ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2213/2024

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 16.01.2020, sub nr. x/2020, reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Harghita a solicitat, în contradictoriu cu A., B., C., D., obligarea pârâților la plata către reclamantă a contravalorii actualizate a masei lemnoase exploatate de pe suprafețele de teren forestier din cele două titluri de proprietate anulate, valoare estimată la suma de 596960 RON, pentru perioada 18.06.2002 la zi pentru TP nr. 8788/11.11.2002, respectiv 19.06.2007 pentru TP nr. 99412/21.02.2008; obligarea pârâților la plată să se facă proporțional cu cotele părți din dreptul de proprietate dobândit pe cale de moștenire legală asupra suprafeței din titlurile de proprietate anulate, potrivit art. 1114 C. civ., cote părți stabilite prin Certificatul de moștenitor nr. x/25.04.2014.

Sentința pronunțată de Tribunalul Mureș, în primul ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 999 din 25 noiembrie 2020, Tribunalul Mureș a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Harghita și a respins acțiunea formulată de aceasta ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în primul ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 173/A din data de 22 martie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul formulat împotriva sentinței anterior menționate, pe care a anulat-o și a dispus trimiterea cauzei în vederea soluționării fondului.

Sentința pronunțată de Tribunalul Mureș, în al doilea ciclu procesual În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș sub nr. dosar x/2020 iar, prin sentința nr. 802 pronunțată în data de 23 iunie 2023, prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâții să plătească reclamantei Romsilva contravaloarea materialului lemnos exploatat în temeiul celor două titluri de proprietate, proporțional cu cota parte din dreptul de proprietate aferent.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în primul ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 44/A din 26 ianuarie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a admis apelul formulat de pârâții A., B., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 802 din data de 23 iunie 2023, pronunțate de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2020. A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că: A obligat pârâții să plătească reclamantei următoarele sume: pârâtul A. va fi obligat să plătească suma de 11.241,57 RON aferentă materialului lemnos exploatat în temeiul Titlului de proprietate nr. x/11.11.2002; pârâta B. va fi obligată să plătească suma de 11.241,57 RON aferentă materialului lemnos exploatat în temeiul Titlului de proprietate nr. x/11.11.2002; pârâta C. va fi obligată să plătească suma de 22.483,15 RON aferentă materialului lemnos exploatat în temeiul Titlului de proprietate nr. x/11.11.2002. A obligat pârâții să plătească reclamantei următoarele sume: pârâta C. va fi obligată să plătească suma de 52.883,3 RON aferentă materialului lemnos exploatat în temeiul Titlului de proprietate nr. x/21.02.2008; pârâtul D. va fi obligat să plătească suma de 52.883,3 RON aferentă materialului lemnos exploatat în temeiul Titlului de proprietate nr. x/21.02.2008; pârâții A. și B. vor fi obligați să plătească suma de 52.883,3 RON aferentă materialului lemnos exploatat în temeiul Titlului de proprietate nr. x/21.02.2008. A obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 2.990 RON, cheltuieli de judecată aferente primului ciclu procesual. A obligat intimata reclamantă să achite apelantului pârât A. suma de 3408 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 44/A din 26 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș a formulat recurs reclamantă Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Harghita, ce a fost înregistrat pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin cererea de recurs formulată, și întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel. Astfel, arată recurenta că, analizând apelul formulat de către aceasta, instanța de apel l-a admis și, prin decizia civilă nr. 44/A/26.01.2024, a constatat, în mod greșit, faptul că valoarea masei lemnoase exploatate și solicitată la plată trebuie calculată la valoarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, așa cum acesta a fost stabilit prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 416/13.06.2006, în vigoare în perioada 20.06.2006 -11.12.2007 (69 RON/m3), Ordinul nr. 933/2007 (74 RON/m3), Ordinul