ÎCCJ, decizie (scj.ro #81897)

Brevet de invenție. Plata drepturilor bănești cuvenite ca urmare a aplicării invenției. Cuprins pe materii . Brevet de invenție. Plata drepturilor bănești cuvenite ca urmare a aplicării invenției. Index alfabetic .. Brevet de invenție - drepturi bănești În cazul în care într-un litigiu se pretinde plata de drepturi bănești cuvenite ca urmare a aplicării invenției, ceea ce trebuie lămurit este dacă cel chemat în judecată utilizează sau nu invenția, astfel cum a fost brevetată. În funcție de probele administrate se poate ajunge la concluzia că invenția este utilizată - și aceasta chiar dacă se aduc anumite modificări care nu alterează obiectul protecției - sau, dimpotrivă, se poate ajunge la concluzia că modificările sunt atât de substanțiale încât este utilizat un alt produs ori procedeu decât cel pentru care s-a obținut protecția.

Cu alte cuvinte, concluzia potrivit căreia un anumit procent din invenție este utilizat este exclusă . Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 2151 din 26 martie 2010 Prin sentința civilă nr . 3 din 6 ianuarie 2008 Tribunalul Gorj , Secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamantul P.C.I. împotriva pârâtelor Exploatarea Minieră de Carieră Roșia - E.M.C. Roșia, Exploatarea Minieră Mehedinți - E.M. Mehedinți , Societatea Națională a Lignitului Oltenia -S.N.L. Oltenia S.A.; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâte, față de U.M.R. S.A. Rovinari și S.C. Grimex S.R.L.; le-a obligat în solidar pe pârâtele S.N.L.O. și E.M.C. Roșia la 64.072 lei, cu dobânda legală aferentă către reclamant, reprezentând drepturi autor pentru perioada 1 ianuarie -31 decembrie 2006, sumă actualizată la 30 octombrie 2007, ce va fi actualizată la data plății; le-a obligat în solidar pe pârâtele S.N.L.O.

și E.M. Mehedinți la 10.576 lei, cu dobânda legală aferentă către reclamant, reprezentând drepturi autor pentru perioada 01 ianuarie -31 decembrie 2006. sumă actualizată la 30 octombrie 2007 ce va fi actualizată la data plății; le-a obligat în solidar pe pârâte la plata sumei de 16.200 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele : Reclamantul P.I. este coautor al invenției „Cupă pentru excavator cu rotor”, împreună cu numiții I.G. și S.N. Cei trei inventatori au cesionat dreptul la obținerea brevetului de invenție și la folosirea exclusivă a invenției către C.N.L.O. prin contractul nr.3333/1999. Invenția a fost brevetată la O.S.I.M.

cu nr.116822 B 1, hotărârea de acordare a brevetului fiind publicată la data de 29 iunie 2001. Prin contractul de concesiune încheiat între coautori și fosta C.N.L.O. Tg-Jiu , în prezent S.N.L.O. s-au stabilit și modalitățile de plată a drepturilor cuvenite inventatorilor, redevențele trebuind achitate trimestrial; reclamantul urma să primească cota de 15% din eficiența economică obținută prin folosirea invenției. Conform concluziilor raportului de expertiză, subunitățile S.N.L.O. S.A. Tg-Jiu , respectiv pârâtele E.M.C. Roșia și E.M.

Mehedinți sunt beneficiarele folosinței invenției „Cupă de excavator cu rotor” și au folosit-o în perioada din litigiu 01 ianuarie 2006-31 decembrie 2006. Prin această folosire s-a obținut eficiență economică, astfel după cum se regăsește în situațiile prezentate de către pârâtă experților, eficiența constând în diferența de posturi, ca urmare a aplicării invenției, în raport cu soluția originală pentru obținerea unei mase miniere identice. Expertul tehnic în specialitatea mine-geologie a analizat, în funcție de actele existente la cele două pârâte, economiile obținute de acestea pe perioada în litigiu ca urmarea utilizării invenției, rezultând trei surse, respectiv diferența de cheltuieli la cupe în varianta S.I.P.

