ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1111/2016

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1111/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr.

1111/2016

Asupra recursurilor de față, deliberând,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 858 din 12 iunie

2014 pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosar nr. x/102/2011 s-a respins acțiunea

civilă formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva împotriva pârâtului

Composesoratul A.

Instanța de fond a reținut, în esență,

că dreptul de proprietate al pârâtului asupra terenului cu vegetație forestieră

pe care se află construcțiile în litigiu (clădiri și drumuri) s-a reconstituit în

temeiul Legii nr. 1/2000 prin hotărârea nr. 713 din 30 noiembrie 2006 a Comisiei

județene Mureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Terenurile respective au fost predate pârâtului în baza procesului-verbal de punere

în posesie din 03 aprilie 2007 al Comisiei locale de fond funciar Sovata. S-a mai

reținut ca stare de fapt, că pârâtul s-a adresat judecătoriei Sighișoara cu o acțiune

în obligație de a face întrucât nu a fost pus în posesie și cu construcțiile și

drumurile forestiere aflate pe terenurile respective, iar prin sentința civilă

nr. 724 din 09 iunie 2008 s-a dispus obligarea Comisiei locale de fond funciar Sovata

și a R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Mureș la punerea în posesie a Composesoratului

A. cu imobilele validate prin hotărârea nr. 713/2006 a Comisiei Județene Mureș.

Prin

aceeași sentință R.N.P.

Romsilva - Direcția Silvică Mureș a fost obligată să pună la dispoziția Comisiei

locale de fond funciar Sovata construcțiile și drumurile forestiere, în vederea

predării ulterioare a acestora către Composesorat.

În

prezenta acțiune reclamantul și-a întemeiat cererea pe principiul

îmbogățirii fără justă cauză și a invocat în dovedirea lipsei de temei a măririi

patrimoniului pârâtului, Decizia nr. 602/2008 a Curții Constituționale.

Instanța de fond a reținut că în speță

nu este îndeplinită condiția juridică a absenței unei cauze legitime a măririi patrimoniului

pârâtului în detrimentul celui al reclamantului. S-a reținut în acest sens că reconstituirea

dreptului de proprietate în favoarea pârâtului s-a făcut în temeiul Legii nr. 1/2000

și al Legii nr. 247/2005, prin hotărâre a comisiei județene de fond funciar în temeiul

art. 31 din Legea nr. 1/2000.

Instanța de fond a reținut că Decizia

nr. 602 din 20 mai 2008 pronunțată de Curtea Constituțională și invocată de reclamant

nu este aplicabilă situației din prezenta cauză, întrucât la data pronunțării Curții

Constituționale asupra neconstituționalității art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) și

(9) din Legea nr. 1/2000, situația juridică a imobilelor restituite pârâtului era

definitiv stabilită prin finalizarea procedurii administrative - hotărârea nr. 713/2006

a Comisiei Județene Mureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor era definitivă, iar o primă punere în posesie a pârâtului avusese loc

deja prin procesul-verbal de punere în posesie din 03 aprilie 2007.

Împotriva acestei sentințe reclamanta Regia

Națională a Pădurilor - Romsilva a declarat în termen legal apel,

prin care a solicitat schimbarea în tot

a hotărârii atacate și admiterea acțiunii civile formulată și precizată de reclamantă,

cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în primă instanță,

în sumă totală de 40.328,28 RON constând în taxa judiciară de timbru. Apelanta a

solicitat și obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate

în apel.

În

drept, apelata a invocat prevederile art. 282 și urm.,

art. 82 coroborat cu art. 112 din C. proc. civ. de la 1865, Decizia Curții Constituționale

nr. 602/2008, art. 480, art. 481 din C. civ. de la 1864, art. 135 din Constituția

României și art. 274 din C. proc. civ. de la 1865.

Analizând legalitatea sentinței atacate

prin raportare la motivele de apel invocate și în limitele efectului devolutiv al

acestei căi de atac, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prima critică a apelantei vizează obligația

procesuală stabilită de instanța de fond în sarcina sa, de plată de unei taxei judiciare

de timbru, dar această critică este inadmisibilă în apel față de dispozițiile

art. 18 din Legea nr. 146/1997.

Apelanta a invocat apoi faptul că prima

instanță nu a avut în vedere precizarea pretențiilor formulată ulterior depunerii

raportului de expertiză tehnică.