nr. 715/04.12.2008, în vigoare în perioada 03.01.2009 - 30.09.2010 (86 RON/m3) și Ordinul nr. 1343/2010, în vigoare în perioada 01.01.2010 - 25.11.2011, care prevedea că prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este de 74 RON/m 3 . Consideră recurenta că, în mod greșit, a apreciat instanța de apel faptul că nu este corectă raportarea la prețul de referință, stabilit anual prin raportare la valoarea de circulație a materialelor lemnoase, pe baza prețului pieței, având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada că apelanții-pârâți au valorificat întregul materialul lemnos la respectivul preț. Chiar în ipoteza în care nu s-au depus la dosar toate contractele de vânzare cu prețul clar menționat, aceasta nu înseamnă că valorificarea nu a fost făcută la prețul pieței și, oricum, un alt preț, sub prețul pieței, nu i-ar putea fi imputat, întrucât dacă aceasta ar fi exercitat atribuțiile legale de administrator al acelui teren forestier, ar fi realizat o valorificare a masei lemnoase în condiții legale, de eficacitate și eficiență economică, valorificarea realizându-se potrivit Regulamentul de valorificare a masei lemnoase aprobat prin H.G. nr. 85/2004, respectiv prin Ordinul nr. 1898/2010. Susține recurenta că acest mod de reparație nu se poate realiza de manieră echitabilă pentru ambele părți decât în modalitatea stabilită de instanța de fond, care nu a încălcat principiul neretroactivității legii, întrucât prețurile de referință avute în vedere la stabilirea contravalorii masei lemnoase exploatate la zi în completarea raportului de expertiză silvică sunt prețurile în vigoare de la momentul valorificării, reglementate de Ordinul nr. 976/2007 și Ordinul nr. 6/2009 pentru masa lemnoasă exploatată în anul 2007 și anul 2009 și Ordinul nr. 883/2011 pentru masa lemnoasă exploatată în anul 2011. Chiar dacă inițial a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii actualizate a masei lemnoase exploatate, valoare stabilită prin raportare la un preț mediu al unui m 3 de masă lemnoasă pe picior, reglementat prin Legea nr. 265/2017, tot aceasta a arătat că valoarea reală a sumelor datorate se vor stabili în cursul judecării cauzei printr-o expertiză tehnică judiciară de specialitate, prin cererea de chemare în judecată realizându-se doar o estimare a obiectului acțiunii în considerarea determinării competenței instanței de judecată și a timbrajului aferent. Concluzionând, arată recurenta că, prin aplicarea greșită a normelor de drept material privind modul de calcul al contravalorii productelor solicitate, aplicând ordinele de ministru ce stabilesc prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior în detrimentul odinelor de ministru care stabilesc prețul de referință al masei lemnoase valorificate de administratorii fondului forestier proprietate publică a statului, preț care ar asigura o despăgubire echitabilă a acesteia, în lipsa unor prețuri concrete de valorificare stabilite prin contractele de vânzare cumpărare și care ar putea fi actualizate cu dobânda legală și indicele de inflație, i se produce un prejudiciu de 117.428.88 RON, prejudiciu care rezultă din sumele stabilite la plată prin decizia instanței de apel. Mai mult, aplicarea normelor privind modul de calcul în hotărârea atacată este nelegală și neechitabilă prin raportare, prin similitudine, și la dispozițiile art. 128 alin. (1) din Codul Silvic - Legea nr. 46/2008 potrivit cărora: "până la punerea în posesie a terenurilor forestiere în temeiul legilor funciare, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva are obligația să execute lucrările tehnice silvice conform amenajamentelor silvice și reglementărilor impuse de regimul silvic, acordând proprietarilor profitul rezultat din valorificarea masei lemnoase respective". Acest profit de care pot beneficia proprietarii după data validării nu se calculează la valoarea unui preț mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, ci pentru o despăgubire echitabilă și serioasă se stabilește prin raportare la prețul de valorificare realizat în condițiile legii. Cum, însă, în cauza de față valorificarea nu s-a realizat de către aceasta, nu poate face dovada prețului de valorificare al volumului de 3640 m3 de masă lemnoasă, însă nici nu i se poate imputa lipsa acestui preț. Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat, și constatarea faptului că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material privind modul de calcul a contravalorii masei lemnoase exploatate în baza actelor anulate.

