ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1254/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1254/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.
2736 din 2 noiembrie 2006 pronunțată în dosar nr. 758/2006 al Tribunalului
Comercial Tg. Mureș s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant al
pârâtei SC S. SA Tg. Mureș, s-a respins aceeași excepție în privința pârâtei SC
M. SA, precum și excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului
și a calității procesuale pasive a pârâtei SC S. SA iar pe fond s-a respins
acțiunea pauliană formulată de reclamantul K.S. împotriva pârâtelor SC M. SA și
SC S. SA Tg. Mureș.
Pentru a pronunța această
soluție, prima instanță a reținut în privința excepției lipsei calității de
reprezentant al pârâtei SC S. SA că aceasta nu l-a împuternicit pe consilierul
juridic să-i reprezinte interesele, astfel că excepția este întemeiată, conform
art. 61 alin. (1) C. proc. civ. Aceeași excepție invocată în privința
reprezentantului pârâtei SC M. SA Tg. Mureș.
Referitor la excepția
calității procesuale active, aceasta a fost respinsă cu motivarea că
reclamantul în calitate de creditor al pârâtei SC M. SA, conform titlurilor
executorii depuse, are potrivit art. 975 C. civ., legitimare procesuală. Pentru
identitate de rațiune și pârâta SC S. SA, fiind terțul dobânditor al bunului
vândut prin contractul a cărui revocare s-a solicitat are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul
litigiului, tribunalul a reținut că solicitarea reclamantului de revocare a
contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1068 din 13 mai 2005
încheiat între cele două pârâte, cu repunerea părților în situația anterioară
în sensul readucerii imobilului vândut în patrimoniul pârâtei SC M. SA nu este
întemeiată deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale
acțiunii pauliene prevăzute de art. 975 C. civ.
Raportat la acest temei
legal, arată tribunalul, deși reclamantul deține titluri executorii constând în
sentința civilă nr. 2408/2003 și 2092/2002 ale Judecătoriei Tg. Mureș,
întinderea creanței nu este certă pentru că împotriva sentinței nr. 165/2005
privind actualizarea creanței s-au declarat căile de atac, situație în care
condiția privind întinderea prejudiciului nu este îndeplinită, deși creanța
este anterioară încheierii actului.
De asemenea, având în vedere
faptul că prin încheierea actului nu s-a urmărit împiedicarea reclamantului
creditor de a-și executa silit titlul executoriu, deoarece anterior vânzării
imobilului, acesta a fost ipotecat în favoarea B.C.R., conform înscrierii
efectuate în foaia de sarcini a C.F. nr. 92465/N/Tg. Mureș, prețul vânzării
fiind virat în contul creditorului ipotecar pentru stingerea creanței acestuia,
situație în care nu se poate susține că în acest mod s-a urmărit diminuarea
patrimoniului debitoarei SC M. SA în scopul împiedicării reclamantului de a-și
îndestula creanța.
În aceste condiții nu se
poate reține complicitatea terțului dobânditor, respectiv a pârâtei SC S. SA,
la fraudarea intereselor reclamantului, nici aceasta nu este îndeplinită pentru
că această pârâtă a cumpărat imobilul cu acordul creditorului ipotecat,
achitându-i prețul, în aceste condiții prin contractul de vânzare-cumpărare s-a
micșorat activul debitoarei dar și pasivul pentru că s-a stins o obligație
existentă, motiv pentru care reclamanta nu poate solicita cu succes revocarea
contractului de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că
pârâta prin încheierea acestui contract ar fi devenit insolvabilă.
Apelul declarat de reclamant
a fost respins prin decizia nr. 32 din 24 mai 2007 pronunțată în dosarul nr. 166/43/2007
al Curții de Apel Tg. Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal.
Instanța de control
judiciar, a respins criticile formulate cu motivarea că în ceea ce privește
calificarea naturii juridice a acțiunii, tribunalul în mod corect a analizat
cererea reclamantului prin prisma îndeplinirii condițiilor de admisibilitate
ale acțiunii pauliene având în vedere faptul că reclamantul însuși a indicat
temeiul de drept ca fiind art. 975 C. civ. care, de altfel, era și singura
posibilitate a acestuia de a ataca un contract în care nu a fost parte.
Prin urmare, în acest cadru
procesual, stabilit chiar de reclamant a fost corect soluționată și problema
legată de plata taxei judiciare de timbru, în condițiile în care, reclamantul
nu a formulat cerere de reexaminare conform Legii nr. 146/1997, situație în
care această chestiune nu mai poate fi analizată în apel.
În ceea ce privește modul de
soluționare al excepțiilor, reclamantul nu a formulat nicio critică ceea ce are
semnificația acceptării hotărârii sub acest aspect.
