ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3942/2010

Asupra cauzei civile de față, Prin cererea înregistrată sub numărul 15628/95/2008 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantul I.G.D. a chemat în judecată pe pârâtele SC C.E. Rovinari și E.M. Rovinari, solicitând obligarea acestora la plata sumei estimative de 150.000 RON reprezentând drepturi de autor pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008, reactualizată în funcție de coeficientul de inflație și plata dobânzilor legale pentru sumele datorate începând cu data introducerii acțiunii până la data efectuării plăților. Prin Sentința civilă nr. 91 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 15628/95/2008 s-au respins ca nefondate acțiunea formulată de reclamantul I.G.D.

și cererea de intervenție formulată de intervenienții P.C.I., și S.N., împotriva pârâtelor SC C.E. Rovinari, și E.M. Rovinari. Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut că întrucât brevetul de invenție nu se mai bucură de protecție juridică, titularul a fost decăzut din drepturi din cauza neplății taxelor de menținere în vigoare a brevetului; întrucât contractul de cesiune încheiat între părți este valabil doar pe perioada de valabilitate a brevetului de invenție, acesta și-a încetat efectele la data publicării decăderii în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală; prin urmare, nu mai există temei juridic pentru obligațiile solicitate de reclamant și intervenienți. Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 218 din 31 august 2009 a admis apelurile formulate de reclamantul I.G.D.

și intervenienții P.C.I. împotriva Sentinței civile nr. 91 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj. A desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a avut în vedere următoarele considerente: Conform art. 33 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 republicată, brevetul de invenție conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare pe întreaga durată de protecție a acestuia.

Pe întreaga perioadă de valabilitate a brevetului de invenție titularul are obligația de a plăti taxele de menținere în vigoare a brevetului potrivit art. 43 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 republicată, beneficiind de un termen de grație potrivit art. 5 bis alin. (1) al Convenției de la Paris privind protecția proprietății industriale, în forma revizuită la Conferința de la Haga din 1925. Neplata taxei legale de menținere în vigoare a brevetului se sancționează cu decăderea titularului din drepturile ce decurg din brevet potrivit art. 43 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, sancțiune care se înregistrează în Registrul Național al Brevetelor de Invenție și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, titularul având la dispoziție un termen de 6 luni de la data publicării decăderii pentru a formula la OSIM cerere pentru revalidarea brevetului.

Decăderea are ca efect pierderea drepturilor titularului de brevet, este totală și produce efecte doar pentru viitor, cu începere de la data publicării în BOPI. Odată ce titularul brevetului de invenție a fost decăzut din drepturile conferite de brevet și nu a intervenit o revalidare a acestuia, invenția poate fi exploatată liber de terți, care nu pot fi obligați la plata vreunei despăgubiri pentru folosirea acesteia. Din cuprinsul adresei emisă de OSIM la data de 13 mai 2009 reiese că decăderea titularului de brevet de invenție nr. 116822, cu dată de depozit 21 iunie 1999, a fost publicată în BOPI nr. bbb/2008, respectiv la data de 28 martie 2008, ceea ce înseamnă că și-a produs efectele pentru viitor, cu începere de la această dată.

Concluzia primei instanțe potrivit căreia cererea de acordare a despăgubirilor aferente anului 2008 este nefondată este doar parțial corectă, în ceea ce privește perioada 29 martie 2008 - 31 decembrie 2008. Reclamanții și intervenienții au formulat pretenții constând în drepturi de autor aferente perioadei 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008, iar față de considerentele expuse și-au dovedit calitatea procesuală activă, întemeiată pe dispozițiile contractuale cuprinse în contractul de cesiune nr. aaa/1999 și contractul nr. bbb/2002 pe durata de valabilitate a brevetului de invenție, respectiv până la data de 28 martie 2008. Susținerea apelanților-reclamanți și intervenienți în sensul că prin acordul lor părțile contractante ar fi convenit ca efectele contractului de cesiune să se producă fără nicio altă condiție până în anul 2019 nu poate fi primită.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 2 pct. 4 și art. 4 din contractul de cesiune din 19 mai 1999, precum și a art. 2 lit. d) și j) din contractul nr. bbb/2002 rezultă că voința internă, comună a părților a fost aceea de a limita efectele cesiunii la durata de valabilitate a brevetului de invenție. Aceasta nu poate avea însă semnificația juridică potrivit cu care valabilitatea contractului de cesiune durează 20 de ani conform art. 31 din Legea nr. 64/1991, indiferent de soarta brevetului de invenție, câtă vreme clauzele contractuale sunt neechivoce în sensul că valabilitatea contractului de cesiune coincide cu perioada de valabilitate a brevetului de invenție.