(consumul efectiv), față de varianta originală (consumul normat), diferența de cheltuieli la dinți între cele două variante și eliminarea costurilor la șuruburi și piulițe care se foloseau pentru fixarea dinților pe cupele originale. Susținerile pârâtelor în sensul că în cursul anului 2006 nu au mai folosit invenția la care coautor este și reclamantul este contrazisă de concluziile raportului de expertiză și de răspunsul la obiecțiunile formulate de E.M.C. Roșia și S.N.L.O. S.A. Tg-Jiu , din care rezultă că s-au efectuat verificări ale documentelor, dar și verificări în teren, împreună cu specialiștii în domeniu ai pârâtelor. S-a stabilit de comun acord că respectiva invenție s-a folosit la un număr de 10 excavatoare E.R.C.

1400, sens în care s-a și încheiat procesul-verbal din 31 octombrie 2007, la sediul S.N.L.O., în care este specificat tipul cupei folosite - S.I.P., din fotografiile efectuate rezultând clar numărul brevetului de invenție folosit, care coincide cu numărul brevetului de invenție pe care reclamantul își întemeiază acțiunea. Aceleași constatări au fost efectuate și în privința pârâtei E.M. Mehedinți , care, la rândul său, a folosit respectiva invenție la excavatoarele pe care le folosește și care sunt în număr de trei. Față de această stare de fapt reținută, tribunalul a respins cererea de chemare în garanție a societăților U.M.R. S.A. Rovinari și S.C. Grimex S.R.L., deoarece raporturile juridice sunt strict stabilite între părțile ce au calitate de cedent și cesionar, iar faptul că cele două pârâte E.M.C.

Roșia și E.M. Mehedinți au folosit invenția reclamantului este dovedit, acestea din urmă având obligația plății redevențelor către reclamant, și nu societățile chemate în garanție. În drept, tribunalul și-a întemeiat hotărârea pe dispozițiile art . 32, 34, 39 și următoarele din Legea nr.64/1991, modificată și completată prin Legea nr.203/2002. Prin decizia civilă nr.129 din 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, Secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelurile declarate de pârâtele Exploatarea Minieră Mehedinți , Societatea Națională a Lignitului Oltenia-Tg.Jiu și Exploatarea Minieră de Carieră Roșia împotriva sentinței; a schimbat în parte sentința; a redus suma de plată la care a fost obligată pârâta Societatea Națională a Lignitului Oltenia în solidar cu pârâta E.M.C.Roșia la 32.036 lei, iar suma la care a fost obligată pârâta S.N.L.O.

în solidar cu pârâta E.M. Mehedinți la suma de 5.289 lei; a menținut restul dispozițiilor sentinței. La pronunțarea acestei decizii, Curtea a avut în vedere următoarele considerente: Pârâtele folosesc invenția și obțin foloase materiale, dar în timp au modificat unele elemente tehnice ale cupelor, pentru a asigura acestora o mai bună utilizare și o mai mare eficiență. Aceste modificări au făcut ca invenția să fie păstrată, dar în numai în proporție de 50%. În baza art.32 și următoarelor din Legea nr.64/1991, utilizatorii invenției au obligația să plătească inventatorului drepturile de autor stipulate prin contractul de utilizare. Prin contractul de concesiune nr . 3333/1999 încheiat între S.N.L.O.

și reclamant, împreună cu alți doi coautori, s-a transmis dreptul de folosire a invenției denumită „Cupă de excavator cu rotor”. Probatoriul efectuat în apel face dovada că apelantele pârâte folosesc această invenție, dar că au modificat caracteristicile tehnice, așa încât utilizarea efectiva a inovațiilor autorilor îi beneficiază, dar în proporție de 50 %. Calculul acestor sume a fost făcut prin expertiza efectuată anterior și nu a fost contestat de către pârâte; nu s-a formulat nicio critică coerentă și efectivă legată ce calculul acestor sume. Se impune în consecință admiterea apelurilor și reducerea sumelor deja stabilite și pe care pârâtele au fost obligate să le achite reclamantului în cota de ½. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul P.C.I., cât și pârâta Exploatarea Minieră de Carieră Roșia: 1. Reclamantul P.I.

