridică potrivit cu care valabilitatea contractului de

cesiune durează 20 de ani conform art. 31 din Legea nr. 64/1991, indiferent de

soarta brevetului de invenție, câtă vreme clauzele contractuale sunt neechivoce

în sensul că valabilitatea contractului de cesiune coincide cu perioada de

valabilitate a brevetului de invenție.

Este lipsit de

relevanță juridică faptul că reclamantul și intervenienții nu sunt terți față

de invenție, ci au calitatea de inventatori, în condițiile în care prin

convenție legal încheiată, cu putere de lege între părțile contractante,

potrivit art. 969 C. civ., au consimțit să beneficieze de redevențe plătite de

unitatea cesionară a brevetului de invenție doar pentru perioada de

valabilitate a acestuia.

Menținerea în vigoare

a brevetului de invenție prin plata taxelor nu a fost lăsată de lege la

latitudinea exclusivă a titularului de brevet, ci, dimpotrivă, potrivit art. 39

alin. (3) din Legea nr. 64/1991, plata poate fi făcută de orice persoană

interesată, categorie juridică din care fac parte și apelanții.

În consecință,

reclamantul și intervenienții au calitate procesuală activă în solicitarea de

plată a despăgubirilor pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 28 martie 2008 când

s-a publicat decăderea titularului de brevet, cu consecința încetării

protecției legale, iar respingerea integrală a acțiunii și a cererii de

intervenție în temeiul excepției lipsei calității procesuale active este

nelegală.

a criticat decizia de apel pentru următoarele motive încadrate în dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

a. Instanța de apel a

denaturat voința părților concretizată în contractul de cesiune nr. aaa/1999 -

art. 22, potrivit căruia "faptul că una dintre părți nu insistă pentru

îndeplinirea exactă a prezentului contract nu înseamnă că respectiva parte

renunță la drepturile ce i se cuvin".

b. Potrivit art. 969

C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege și, ca atare, judecătorii

sunt obligați să le aplice.

Inventatorii au

vândut dreptul de eliberare a brevetului de invenție și invenția în sine în

schimbul unui preț. Perioada de valabilitate a contractului de cesiune coincide

cu perioada valabilității invenției și nu cu perioada protecției invenției.

P.C.I. și S.N. au criticat decizia de apel pentru următoarele motive, încadrate

în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

a. Acțiunea este întemeiată

pe răspunderea contractuală, potrivit art. 969 și următoarele C. civ.

S-a interpretat

greșit contractul de cesiune nr. aaa din 15 mai 1999 în care la pct. 4 s-a

stipulat că acesta încetează odată cu valabilitatea brevetului, părțile

înțelegând să încheie contractul pe 20 de ani.

b. Nu se aplică

dispozițiile art. 969 C. civ. în ceea ce privește contractul nr. bbb/2002

încheiat între inventatori și E.M. Rovinari cu valabilitate în perioada 21

iunie 1999 - 21 iunie 2019.

c. În Decizia civilă

nr. 1728/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a recunoscut

inventatorilor calitate procesuală activă pentru plata drepturilor dacă au

încheiat o convenție pentru exploatarea invenției (lipsită de protecție),

răspunderea pârâtelor fiind de natură contractuală.

Rovinari SA a criticat decizia pentru următorul motiv ce se circumscrie

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Potrivit art. 3 din

Normele privind determinarea cotei de profit sau a profitului obținut de

titularul unui brevet în condițiile art. 73 din Legea nr. 64/1991, aprobate

prin H.G. nr. 1585 din 18 decembrie 2002, perioada de valabilitate a

brevetului, adică de protecție a acestuia, este de 20 de ani cu începere de la

data de depozit sub condiția plății taxelor de menținere în vigoare.

Față de prevederile

art. 2 pct. 4 și art. 4 din contractul de cesiune nr. aaa/1994 și art. 2 lit.

d) și j) din contractul nr. bbb/2002, decăderea intimaților din drepturile

asupra brevetului operează de la data de 22 iunie 1999, dată la care încetează

și brevetul. Publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală se

face pentru opozabilitate față de terți, iar intimații nu au această calitate

față de dispozițiile Legii nr. 64/1991 și contractele la care s-a făcut

referire mai sus.

