ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1395/2024

Ședința publică din data de 22 mai 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în data de 17.04.2024, sub nr. x/2024, revizuenta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Mureș, a solicitat anularea sentinței nr. 865/2021 din 29.10.2021, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. x/2020, întrucât s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat stabilit printr-o hotărâre judecătorească anterioară irevocabilă.

A mai solicitat revizuenta și stabilirea că imobilele din litigiu, respectiv construcții și teren aferent, cu vegetație forestieră, situate în comuna Ibănești, sat Lăpușna, înscris în CF nr. x, nr. cad. x, constituie proprietatea Statului Român, aflate în administrarea revizuentei, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea cererii, a arătat că sentința a cărei revizuire o solicită a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că există hotărâri potrivnice pronunțate de instanțe judecătorești, respectiv de Tribunalul Mureș în primă instanță, de Curtea de Apel Târgu Mureș în apel și de instanța supremă în recurs, care au stabilit, cu caracter irevocabil, că imobilul menționat constituie proprietatea publică a Statului Român și că este dat în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor, prin Direcția Silvică Mureș, motiv pentru care nu putea să fie intabulat, fără titlu legal, în favoarea UAT Comuna Ibănești.

În acest sens, a invocat sentința civilă nr. 835 din 30.06.2015, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2006* (nr. anterior 7373/2012), prin care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A., a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere privind radierea din Cartea funciară nr. x a Comunei Ibănești - jud. Mureș a mențiunilor privitoare la evidențierea proprietății intimatei-pârâte S.C. B. S.A. Târgu Mureș, iar pe fondul cauzei a admis, în parte, acțiunea formulată și precizată, în sensul că a constatat caracterul abuziv și nelegal al trecerii în patrimoniul Statului Român a imobilului "C.", compus din construcții și teren forestier de 40.627 mp (Parcul castelului de vânătoare Lăpușna), așa cum sunt descrise în Monitorul Oficial nr. 121 din 27 mai 1948 și Monitorul Oficial nr. 140 din 19 iunie 1948: Cap. V - Clădiri rurale: 6 corpuri cu un total de 23 de camere, inclusiv (C.) Cap. VI - Case de vânătoare: un corp cu un total de 12 camere, inclusiv parcul de 4 ha, situat în Comuna Lăpușna și Cap. IX - Parcuri: 4,05 ha (situat în Comuna Lăpușna), fostă proprietate a Regelui Carol al II-lea, astfel cum figurează în procesul-verbal din 10 februarie 1949 încheiat între Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Silviculturii; a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate al Statului Român, dobândit în baza Decretului nr. 38 din 27 mai 1948 și Deciziei Consiliului de Miniștri nr. 905/19 iunie 1948 asupra imobilului în litigiu, și a respins, în rest, acțiunea, ca neîntemeiată.

De asemenea, tribunalul a respins cererea reconvențională formulată de pârâta Regia Națională a Pădurilor și a obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să plătească reclamantului suma de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Revizuenta a invocat și decizia civilă nr. 35/A din 20.01.2016, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă în dosarul nr. x/2006, prin care s-a dispus respingerea apelurilor declarate de către pârâții S.C. B. S.A. Târgu Mureș, RNP Romsilva prin Direcția Silvică Mureș și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței Tribunalului Mureș, precum și decizia nr. 262 din 10.11.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, prin care s-a dispus admiterea recursurilor declarate împotriva deciziei curții de apel, care a fost casată integral, fiind dispusă trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 429/A din 14.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă în dosarul nr. x/2016, s-a dispus respingerea excepției inadmisibilității formulată de către pârâții S.C. B. S.A. și RNP Romsilva, prin Direcția Silvică Mureș; admiterea apelurilor pârâților S.C. B. S.A. și RNP Romsilva împotriva sentinței civile nr. 835/30.06.2015 a Tribunalului Mureș; respingerea cererii de aderare la apel formulată de reclamant; și, în consecință, a fost schimbată, în parte, sentința atacată, în sensul respingerii integrale a acțiunii civile formulate și precizate, respectiv a fost menținută sentința în ceea ce privește soluția dată asupra excepției lipsei calității procesuale, autorității de lucru judecat și a cererii reconvenționale; obligarea reclamantului A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.920 RON, în favoarea pârâtei S.C. B. S.A..