își întemeiază cererea pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, susținând în motivarea acesteia următoarele: 1.1.Și în alte procese anterioare, care au vizat perioada 2003-2005 pârâtele au susținut permanent că nu folosesc cupa de excavator care face obiectul brevetului de invenție și s-a demonstrat, pe bază de expertize, nerealitatea acestei susțineri. Or, prin motivele de apel depuse în acest dosar, pârâta recunoștea că cupele folosite în anul 2006 sunt aceleași cu cele folosite în perioada 2003-2005, ceea ce făcea inutilă efectuarea unei noi expertize tehnice la instanță de apel, deoarece se stabilise cu autoritate de lucru judecat că pârâta a folosit anterior anului 2006 cupa SIP, iar Instanța de apel nu a răspuns apărărilor formulate de reclamant prin întâmpinare, ceea ce atrage, în opinia sa, incidența art.304 pct . 7 C.p.civ . și echivalează cu necercetarea fondului.

1.2.Cu privire la faptul că E.M.C.Roșia și E.M.Mehedinți , au în dotare cupe SIP și nu alt model de cupe opera autoritatea de lucru judecat prevăzută de art . 1201 C. civ ., deoarece prin sentințele civile nr.38/2005 și nr.536/2006 ale Tribunalului Gorj , ambele rămase definitive, s-a constatat că cupele folosite de către pârâte sunt cupe SIP, și nu alte modele de cupe ori cupe SIP modificate. Acest motiv de recurs intră sub incidența art.304 pct.9 C.proc.civ ., instanța făcând o greșită aplicare a legii. 1.3. Expertul și ulterior Curtea de Apel Craiova n-au remarcat că eventualele modificări constatate la cupele SIP întrunesc elementele infracțiunii de contrafacere prevăzută de art . 58 din Legea nr . 64/1991, republicată și modificată, astfel că societăților pârâte nu le putea profita apărarea întemeiată pe propria culpă, aceea de a fi modificat obiectul unei invenții ce a fost brevetată.

Contrafacere există, conform doctrinei și practicii, când este înlocuit un element al invenției cu un element diferit (dinți cu unghi de așchiere de aproximativ 30 grd .), ori de câte ori acesta îndeplinește aceeași funcție (tăierea materialului excavat) și conduce la un rezultat asemănător ( deprinderea materialului excavat din frontul de lucru). Întrucât asigură aceeași funcție, în scopul obținerii aceluiași rezultat, el este echivalentul elementului brevetat, chiar dacă reprezintă o perfecționare a acestuia. Contrafacerea se apreciază după asemănări și nu după deosebiri". În speță, experta P.D.D. confirmă contrafacerea când afirmă că în ansamblu se păstrează configurația cupei din brevetul de invenție.

Exceptând dinții utilizați - cu unghi de așchiere de aproximativ 30 grd .-, cupele corespund întrutotul brevetului de invenție analizat, adică între cupele observate pe utilaje în luna martie 2009 și cele conforme brevetului există o singură deosebire. Prin neaplicarea de către instanța de apel a prevederilor art . 58 din Legea nr . 64/1991, hotărârea pe care a pronunțat-o este lipsită de temei legal, motiv de recurs prevăzut de art . 304 pct.9 C.proc.civ . În plus, instanța nu i-a dat posibilitatea să ia cunoștință de răspunsul la obiecțiuni și să solicite, după caz, o nouă expertiză.

