ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1081/2024

Ședința publică din data de 21 mai 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin încheierea din 7 februarie 2022, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea secției a II-a Civile din cadrul Tribunalului Timiș, reținând că actele contestate de reclamantă au fost emise în executarea unor contracte de achiziție publică valabil încheiate, fiind incidente dispozițiile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 în vigoare la data demarării litigiului.

Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 590/2022 din 18 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamantă, a constatat rezilierea de drept a contractelor de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior nr. 175/09.04.2020 și nr. 58/06.12.2018, a anulat parțial Hotărârea nr. 31/29.06.2021 emisă de Direcția Silvică Caraș-Severin în ceea ce privește rezilierea contractelor de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior nr. 175/09.04.2020 și nr. 58/06.12.2018 cu pierderea garanției de contractare și neprimirea agentului economic la licitațiile organizate de Direcția Silvică pe o perioadă de 6 luni și a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 15.247,4 RON, reprezentând contravaloare masă lemnoasă și garanție de contractare și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume calculate de la data de 06.04.2021 până la achitarea integrală a debitului restant. De asemenea, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2400 RON.

Prin decizia civilă nr. 514/A din 25 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, a fost respins apelul promovat de pârâtă, aceasta fiind obligată la plata sumei de 2.000 RON, cheltuieli de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în data de 3 ianuarie 2024.

La 15 februarie 2024 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă A. S.R.L., prin care a solicitat, pe cale de excepție, anularea recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, ca nefondat și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinare recurenta-pârâtă a solicitat respingerea excepției nulității recursului și a apărărilor intimatei ca nefondate și admiterea căii extraordinare de atac pentru motivele arătate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin rezoluția din 19 martie 2024 a fost stabilit, pentru soluționarea recursului, termen de judecată la 21 mai 2024 cu citarea părților în ședință publică.

Analizând memoriul de recurs și având în vedere dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 482 și art. 248 alin. (1) din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, pot exercita doar căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Prin cererea de chemare în judecată societatea reclamantă a solicitat anularea unei hotărâri emise de Direcția Silvică Caraș-Severin - Comitetul Director, prin care a fost dispusă rezilierea a două contracte de vânzare-cumpărare masă lemnoasă.

Înalta Curte constată că prima instanță (Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă), a fost învestită prin încheierea de declinare a competenței, pronunțate de secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul aceleiași instanțe, prin care s-a reținut incidența dispozițiilor art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, cu motivarea că actele contestate de reclamantă prin acțiunea pendinte au fost emise în executarea unor contracte de achiziție publică, fiind incidente dispozițiile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 în vigoare la data demarării litigiului, aspect confirmat de prima instanță și necontestat în apel.

Prin urmare, instanța supremă constată, potrivit acestor dezlegări câștigate cauzei, că pretențiile reclamantei decurg din executarea unui contract de achiziție publică, fiind incidente normele speciale privind procedura de soluționare a acestor litigii.

Așadar, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 12 noiembrie 2021, potrivit art. 27 C. proc. civ. în cauză este incidentă Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

În conformitate cu dispozițiile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul", iar conform art. 55 alin. (3

1

) din același act normativ "hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Din textele legale anterior evocate, în vigoare la data începerii procesului, rezultă că hotărârile pronunțate în cauzele privind executarea contractelor de achiziție publică, pot fi atacate numai cu apel, obiectul acțiunii încadrându-se, astfel, într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv teza finală, în conformitate cu care "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, fiind suprimată calea de atac a recursului, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 Cod procedură civilă.

Menționarea în dispozitivul deciziei recurate a căii de atac a recursului nu este de natură să confere recurentei dreptul de a ataca hotărârea, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității reglementat de art. 457 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Caraș-Severin împotriva deciziei civile nr. 514/A din 25 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Referitor la cererea intimatei-reclamante A. S.R.L. privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile art. 452 Cod procedură civilă, "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din același cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile și în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, respectiv factura nr. x din 31 ianuarie 2024 și chitanța de plată nr. x din 31 ianuarie 2024, aflate la dosarul de recurs.

Constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte în promovarea recursului, urmează să fie admisă cererea intimatei-reclamante, în sensul obligării recurentei Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Caraș-Severin la plata sumei de 2.000 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Caraș-Severin împotriva deciziei civile nr. 514/A din 25 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Obligă recurenta-pârâtă Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Caraș-Severin la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2024.