ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1254/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1254/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

2736 din 2 noiembrie 2006 pronunțată în dosar nr. 758/2006 al Tribunalului

Comercial Tg. Mureș s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant al

pârâtei SC S. SA Tg. Mureș, s-a respins aceeași excepție în privința pârâtei SC

M. SA, precum și excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului

și a calității procesuale pasive a pârâtei SC S. SA iar pe fond s-a respins

acțiunea pauliană formulată de reclamantul K.S. împotriva pârâtelor SC M. SA și

SC S. SA Tg. Mureș.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut în privința excepției lipsei calității de

reprezentant al pârâtei SC S. SA că aceasta nu l-a împuternicit pe consilierul

juridic să-i reprezinte interesele, astfel că excepția este întemeiată, conform

art. 61 alin. (1) C. proc. civ. Aceeași excepție invocată în privința

reprezentantului pârâtei SC M. SA Tg. Mureș.

Referitor la excepția

calității procesuale active, aceasta a fost respinsă cu motivarea că

reclamantul în calitate de creditor al pârâtei SC M. SA, conform titlurilor

executorii depuse, are potrivit art. 975 C. civ., legitimare procesuală. Pentru

identitate de rațiune și pârâta SC S. SA, fiind terțul dobânditor al bunului

vândut prin contractul a cărui revocare s-a solicitat are calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește fondul

litigiului, tribunalul a reținut că solicitarea reclamantului de revocare a

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1068 din 13 mai 2005

încheiat între cele două pârâte, cu repunerea părților în situația anterioară

în sensul readucerii imobilului vândut în patrimoniul pârâtei SC M. SA nu este

întemeiată deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale

acțiunii pauliene prevăzute de art. 975 C. civ.

Raportat la acest temei

legal, arată tribunalul, deși reclamantul deține titluri executorii constând în

sentința civilă nr. 2408/2003 și 2092/2002 ale Judecătoriei Tg. Mureș,

întinderea creanței nu este certă pentru că împotriva sentinței nr. 165/2005

privind actualizarea creanței s-au declarat căile de atac, situație în care

condiția privind întinderea prejudiciului nu este îndeplinită, deși creanța

este anterioară încheierii actului.

De asemenea, având în vedere

faptul că prin încheierea actului nu s-a urmărit împiedicarea reclamantului

creditor de a-și executa silit titlul executoriu, deoarece anterior vânzării

imobilului, acesta a fost ipotecat în favoarea B.C.R., conform înscrierii

efectuate în foaia de sarcini a C.F. nr. 92465/N/Tg. Mureș, prețul vânzării

fiind virat în contul creditorului ipotecar pentru stingerea creanței acestuia,

situație în care nu se poate susține că în acest mod s-a urmărit diminuarea

patrimoniului debitoarei SC M. SA în scopul împiedicării reclamantului de a-și

îndestula creanța.

În aceste condiții nu se

poate reține complicitatea terțului dobânditor, respectiv a pârâtei SC S. SA,

la fraudarea intereselor reclamantului, nici aceasta nu este îndeplinită pentru

că această pârâtă a cumpărat imobilul cu acordul creditorului ipotecat,

achitându-i prețul, în aceste condiții prin contractul de vânzare-cumpărare s-a

micșorat activul debitoarei dar și pasivul pentru că s-a stins o obligație

existentă, motiv pentru care reclamanta nu poate solicita cu succes revocarea

contractului de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că

pârâta prin încheierea acestui contract ar fi devenit insolvabilă.

Apelul declarat de reclamant

a fost respins prin decizia nr. 32 din 24 mai 2007 pronunțată în dosarul nr. 166/43/2007

al Curții de Apel Tg. Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Instanța de control

judiciar, a respins criticile formulate cu motivarea că în ceea ce privește

calificarea naturii juridice a acțiunii, tribunalul în mod corect a analizat

cererea reclamantului prin prisma îndeplinirii condițiilor de admisibilitate

ale acțiunii pauliene având în vedere faptul că reclamantul însuși a indicat

temeiul de drept ca fiind art. 975 C. civ. care, de altfel, era și singura

posibilitate a acestuia de a ataca un contract în care nu a fost parte.

Prin urmare, în acest cadru

procesual, stabilit chiar de reclamant a fost corect soluționată și problema

legată de plata taxei judiciare de timbru, în condițiile în care, reclamantul

nu a formulat cerere de reexaminare conform Legii nr. 146/1997, situație în

care această chestiune nu mai poate fi analizată în apel.

În ceea ce privește modul de

soluționare al excepțiilor, reclamantul nu a formulat nicio critică ceea ce are

semnificația acceptării hotărârii sub acest aspect.