Recurentul solicită în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași curți de apel , iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei și respingerea apelului declarat de pârâtă ca nefondat . 2.Pârâta Exploatarea Minieră de Carieră Roșia a criticat decizia în temeiul prevederilor art . 304 pct . 9 Cod Procedură Civilă, invocând următoarele: 2.1.Instanța de apel a menținut dispoziția din sentință în sensul indexării sumei de 32.036 lei la data de 30 octombrie 2007, față de care se încalcă clauza din contractul nr.1/2002, care reprezintă legea părților, clauză conform căreia sumele acordate cu titlu de drepturi de autor se acordă neindexate , deci neactualizate ; în cauza de față aceste sume au fost actualizate cu coeficientul de inflație, fapt contrar prevederilor art . 969 Cod civil.

Deși recurenta E.M.C. Roșia, atât în motivarea apelului, dar și la dezbateri a solicitat în mod expres refacerea calculului eficienței economice, adică recalcularea drepturilor bănești în conformitate constatările din raportul de expertiză efectuat în faza de apel instanța de apel nu a dat curs solicitării, menținând calculul economic din dosarul fond care reflectă o situație cu totul eronată. Refacerea calculului de eficiență economică în faza de apel era deosebit de importantă pentru a se determina eficiența economică. În continuare, recurenta redă în detaliu, dar incoerent și nesistematizat , toate nemulțumirile legate de modul în care s-a determinat eficiența economică, cu referire concretă la calcule matematice, măsurători, numărul de cupe, masa minieră excavată, configurația dinților cupei de excavator etc . Mare parte din nemulțumiri vizează expertiza efectuată în fața tribunalului.

În legătură cu raportul de expertiză întocmit în faza de apel, recurenta susține că din acesta rezultă fără echivoc următoarele: Cupele utilizate nu sunt identice cu cele ce fac obiectul invenției. Folosind respectivele cupe modificate se ajunge implicit la o masă minieră diferită, mai mare față de cea realizată cu cupele care fac obiectul brevetului de invenție. Totodată, realizarea constructivă a acestor cupe în uzinele specializate conduce la costuri diferite, mai mici, de la faza de proiectare și până la realizarea produsului. În considerarea celor de mai sus, dacă instanța de apel încuviința refacerea calculului de eficiență economică, trebuia să acorde suma de 9018,72 lei determinată la data de 31 decembrie 2006, conform unui algoritm de calcul pe care-l recurenta îl redă în continuare.

2.2.Instanța de apel prin menținerea cheltuielilor de judecată acordate la fond, a încălcat prevederile art . 275 Cod pr . civ . referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată. 2.3.Raportat la valoarea cauzei instanța de apel trebuia să facă aplicațiunea prevederilor articolului 274 alin. (3) Cod pr . civ ., în sensul micșorării onorariului avocatului. Instanța de judecată, avea abilitatea de a cenzura cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina părții care a pierdut procesul pe baza criteriilor descrise de legiuitor, fără ca prin aceasta să intervină în raportul juridic decurgând din contractul de asistență juridică și fără ca un asemenea efect să se producă, fie și indirect, câtă vreme instanța de judecată trebuie să vegheze la menținerea echilibrului procesual și la asigurarea garanțiilor pentru părți a desfășurării unui proces echitabil.

În speță, valoarea pricinii și munca depusă de avocat nu justifică cuantumul onorariului avocatului, fapt pentru care solicită Înaltei Curți să facă aplicațiunea prevederilor art . 274 alin.(3) Cod procedură civilă, în sensul micșorării acestuia. Analizând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte constată următoarele: 1.Recursul reclamantului este fondat și va fi admis în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă cu consecința modificării deciziei și respingerii apelurilor declarate de pârâte. Prevederile art.304 pct.7 nu sunt incidente în cauză. Astfel, nu se poate reține că, neprimind apărările din întâmpinare ale reclamantului, curtea de apel nu ar fi cercetat fondul cauzei. Instanța de apel s-a pronunțat asupra apelului declarat de pârâte, găsind întemeiate parte din motivele invocate, iar decizia cuprinde considerentele, care nu sunt nici contradictorii și nici străine de natura pricinii.