Apărările formulate în cauză Recursul declarat în cauză a fost comunicat intimaților în datele de 16 și 24 aprilie 2024, astfel cum reiese din dovezile de comunicare aflate la dosar. La data de 15 mai 2024, a fost formulată întâmpinare de către intimații D., A., C. și B., prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 24 mai 2024, nefiind formulat răspuns la aceasta. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul declarat de recurenta-reclamantă Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Harghita, prin prisma criticilor formulate, precum și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, astfel cum a fost precizată, reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Harghita, a solicitat obligarea pârâților D., A., C. și B. la plata contravalorii actualizate a masei lemnoase exploatate de pe suprafețele de teren forestier menționate în titlurile de proprietate nr. x/21.02.2008 și nr. y/11.11.2002 emise de Comisia Județeană Harghita, și anulate ulterior prin hotărâri judecătorești. Înalta Curte observă că recurenta-reclamantă a acționat din postura proprietarului care a suferit un prejudiciu, produs în perioada în care persoanele fizice pârâte dețineau un titlu de proprietate, prejudiciu pe care l-a reclamat în baza sentinței civile nr. 428/2018 a Judecătoriei Toplița, prin care s-a constatat nulitatea titlurilor de proprietate ale autoarei pârâților. Astfel, formulând cererea de chemare în judecată împotriva celor patru pârâți, reclamanta a pretins dezdăunarea sa pentru prejudiciul ce i-a fost creat prin exploatarea masei lemnoase de pe terenul în suprafață 10 și, respectiv 35,26 ha, proprietate publică a statului. Temeiul juridic invocat de reclamantă a fost reprezentat de dispozițiile art. 1254 alin. (3) C. civ., care reglementează efectele nulității, manieră în care speța a și fost analizată de către instanțele de fond. Cât privește valoarea obiectului cererii, această a fost estimată la suma de 596.960 RON, pornind de la volumul de masă lemnoasă pus în valoare de Ocolul Silvic Toplița, la solicitarea foștilor proprietari și care a fost ulterior valorificat de aceștia, raportat la prețul mediu al unui m 3 de masă lemnoasă pe picior, respectiv de 164 RON/m 3 , astfel cum este reglementat prin Legea nr. 265/2017. În primă instanță, în primul ciclu procesual, Tribunalul Mureș a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și a respins acțiunea introductivă de instanță ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Prin decizia civilă nr. 173/A din 22 martie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș a anulat hotărârea tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic și art. 4 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a acesteia, reclamantei i-a fost recunoscut dreptul de administrare al fondului forestier proprietate publică a statului. Rejudecând cauza pe fond, în cel de-al doilea ciclu procesual, Tribunalul Mureș a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâții să plătească reclamantei contravaloarea masei materialului lemnos exploatat în baza celor două titluri de proprietate, respectiv suma de 321.045,12 RON (contravaloarea masei lemnoase de 406.274,89 RON, din care s-au scăzut 85.229,77 RON, reprezentând cheltuielile pârâților efectuate pentru fondul forestier). În cuantificarea prejudiciului, prima instanța a apreciat că nu se poate raporta nici la prețul mediu al unui m 3 de masă lemnoasă pe picior, astfel cum a pretins reclamanta, și nici la prevederile Ordinului nr. 715/2008, propus de expert, ci a apreciat că modalitatea corectă de determinare a prejudiciului este cea prevăzută de art. 22 alin. (7) din Legea nr. 171/2010, potrivit căreia "calculul contravalorii materialelor lemnoase prevăzute la alin. (6) se face la prețuri de referință, pe specii și sortimente, stabilite anual în raport cu valoarea de circulație a materialelor lemnoase, prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, pe baza prețului pieței, rezultat prin calcularea mediei ultimelor prețuri de vânzare, comunicate de administratorii fondului forestier proprietate publică, care au vândut sortimentul respectiv în ultimele 6 luni". Împotriva sentinței civile nr. 208/2023 a Tribunalului Mureș au formulat apel doar pârâții, care au solicitat schimbarea în tot a hotărârii apelate. Învestită cu analiza apelului pârâților, prin decizia civilă nr. 44/A/2024, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul declarat în cauză, schimbând hotărârea atacată, în sensul micșorării sumelor la a căror plată au fost