Referitor la fondul

litigiului, arată curtea de apel, față de împrejurarea că nu au fost

îndeplinite cerințele prevăzute de art. 975 C. civ., corect analizate de

instanța de fond, soluția de respingere a acțiunii este legală și temeinică iar

susținerile subiective ale reclamantului legat de modul de soluționare al

litigiului au fost înlăturate, ca și aceea referitoare la faptul că ambele

pârâte se află sub conducerea aceleiași persoane, o atare împrejurare nefiind

dovedită.

În același sens, susținerile

apelantului conform căruia în realitate litigiul are caracterul unei proceduri

de executare având ca scop încasarea drepturilor salariale cuprinse în

titlurile executorii au fost respinse ca nefondate, în considerarea faptului că

obiectul acțiunii îl constituie o acțiune pauliană și nu o contestație la

executare.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamantul K.S. criticând-o pentru motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor,

recurentul invocă faptul că instanța de apel nu a examinat critica referitoare

la nesoluționarea excepției privind nulitatea absolută a contractului în

litigiu dată fiind încălcarea dispozițiilor legale imperative cuprinse în art. 150,

131 alin. (4) și (5) și art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Deși, prin

precizările depuse în acest sens în fața instanței de fond a fost invocată

această excepție de ordine publică, în considerarea faptului că hotărârea A.G.A.

din 11 mai 2005 ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare

din litigiu a fost anulată. Dar, arată recurentul, prima instanță nu a analizat

acțiunea și sub acest aspect, iar critica formulată în apel a fost ignorată,

mai mult decât atât curtea de apel a reținut total eronat că reclamantul nu a

făcut nicio referire la excepții, ceea ce înseamnă că a acceptat hotărârea

tribunalului cu privire la modul de soluționare al excepțiilor.

Procedând de această

manieră, arată recurentul, i s-a încălcat dreptul la apărare, iar amânarea

pronunțării în aceste condiții este lipsită de finalitate.

O altă critică vizează

nesoluționarea cererii de recuzare, care susține recurentul a fost depusă la

dosar însă cauza a fost luată în lipsa sa, instanța rămânând în pronunțare și

ulterior respingând cererea pentru redeschiderea dezbaterilor.

Prin ultimul motiv,

recurentul critică decizia reproșând instanței de apel faptul că a apreciat că

nu sunt îndeplinite condițiile cerute pentru admiterea acțiunii, reținând

eronat că prețul obținut din vânzarea imobilului ipotecat a fost virat în

contul creditorului, deși nici un act al dosarului nu confirmă această

susținere, fiind prin urmare încălcate condițiile prevăzute de art. 1169 C.

civ.

De asemenea, în privința

complicității la fraudă a terțului dobânditor, concluzia instanței de apel este

greșită deoarece drepturile salariale se achită înaintea oricăror datorii,

adică cu prioritate și față de creditorii ipotecari.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ., Curtea constată că este întemeiat, admițându-l ca atare pentru

considerentele ce urmează a fi în continuare expuse.

Recurentul a criticat

hotărârea instanței de fond și sub aspectul nesoluționării precizării de

acțiune prin care a invocat nulitatea contractului din litigiu arătând că

tribunalul a ignorat aceste aspecte, iar curtea de apel a omis la rândul său

examinarea acestei critici reținând eronat că motivele de apel vizau în exclusivitate

modul de soluționare al fondului cauzei.

Este real faptul că prin

acțiunea introductivă s-au invocat prevederile art. 975 C. civ., însă la data

de 16 mai 2006 reclamantul a invocat și încălcarea unor dispoziții imperative

cuprinse în Legea nr. 31/1990 la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Această precizare nu a fost examinată de tribunal, iar curtea de apel reține

doar că se impune clarificarea naturii juridice a acțiunii pentru că în apel

s-a adus în discuție și această chestiune concluzionând că raportat la temeiul

de drept invocat de însuși reclamantul, adică art. 975 C. civ., aceasta a fost

corect calificată ca având caracterul unei acțiuni pauliene. În acest mod au

rămas însă neanalizate în concret criticile formulate în apel în această

privință.

Din această perspectivă,

reținând că instanța de apel a soluționat cauza fără o cercetare reală și

profundă a fondului raporturilor juridice, fiind incidente prevederile art. 312

alin. (5) C. proc. civ., soluția ce se impune este aceea de admitere a

recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

În aceste condiții, față de

soluția adoptată, analizarea criticilor referitoare la nesoluționarea cererii

de recuzare, este lipsită de obiect însă celelalte motive vor fi avute în

vedere conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ., în rejudecare, prilej cu care

instanța va administra toate probele necesare și utile justei soluționări a

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul K.S., împotriva deciziei nr. 32/ A din 24 mai 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Casează decizia și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2008.