Considerentele avute în vedere de tribunal

se axează însă pe neîndeplinirea condițiilor juridice ale îmbogățirii fără just

temei, motiv pentru care aceste susțineri ale apelantei nu pot constitui critici

de nelegalitate a sentinței atacate.

Instanța de apel a reținut că obiectul

prezentului litigiu vizează contravaloarea construcțiilor enumerate în hotărârea

nr. 713/2006 a Comisiei județene Mureș pentru stabilirea dreptului de proprietate

privată asupra terenurilor și care au fost predate intimatului pârât prin procesul-verbal

din data de 10 decembrie 2009 încheiat de executorul judecătoresc B. în dosar execuțional

din 29 octombrie 2008.

Acea procedură de executare silită a fost

însă demarată în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 724 din

09 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în Dosar nr. x/308/2007, irevocabilă

prin decizia civilă nr. 557 din 07 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.

Pornind de la această stare de fapt și

având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, susținerile apelantului

potrivit cărora condițiile lipsei unei cauze a îmbogățirii intimatului pârât în

detrimentul apelantului ar trebui analizate prin raportare la momentul predării

bunurilor prin procesul-verbal de predare încheiat de executorul judecătoresc B.

în dosar execuțional din 29 octombrie 2008 (respectiv în luna decembrie 2009) și

că în speță este incidență Decizia Curții Constituționale nr. 602/2008, sunt nefondate.

Prin hotărârea nr. 713 din 30

noiembrie 2006 a Comisiei județene Mureș pentru stabilirea dreptului de proprietate

privată asupra terenurilor s-au validat propunerile comisiei locale pentru reconstituirea

dreptului de proprietate în favoarea intimatului pârât, cu imobilele individualizate

în tabelul anexă la acea hotărâre.

Chiar dacă la punerea în posesie ce a avut

loc în anul 2007 intimatul nu a fost pus în posesie și cu construcțiile, hotărârea

comisiei județene constituie titlul de proprietate al composesoratului și a stat

la baza litigiului având ca obiect obligația de a face, soluționat prin sentința

civilă nr. 724 din 09 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în Dosar nr.

x/308/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 557 din 07 septembrie 2008 pronunțată

de Tribunalul Mureș.

Prin urmare, așa cum arată intimatul pârât

în întâmpinare, dreptul de proprietate asupra construcțiilor s-a stabilit anterior

pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 602/2008, astfel că predarea silită

a construcțiilor s-a realizat având un just titlu.

Prin acest prim-petit reclamanta tinde

de fapt la obținerea întregii valori a construcțiilor și nu doar la investițiile

efectuate.

Ori stabilirea unei obligații ce ar consta

practic în înlocuirea bunului cu contravaloarea actualizată a acestuia, ori cu valoarea

de piață de la acest moment (astfel cum a solicitat reclamanta prin cererea precizatoare),

ar echivala cu încălcarea dreptului de proprietate al Composesoratului A., drept

stabilit printr-un titlu valabil.

Instanța a apreciat însă că soluția primei

instanțe este greșită în ceea ce privește capătul de cerere formulat în subsidiar.

Astfel, apelanta reclamantă a solicitat

prin cererea introductivă ca în situația în care se va respinge capătul de cerere

constând în obligarea intimatului pârât la plata contravalorii actualizate a construcțiilor

în discuție, să se dispună obligarea intimatului pârât la plata de despăgubiri constând

în valoarea acestor bunuri imobile rămasă neamortizată.

Pentru considerentele ce vor fi prezentate

în continuare instanța apreciază că în aceste limite, sentința pronunțată de instanța

de fond este nelegală fiind pronunțată cu nesocotirea prevederilor de drept material,

respectiv a art. 67 alin. (1) din H.G. nr. 890/2005, potrivit cărora „(1)Construcțiile

prevăzute la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 se restituie proprietarilor

sau moștenitorilor acestora în starea în care au fost preluate. Investițiile făcute

de deținătorul actual se suportă de către proprietar, în măsura în care nu au fost

amortizate”.

Prin urmare, în privința investițiilor

neamortizate, intimatul pârât nu deține un just titlu.