Revizuenta s-a mai referit și la decizia nr. 567 din 22.02.2018, pronunțată în recurs, în respectiva cauză, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 429/A din 14.11.2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă și obligat recurentul la plata sumei de 11.900 RON către intimata S.C. B. S.A., respectiv a sumei de 9.000 RON către intimata RNP Romsilva, prin Direcția Silvică Mureș, cu titlu de cheltuieli de judecată.

După prezentarea situației de fapt, revizuenta arată că a formulat prezenta cale de atac dată fiind existența unor contradicții evidente și vădite între hotărâri judecătorești care aduc soluții potrivnice, precum și că s-au descoperit înscrisuri doveditoare, din care reiese că ultima hotărâre pronunțată, respectiv sentința civilă nr. 865/29.10.2021 a Judecătoriei Reghin, pronunțată în dosarul nr. x/2020, se impune să fie revizuită.

Precizează că soluționarea acestei cauze, având ca obiect plângere formulată împotriva încheierii OCPI Mureș, în condițiile Legii nr. 7/1996, a fost supusă unei proceduri necontencioase, soluționată fără contradictorialitatea între părți, emitentul închieierii de respingere a cererii de examinare, în speță OCPI Mureș, nefiind parte și nici citat în proces.

De asemenea, mai arată și că nu au fost citați la soluționarea plângerii, ca părți în proces, nici revizuenta (în calitate de titulară a dreptului de administrare asupra imobilului, respectiv de proprietară a cabanei de vânătoare, edificată din fonduri proprii) și nici Statul Român (în calitate de titular al dreptului de proprietate publică).

Susține, așadar, că, în speță, sentința atacată este potrivnică hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de Tribunalul Mureș, de Curtea de Apel Târgu Mureș și de Înalta Curte de Casație și Justiție, anterior menționate, precum și că aceasta este greșită și nelegală.

După o nouă expunere a cadrului factual, revizuenta solicită admiterea căii de atac, cu consecința anulării sentinței a cărei revizuire o solicită, ca efect al constatării încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al hotărârilor indicate în cuprinsul cererii de revizuire.

Prin sentința civilă nr. 865/2021 din 29.10.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Reghin a admis plângerea formulată de petenta Comuna Ibănești și, în consecință, a dispus anularea încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr. x/29.01.2020 emisă de OCPI Mureș - BCPI Reghin și a încheierii de respingere nr. 22864/21.11.2019 emisă de OCPI Mureș - BCPI Reghin; l-a obligat pe OCPI Mureș - BCPI Reghin la intabularea dreptului de proprietate publică al Comunei Ibănești asupra imobilului-teren înscris în CF nr. x Ibănești, nr. cadastral x.

Intimata Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ibănești a formulat întâmpinare, în termenul legal, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

În acest sens, a menționat că, în speță, nu este îndeplinită cea dintâi cerință aferentă motivului de revizuire invocat, respectiv existența a două hotărâri judecătorești definitive, contradictorii.

Astfel, a precizat că prin nicio hotărâre indicată de către revizuentă nu i s-a atribuit acesteia dreptul de administrare asupra imobilului-teren, care face obiectul sentinței a cărei revizuire se cere, drept de administrare pe care aceasta nu l-a avut niciodată și pe care îl cere, în subsidiar.

De asemenea, nu este îndeplinită nici cea de-a doua cerință, ca hotârârile opuse să fie pronunțate în același litigiu, respectiv existența triplei identități, de părți, obiect și cauză.

Arată că în niciuna dintre hotărârile invocate de revizuentă nu se pot identifica cele trei elemente.

Față de solicitarea revizuentei de a se anula în totalitate sentința atacată și de a i se stabili un drept de administrare asupra imobilului-teren ce constituie obiectul sentinței, arată că înțelege să invoce, la rândul său, autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate într-un litigiu anterior, între aceleași părți și cu același obiect (prin care partea revizuentă a solicitat, în contradictoriu cu Comuna Ibănești, să i se constate dreptul de administrare asupra terenului cu nr. top x, în suprafață de 40.627 mp, intravilan, având categoria de folosință fânețe, înscris în cartea funciară nr. x Ibănești).