obligați pârâții, acestea totalizând 203.616,19 RON. Pentru a ajunge la aceast cuantum al despăgubirilor, curtea de apel a avut în vedere volumul de masă lemnoasă exploatat de pârâți, de 1.099 m 3 și, respectiv 2.541 m 3 , astfel cum a reieșit în urma expertizei tehnice efectuate în cauză, care a fost înmulțit cu prețul mediu al unui m 3 de masă lemnoasă pe picior, astfel cum a fost reglementat prin Ordinul MAPDR nr. 416/13.06.2006, Ordinul nr. 933/2007, Ordinul nr. 715/04.12.2008 și Ordinul nr. 1343/2010, în vigoare în perioada de referință. Recursul reclamantei Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Harghita a fost întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticându-se, în esență, cuantumul despăgubirilor acordate acesteia de către instanța de apel, aspect generat de încălcarea prevederilor Ordinului nr. 976/2007, a Ordinului nr. 6/2009 și a Ordinului nr. 883/2011. Sub un prim aspect, se impune a se sublinia faptul că prin motivele de recurs a fost criticată hotărârea curții de apel doar din perspectiva soluției pronunțate în privința modului de cuantificare a prejudiciului rezultat din exploatarea masei lemnoase de pe suprafețele de teren forestier în baza celor două titluri de proprietate anulate, nefiind formulate critici în legătură cu cantitatea materialului lemnos exploatat ori cu dispoziția instanței de deducere a cheltuielilor din suma reținută ca fiind contravaloarea masei lemnoase exploatate de pârâți, sens în care controlul de legalitate nu va viza argumentele primei instanțe de control judiciar ce țin de aceaste din urmă aspecte. Așadar, analizând legalitatea deciziei atacate din perspectiva solicitărilor deduse judecății prin cererea de recurs, prin care se tinde la repararea integrală a prejudiciului suferit pentru lipsa exploatării masei lemnoase de către insăși reclamanta din prezenta cauză, în situația în care nu s-ar fi reconstituit pe nedrept dreptul de proprietate în favoarea autoarei pârâților, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că pârâții nu au valorificat materialul lemnos la prețul pieței, sens în care nu pot fi obligați la restituirea acestei valori. Cum instanțele fondului, în urma probatoriului administrat, și care nu mai poate fi reevaluat în calea extraordinară de atac a recursului, au concluzionat în sensul că, la dosarul cauzei, nu se regăsește dovada că pârâții ar fi valorificat întregul metrial lemnos la un preț superior celui stabilit prin Ordinul nr. 715/2008, evaluarea prejudiciului nu se poate face raportat la o situație ipotetică, aceea a încasării prețului de piață dacă exploatarea s-ar fi realizat de către reclamantă. Aceasta întrucât restituirea contravalorii fructelor sau a productelor unui bun se referă la obligația de a rambursa valoarea fructelor și productelor unui bun, care au fost percepute sau produse de o persoană care nu era proprietar al acelui bun. Atunci când productele au fost consumate, în speță copacii fiind tăiați și exploatați, obligația de rambursare către adevăratul proprietar, neputând fi realizată în natură, se transformă în valoarea percepută de cel care a realizat exploatarea bunului, valoare care este echivalentă cu îmbogățirea acestuia din urmă. Drept urmare, cum în cauză, reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. proc. civ., nu a făcut dovada certă a sumelor ce au fost încasate de pârâți, în mod corect curtea de apel s-a raportat la valoarea medie a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pe baza căruia se calculează valoarea despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier. Cum variațiunile prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior ce se stabilesc prin ordin al ministrului de resort și se actualizează, de regulă, anual, în mod corect curtea de apel a avut în vedere, în mod distinct, pentru fiecare an de exploatare următoarele prețuri pe m 3 , și anume: 69 RON/m 3 pentru perioada 20.06.2006 - 11.12.2007, conform Ordinului M.A.P.D.R. nr. 416/13.06.2006,74 RON/m 3 pentru perioada 11.12.2007-04.12.2008, conform Ordinului nr. 933/2007,86 RON/m 3 pentru perioada 04.12.2008 - 24.08.2010, conform Ordinului nr. 715/04.12.2008 și 74 RON/m 3 pentru perioada 24.08.2010-25.11.2011. Mai mult decât atât, curtea de apel s-a pronunțat asupra pretențiilor deduse judecății cu respectarea atât a principiului tantum devolutum quantum appellatum (adică nu se devoluează decât ceea ce s-a apelat), cât și principiul tantum devolutum quantum judicatum (adică nu se devoluează decât ceea ce s-a judecat), respectând dispozițiile art. 