Prin înscrisurile depuse în dosarul de

fond constând în fișele mijloacelor fixe apelanta reclamantă a probat faptul că

o parte din construcțiile aflate pe terenurile forestiere, predate intimatului pârât

în baza titlului amintit mai sus, au fost în patrimoniul R.N.P. - Romsilva, au fost

edificate ulterior preluării terenului de către statul român, iar la data predării

construcțiilor către intimatul pârât nu erau amortizate.

Fișele mijloacelor fixe se coroborează

cu datele cuprinse în lista depusă de reclamantă la dosar fond, iar în total valoarea

rămasă neamortizată la momentul predării construcțiilor intimatului pârât (decembrie

2009) este de 385.368 RON.

Raportat la prevederile art. 67 alin.

(1) din H.G. nr. 890/2005 instanța a apreciat că investițiile efectuate de apelanta

reclamantă constau în valoarea de inventar rămasă neamortizată a construcțiilor

menționate mai sus, edificate ulterior preluării terenurilor forestiere de către

statul român.

În

concluzie, în limitele investițiilor rămase neamortizate în

luna decembrie 2009, există o mărire a patrimoniului intimatului, fără a exista

o justă cauză, în detrimentul patrimoniului apelantei.

Pentru toate aceste motive, Curtea de Apel

Târgu Mureș, prin decizia nr. 737/A din 01 octombrie 2015 a admis apelul și a schimbat

sentința și a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantă în sensul obligării

pârâtului la plata sumei de 385.368 RON cu titlu de despăgubiri. Au fost respinse

celelalte pretenții ale reclamantei.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă

a sumei de 7.697,60 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.

A fost obligat intimatul pârât la plata

către apelanta reclamantă a sumei de 3.850,30 RON cu titlu cheltuieli de judecată

în apel.

Împotriva acestei decizii, în termen legal

au declarat recurs ambele părți.

Composesoratul A. a solicitat admiterea

recursului, modificarea în parte a deciziei recurate și respingerea apelului.

Deși legal citat cu mențiunea de a completa

taxa judiciară de timbru cu suma de 128 RON și timbru judiciar de 5 RON, acesta

nu s-a conformat.

În

consecință, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

instanța supremă va anula recursul ca insuficient timbrat.

Reclamanta Regia Națională a Pădurilor

Romsilva prin Direcția Silvică Mureș a solicitat admiterea recursului, admiterea

apelului și admiterea integrală a acțiunii, precum și acordarea în integralitate

a cheltuielilor de judecată din fond, apel și recurs.

Recurenta-reclamantă a susținut, în cadrul

motivelor de recurs, următoarele critici de nelegalitate a deciziei recurate:

1) Contrar aprecierii instanței de apel

referitoare la incidența art. 18 alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997, trebuiau

verificate susținerile reclamantei referitoare la excepția invocată de pârât. Instanța

de apel trebuia să analizeze mai întâi dacă acțiunea este supusă timbrării și apoi

să stabilească imposibilitatea ca reclamanta să își susțină apărarea în raport de

aceasta, dacă ar fi trecut peste prevederile art. 42 din Legea nr. 1/2000.

2) Instanța de apel a reținut în mod eronat

că dreptul de proprietate asupra construcțiilor s-a stabilit anterior pronunțării

Deciziei Curții Constituționale nr. 602/2008, predarea silită a construcțiilor realizându-se

cu just titlu.

Contrar celor reținute, s-a apreciat că

trebuie avute în vedere prevederile art. 24 alin. (4) parag. final din Legea

nr. 1/2000 care preved că trecerea efectivă în proprietatea privată a terenurilor

se va face cu ocazia punerii în posesie, potrivit prevederilor acestei legi. Chiar

dacă textul legal se referă la transferul proprietății odată cu punerea în posesie

a terenului, în opinia recurentei acesta se aplică și construcțiilor de pe acesta.

Recurenta a arătat că, pentru a da eficiență

deplină principiului îmbogățirii fără justă cauză, instanța de apel a trebuia să

rețină faptul că obligația de despăgubire la care este ținut pârâtul trebuia acordată

la valoarea de piață a bunurilor, potrivit expertizei judiciare efectuate în cauză.

S-a mai învederat că nu se poate face aplicarea

art. 67 din H.G. nr. 890/2005 întrucât transferul dreptului de proprietate în privința

construcțiilor a avut loc după executarea silită din 10 decembrie 2009, ocazie cu

care s-au pus la dispoziția comisiei locale de fond funciar construcțiile pentru

a fi pus în posesie pârâtul.