Analizând decizia de

apel în raport de criticile formulate, care în mare parte se suprapun, Înalta

Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat, iar cele declarate

de reclamant și intervenienți sunt nefondate, în considerarea celor ce succed:

a. Recursurile

declarate de reclamant și intervenienți.

- Instanța de apel a

făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 969 C. civ., acordând putere de

lege convenției încheiate de părți.

La pct. 2.4 din

contractul de cesiune nr. aaa/1999 se arată că valabilitatea acestuia este pe

durata de valabilitate a brevetului, iar la pct. 4 se arată că acest contract

încetează odată cu valabilitatea brevetului.

Valabilitatea

brevetului, care echivalează cu protecția legală a invenției, încetează nu

numai prin expirarea termenului legal de protecție ci și anterior acestei date,

prin decăderea titularului din drepturile asupra brevetului de invenție pentru

neplata taxelor de menținere în vigoare a acestuia - ipoteză reglementată de

art. 43 alin. (2) și (3) din Legea nr. 64/1991, existentă în speță.

Acest lucru rezultă

și din Hotărârea nr. 1585 din 18 decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor

privind determinarea cotei de profit sau a venitului obținut de titularul unui

brevet, prevăzute la art. 73 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de

invenție, care în art. 3 prevede că perioada de valabilitate a brevetului,

adică durata de protecție a acestuia, este de 20 de ani, cu începere de la data

de depozit, sub condiția plății taxelor de menținere în vigoare.

Clauza din contractul

de cesiune detaliată în recursul declarat de către reclamant nu este relevantă

în cauză, față de cele reținute mai sus, hotărâtoare pentru dezlegarea cauzei.

Și în ceea ce

privește contractul nr. bbb/2002 indicat de părți situația este similară cu cea

care rezultă din contractul de cesiune, întrucât la lit. d) se prevede că

drepturile se acordă pe întreaga durată de valabilitate a brevetului - urmând a

fi avute în vedere cele arătate mai sus și neavând nicio relevanță stipularea

termenului de expirare la data de 21 iunie 2009.

În aceste condiții,

nu se poate reține o interpretare greșită a înțelesului vădit neîndoielnic al

actului, din perspectiva art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

- În condițiile în

care cererile formulate în cauză sunt întemeiate pe răspunderea contractuală,

iar sensul clauzelor referitoare la valabilitatea contractului este

neîndoielnic și clar, problema care se pune este cea a stabilirii datei de la

care încetează aceste contracte - de la data neplății taxelor de menținere în

vigoare a brevetelor sau de la data publicării decăderii în Buletinul Oficial

de Proprietate Intelectuală, aspect ce se va analiza în recursul declarat de

pârâtă.

- Hotărârea acestei

instanțe, indicată drept practică judiciară, nu este relevantă în cauză. În

decizie se reține că obiectul acțiunii respective îl reprezintă drepturi

bănești pretins cuvenite pentru exploatarea invenției după expirarea perioadei

prevăzute în contract, or, pentru acestea, s-a apreciat că nu subzistă temeiul

răspunderii civile contractuale.

b. Recursul declarat

de pârâtă.

Art. 43 alin. (2) din

Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție prevede că pe întreaga durată

de valabilitate a brevetului de invenție titularul datorează anual taxe de

menținere în vigoare a brevetului (s.n.), iar alin. (3) al aceluiași articol

prevede că neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile

decurgând din brevet, decăderea înregistrându-se în Registrul Național al

Brevetelor de Invenție și publicându-se în Buletinul Oficial de Proprietate

Intelectuală.

Art. 44 din Legea nr.

64/1991 prevede că titularul brevetului care din motive temeinice nu a putut să

respecte un termen în procedurile în fața O.S.I.M. este repus în situația

anterioară după o anumită procedură, cu excepția mai multor ipoteze printre

care și cea de nerespectare a termenelor legale de plată, a taxelor de

menținere în vigoare a brevetului.

Singura posibilitate

legală oferită titularului unui brevet pentru nerespectarea termenului de plată

a taxelor de menținere în vigoare a brevetului este cea a revalidării, după

procedura reglementată de art. 37 din lege, în care se verifică dacă din motive

justificate nu s-a respectat termenul de plată a taxelor legale.

