ÎCCJ, decizie (scj.ro #81897)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #81897) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Brevet de invenție.

Plata drepturilor bănești cuvenite ca urmare a aplicării invenției.

Cuprins pe materii

. Brevet de invenție.

Plata drepturilor bănești cuvenite ca urmare a aplicării invenției.

Index alfabetic

.. Brevet de invenție

-

drepturi

bănești

În cazul în

care într-un litigiu se pretinde plata de drepturi bănești cuvenite ca urmare a

aplicării invenției, ceea ce trebuie lămurit este dacă cel chemat în judecată

utilizează sau nu invenția, astfel cum a fost brevetată.

În funcție de probele

administrate se poate ajunge la concluzia că invenția este utilizată - și

aceasta chiar dacă se aduc anumite modificări care nu alterează obiectul

protecției - sau, dimpotrivă, se poate ajunge la concluzia că modificările sunt

atât de substanțiale încât este utilizat un alt produs ori procedeu decât cel

pentru care s-a obținut protecția.

Cu alte cuvinte,

concluzia potrivit căreia un anumit procent din invenție este utilizat este

exclusă

.

Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

.  2151 din 26 martie

2010

Prin sentința civilă

nr

. 3 din 6 ianuarie 2008 Tribunalul

Gorj

,

Secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamantul P.C.I. împotriva

pârâtelor Exploatarea Minieră de Carieră Roșia - E.M.C. Roșia, Exploatarea

Minieră

Mehedinți

- E.M.

Mehedinți

,

Societatea Națională a Lignitului

Oltenia

-S.N.L.

Oltenia

S.A.; a respins cererea de chemare în garanție

formulată de pârâte, față de U.M.R. S.A.

Rovinari

și

S.C.

Grimex

S.R.L.; le-a obligat în solidar pe

pârâtele S.N.L.O. și E.M.C. Roșia la 64.072 lei, cu dobânda legală aferentă

către reclamant, reprezentând drepturi autor pentru perioada 1 ianuarie -31

decembrie 2006, sumă actualizată la 30 octombrie 2007, ce va fi actualizată la

data plății; le-a obligat în solidar pe pârâtele S.N.L.O. și E.M.

Mehedinți

la 10.576 lei, cu dobânda legală aferentă către

reclamant, reprezentând drepturi autor pentru perioada 01 ianuarie -31

decembrie 2006. sumă actualizată la 30 octombrie 2007 ce va fi actualizată la

data plății; le-a obligat în solidar pe pârâte la plata sumei de 16.200 lei

cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele :

Reclamantul P.I. este

coautor al invenției „Cupă pentru excavator cu rotor”, împreună cu numiții I.G.

și S.N.

Cei trei inventatori

au cesionat dreptul la obținerea brevetului de invenție și la folosirea

exclusivă a invenției către C.N.L.O. prin contractul nr.3333/1999.

Invenția a fost

brevetată la O.S.I.M. cu nr.116822 B 1, hotărârea de acordare a brevetului

fiind publicată la data de 29 iunie 2001.

Prin contractul de

concesiune încheiat între coautori și fosta C.N.L.O.

Tg-Jiu

,

în prezent S.N.L.O. s-au stabilit și modalitățile de plată a drepturilor

cuvenite inventatorilor, redevențele trebuind achitate trimestrial; reclamantul

urma să primească cota de 15% din eficiența economică obținută prin folosirea

invenției.

Conform concluziilor

raportului de expertiză, subunitățile S.N.L.O. S.A.

Tg-Jiu

,

respectiv pârâtele E.M.C. Roșia și E.M.

Mehedinți

sunt beneficiarele folosinței invenției „Cupă de excavator cu rotor” și au

folosit-o în perioada din litigiu 01 ianuarie 2006-31 decembrie 2006.

Prin această folosire

s-a obținut eficiență economică, astfel după cum se regăsește în situațiile

prezentate de către pârâtă experților, eficiența constând în diferența de

posturi, ca urmare a aplicării invenției, în raport cu soluția originală pentru

obținerea unei mase miniere identice.

