ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4612/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 228 din 29 septembrie

2009, Curtea de Apel Craiova, secția

I

civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamanții

P.C., T.T., U.D. și C.B.P. împotriva sentinței civile nr. 90 din 13 aprilie

2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă.

Sentința a fost desființată și cauza a

fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a decide astfel, instanța a

reținut că în speță, din cuprinsul adresei emisă de Oficiul de Stat pentru

Invenții și Mărci reiese că decăderea titularilor de brevet a fost publicată în

Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. 3/2008 la 28 martie 2008, ceea

ce înseamnă că și-a produs efectele pentru viitor, cu începere de la această

dată.

Concluzia primei instanțe, potrivit

căreia cererea de acordare a despăgubirilor aferente perioadei 2006 - august

2008 este nefondată este doar parțial corectă, în ceea ce privește perioada 29

martie 2008 - 19 august 2008.

Reclamanții au solicitat pretenții constând

în drepturi de autor aferente perioadei 01 iunie 2006 - 19 august 2008 și și-au

dovedit calitatea procesuală activă întemeiată pe dispozițiile contractuale cuprinse

în contractul de cesiune din 1999 pe durata de valabilitate a brevetului de invenție,

respectiv până la data de 28 martie 2008.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor

art. 2 pct. 4 și art. 4 din contractul de cesiune din 12 noiembrie 2002 cu mențiunile

din brevetul de invenție rezultă că voința internă comună a părților a fost aceea

de a limita efectele cesiunii la durata de valabilitate a brevetului de invenție

care, de principiu, potrivit art. 31 din Legea nr. 64/1991, în condițiile respectării

exigențelor impuse de lege, inclusiv în ceea ce privește obligația de plată a taxelor

anuale de menținere în vigoare, este de 20 de ani de la data de depozit.

Este lipsit de relevanță juridică faptul

că reclamanții nu sunt terți față de invenție, ci au calitatea de inventatori, în

condițiile în care au consimțit să beneficieze de redevențe plătite de unitatea

cesionară a brevetului de invenție doar pe perioada de valabilitate a acestuia.

Menținerea în vigoare a brevetului de invenție

prin plata taxelor nu a fost lăsată de lege la latitudinea exclusivă a titularului

de brevet, ci, potrivit art. 39 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, plata poate fi

făcută de orice persoană interesată, categorie juridică din care fac parte și reclamanții.

Reclamanții au calitate procesuală activă

în solicitarea de plată a despăgubirilor pentru perioada 01 ianuarie 2006 - 28 martie

2008, data publicării decăderii titularului de brevet.

2.1. Motive

Pârâta intimată SC C.E.T. SA a declarat

recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica

vizând următoarele aspecte:

Instanța de apel a apreciat greșit faptul

că pe perioada solicitată de reclamanți, 01 ianuarie 2006 - 19 august 2008, cererea

este fondată.

Pentru menținerea în vigoare a brevetului

se datorează taxe anuale, neplata acestor taxe atrăgând decăderea și consecința

utilizării libere a invenției.

Faptul că Oficiul de Stat pentru Invenții

și Mărci a efectuat publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a

mențiunii decăderii brevetului abia la 29 martie 2009 nu este de natură să ducă

la eludarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) din lege.

Potrivit Oficiului de Stat pentru Invenții

și Mărci de la 13 noiembrie 2004 taxele de menținere în vigoare a brevetului nu

au mai fost achitate.

2.2. Întâmpinarea

Intimații reclamanți au depus întâmpinare

prin care au solicitat respingerea recursului arătând, în esență, că hotărârile

Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci produc efecte de la data publicării în

Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.

Reclamanții nu aveau obligația de a achita

taxele de menținere în vigoare, această obligație fiind în sarcina titularului cesionar

și a succesorului în drepturi.

2.3. Analiza făcută de instanța de recurs

Recursul este întemeiat și va fi admis

pentru următoarele considerente:

Instanțele de fond au avut de soluționat

problema de drept privitoare la persoana căreia îi revine obligația de a achita

taxele legale pentru menținerea în vigoare a unui brevet de invenție, respectiv

a efectelor pe care le produce publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate

Industrială a mențiunii privitoare la decăderea titularului din drepturile conferite

de brevetul de invenție, ca urmare a neachitării acestor taxe.