În art. 61 din H.G.

nr. 547/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991

este reglementată procedura de menținere în vigoare a brevetului de invenție în

perioada de protecție, în aplicarea art. 43 alin. (2) din lege. Se arată care

este data de devenire scadentă a taxei pentru un an de protecție - prima zi de protecție

a anului respectiv, cu menționarea excepțiilor de la această regulă (art. 61

alin. (1) lit. a) și b) - pentru primii 2 ani de protecție, în care titularul

nu datorează aceste taxe (a) și pentru perioada cuprinzând anii de protecție

următori primilor 2 ani inclusiv anului următor anului în care s-a publicat

mențiunea de acordare a brevetului de invenție, când taxa se plătește în termen

de 12 luni de la data publicării în BOPI a mențiunii acordării brevetului (b))

și a faptului că taxa pentru menținerea în vigoare a brevetului pentru un an de

protecție, care nu a fost plătită în condițiile alin. (1), poate fi plătită cu

o majorare de 50% până la sfârșitul unui termen de 6 luni de la data scadentă

(alin. (8)).

Din aceste dispoziții

legale rezultă că sancțiunea decăderii operează la data expirării termenului în

care titularul de brevet nu și-a executat obligația și nu de la data publicării

decăderii în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală, care are numai rol

de informare.

Măsura decăderii

sancționează nerespectarea termenului de plată a taxelor aferente, taxe care se

plătesc tocmai pentru menținerea în vigoare a brevetului și a drepturilor pe

care acesta le conferă titularului.

În ipoteza în care

s-ar aprecia că decăderea operează la o dată ulterioară expirării termenului de

plată a taxelor ar fi total nejustificată menținerea în vigoare a brevetului,

cu drepturile aferente, deși pentru aceasta titularul nu și-a respectat

obligația legală de plată a taxelor.

Trebuie subliniat și

faptul că potrivit art. 39 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 taxa de menținere în

vigoare a brevetului poate fi plătită de orice persoană.

În condițiile în care

reclamanții sunt autori ai invenției, iar valabilitatea contractelor încheiate

cu recurenta este afectată de valabilitatea brevetului de invenție, aceștia

erau direct interesați să plătească taxele de menținere în vigoare a

brevetului.

În speță, termenele

de plată a taxelor de menținere a brevetului, astfel cum sunt detaliate în

Regulamentul de aplicare a legii, au expirat cu mult timp înainte de perioada

pentru care s-au formulat pretenții de către reclamanți, potrivit datelor

furnizate de O.S.I.M. în adresa avută în vedere și de instanța de apel,

intervenind astfel decăderea și lipsa de valabilitate a brevetului, care,

potrivit convenției părților, face să înceteze și contractele pe care aceștia

și-au fundamentat acțiunea.

Decizia de apel a

fost pronunțată astfel cu încălcarea dispozițiilor legale sus-menționate,

atrăgând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., determinând admiterea recursului declarat de pârâtă.

Cu aplicarea art. 296

C. proc. civ., se va modifica în tot decizia, în sensul că:

Se vor respinge, ca

nefondate, apelurile declarate de reclamantul I.G.D. și de intervenienții

P.C.I. și S.N. împotriva Sentinței civile nr. 91 din 13 aprilie 2009 a

Tribunalului Gorj, secția civilă.

Cu aplicarea art. 304

pct. 8, 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea argumentelor

reținute mai sus în analiza criticilor formulate, se vor respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamanți și intervenienți împotriva deciziei de

apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC C.E. Rovinari SA împotriva Deciziei nr. 218 din 31 august

2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Modifică în tot

decizia, în sensul că:

Respinge, ca

nefondate, apelurile declarate de reclamantul I.G.D. și de intervenienții

P.C.I. și S.N. împotriva Sentinței civile nr. 91 din 13 aprilie 2009 a

Tribunalului Gorj, secția civilă.

Respinge, ca

nefondate, recursul declarat de reclamant și recursul declarat de intervenienți

împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 iunie 2010.

Procesat

de GGC - NN