ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1254/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2736 din 2 noiembrie 2006 pronunțată în dosar nr. 758/2006 al Tribunalului Comercial Tg. Mureș s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant al pârâtei SC S. SA Tg. Mureș, s-a respins aceeași excepție în privința pârâtei SC M. SA, precum și excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și a calității procesuale pasive a pârâtei SC S. SA iar pe fond s-a respins acțiunea pauliană formulată de reclamantul K.S. împotriva pârâtelor SC M. SA și SC S. SA Tg. Mureș. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în privința excepției lipsei calității de reprezentant al pârâtei SC S. SA că aceasta nu l-a împuternicit pe consilierul juridic să-i reprezinte interesele, astfel că excepția este întemeiată, conform art. 61 alin. (1) C. proc.

civ. Aceeași excepție invocată în privința reprezentantului pârâtei SC M. SA Tg. Mureș. Referitor la excepția calității procesuale active, aceasta a fost respinsă cu motivarea că reclamantul în calitate de creditor al pârâtei SC M. SA, conform titlurilor executorii depuse, are potrivit art. 975 C. civ., legitimare procesuală. Pentru identitate de rațiune și pârâta SC S. SA, fiind terțul dobânditor al bunului vândut prin contractul a cărui revocare s-a solicitat are calitate procesuală pasivă. În ceea ce privește fondul litigiului, tribunalul a reținut că solicitarea reclamantului de revocare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1068 din 13 mai 2005 încheiat între cele două pârâte, cu repunerea părților în situația anterioară în sensul readucerii imobilului vândut în patrimoniul pârâtei SC M. SA nu este întemeiată deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii pauliene prevăzute de art. 975 C. civ.

Raportat la acest temei legal, arată tribunalul, deși reclamantul deține titluri executorii constând în sentința civilă nr. 2408/2003 și 2092/2002 ale Judecătoriei Tg. Mureș, întinderea creanței nu este certă pentru că împotriva sentinței nr. 165/2005 privind actualizarea creanței s-au declarat căile de atac, situație în care condiția privind întinderea prejudiciului nu este îndeplinită, deși creanța este anterioară încheierii actului. De asemenea, având în vedere faptul că prin încheierea actului nu s-a urmărit împiedicarea reclamantului creditor de a-și executa silit titlul executoriu, deoarece anterior vânzării imobilului, acesta a fost ipotecat în favoarea B.C.R., conform înscrierii efectuate în foaia de sarcini a C.F.

nr. 92465/N/Tg. Mureș, prețul vânzării fiind virat în contul creditorului ipotecar pentru stingerea creanței acestuia, situație în care nu se poate susține că în acest mod s-a urmărit diminuarea patrimoniului debitoarei SC M. SA în scopul împiedicării reclamantului de a-și îndestula creanța. În aceste condiții nu se poate reține complicitatea terțului dobânditor, respectiv a pârâtei SC S. SA, la fraudarea intereselor reclamantului, nici aceasta nu este îndeplinită pentru că această pârâtă a cumpărat imobilul cu acordul creditorului ipotecat, achitându-i prețul, în aceste condiții prin contractul de vânzare-cumpărare s-a micșorat activul debitoarei dar și pasivul pentru că s-a stins o obligație existentă, motiv pentru care reclamanta nu poate solicita cu succes revocarea contractului de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că pârâta prin încheierea acestui contract ar fi devenit insolvabilă.

Apelul declarat de reclamant a fost respins prin decizia nr. 32 din 24 mai 2007 pronunțată în dosarul nr. 166/43/2007 al Curții de Apel Tg. Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Instanța de control judiciar, a respins criticile formulate cu motivarea că în ceea ce privește calificarea naturii juridice a acțiunii, tribunalul în mod corect a analizat cererea reclamantului prin prisma îndeplinirii condițiilor de admisibilitate ale acțiunii pauliene având în vedere faptul că reclamantul însuși a indicat temeiul de drept ca fiind art. 975 C. civ. care, de altfel, era și singura posibilitate a acestuia de a ataca un contract în care nu a fost parte.