Pentru a schimba în parte hotărârea primei instanțe, conform art.296 C.pr.civ ., curtea de apel a dat eficiență concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit în calea de atac, pe care, așa cum rezultă din considerentele deciziei și le-a însușit în întregime. Pe baza acestui raport, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, curtea de apel a reținut, ca situație de fapt, că pârâtele chemate în judecată utilizează invenția al cărei autor este reclamantul și obțin în acest mod foloase materiale. Cum în baza contractului de concesiune nr.3333/1999 încheiat între SNL Oltenia și reclamant, alături de alți doi coautori, s-a convenit plata de drepturi bănești în schimbul dreptului de folosire al invenției, pârâtele datorează plata acestor drepturi, astfel cum au fost calculate prin expertizele întocmite în cauză.

La sumele calculate, curtea de apel a aplicat o reducere de 50% pe considerentul că, deși folosesc invenția, pârâtele au modificat anumite caracteristici tehnice, motiv pentru care utilizarea efectivă a invenției îi profită doar în proporție de 50%. Acest raționament al curții de apel nu are suport legal și contravine chiar concluziilor raportului de expertiză pe care și l-a însușit. Astfel, în cazul în care într-un litigiu se pretinde plata de drepturi bănești cuvenite ca urmare a aplicării invenției, ceea ce trebuie lămurit este dacă cel chemat în judecată utilizează sau nu invenția, astfel cum a fost brevetată.

În funcție de probele administrate se poate ajunge la concluzia că invenția este utilizată - și aceasta chiar dacă se aduc anumite modificări care nu alterează obiectul protecției - sau, dimpotrivă, se poate ajunge la concluzia că modificările sunt atât de substanțiale încât este utilizat un alt produs ori procedeu decât cel pentru care s-a obținut protecția. Cu alte cuvinte, concluzia potrivit căreia un anumit procent din invenție este utilizat este exclusă. În concluziile inițiale ale raportului acesta a arătat că se păstrează revendicarea 2 din brevetul de invenție RO 116822 B1. A adăugat însă, că, datorită utilizării unor dinți diferiți, cu o configurație diferită de cei din brevet, nu se respectă unghiul de așchiere de 0-5 grade, de unde rezultă că 50% din invenție este păstrată așa cum este definită de brevet.

Răspunzând obiecțiunilor formulate de reclamant, expertul a precizat ulterior că a ajuns la concluzia utilizării parțiale a invenției, pornind de la faptul că aceasta are două revendicări majore. Or, în cauză, s-a constatat că numai cea de-a doua revendicare este respectată în spiritul celor enunțate în brevet. În ceea ce privește revendicarea 1, aceasta cuprinde 5 elemente de noutate care fac diferența între cupa brevetată și cele existente în stadiul tehnicii, elemente care numai însumate determină un unghi de așchiere de 0-5 grade, prevăzut explicit în brevetul de invenție. Pentru a se putea considera că pârâta nu utilizează invenția astfel cum a fost brevetată nu era suficient să se constate că pârâta a modificat un anumit element, deoarece, potrivit doctrinei echivalențelor, transpusă în art.32 alin. (6) al Legii nr . 64/1991, invenția este protejată în esența sa, iar pentru aceasta se iau în considerare elementele echivalente celor specificate în revendicări.