Referitor la fondul
litigiului, arată curtea de apel, față de împrejurarea că nu au fost
îndeplinite cerințele prevăzute de art. 975 C. civ., corect analizate de
instanța de fond, soluția de respingere a acțiunii este legală și temeinică iar
susținerile subiective ale reclamantului legat de modul de soluționare al
litigiului au fost înlăturate, ca și aceea referitoare la faptul că ambele
pârâte se află sub conducerea aceleiași persoane, o atare împrejurare nefiind
dovedită.
În același sens, susținerile
apelantului conform căruia în realitate litigiul are caracterul unei proceduri
de executare având ca scop încasarea drepturilor salariale cuprinse în
titlurile executorii au fost respinse ca nefondate, în considerarea faptului că
obiectul acțiunii îl constituie o acțiune pauliană și nu o contestație la
executare.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs reclamantul K.S. criticând-o pentru motivele de nelegalitate
prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor,
recurentul invocă faptul că instanța de apel nu a examinat critica referitoare
la nesoluționarea excepției privind nulitatea absolută a contractului în
litigiu dată fiind încălcarea dispozițiilor legale imperative cuprinse în art. 150,
131 alin. (4) și (5) și art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Deși, prin
precizările depuse în acest sens în fața instanței de fond a fost invocată
această excepție de ordine publică, în considerarea faptului că hotărârea A.G.A.
din 11 mai 2005 ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare
din litigiu a fost anulată. Dar, arată recurentul, prima instanță nu a analizat
acțiunea și sub acest aspect, iar critica formulată în apel a fost ignorată,
mai mult decât atât curtea de apel a reținut total eronat că reclamantul nu a
făcut nicio referire la excepții, ceea ce înseamnă că a acceptat hotărârea
tribunalului cu privire la modul de soluționare al excepțiilor.
Procedând de această
manieră, arată recurentul, i s-a încălcat dreptul la apărare, iar amânarea
pronunțării în aceste condiții este lipsită de finalitate.
O altă critică vizează
nesoluționarea cererii de recuzare, care susține recurentul a fost depusă la
dosar însă cauza a fost luată în lipsa sa, instanța rămânând în pronunțare și
ulterior respingând cererea pentru redeschiderea dezbaterilor.
Prin ultimul motiv,
recurentul critică decizia reproșând instanței de apel faptul că a apreciat că
nu sunt îndeplinite condițiile cerute pentru admiterea acțiunii, reținând
eronat că prețul obținut din vânzarea imobilului ipotecat a fost virat în
contul creditorului, deși nici un act al dosarului nu confirmă această
susținere, fiind prin urmare încălcate condițiile prevăzute de art. 1169 C.
civ.
De asemenea, în privința
complicității la fraudă a terțului dobânditor, concluzia instanței de apel este
greșită deoarece drepturile salariale se achită înaintea oricăror datorii,
adică cu prioritate și față de creditorii ipotecari.
Analizând recursul formulat
prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.
proc. civ., Curtea constată că este întemeiat, admițându-l ca atare pentru
considerentele ce urmează a fi în continuare expuse.
Recurentul a criticat
hotărârea instanței de fond și sub aspectul nesoluționării precizării de
acțiune prin care a invocat nulitatea contractului din litigiu arătând că
tribunalul a ignorat aceste aspecte, iar curtea de apel a omis la rândul său
examinarea acestei critici reținând eronat că motivele de apel vizau în exclusivitate
modul de soluționare al fondului cauzei.
Este real faptul că prin
acțiunea introductivă s-au invocat prevederile art. 975 C. civ., însă la data
de 16 mai 2006 reclamantul a invocat și încălcarea unor dispoziții imperative
cuprinse în Legea nr. 31/1990 la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Această precizare nu a fost examinată de tribunal, iar curtea de apel reține
doar că se impune clarificarea naturii juridice a acțiunii pentru că în apel
s-a adus în discuție și această chestiune concluzionând că raportat la temeiul
de drept invocat de însuși reclamantul, adică art. 975 C. civ., aceasta a fost
corect calificată ca având caracterul unei acțiuni pauliene. În acest mod au
rămas însă neanalizate în concret criticile formulate în apel în această
privință.
Din această perspectivă,
reținând că instanța de apel a soluționat cauza fără o cercetare reală și
profundă a fondului raporturilor juridice, fiind incidente prevederile art. 312
alin. (5) C. proc. civ., soluția ce se impune este aceea de admitere a
recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași
instanțe.
În aceste condiții, față de
soluția adoptată, analizarea criticilor referitoare la nesoluționarea cererii
de recuzare, este lipsită de obiect însă celelalte motive vor fi avute în
vedere conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ., în rejudecare, prilej cu care
instanța va administra toate probele necesare și utile justei soluționări a
cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamantul K.S., împotriva deciziei nr. 32/ A din 24 mai 2007 pronunțată de
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal.
Casează decizia și trimite
cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 martie 2008.