Este lipsit de relevanță juridică faptul că reclamantul și intervenienții nu sunt terți față de invenție, ci au calitatea de inventatori, în condițiile în care prin convenție legal încheiată, cu putere de lege între părțile contractante, potrivit art. 969 C. civ., au consimțit să beneficieze de redevențe plătite de unitatea cesionară a brevetului de invenție doar pentru perioada de valabilitate a acestuia. Menținerea în vigoare a brevetului de invenție prin plata taxelor nu a fost lăsată de lege la latitudinea exclusivă a titularului de brevet, ci, dimpotrivă, potrivit art. 39 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, plata poate fi făcută de orice persoană interesată, categorie juridică din care fac parte și apelanții.

În consecință, reclamantul și intervenienții au calitate procesuală activă în solicitarea de plată a despăgubirilor pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 28 martie 2008 când s-a publicat decăderea titularului de brevet, cu consecința încetării protecției legale, iar respingerea integrală a acțiunii și a cererii de intervenție în temeiul excepției lipsei calității procesuale active este nelegală. 1. Reclamantul I.G.D. a criticat decizia de apel pentru următoarele motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. a. Instanța de apel a denaturat voința părților concretizată în contractul de cesiune nr. aaa/1999 - art. 22, potrivit căruia "faptul că una dintre părți nu insistă pentru îndeplinirea exactă a prezentului contract nu înseamnă că respectiva parte renunță la drepturile ce i se cuvin". b. Potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege și, ca atare, judecătorii sunt obligați să le aplice.

Inventatorii au vândut dreptul de eliberare a brevetului de invenție și invenția în sine în schimbul unui preț. Perioada de valabilitate a contractului de cesiune coincide cu perioada valabilității invenției și nu cu perioada protecției invenției. 2. Intervenienții P.C.I. și S.N. au criticat decizia de apel pentru următoarele motive, încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. a. Acțiunea este întemeiată pe răspunderea contractuală, potrivit art. 969 și următoarele C. civ. S-a interpretat greșit contractul de cesiune nr. aaa din 15 mai 1999 în care la pct. 4 s-a stipulat că acesta încetează odată cu valabilitatea brevetului, părțile înțelegând să încheie contractul pe 20 de ani.

b. Nu se aplică dispozițiile art. 969 C. civ. în ceea ce privește contractul nr. bbb/2002 încheiat între inventatori și E.M. Rovinari cu valabilitate în perioada 21 iunie 1999 - 21 iunie 2019. c. În Decizia civilă nr. 1728/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a recunoscut inventatorilor calitate procesuală activă pentru plata drepturilor dacă au încheiat o convenție pentru exploatarea invenției (lipsită de protecție), răspunderea pârâtelor fiind de natură contractuală. 3. Pârâta SC C.E. Rovinari SA a criticat decizia pentru următorul motiv ce se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Potrivit art. 3 din Normele privind determinarea cotei de profit sau a profitului obținut de titularul unui brevet în condițiile art. 73 din Legea nr. 64/1991, aprobate prin H.G.

nr. 1585 din 18 decembrie 2002, perioada de valabilitate a brevetului, adică de protecție a acestuia, este de 20 de ani cu începere de la data de depozit sub condiția plății taxelor de menținere în vigoare. Față de prevederile art. 2 pct. 4 și art. 4 din contractul de cesiune nr. aaa/1994 și art. 2 lit. d) și j) din contractul nr. bbb/2002, decăderea intimaților din drepturile asupra brevetului operează de la data de 22 iunie 1999, dată la care încetează și brevetul. Publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală se face pentru opozabilitate față de terți, iar intimații nu au această calitate față de dispozițiile Legii nr. 64/1991 și contractele la care s-a făcut referire mai sus.

Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, care în mare parte se suprapun, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat, iar cele declarate de reclamant și intervenienți sunt nefondate, în considerarea celor ce succed: a. Recursurile declarate de reclamant și intervenienți. - Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 969 C. civ., acordând putere de lege convenției încheiate de părți. La pct. 2.4 din contractul de cesiune nr. aaa/1999 se arată că valabilitatea acestuia este pe durata de valabilitate a brevetului, iar la pct. 4 se arată că acest contract încetează odată cu valabilitatea brevetului.

Valabilitatea brevetului, care echivalează cu protecția legală a invenției, încetează nu numai prin expirarea termenului legal de protecție ci și anterior acestei date, prin decăderea titularului din drepturile asupra brevetului de invenție pentru neplata taxelor de menținere în vigoare a acestuia - ipoteză reglementată de art. 43 alin. (2) și (3) din Legea nr. 64/1991, existentă în speță. Acest lucru rezultă și din Hotărârea nr. 1585 din 18 decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor privind determinarea cotei de profit sau a venitului obținut de titularul unui brevet, prevăzute la art. 73 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, care în art. 3 prevede că perioada de valabilitate a brevetului, adică durata de protecție a acestuia, este de 20 de ani, cu începere de la data de depozit, sub condiția plății taxelor de menținere în vigoare.

Clauza din contractul de cesiune detaliată în recursul declarat de către reclamant nu este relevantă în cauză, față de cele reținute mai sus, hotărâtoare pentru dezlegarea cauzei. Și în ceea ce privește contractul nr. bbb/2002 indicat de părți situația este similară cu cea care rezultă din contractul de cesiune, întrucât la lit. d) se prevede că drepturile se acordă pe întreaga durată de valabilitate a brevetului - urmând a fi avute în vedere cele arătate mai sus și neavând nicio relevanță stipularea termenului de expirare la data de 21 iunie 2009. În aceste condiții, nu se poate reține o interpretare greșită a înțelesului vădit neîndoielnic al actului, din perspectiva art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. - În condițiile în care cererile formulate în cauză sunt întemeiate pe răspunderea contractuală, iar sensul clauzelor referitoare la valabilitatea contractului este neîndoielnic și clar, problema care se pune este cea a stabilirii datei de la care încetează aceste contracte - de la data neplății taxelor de menținere în vigoare a brevetelor sau de la data publicării decăderii în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală, aspect ce se va analiza în recursul declarat de pârâtă. - Hotărârea acestei instanțe, indicată drept practică judiciară, nu este relevantă în cauză. În decizie se reține că obiectul acțiunii respective îl reprezintă drepturi bănești pretins cuvenite pentru exploatarea invenției după expirarea perioadei prevăzute în contract, or, pentru acestea, s-a apreciat că nu subzistă temeiul răspunderii civile contractuale.

b. Recursul declarat de pârâtă. Art. 43 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție prevede că pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenție titularul datorează anual taxe de menținere în vigoare a brevetului (s.n.), iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet, decăderea înregistrându-se în Registrul Național al Brevetelor de Invenție și publicându-se în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală. Art. 44 din Legea nr. 64/1991 prevede că titularul brevetului care din motive temeinice nu a putut să respecte un termen în procedurile în fața O.S.I.M. este repus în situația anterioară după o anumită procedură, cu excepția mai multor ipoteze printre care și cea de nerespectare a termenelor legale de plată, a taxelor de menținere în vigoare a brevetului.