477-479 C. proc. civ., potrivit cărora instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., "Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților". De asemenea, conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". În considerarea principiului evocat, al disponibilității, instanța de judecată nu putea schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici cauza juridică a acesteia, stabilite de reclamant, acestea reprezentând coordonatele procesuale ale judecății sale. În egală măsură, prevederile art. 7 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispozițiilor legii privind realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părților din proces", impun în mod expres, cerința respectării prevederilor normative enunțate. Aplicând aceste considerente de ordine teoretic cauzei prezente, instanța de recurs observă că prin cererea de chemare în judecată, așa cum corect a observat și curtea de apel, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 596.960 RON, reprezentând contravaloarea masei lemnoasă exploatate de aceștia în perioada 2009-2011, raportat la prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, urmând ca valoarea exactă să fie stabilită printr-o expertiză. Împotriva sentinței civile nr. 802 din 23 iunie 2023, pronunțate de prima instanță a fondului, prin care a fost acordată reclamantei o altă valoare a despăgubirilor, calculată în raport cu prețul mediu pe piață al materialului lemnos, au declarat apel pârâții, arătând că respectivele despăgubiri au fost acordate de Tribunalul Mureș cu încălcarea principiului disponibilității. Constatând fondată această critică a apelanților-pârâți, instanța de apel, la pagina 5, a reținut că, prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii actualizate a masei lemnoase exploatate, valoare stabilită prin raportare la un preț mediu al unui m 3 de masă lemnoasă pe picior. În respectarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, față de aceste mențiuni din cuprinsul cererii de chemare în judecată, văzând și criticile din cererea de apel, instanțele de fond, în situația în care apreciau întemeiate pretențiile deduse judecății, aveau obligația de a acorda reclamantei suma rezultând din înmulțirea cantității de material lemnos exploatat cu prețul pe m 3 de masă lemnoasă pe picior, pentru perioada 2007-2011 (perioadă în care a avut loc efectiv exploatarea). Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că instanța de apel a admis calea de atac cu a cărei soluționare a fost învestită de pârâți, obligându-i pe aceștia la plata contravaloarii despăgubirilor calculate raportat la valoarea pe m 3 de masă lemnoasă pe picior, astfel cum s-a solicitat prin cererea dedusă judecății, cu respectarea principiului disponibilității și al limitelor efectului devolutiv al apelului. Curtea de apel nu putea dispune acordarea prejudiciului calculat în funcție de prețul de piață a m 3 masă lemnoasă, în conformitate cu Ordinul nr. 976/2007, Ordinul nr. 6/2009 și Ordinul nr. 883/2011 întrucât, pe de-o parte, nu a fost astfel solicitat prin acțiune și, pe de altă parte întrucât prejudiciul astfel calculat nu ar fi fost unul justificat în raport cu câștigul efectiv realizat de către pârâți prin exploatarea bunurilor. Totodată, nu poate fi primit argumentul recurentei în sensul că suma menționată prin acțiunea introductivă de instanță a fost una estimativă, precizată doar în vederea stabilirii competenței și a timbrării acțiunii, în condițiile în care, pe de-o parte, chiar reclamanta, în cuprinsul cererii, a subliniat că aceasta este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru iar, pe de altă parte, doar valoarea despăgubirilor puțea fi estimată (de altfel, această nefiind preluată ca atare de instanțele fondului), iar nu și criteriul în raport cu care se dorește evaluarea despăgubirilor. Față de aceste considerente, constatând că instanța de apel a acordat reclamantei despăgubiri calculate în conformitate cu reperele menționate prin cererea de chemare în judecată, cu respectarea principiului disponibilității, Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Harghita împotriva deciziei civile nr. 44/A din 26 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă. Cu privire la cererea formulată de intimații-pârâți de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de cuantum de 2000 RON, dovedite cu factura nr. x/14.05.2024 și a extrasului de cont din 15.05.2024, Înalta Curte, având în vedere soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurentă la plata sumei solicitate.