ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2726/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 587 din 22 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a art. 7 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 760/ C din 22 aprilie 1999, invocată de F.L.A. în contradictoriu cu F.I.C. și M.J., în Dosarul nr. 14125/303/6 al Judecătoriei Sectorului 6 București. Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut, în esență, că prevederile art. 7 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 sunt legale în raport cu dispozițiile art. 3 alin. (2) lit. c) din lege, menirea lor fiind aceea de a preciza noțiunea legală de titular al cererii, ce datorează taxa judiciara de timbru la valoarea contestata.

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs F.L.A., care a solicitat modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii excepției de nelegalitate. În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că Instanța de Fond a analizat superficial motivele invocate în susținerea excepției de nelegalitate și a omis diferențele sensibile, dar importante, care fac ca art. 7 din Normele Metodologice să contravină dispozițiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997. În acest sens, recurenta a arătat că titularul cererii, căruia îi revine obligația de plată a taxei de timbru pentru bunurile sau cotele contestate în cazul partajului judiciar, nu poate fi decât reclamantul.

Astfel, art. 7 din Normele metodologice, care definesc ca titular al cererii partea care contestă, este în flagrantă contradicție cu dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora titular al cererii este persoana care formulează o cerere, cu alte cuvinte, reclamantul. În opinia recurentei, o persoană nu poate fi obligată la plata unei taxe de timbru doar pentru că înțelege să se apere față de pretențiile reclamantului, fără a formula o cere conținând pretenții proprii. În caz contrar, pârâtul ar fi pus într-o situație defavorabilă față de reclamant, care deși este titular al cererii de partaj în accepțiunea art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, nu este obligat la plata taxei de timbru și ar fi încălcate flagrant principiul egalității părților în cadrul procesului civil și dreptul la apărare al pârâtului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul M.J. a arătat, în esență, că soluția Instanței de Fond este temeinică și legală. Art. 7 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul M.J. nr. 760/C/1999 concordă cu prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, pentru că în cadrul unei acțiuni de partaj, contestarea avută în vedere de lege excede unei simple apărări, pârâtul afirmând, pe cale incidentală, un drept pentru care solicită protecția Instanței. Intimatul F.I.C. a solicitat, prin întâmpinarea depusă la dosar, respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că Instanța a aplicat în mod corect legislația în vigoare. Examinând cauza în raport cu motivele invocare în cererea de recurs și cu prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., ținând seama și de apărările formulate de intimați prin întâmpinări, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral, de care depinde soluționarea litigiului pe fond, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În cauza de față, Instanța de Fond a fost sesizată cu excepția de nelegalitate a prevederilor art. 7 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele de timbru, aprobate prin Ordinul M.J. nr. 760 din 22 aprilie 1999, publicat în M. Of. nr. 380 din 10 august 1999, prevederi considerate contrare articolului 3 lit. c) din legea menționată.

Pentru verificarea concordanței actului administrativ - normativ dedus judecății cu actul normativ cu forță juridică superioară în executarea căruia a fost adoptat, se impune o interpretare logică și sistematică a prevederilor Legii nr. 146/1997, referitoare la taxa de timbru datorată în cazul cererilor de partaj, în corelație cu întreaga reglementare ce stabilește regimul partajului judiciar și poziția părților în cadrul acestei proceduri speciale. Potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, cererile pentru stabilirea calității de moștenitor, a masei succesorale, cererile de raport, cererile de reducțiune a liberalităților și cererile de partaj, se timbrează cu o taxă de 19 lei. Separat de această taxă, dacă părțile contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii, la valoarea contestată.

Noțiunea de titular al cererii, a fost definită de art. 7 din Normele metodologice, astfel: „în aplicarea dispozițiilor prevăzute la art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, prin titularul cererii se înțelege partea care contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor pentru stabilirea calității de moștenitor, a masei succesorale, cererilor de raport, cererilor de reducțiune a liberalităților și cererilor de partaj”. Fundamentul acestei dispoziții constă în aceea că partajul este o operațiune juridică prin intermediul căreia se pune capăt proprietății comune, prin împărțirea materială a bunurilor între coproprietari, care devin astfel proprietari exclusivi.

Având în vedere acest efect juridic, atât reclamantul, cât și pârâtul își valorifică dreptul de proprietate, astfel încât contestarea întinderii sau valorii masei partajabile ori a întinderii cotelor părților, chiar dacă formal este făcută prin întâmpinare, nu este doar o simplă apărare, ci devine o veritabilă afirmare a unui drept în fața Instanței. Din această perspectivă, Instanța de Fond a reținut în mod corect că art. 7 din Normele metodologice nu contravine art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, ci precizează și definește în concret noțiunea de titular al cererii, în cazul procedurii speciale a partajului judiciar.

Susținerile pe care le face recurenta în motivarea recursului său depășesc cadrul strict al conformității actului administrativ cu actul normativ cu forță juridică superioară în executarea căruia a fost emis, referindu-se, în mare măsură, la poziția sa procesuală în cadrul litigiului de fond, pe care o consideră defavorabilă față de cea a reclamantului, care deși a formulat acțiunea, nu a fost obligat la plata taxei de timbru pentru bunurile sau cota contestate. Nu poate fi reținută însă ideea că prin aplicarea art. 7 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul M.J. nr. 760/1999 s-ar încălca principiul egalității părților în cadrul procesului civil și dreptul la apărare al pârâtului, care ar risca să fie pus în imposibilitatea de a contesta pretențiile nefondate ale reclamantului dacă nu are mijloace financiare.

Folosind același raționament, în interpretarea contrară, s-ar ivi riscul ca reclamantul să-și vadă paralizată acțiunea de partaj dacă pârâtul ar contesta în mod nejustificat masa partajabilă, valoarea acestora ori cotele fiecărei părți. De altfel, dezavantajul aparent în care s-ar afla partea căreia îi revine obligația de plată a taxei de timbru la valoare poate fi remediat cu ocazia soluționării fondului cauzei, prin acordarea cheltuielilor de judecată proporțional cu cota - parte cuvenită fiecărui coproprietar. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sentința atacată este legală și urmează să respingă recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.L.A. împotriva sentinței nr. 587 din 22 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2007.