Singura posibilitate legală oferită titularului unui brevet pentru nerespectarea termenului de plată a taxelor de menținere în vigoare a brevetului este cea a revalidării, după procedura reglementată de art. 37 din lege, în care se verifică dacă din motive justificate nu s-a respectat termenul de plată a taxelor legale. În art. 61 din H.G. nr. 547/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 este reglementată procedura de menținere în vigoare a brevetului de invenție în perioada de protecție, în aplicarea art. 43 alin. (2) din lege.

Se arată care este data de devenire scadentă a taxei pentru un an de protecție - prima zi de protecție a anului respectiv, cu menționarea excepțiilor de la această regulă (art. 61 alin. (1) lit. a) și b) - pentru primii 2 ani de protecție, în care titularul nu datorează aceste taxe (a) și pentru perioada cuprinzând anii de protecție următori primilor 2 ani inclusiv anului următor anului în care s-a publicat mențiunea de acordare a brevetului de invenție, când taxa se plătește în termen de 12 luni de la data publicării în BOPI a mențiunii acordării brevetului (b)) și a faptului că taxa pentru menținerea în vigoare a brevetului pentru un an de protecție, care nu a fost plătită în condițiile alin. (1), poate fi plătită cu o majorare de 50% până la sfârșitul unui termen de 6 luni de la data scadentă (alin. (8)). Din aceste dispoziții legale rezultă că sancțiunea decăderii operează la data expirării termenului în care titularul de brevet nu și-a executat obligația și nu de la data publicării decăderii în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală, care are numai rol de informare.

Măsura decăderii sancționează nerespectarea termenului de plată a taxelor aferente, taxe care se plătesc tocmai pentru menținerea în vigoare a brevetului și a drepturilor pe care acesta le conferă titularului. În ipoteza în care s-ar aprecia că decăderea operează la o dată ulterioară expirării termenului de plată a taxelor ar fi total nejustificată menținerea în vigoare a brevetului, cu drepturile aferente, deși pentru aceasta titularul nu și-a respectat obligația legală de plată a taxelor. Trebuie subliniat și faptul că potrivit art. 39 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 taxa de menținere în vigoare a brevetului poate fi plătită de orice persoană. În condițiile în care reclamanții sunt autori ai invenției, iar valabilitatea contractelor încheiate cu recurenta este afectată de valabilitatea brevetului de invenție, aceștia erau direct interesați să plătească taxele de menținere în vigoare a brevetului.

În speță, termenele de plată a taxelor de menținere a brevetului, astfel cum sunt detaliate în Regulamentul de aplicare a legii, au expirat cu mult timp înainte de perioada pentru care s-au formulat pretenții de către reclamanți, potrivit datelor furnizate de O.S.I.M. în adresa avută în vedere și de instanța de apel, intervenind astfel decăderea și lipsa de valabilitate a brevetului, care, potrivit convenției părților, face să înceteze și contractele pe care aceștia și-au fundamentat acțiunea. Decizia de apel a fost pronunțată astfel cu încălcarea dispozițiilor legale sus-menționate, atrăgând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., determinând admiterea recursului declarat de pârâtă.

Cu aplicarea art. 296 C. proc. civ., se va modifica în tot decizia, în sensul că: Se vor respinge, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul I.G.D. și de intervenienții P.C.I. și S.N. împotriva Sentinței civile nr. 91 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Gorj, secția civilă. Cu aplicarea art. 304 pct. 8, 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea argumentelor reținute mai sus în analiza criticilor formulate, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanți și intervenienți împotriva deciziei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.E. Rovinari SA împotriva Deciziei nr. 218 din 31 august 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică în tot decizia, în sensul că: Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul I.G.D. și de intervenienții P.C.I. și S.N. împotriva Sentinței civile nr. 91 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Gorj, secția civilă. Respinge, ca nefondate, recursul declarat de reclamant și recursul declarat de intervenienți împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2010. Procesat de GGC - NN