Astfel, prin sentința civilă nr. 2091/2002, Judecătoria Reghin a respins acțiunea, ca nefondată.

De asemenea, Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr. 242/09.04.2003, a respins apelul, ca nefondat, iar Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia civilă nr. 1197/R/21.10.2003, a respins recursul, ca nefondat.

Tot în legătură cu fondul raportului juridic, intimata a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a revizuentei, pentru lipsa deținerii unui drept de administrare asupra imobilului-teren ce face obiectul sentinței atacate.

În toate procesele purtate, Comuna Ibănești a avut calitatea de administrator asupra imobilului-teren, drept de administrare deținut din anul 1976 și până la pronunțarea sentinței atacate, când acesta s-a transformat în drept de proprietate în temeiul legii.

Precizează și că, în speță, doar Ministerul Finanțelor poate justifica o eventuală calitate procesuală activă, conform art. 223 C. civ., dată fiind lipsa dreptului de administrare al revizuentei.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând sentința atacată, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, se constată că cererii de revizuire ce face obiect al prezentei cauze îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., deoarece sentința a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată sub imperiul acestui act normativ.

Cât privește motivele de revizuire invocate, se constată că deși au fost indicate ca temei al cererii de revizuire și prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenta s-a limitat doar la a menționa că "s-au descoperit înscrisuri doveditoare din care reiese că ultima hotărâre pronunțată se impune să fie revizuită", fără însă a dezvolta susțineri concrete, subsumabile acestui motiv de rezivuire, motiv pentru care analiza cererii formulate va fi limitată la cercetarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate aferente motivului de revizuire referitor la contrarietatea de hotărâri, invocat, de asemenea, de către parte, și în legătură cu care a dezvoltat susțineri subsumabile acestui caz de revizuire.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Fundamentul cererii de revizuire întemeiate pe aceste dispoziții legale este reprezentat de necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat, atât sub forma manifestării sale negative, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, care privesc aceeași pricină (având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți), situație în care remediul procedural constă în anularea celui din urmă act jurisdicțional, cât și din perspectiva manifestării sale pozitive (în privința acelor litigii născute ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018), când prin hotărârea ulterioară s-a nesocotit existența unei dezlegări anterioare, dată într-o pricină anterioară, purtată între aceleași părți, care are legătură cu soluționarea celui din urmă litigiu, ipoteză în care instanța de revizuire poate dispune anularea ultimei hotărâri judecătorești și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Așadar, în analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se impune să se verifice existența unei contrarietăți între dezlegările înzestrate cu autoritate de lucru de judecat din cuprinsul hotărârilor pretins a fi opuse, atât din perspectiva efectului pozitiv, cât și a celui negativ.

În speță, se constată că, deși calea extraordinară de atac a revizuirii a fost promovată în contextul pronunțării a două hotărâri judecătorești în dosare diferite, afirmate ca fiind potrivnice, hotărârea a cărei revizuire se solicită - sentința nr. 865/2021 din 29 octombrie 2021 a Judecătoriei Reghin - nu se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel încât nu se poate proceda la examinarea existenței unui conflict juridic între statuările din actul jurisdicțional anterior (singurele cărora le este recunoscută autoritatea de lucru judecat) și soluția ulterioară, împotriva căreia a fost îndreptată prezenta cale extraordinară de atac.

Astfel, se observă că sentința nr. 865/2021 din 29 octombrie 2021 a Judecătoriei Reghin, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunțată într-un litigiu având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, guvernat, în acord cu prevederile prevederile art. 527 C. proc. civ., din punct de vedere al regimului juridic, de regulile din materia procedurii necontencioase judiciare prevăzute de Titlul I al Cărții a III-a din C. proc. civ.

Aceasta întrucât plângerile împotriva încheierii de carte funciară reglementate de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 (îndreptate împotriva încheierilor de respingere a cererilor de reexaminare a încheierilor prin care s-a dispus respingerea unei cereri de înscriere în cartea funciară a unui drept privind un imobil, precum în prezenta cauză) nu urmăresc stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, ci doar verificarea legalității încheierii de reexaminare a registratorului-șef din cadrul agenției de cadastru și publicitate imobiliară.