Expertul tehnic în

specialitatea mine-geologie a analizat, în funcție de actele existente la cele două

pârâte, economiile obținute de acestea pe perioada în litigiu ca urmarea

utilizării invenției, rezultând trei surse, respectiv diferența de cheltuieli

la cupe în varianta S.I.P. (consumul efectiv), față de varianta originală

(consumul normat), diferența de cheltuieli la dinți între cele două variante și

eliminarea costurilor la șuruburi și piulițe care se foloseau pentru fixarea

dinților pe cupele originale.

Susținerile pârâtelor

în sensul că în cursul anului 2006 nu au mai folosit invenția la care coautor

este și reclamantul este contrazisă de concluziile raportului de expertiză și

de răspunsul la obiecțiunile formulate de E.M.C. Roșia și S.N.L.O. S.A.

Tg-Jiu

, din care rezultă că s-au efectuat verificări ale

documentelor, dar și verificări în teren, împreună cu specialiștii în domeniu

ai pârâtelor.

S-a stabilit de comun

acord că respectiva invenție s-a folosit la un număr de 10 excavatoare E.R.C.

1400, sens în care s-a și încheiat procesul-verbal din 31 octombrie 2007, la

sediul S.N.L.O., în care este specificat tipul cupei folosite - S.I.P., din

fotografiile efectuate rezultând clar numărul brevetului de invenție folosit,

care coincide cu numărul brevetului de invenție pe care reclamantul își

întemeiază acțiunea.

Aceleași constatări au

fost efectuate și în privința pârâtei E.M.

Mehedinți

,

care, la rândul său, a folosit respectiva invenție la excavatoarele pe care le

folosește și care sunt în număr de trei.

Față de această stare

de fapt reținută, tribunalul a respins cererea de chemare în garanție a societăților

U.M.R. S.A.

Rovinari

și S.C.

Grimex

S.R.L., deoarece raporturile juridice sunt strict stabilite între părțile ce au

calitate de cedent și cesionar, iar faptul că cele două pârâte E.M.C. Roșia și

E.M.

Mehedinți

au folosit invenția reclamantului este

dovedit, acestea din urmă având obligația plății redevențelor către reclamant,

și nu societățile chemate în garanție.

În drept, tribunalul

și-a întemeiat hotărârea pe dispozițiile

art

. 32, 34,

39 și următoarele din Legea nr.64/1991, modificată și completată prin Legea

nr.203/2002.

Prin decizia civilă

nr.129 din 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova,  Secția I civilă și

pentru cauze cu minori și de familie a admis apelurile declarate de pârâtele

Exploatarea Minieră

Mehedinți

, Societatea Națională a

Lignitului

Oltenia-Tg.Jiu

și Exploatarea Minieră de

Carieră Roșia împotriva sentinței; a schimbat în parte sentința; a redus suma

de plată la care a fost obligată pârâta Societatea Națională a Lignitului

Oltenia

în solidar cu pârâta

E.M.C.Roșia

la 32.036 lei, iar suma la care a fost obligată pârâta S.N.L.O. în solidar cu

pârâta E.M.

Mehedinți

la suma de 5.289 lei; a

menținut restul dispozițiilor sentinței.

La pronunțarea acestei

decizii, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:

Pârâtele folosesc

invenția și obțin foloase materiale, dar în timp au modificat unele elemente

tehnice ale cupelor, pentru a asigura acestora o mai bună utilizare și o mai

mare eficiență.

Aceste modificări au

făcut ca invenția să fie păstrată, dar în numai în proporție de 50%.

În baza art.32 și

următoarelor din  Legea nr.64/1991, utilizatorii invenției au obligația să

plătească inventatorului drepturile de autor stipulate prin contractul de

utilizare.

Prin contractul de

concesiune

nr

. 3333/1999 încheiat între S.N.L.O. și

reclamant, împreună cu alți doi coautori, s-a transmis dreptul de folosire a

invenției denumită „Cupă de excavator cu rotor”.

Probatoriul efectuat

în apel face dovada că apelantele pârâte folosesc această invenție, dar că au

modificat caracteristicile tehnice, așa încât utilizarea efectiva a inovațiilor

autorilor îi beneficiază, dar în proporție de 50 %.

Calculul acestor sume

a fost făcut prin expertiza efectuată anterior și nu a fost contestat de către

pârâte; nu s-a formulat

nicio

critică coerentă și

efectivă legată ce calculul acestor sume.

