ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4612/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 228 din 29 septembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamanții P.C., T.T., U.D. și C.B.P. împotriva sentinței civile nr. 90 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă. Sentința a fost desființată și cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că în speță, din cuprinsul adresei emisă de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci reiese că decăderea titularilor de brevet a fost publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. 3/2008 la 28 martie 2008, ceea ce înseamnă că și-a produs efectele pentru viitor, cu începere de la această dată.

Concluzia primei instanțe, potrivit căreia cererea de acordare a despăgubirilor aferente perioadei 2006 - august 2008 este nefondată este doar parțial corectă, în ceea ce privește perioada 29 martie 2008 - 19 august 2008. Reclamanții au solicitat pretenții constând în drepturi de autor aferente perioadei 01 iunie 2006 - 19 august 2008 și și-au dovedit calitatea procesuală activă întemeiată pe dispozițiile contractuale cuprinse în contractul de cesiune din 1999 pe durata de valabilitate a brevetului de invenție, respectiv până la data de 28 martie 2008. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 2 pct. 4 și art. 4 din contractul de cesiune din 12 noiembrie 2002 cu mențiunile din brevetul de invenție rezultă că voința internă comună a părților a fost aceea de a limita efectele cesiunii la durata de valabilitate a brevetului de invenție care, de principiu, potrivit art. 31 din Legea nr. 64/1991, în condițiile respectării exigențelor impuse de lege, inclusiv în ceea ce privește obligația de plată a taxelor anuale de menținere în vigoare, este de 20 de ani de la data de depozit.

Este lipsit de relevanță juridică faptul că reclamanții nu sunt terți față de invenție, ci au calitatea de inventatori, în condițiile în care au consimțit să beneficieze de redevențe plătite de unitatea cesionară a brevetului de invenție doar pe perioada de valabilitate a acestuia. Menținerea în vigoare a brevetului de invenție prin plata taxelor nu a fost lăsată de lege la latitudinea exclusivă a titularului de brevet, ci, potrivit art. 39 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, plata poate fi făcută de orice persoană interesată, categorie juridică din care fac parte și reclamanții. Reclamanții au calitate procesuală activă în solicitarea de plată a despăgubirilor pentru perioada 01 ianuarie 2006 - 28 martie 2008, data publicării decăderii titularului de brevet.

2. Recursul 2.1. Motive Pârâta intimată SC C.E.T. SA a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte: Instanța de apel a apreciat greșit faptul că pe perioada solicitată de reclamanți, 01 ianuarie 2006 - 19 august 2008, cererea este fondată. Pentru menținerea în vigoare a brevetului se datorează taxe anuale, neplata acestor taxe atrăgând decăderea și consecința utilizării libere a invenției. Faptul că Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a efectuat publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a mențiunii decăderii brevetului abia la 29 martie 2009 nu este de natură să ducă la eludarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) din lege.

Potrivit Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci de la 13 noiembrie 2004 taxele de menținere în vigoare a brevetului nu au mai fost achitate. 2.2. Întâmpinarea Intimații reclamanți au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului arătând, în esență, că hotărârile Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci produc efecte de la data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Reclamanții nu aveau obligația de a achita taxele de menținere în vigoare, această obligație fiind în sarcina titularului cesionar și a succesorului în drepturi. 2.3.

Analiza făcută de instanța de recurs Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente: Instanțele de fond au avut de soluționat problema de drept privitoare la persoana căreia îi revine obligația de a achita taxele legale pentru menținerea în vigoare a unui brevet de invenție, respectiv a efectelor pe care le produce publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a mențiunii privitoare la decăderea titularului din drepturile conferite de brevetul de invenție, ca urmare a neachitării acestor taxe. Ambele instanțe au interpretat corect prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 conform cu care taxa de menținere în vigoare poate fi plătită de orice persoană.

Întrucât reclamanții au calitatea de autori ai invenției în legătură cu care s-a încheiat contractul de cesiune cu pârâta, iar la pct. 4 din contract s-a prevăzut că acesta încetează odată cu valabilitatea brevetului, aveau interes să achite taxele pentru menținerea în vigoare a brevetului. Legea nr. 64/1991 nu conține nicio dispoziție care să-l oblige pe cesionar, în lipsa unui acord de voințe al părților în acest sens, să-l înștiințeze pe cedent cu privire la faptul că nu intenționează să mai achite aceste taxe. În condițiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenție titularul datorează anual taxe de menținere în vigoare a brevetului.

Alin. (3) al textului arată că neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet. Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul național al brevetelor de invenție și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Interpretarea textelor enunțate conduce la concluzia că decăderea operează prin faptul neachitării taxelor la termenele prevăzute în lege, înregistrarea decăderii în Registrul național al brevetelor de invenție și publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială având numai un rol de informare, iar nu semnificația faptului că de la acest moment persoana interesată, alta decât titularul de brevet, ar putea achita aceste taxe.

Că este așa rezultă și din prevederile hotărârii de Guvern emise în aplicarea Legii nr. 64/1991. Astfel, conform art. 61 alin. (1) din H.G. nr. 547/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, în aplicarea prevederilor art. 43 alin. (2) din lege, pentru menținerea în vigoare a brevetului de invenție, taxa pentru un an de protecție devine scadentă în prima zi a anului de protecție respectiv, cu următoarele excepții: a) pentru primii 2 ani de protecție, în care titularul nu datorează aceste taxe; b) pentru perioada cuprinzând anii de protecție următori primilor 2 ani, inclusiv anul următor anului în care s-a publicat mențiunea de acordare a brevetului de invenție, când taxa se plătește în termen de 12 luni de la data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a mențiunii acordării brevetului.

În speță, cele două excepții nu-și găsesc aplicare. Alin. (8) al textului arată că taxa pentru menținerea în vigoare a brevetului de invenție pentru un an de protecție, care nu a fost plătită în condițiile prevăzute la alin. (1), poate fi plădtă cu o majorare de 50% până la sfârșitul unui termen de 6 luni de la data scadentă. Nu s-a făcut nici dovada achitării taxelor, chiar în cuantum majorat calculat potrivit acestui text. Prin notificarea din 14 aprilie 2008, Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a comunicat titularului de brevet de invenție nr. X că a fost decăzut din drepturile decurgând din acest brevet începând cu data de 14 noiembrie 2004 prin neplata taxei de menținere în vigoare a acestuia.

Drept urmare, decăderea a intervenit la 14 noiembrie 2004, astfel încât aprecierea instanței de apel în sensul că reclamanții ar putea solicita și obține despăgubiri pentru perioada cuprinsă între 01 iunie 2006 - 28 martie 2008, când a fost publicată decăderea, este urmare a interpretării greșite a dispozițiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, respectiv ale art. 61 alin. (1) din H.G. nr. 547/2008. Față de cele ce preced, criticile formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea atacată va fi modificată în sensul arătat prin dispozitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.E.T. SA împotriva deciziei civile nr. 228 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică decizia în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții P.C., T.T., U.D. și C.B.P. împotriva sentinței civile nr. 90 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Gorj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.