Ambele instanțe au interpretat corect prevederile

art. 39 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 conform cu care taxa de menținere în vigoare

poate fi plătită de orice persoană.

Întrucât reclamanții au calitatea de autori

ai invenției în legătură cu care s-a încheiat contractul de cesiune cu pârâta, iar

la pct. 4 din contract s-a prevăzut că acesta încetează odată cu valabilitatea brevetului,

aveau interes să achite taxele pentru menținerea în vigoare a brevetului.

Legea nr. 64/1991 nu conține nicio dispoziție

care să-l oblige pe cesionar, în lipsa unui acord de voințe al părților în acest

sens, să-l înștiințeze pe cedent cu privire la faptul că nu intenționează să mai

achite aceste taxe.

În condițiile art. 43 alin. (2) din Legea

nr. 64/1991, pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenție titularul

datorează anual taxe de menținere în vigoare a brevetului.

Alin. (3) al textului arată că neplata

acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet. Decăderea

titularului din drepturi se înregistrează în Registrul național al brevetelor de

invenție și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.

Interpretarea textelor enunțate conduce

la concluzia că decăderea operează prin faptul neachitării taxelor la termenele

prevăzute în lege, înregistrarea decăderii în Registrul național al brevetelor de

invenție și publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială având numai

un rol de informare, iar nu semnificația faptului că de la acest moment persoana

interesată, alta decât titularul de brevet, ar putea achita aceste taxe.

Că este așa rezultă și din prevederile

hotărârii de Guvern emise în aplicarea Legii nr. 64/1991.

Astfel, conform art. 61 alin. (1) din

H.G. nr. 547/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991

privind brevetele de invenție, în aplicarea prevederilor art. 43 alin. (2) din lege,

pentru menținerea în vigoare a brevetului de invenție, taxa pentru un an de protecție

devine scadentă în prima zi a anului de protecție respectiv, cu următoarele excepții:

a) pentru primii 2 ani de protecție, în

care titularul nu datorează aceste taxe;

b) pentru perioada cuprinzând anii de protecție

următori primilor 2 ani, inclusiv anul următor anului în care s-a publicat mențiunea

de acordare a brevetului de invenție, când taxa se plătește în termen de 12 luni

de la data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a mențiunii

acordării brevetului.

În speță, cele două excepții nu-și găsesc

aplicare.

Alin. (8) al textului arată că taxa pentru

menținerea în vigoare a brevetului de invenție pentru un an de protecție, care nu

a fost plătită în condițiile prevăzute la alin. (1), poate fi plădtă cu o majorare

de 50% până la sfârșitul unui termen de 6 luni de la data scadentă.

Nu s-a făcut nici dovada achitării taxelor,

chiar în cuantum majorat calculat potrivit acestui text.

Prin notificarea din 14 aprilie 2008, Oficiul

de Stat pentru Invenții și Mărci a comunicat titularului de brevet de invenție

nr. X că a fost decăzut din drepturile decurgând din acest brevet începând cu data

de 14 noiembrie 2004 prin neplata taxei de menținere în vigoare a acestuia.

Drept urmare, decăderea a intervenit la

14 noiembrie 2004, astfel încât aprecierea instanței de apel în sensul că reclamanții

ar putea solicita și obține despăgubiri pentru perioada cuprinsă între 01 iunie

2006 - 28 martie 2008, când a fost publicată decăderea, este urmare a interpretării

greșite a dispozițiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, respectiv ale

art. 61 alin. (1) din H.G. nr. 547/2008.

Față de cele ce preced, criticile formulate

întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea atacată va fi

modificată în sensul arătat prin dispozitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC

C.E.T. SA împotriva deciziei civile nr. 228 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția

I

civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Modifică decizia în sensul că respinge

ca nefondat apelul declarat de reclamanții P.C., T.T., U.D. și C.B.P. împotriva

sentinței civile nr. 90 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Gorj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

septembrie 2010.