Se impune în

consecință admiterea apelurilor și reducerea sumelor deja stabilite și pe care

pârâtele au fost obligate să le achite reclamantului în cota de ½.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs atât reclamantul P.C.I., cât și pârâta Exploatarea

Minieră de Carieră Roșia:

își întemeiază cererea pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă,

susținând în motivarea acesteia următoarele:

1.1.Și în alte procese

anterioare, care au vizat perioada 2003-2005 pârâtele au  susținut

permanent că nu folosesc cupa de excavator care face obiectul brevetului de

invenție și s-a demonstrat, pe bază de expertize,

nerealitatea

acestei susțineri.

Or, prin

motivele de apel depuse în acest dosar, pârâta recunoștea că cupele folosite în

anul 2006 sunt aceleași cu cele folosite în perioada 2003-2005, ceea ce făcea

inutilă efectuarea unei noi expertize tehnice la instanță de apel, deoarece se

stabilise cu autoritate de lucru judecat că pârâta a folosit anterior anului

2006 cupa SIP, iar

Instanța de apel nu a

răspuns apărărilor formulate de reclamant prin întâmpinare, ceea ce atrage, în

opinia sa, incidența art.304

pct

. 7

C.p.civ

. și echivalează cu

necercetarea

fondului.

1.2.Cu privire la

faptul că

E.M.C.Roșia

și

E.M.Mehedinți

,

au în dotare cupe SIP și nu alt model de cupe opera autoritatea de lucru

judecat prevăzută de

art

. 1201 C.

civ

.,

deoarece prin sentințele civile nr.38/2005 și nr.536/2006 ale Tribunalului

Gorj

, ambele rămase definitive, s-a constatat că cupele folosite

de către pârâte sunt cupe SIP, și nu alte modele de cupe ori cupe SIP

modificate.

Acest motiv de recurs

intră sub incidența art.304 pct.9

C.proc.civ

.,

instanța făcând o greșită aplicare a legii.

1.3. Expertul și ulterior Curtea de Apel Craiova

n-au remarcat că eventualele modificări constatate la cupele SIP întrunesc

elementele infracțiunii de contrafacere prevăzută de

art

.

58 din Legea

nr

. 64/1991, republicată și modificată,

astfel că societăților pârâte nu le putea profita apărarea întemeiată pe

propria culpă, aceea de a fi modificat obiectul unei invenții ce a fost

brevetată.

Contrafacere există,

conform doctrinei și practicii, când este înlocuit un element al invenției cu

un element diferit (dinți cu unghi de așchiere de aproximativ 30

grd

.), ori de câte ori acesta îndeplinește aceeași funcție

(tăierea materialului excavat) și conduce la un rezultat asemănător (

deprinderea materialului excavat din frontul de lucru).

Întrucât asigură

aceeași funcție, în scopul obținerii aceluiași rezultat, el este echivalentul

elementului brevetat, chiar dacă reprezintă o perfecționare a acestuia.

Contrafacerea se

apreciază după asemănări și nu după deosebiri".

În speță, experta

P.D.D. confirmă contrafacerea  când afirmă că în ansamblu se păstrează

configurația cupei din brevetul de invenție.

Exceptând dinții

utilizați - cu unghi de așchiere de aproximativ 30

grd

.-,

cupele corespund

întrutotul

brevetului de invenție

analizat, adică între cupele observate pe utilaje în luna martie 2009 și cele

conforme brevetului există o singură deosebire.

Prin

neaplicarea

de către instanța de apel a prevederilor

art

. 58 din Legea

nr

. 64/1991,

hotărârea pe care a pronunțat-o este lipsită de temei legal, motiv de recurs

prevăzut de

art

. 304 pct.9

C.proc.civ

.

În plus, instanța nu

i-a dat posibilitatea să ia cunoștință de răspunsul la obiecțiuni și să

solicite, după caz, o nouă expertiză.

Recurentul solicită în

principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

rejudecare

aceleiași curți de apel , iar în subsidiar,

admiterea recursului, modificarea deciziei și respingerea apelului declarat de

pârâtă ca

nefondat

.