Fiind urmată această procedură necontencioasă, hotărârea pronunțată nu are autoritatea lucrului judecat, astfel cum dispun prevederile art. 535 C. proc. civ.

Ca atare, se constată că sentința a cărei revizuire se solicită nu este în măsură să opună actului jurisdicțional anterior (decizia civilă nr. 429/A din 14.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 567 din 22.02.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă) o autoritate de lucru judecat proprie, pentru ca, în această manieră, să poată fi incidentă o eventuală contrarietate în raport cu dezlegările anterioare, intrate în sfera puterii de lucru judecat și care, astfel, nu mai pot fi contrazise.

Soluția este una firească, din moment ce acest aspect rezultă inclusiv din observarea cadrului procesual din respectiva pricină, care nu a presupus participarea revizuentei (rămasă în afara procesului, ca penitus extranei), ci în care a figurat doar intimata din prezentul litigiu, în calitate de petentă.

Or, distinct de aspectul că pricina în care a fost pronunțată sentința a cărei revizuire se solicită nu a avut ca obiect stabilirea unor drepturi opuse revizuentei - aspect care ar fi presupus plasarea litigiului în sfera contencioasă, în vederea respectării garanțiilor procesuale reprezentate de dreptul la apărare și de contradictorialitatea dezbaterilor - fiind limitată la cercetarea legalității procedurii desfășurate în fața Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Reghin, soluția astfel pronunțată poate fi opusă revizuentei cel mult ca fapt juridic lato sensu, împotriva căreia îi este recunoscută posibilitatea de a face dovada contrară.

Însă, întrucât sentința a cărei revizuire se solicită nu este una înzestrată cu autoritate de lucru judecat în privința aspectelor pe care le tranșează în mod direct ori implicit și cum actul jurisdicțional anterior (decizia civilă nr. 429/A din 14.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă în dosarul nr. x/2016) continuă să producă depline efecte juridice, nefiind anihilate ori contrazise, cu aceeași valoare a autorității de lucru judecat, de judecata ulterioară, se înțelege că lipsește în cauză situația premisă ori rațiunea promovării căii extraordinare de atac a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, respectiv aceea a nevoii de restabilire a ordinii și stabilității juridice (prin ipoteză afectate ca urmare a presupusei existențe, în circuitul civil, a două hotărâri judecătorești ce cuprind dezlegări contrare și care se impun părților, deopotrivă, cu autoritate de lucru judecat).

În concluzie, din moment ce verificarea existenței unei contrarietăți între cele două acte jurisdicționale, în acord cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., presupune ab initio existența unei hotărâri judecătorești ulterioare care să se bucure, la rândul său, de autoritate de lucru judecat, în cauză nu se verifică îndeplinirea condițiilor de admisibilitate pentru promovarea prezentei căi extraordinare de atac, de retractare.

Pentru aceste motive, în speță nu se mai impune cercetarea aspectelor invocate de către intimată, prin întâmpinare, privitoare la pretinsa lipsă a calității procesuale active a revizuentei (pentru afirmata inexistență a unui drept de administrare al acesteia asupra imobilului care a făcut obiectul dosarului în care a fost pronunțată sentința a cărei revizuire se solicită), respectiv la pretinsa existență a autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate într-o altă pricină purtată între părțile litigiului pendinte (soluționată prin sentința civilă nr. 2091/2002 a Judecătoriei Reghin, irevocabilă prin decizia nr. 1197/R/21.10.2003 a Curții de Apel Târgu Mureș), în legătură cu întinderea drepturilor revizuentei asupra imobilului în discuție, având în vedere că acestea constituie apărări ce privesc însuși fondul raportului juridic dintre părți, iar nu excepții care să conducă la stingerea prezentei pricini, cum indică intimata.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire a sentinței nr. 865/2021 din 29 octombrie 2021, pronunțată de către Judecătoria Reghin în dosarul nr. x/2020, formulată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire a sentinței nr. 865/2021 din 29 octombrie 2021, pronunțată de către Judecătoria Reghin în dosarul nr. x/2020, formulată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Mureș.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată astăzi, 22 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.