Dacă elementul sau caracteristica înlocuite conduc la schimbarea sensului acțiunii invenției sau a scopului esențial al acesteia sau dacă noua soluție propune un mijloc mai bun prin care să se atingă același scop atunci echivalența nu se verifică. În speță, pârâtele au susținut că, prin modificările operate la cupele de excavator utilizate în producție, se obține un rezultat superior, adică o suprafață excavată mai mare cu un cost mai redus. Or, acest lucru nu a fost confirmat de către expert, iar simpla modificare a unui element din cele cinci care alcătuiesc una din cele două revendicări ale invenției nu implică în mod necesar saltul calitativ către o nouă invenție. Nu s-a demonstrat că modificarea operată determină o altă funcție sau un rezultat diferit decât cele preconizat prin invenție, și anume, că prin modificările structurale se obține un unghi de excavare diferit, care reprezintă un nou pas inventiv față de stadiul tehnicii.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia, aducând modificări cupelor pârâtele au săvârșit o contrafacere, pe care instanța a omis să o constatate, aceasta nu poate fi analizată ca motiv de recurs. Față de limitele învestirii instanței și în absența unei cereri reconvenționale având ca obiect constatarea și, eventual, sancționarea contrafacerii, nici curtea de apel și nici tribunalul nu se puteau pronunța pe acest aspect, așa cum pretinde recurentul. Cum între aceleași părți s-au mai purtat litigii cu același obiect, în care s-a constatat utilizarea cupelor de excavator în alte perioade de timp – anii 2003-2005 – pentru a nu se încălca puterea de lucru judecat a constărilor făcute prin hotărâri judecătorești anterioare și dispozițiile art . 1201 C.civ ., mai trebuia să se dovedească și împrejurarea că eventualele modificări au fost aduse cupelor în perioada anului 2006, or acest aspect a fost ignorat complet de către curtea de apel.

Față de cele arătate, reducerea drepturilor cuvenite reclamantului cu 50% este lipsită de suport legal, situație care atrage admiterea recursului în baza art.312 și art . 304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea deciziei și respingerea apelului declarat de pârâtă ca nefondat . 2.În ceea ce privește recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei, Înalta Curte constată următoarele: 2.1.Deși invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, formulează o serie de critici referitoare la modul de calcul al drepturilor bănești realizat de experții numiți în cauză. Aceleași critici au fost formulate în apel, iar curtea le-a înlăturat cu motivarea că, în legătură cu expertiza efectuată în primă instanță, pârâtele nu au formulat obiecțiuni pe aspectul calculului și nici nu au avansat vreo critică coerentă și efectivă legată de calculul acestor sume.

În atare situație, pârâta avea obligația să arate în ce constă nelegalitatea deciziei curții de apel, și să indice în acest sens în care din cazurile de modificare ori casare din cele prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă, se încadrează criticile din recurs. Fără a proceda astfel, pârâta se limitează a reitera toate nemulțumirile legate de modul de clacul, care vizează operațiunile efectuate de expert, concluzionând că se impunea completarea probatoriului cu o nouă expertiză tehnică-contabilă sau măcar obligarea experților să soluționeze obiecțiunile la raportul de expertiză. Pârâta nesocotește astfel caracterul de cale extraordinară de atac pe care actualul Cod de procedură civilă îl conferă recursului, solicitând Înaltei Curți să reevalueze probele administrate sau să sancționeze instanța de apel pentru neadministrarea unei a treia expertize de specialitate.

Cum administrarea și interpretarea probelor și stabilirea situației de fapt pe baza acestora reprezintă atributul instanțelor de fond, Înalta Curte nu poate proceda la verificarea solicitată de recurentă. 2.2.Având în vedere că recursul reclamantului va fi admis, cu consecința menținerii în întregime a sentinței sub aspectul despăgubirilor, o diminuare a cheltuielilor de judecată acordate reclamantului în primă instanță, solicitată de recurenta-pârâtă, nu mai are temei, nefiind aplicabile prevederile art . 276 C.pr.civ . 2.3.În apel nu s-au solicitat și nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

În atare situație, critica potrivit căreia în mod greșit curtea de apel nu a redus onorariul avocatului care l-a apărat pe reclamant, în baza art . 274 alin. (3) C.pr.civ ., nu are legătură cu decizia recurată . Nici dacă recurenta se referă, de fapt, la onorariul de avocat acordat în primă instanță critica nu poate fi analizată, deoarece în recurs nu se poate ataca omisso medio sentința tribunalului, obiect al recursului constituindu-l, potrivit art . 299 C.pr.civ ., decizia din apel. Pentru aceste considerente, Înalta Curte a constatat că recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei este nefondat și, în baza art.312 Cod procedură civilă, l-a respins.