2.Pârâta Exploatarea

Minieră de Carieră Roșia a criticat decizia în temeiul prevederilor

art

. 304

pct

. 9 Cod Procedură

Civilă, invocând următoarele:

2.1.Instanța de apel a menținut dispoziția din sentință în sensul indexării

sumei de 32.036 lei la data de 30 octombrie 2007, față de care se încalcă

clauza din contractul nr.1/2002, care reprezintă legea părților, clauză conform

căreia sumele acordate cu titlu de drepturi de autor se acordă

neindexate

, deci

neactualizate

;

în cauza de față aceste sume au fost actualizate cu coeficientul de inflație,

fapt contrar prevederilor

art

. 969 Cod civil.

Deși recurenta E.M.C.

Roșia, atât în motivarea apelului, dar și la dezbateri a solicitat în mod

expres refacerea calculului eficienței economice, adică recalcularea

drepturilor bănești în conformitate constatările din raportul de expertiză

efectuat în faza de apel instanța de apel nu a dat curs solicitării, menținând

calculul economic din dosarul fond care reflectă o situație cu totul eronată.

Refacerea calculului de eficiență economică în faza de apel era

deosebit   de   importantă   pentru

a   se   determina   eficiența

economică.

În continuare, recurenta redă în detaliu, dar incoerent și

nesistematizat

,

toate nemulțumirile legate de modul în care s-a determinat eficiența economică,

cu referire concretă la calcule matematice, măsurători, numărul de cupe, masa

minieră excavată, configurația dinților cupei de excavator

etc

.

Mare parte din nemulțumiri vizează expertiza efectuată în fața tribunalului.

În legătură cu

raportul de expertiză întocmit în faza de apel, recurenta susține că din acesta

rezultă fără echivoc următoarele:

Cupele utilizate nu

sunt identice cu cele ce fac obiectul invenției.

Folosind respectivele

cupe modificate se ajunge implicit la o masă minieră diferită, mai mare față de

cea realizată cu cupele care fac obiectul brevetului de invenție.

Totodată, realizarea

constructivă a acestor cupe în uzinele specializate conduce la costuri

diferite, mai mici, de la faza de proiectare și până la realizarea produsului.

În considerarea celor

de  mai sus, dacă instanța de apel încuviința refacerea calculului de eficiență

economică, trebuia să acorde suma de 9018,72 lei determinată la data de 31

decembrie 2006, conform unui algoritm de calcul pe care-l recurenta îl redă în

continuare.

2.2.Instanța de apel

prin menținerea cheltuielilor de judecată acordate la fond, a încălcat

prevederile

art

. 275 Cod

pr

.

civ

. referitoare la compensarea cheltuielilor de

judecată.

2.3.Raportat la

valoarea cauzei instanța de apel trebuia să facă

aplicațiunea

prevederilor articolului 274 alin. (3) Cod

pr

.

civ

., în sensul micșorării onorariului avocatului.

Instanța de judecată,

avea abilitatea de a cenzura cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite în

sarcina părții care a pierdut procesul pe baza criteriilor descrise de legiuitor,

fără ca prin  aceasta  să  intervină în  raportul juridic

decurgând din contractul de asistență juridică și fără ca un asemenea efect să

se producă, fie și indirect, câtă vreme instanța de judecată trebuie să vegheze

la menținerea echilibrului procesual și la asigurarea garanțiilor pentru părți

a desfășurării unui proces echitabil.

În speță, valoarea

pricinii și munca depusă de avocat nu justifică cuantumul onorariului

avocatului, fapt pentru care solicită Înaltei Curți să facă

aplicațiunea

prevederilor

art

. 274 alin.(3) Cod procedură civilă,

în sensul micșorării acestuia.

Analizând recursurile

declarate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

1.Recursul

reclamantului este fondat și va fi admis în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură

civilă cu consecința modificării deciziei și respingerii apelurilor declarate

de pârâte. Prevederile art.304 pct.7 nu sunt incidente în cauză.

Astfel, nu se poate

reține că,

neprimind

apărările din întâmpinare ale

reclamantului, curtea de apel nu ar fi cercetat fondul cauzei.

Instanța de apel s-a

pronunțat asupra apelului declarat de pârâte, găsind întemeiate parte din

motivele invocate, iar decizia cuprinde considerentele, care nu sunt nici

contradictorii și nici străine de natura pricinii.