Decizia nr.

602/2008 a Curții Constituționale nu se

aplică în cazul hotărârii nr. 713 din 30 noiembrie 2006 a Comisiei Județene Mureș

deoarece această hotărâre reprezintă un act administrativ jurisdicțional emis în

cadrul procesului de reconstituire și nu un act normativ, la care se referă decizia

de neconstituționalitate.

S-a invocat nelegalitatea deciziei și din

perspectiva cheltuielilor de judecată care au fost acordate proporțional și nu la

valoarea efectivă.

Prin întâmpinare, Composesoratul A. a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată prin prisma

motivelor de nelegalitate invocate în recursul reclamantei, instanța supremă constată

că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Astfel, susținerea recurentei în sensul

că instanța de apel trebuia să examineze prioritar daca acțiunea este supusă timbrajului

este eronată. Reclamanta nu a făcut dovada contestării modului de stabilire a taxei

de timbru datorată la fondul cauzei, fiind aplicabile în cauză dispozițiile

art. 18 din Legea nr. 146/1997. Prin urmare, în mod judicios instanța de apel a

tratat ca inadmisibilă această critică.

Cele reținute de instanța de apel sunt

în concordanță și cu decizia nr. 7/2014 pronunțată de instanța supremă în recurs

în interesul legii, prin care s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, partea

în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate

formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată

exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului

judiciar prin intermediul apelului sau recursului”.

Cu privire la a doua critică de nelegalitate,

aceasta se circumscrie susținerii că instanța de apel a reținut în mod eronat că

dreptul de proprietate asupra construcțiilor s-a stabilit anterior pronunțării Deciziei

Curții Constituționale nr. 602/2008, predarea silită a construcțiilor realizându-se

cu just titlu.

Înalta Curte constată că, prin Decizia

nr. 602/2008 a Curții Constituționale, pronunțată în soluționarea excepției de neconstituționalitate

a prevederilor art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) și (9) din Legea nr. 1/2000, instanța

constituțională a reținut că aceste texte reglementează un transfer gratuit de proprietate

către persoanele fizice sau juridice private, ceea ce contravine dispozițiilor

art. 44 alin. (3) din Constituția României cu privire la expropriere.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție,

decizia Curții Constituționale este general obligatorie, atât pentru autoritățile

și instituțiile publice, cât și pentru particulari și produce efecte numai pentru

viitor.

În

litigiul dedus judecății, instanța de apel nu a fost chemată

sa statueze asupra unor situații juridice în curs de constituire, ci asupra unor

pretenții raportate la un titlu de proprietate existent încă din 2006, titlu reprezentat

de hotărârea nr. 713 din 30 noiembrie 2006 a Comisiei Județene Mureș pentru stabilirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor.

De altfel, chiar din considerentele deciziei

civile nr. 557 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă,

rezultă că dreptul de proprietate al Composesoratului a fost stabilit prin respectiva

hotărâre, definitivă prin neformularea plângerii de către persoanele interesate.

În consecință, Decizia Curții Constituționale

nr. 602/2008 nu este incidentă în cauză.

Împrejurarea

că predarea construcțiilor s-a realizat

în urma executării silite nu atrage aplicarea art. 24 alin. (4) parag. final din

Legea nr. 1/2000, pe de-o parte pentru că textul de lege se referă la terenuri,

iar, pe de altă parte, întrucât punerea în posesie nu s-a realizat în mod benevol,

ci în urma executării silite.

Față de cele reținute mai sus, instanța

supremă apreciază că nu mai este necesar să examineze criticile referitoare la acordarea

cheltuielilor de judecată, acestea fiind acordate proporțional cu pretențiile admise.

În

consecință, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

Înalta Curte va anula ca insuficient timbrat recursul declarat de recurentul-pârât

și va respinge ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat

de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de recurenta-reclamantă Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția

Silvică Mureș împotriva deciziei nr. 737/A din 01 octombrie 2015 pronunțată de Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Anulează ca insuficient timbrat recursul

declarat de recurentul-pârât Composesoratul A. împotriva deciziei nr. 737/A din

01 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

iunie 2016.