ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4685/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 15 mai 2007,

Judecătoria Sighișoara, față de excepția invocată de pârâtul reclamant

reconvențional Z.I., în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a

dispus sesizarea Curții de Apel Târgu Mureș, pentru soluționarea excepției de

nelegalitate a dispozițiilor art. 7 din Ordinul nr. 760/ C din 22 aprilie 1999

emis de M.J., pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru.

Astfel sesizată, Curtea de

Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

prin încheierea nr. 26/CC din 5 octombrie 2007 dată în Camera de Consiliu, a

respins excepția de nelegalitate invocată de Z.I. cu privire la dispozițiile art.

7 din Ordinul nr. 760/1999 al M.J.

Pentru a dispune astfel,

instanța a reținut că contestarea de către pârât a dreptului reclamantei asupra

unui imobil dobândit în timpul căsătoriei, se face printr-o cerere care, evident

trebuie timbrată.

Art. 7 din Normele

metodologice nu adaugă la lege ci doar explică cine este titularul cererii,

respectiv, partea care contestă.

Cum o cerere reconvențională

are același caracter ca și una principală, sancțiunea prevăzută de art. 20 alin.

(2) din Legea nr. 146/1997, referitoare la anularea cererii se aplică și

acesteia.

Împotriva acestei încheieri

considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs Z.I.

Recurentul a susținut în

esență că, dispozițiile art. 7 din Ordinul nr. 760/C/1999 contravin însuși

scopului urmărit de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,

întrucât din interpretarea acestor dispoziții se poate ajunge la situația în

care, pârâtul dintr-un proces să devină titular al cererii și să fie obligat la

plata taxei de timbru.

A mai susținut și că, în

literatura de specialitate sunt opinii contrare dispozițiilor textului art. 7

din Ordinul nr. 760/C/1999 privitoare la plata taxei de timbru.

Recursul este întemeiat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Verificând încheierea

atacată s-a constatat că în cauză, instanța de fond a soluționat excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 7 din Ordinul nr. 760/C/1999 al M.J. fără

citarea tuturor părților interesate, respectiv, a M.J. – emitentul ordinului în

discuție.

Or, potrivit art. 85 C.

proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri, decât, după citarea

sau înfățișarea părților, afară dacă legea nu dispune altfel.

Această dispoziție are drept

scop să asigure realizarea principiului contradictorialității și al dreptului

de apărare al părților.

Dacă una din părți nu a fost

legal citată, dar și mai grav, necitată deloc se înțelege că ea nu a putut

să-și susțină pretențiile ori să combată susținerile părții adverse.

Cum în cauză instanța din

eroare, nu a dispus citarea M.J. emitentul Ordinului nr. 760/C/1999, este evident

că au fost încălcate formele de procedură, încălcare prevăzută sub sancțiunea

nulității prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ce constituie și

motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. care, nu poate fi

înlăturat decât prin casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru o

nouă judecată, deoarece numai în acest fel partea prejudiciată va putea să-și

facă apărările pe care le crede de cuviință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Z.I. împotriva încheierii nr. 26/ CC din 5 octombrie 2007 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată

și trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2007.