Pentru a schimba în

parte hotărârea primei instanțe, conform art.296

C.pr.civ

.,

curtea de apel a dat eficiență concluziilor raportului de expertiză tehnică

întocmit în calea de atac, pe care, așa cum rezultă din considerentele deciziei

și le-a însușit în întregime.

Pe baza acestui

raport, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, curtea de apel a

reținut, ca situație de fapt, că pârâtele chemate în judecată utilizează

invenția al cărei autor este reclamantul și obțin în acest mod foloase

materiale.

Cum în baza

contractului de concesiune nr.3333/1999 încheiat între SNL

Oltenia

și reclamant, alături de alți doi coautori, s-a convenit plata de drepturi

bănești în schimbul dreptului de folosire al invenției, pârâtele datorează

plata acestor drepturi, astfel cum au fost calculate prin expertizele întocmite

în cauză.

La sumele calculate,

curtea de apel a aplicat o reducere de 50% pe considerentul că, deși folosesc

invenția, pârâtele au modificat anumite caracteristici tehnice, motiv pentru

care utilizarea efectivă a invenției îi profită doar în proporție de 50%.

Acest raționament al

curții de apel nu are suport legal și contravine chiar concluziilor raportului

de expertiză pe care și l-a însușit.

Astfel, în cazul în

care într-un litigiu se pretinde plata de drepturi bănești cuvenite ca urmare a

aplicării invenției, ceea ce trebuie lămurit este dacă cel chemat în judecată

utilizează sau nu invenția, astfel cum a fost brevetată.

În funcție de probele

administrate se poate ajunge la concluzia că invenția este utilizată - și

aceasta chiar dacă se aduc anumite modificări care nu alterează obiectul

protecției - sau, dimpotrivă, se poate ajunge la concluzia că modificările sunt

atât de substanțiale încât este utilizat un alt produs ori procedeu decât cel

pentru care s-a obținut protecția.

Cu alte cuvinte,

concluzia potrivit căreia un anumit procent din invenție este utilizat este

exclusă.

În concluziile

inițiale ale raportului acesta a arătat că se păstrează revendicarea 2 din

brevetul de invenție RO 116822 B1.

A adăugat însă, că,

datorită utilizării unor dinți diferiți, cu o configurație diferită de cei din

brevet, nu se respectă unghiul de așchiere de 0-5 grade, de unde rezultă că 50%

din invenție este păstrată așa cum este definită de brevet.

Răspunzând obiecțiunilor

formulate de reclamant, expertul a precizat ulterior că a ajuns la concluzia

utilizării parțiale a invenției, pornind de la faptul că aceasta are două

revendicări majore. Or, în cauză, s-a constatat că numai cea de-a doua

revendicare este respectată în spiritul celor enunțate în brevet.

În ceea ce privește

revendicarea 1, aceasta cuprinde 5 elemente de noutate care fac diferența între

cupa brevetată și cele existente în stadiul tehnicii, elemente care numai

însumate determină un unghi de așchiere de 0-5 grade, prevăzut explicit în

brevetul de invenție.

Pentru a se putea

considera că pârâta nu utilizează invenția astfel cum a fost brevetată nu era

suficient să se constate că pârâta a modificat un anumit element, deoarece,

potrivit doctrinei echivalențelor, transpusă în art.32 alin. (6) al Legii

nr

. 64/1991, invenția este protejată în esența sa, iar

pentru aceasta se iau în considerare elementele echivalente celor specificate

în revendicări.

Dacă elementul sau

caracteristica înlocuite conduc la schimbarea sensului acțiunii invenției sau a

scopului esențial al acesteia sau dacă noua soluție propune un mijloc mai bun

prin care să se atingă același scop atunci echivalența nu se verifică.

În speță, pârâtele au

susținut că, prin modificările operate la cupele de excavator utilizate în

producție, se obține un rezultat superior, adică o suprafață excavată mai mare

cu un cost mai redus.

Or, acest lucru nu a fost confirmat de către expert, iar simpla modificare a

unui element din cele cinci care alcătuiesc una din cele două revendicări ale

invenției nu implică în mod necesar saltul calitativ către o nouă invenție.