Prin urmare, în acest cadru procesual, stabilit chiar de reclamant a fost corect soluționată și problema legată de plata taxei judiciare de timbru, în condițiile în care, reclamantul nu a formulat cerere de reexaminare conform Legii nr. 146/1997, situație în care această chestiune nu mai poate fi analizată în apel. În ceea ce privește modul de soluționare al excepțiilor, reclamantul nu a formulat nicio critică ceea ce are semnificația acceptării hotărârii sub acest aspect. Referitor la fondul litigiului, arată curtea de apel, față de împrejurarea că nu au fost îndeplinite cerințele prevăzute de art. 975 C. civ., corect analizate de instanța de fond, soluția de respingere a acțiunii este legală și temeinică iar susținerile subiective ale reclamantului legat de modul de soluționare al litigiului au fost înlăturate, ca și aceea referitoare la faptul că ambele pârâte se află sub conducerea aceleiași persoane, o atare împrejurare nefiind dovedită.

În același sens, susținerile apelantului conform căruia în realitate litigiul are caracterul unei proceduri de executare având ca scop încasarea drepturilor salariale cuprinse în titlurile executorii au fost respinse ca nefondate, în considerarea faptului că obiectul acțiunii îl constituie o acțiune pauliană și nu o contestație la executare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul K.S. criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor, recurentul invocă faptul că instanța de apel nu a examinat critica referitoare la nesoluționarea excepției privind nulitatea absolută a contractului în litigiu dată fiind încălcarea dispozițiilor legale imperative cuprinse în art. 150, 131 alin. (4) și (5) și art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Deși, prin precizările depuse în acest sens în fața instanței de fond a fost invocată această excepție de ordine publică, în considerarea faptului că hotărârea A.G.A. din 11 mai 2005 ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare din litigiu a fost anulată. Dar, arată recurentul, prima instanță nu a analizat acțiunea și sub acest aspect, iar critica formulată în apel a fost ignorată, mai mult decât atât curtea de apel a reținut total eronat că reclamantul nu a făcut nicio referire la excepții, ceea ce înseamnă că a acceptat hotărârea tribunalului cu privire la modul de soluționare al excepțiilor. Procedând de această manieră, arată recurentul, i s-a încălcat dreptul la apărare, iar amânarea pronunțării în aceste condiții este lipsită de finalitate.

O altă critică vizează nesoluționarea cererii de recuzare, care susține recurentul a fost depusă la dosar însă cauza a fost luată în lipsa sa, instanța rămânând în pronunțare și ulterior respingând cererea pentru redeschiderea dezbaterilor. Prin ultimul motiv, recurentul critică decizia reproșând instanței de apel faptul că a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute pentru admiterea acțiunii, reținând eronat că prețul obținut din vânzarea imobilului ipotecat a fost virat în contul creditorului, deși nici un act al dosarului nu confirmă această susținere, fiind prin urmare încălcate condițiile prevăzute de art. 1169 C. civ. De asemenea, în privința complicității la fraudă a terțului dobânditor, concluzia instanței de apel este greșită deoarece drepturile salariale se achită înaintea oricăror datorii, adică cu prioritate și față de creditorii ipotecari.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., Curtea constată că este întemeiat, admițându-l ca atare pentru considerentele ce urmează a fi în continuare expuse. Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond și sub aspectul nesoluționării precizării de acțiune prin care a invocat nulitatea contractului din litigiu arătând că tribunalul a ignorat aceste aspecte, iar curtea de apel a omis la rândul său examinarea acestei critici reținând eronat că motivele de apel vizau în exclusivitate modul de soluționare al fondului cauzei. Este real faptul că prin acțiunea introductivă s-au invocat prevederile art. 975 C. civ., însă la data de 16 mai 2006 reclamantul a invocat și încălcarea unor dispoziții imperative cuprinse în Legea nr. 31/1990 la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Această precizare nu a fost examinată de tribunal, iar curtea de apel reține doar că se impune clarificarea naturii juridice a acțiunii pentru că în apel s-a adus în discuție și această chestiune concluzionând că raportat la temeiul de drept invocat de însuși reclamantul, adică art. 975 C. civ., aceasta a fost corect calificată ca având caracterul unei acțiuni pauliene. În acest mod au rămas însă neanalizate în concret criticile formulate în apel în această privință. Din această perspectivă, reținând că instanța de apel a soluționat cauza fără o cercetare reală și profundă a fondului raporturilor juridice, fiind incidente prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., soluția ce se impune este aceea de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În aceste condiții, față de soluția adoptată, analizarea criticilor referitoare la nesoluționarea cererii de recuzare, este lipsită de obiect însă celelalte motive vor fi avute în vedere conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ., în rejudecare, prilej cu care instanța va administra toate probele necesare și utile justei soluționări a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul K.S., împotriva deciziei nr. 32/ A din 24 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2008.