Nu s-a demonstrat că

modificarea operată determină o altă funcție sau un rezultat diferit decât cele

preconizat prin invenție, și anume, că prin modificările structurale se obține

un unghi de excavare diferit, care reprezintă un nou pas inventiv față de

stadiul tehnicii.

În ceea ce privește

susținerea potrivit căreia, aducând modificări cupelor pârâtele au săvârșit o

contrafacere, pe care instanța a omis să o constatate, aceasta nu poate fi

analizată ca motiv de recurs.

Față de limitele

învestirii instanței și în absența unei cereri reconvenționale având ca obiect

constatarea și, eventual, sancționarea contrafacerii, nici curtea de apel și

nici tribunalul nu se puteau pronunța pe acest aspect, așa cum pretinde

recurentul.

Cum între aceleași

părți s-au mai purtat litigii cu același obiect, în care s-a constatat

utilizarea cupelor de excavator în alte  perioade de timp – anii 2003-2005

– pentru a nu se încălca puterea de lucru judecat a constărilor făcute prin

hotărâri judecătorești anterioare și dispozițiile

art

.

1201

C.civ

., mai trebuia să se dovedească și

împrejurarea că eventualele modificări au fost aduse cupelor în perioada anului

2006, or acest aspect a fost ignorat complet de către curtea de apel.

Față de cele arătate,

reducerea drepturilor cuvenite reclamantului cu 50% este lipsită de suport

legal, situație care atrage admiterea recursului în baza art.312 și

art

. 304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea deciziei

și respingerea apelului declarat de pârâtă ca

nefondat

.

2.În ceea ce privește

recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei, Înalta Curte constată

următoarele:

2.1.Deși invocă

dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, formulează o serie de critici

referitoare la modul de calcul al drepturilor bănești realizat de experții

numiți în cauză.

Aceleași critici au

fost formulate în apel, iar curtea le-a înlăturat cu motivarea că, în legătură

cu expertiza efectuată în primă instanță, pârâtele nu au formulat obiecțiuni pe

aspectul calculului și nici nu au avansat vreo critică coerentă și efectivă

legată de calculul acestor sume.

În atare situație,

pârâta avea obligația să arate în ce constă

nelegalitatea

deciziei curții de apel, și să indice în acest sens în care din cazurile de

modificare ori casare din cele prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod procedură

civilă, se încadrează criticile din recurs.

Fără a proceda astfel,

pârâta se limitează a reitera toate nemulțumirile legate de modul de clacul,

care vizează operațiunile efectuate de expert, concluzionând că se impunea

completarea probatoriului cu o nouă expertiză tehnică-contabilă sau măcar

obligarea experților să soluționeze obiecțiunile la raportul de expertiză.

Pârâta nesocotește

astfel caracterul de cale extraordinară de atac pe care actualul Cod de

procedură civilă îl conferă recursului, solicitând Înaltei Curți să reevalueze

probele administrate sau să sancționeze instanța de apel pentru

neadministrarea

unei a treia expertize de specialitate.

Cum

administrarea și interpretarea probelor și stabilirea situației de fapt pe baza

acestora reprezintă atributul instanțelor de fond, Înalta Curte nu poate

proceda la verificarea solicitată de recurentă.

2.2.Având în vedere că

recursul reclamantului va fi admis, cu consecința menținerii în întregime a

sentinței sub aspectul despăgubirilor, o diminuare a cheltuielilor de judecată

acordate  reclamantului în primă instanță, solicitată de recurenta-pârâtă,

nu mai are temei,

nefiind

aplicabile prevederile

art

. 276

C.pr.civ

.

2.3.În apel nu s-au

solicitat și nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

În atare situație,

critica potrivit căreia în mod greșit curtea de apel nu a redus onorariul

avocatului care l-a apărat pe reclamant, în baza

art

.

274 alin. (3)

C.pr.civ

., nu are legătură cu decizia

recurată

.

Nici dacă recurenta se

referă, de fapt, la onorariul de avocat acordat în primă instanță critica nu

poate fi analizată, deoarece în recurs nu se poate ataca

omisso

medio

sentința tribunalului, obiect al recursului constituindu-l, potrivit

art

. 299

C.pr.civ

., decizia din

apel.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte a constatat că recursul declarat de pârâtă împotriva

deciziei este

nefondat

și, în baza art.312 Cod

procedură civilă, l-a respins.