ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1861/2024

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 06.09.2021 pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă sub nr. x/2021, reclamanta Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Caraș-Severin a chemat în judecată pârâta A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige la plata sumei de 22.594,11 RON, cu titlu de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat, în calitate de responsabil cu activitatea de producție la Ocolul Silvic Oravița.

Prin cererea înregistrată la aceeași dată și pe rolul aceleiași instanțe, sub nr. x/2021, reclamanta Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Caraș-Severin a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să îl oblige la plata sumei de 2.182,77 RON, cu titlu de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat, în calitate de pădurar la Ocolul Silvic Oravița.

Prin încheierea din 06.05.2022, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă a admis excepția conexității și a dispus reunirea dosarului nr. x/2021 la cauza nr. 2848/115/2021.

Prin sentința civilă nr. 2248/09.12.2022, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă a admis acțiunea, obligând pe pârâta A. la plata către reclamantă a sumei de 22.594,11 RON și pe pârâtul B. la plata sumei de 2.182,77 RON, cu titlu de despăgubiri materiale pentru acoperirea prejudiciului cauzat.

Împotriva acestei sentințe, A. și B. au declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 686/22.09.2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

A. și B. au promovat o cerere de revizuire împotriva deciziei instanței de apel, solicitând schimbarea ei în tot, în sensul admiterii apelului și respingerii cererii de chemare în judecată; cererea a fost înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

În motivare, au arătat că decizia atacată este potrivnică încheierii finale de camera preliminară nr. 208/10.10.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Oravița; s-au prevalat, astfel, de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Argumentând calea extraordinară de atac, autorii acesteia au susținut că cererea este formulată în termenul defipt de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că încheierea dată în dosarul nr. x/2023 le-a fost comunicată la 26.10.2023; totodată, au învederat că cele două hotărâri judecătorești sunt potrivnice, pronunțate în dosare diferite, iar cea din urmă încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Revizuenții au susținut că Judecătoria Oravița, prin încheierea de cameră preliminară din 10.10.2023, a reținut că valoarea prejudiciului se ridică la suma de 21.604,99 RON, în contrast cu suma de 62.427 RON, evidențiată în decizia civilă atacată; au arătat că în cea de-a doua hotărâre li s-a reținut culpa în producerea pagubei, spre deosebire de cea dintâi.

Prin întâmpinare, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Caraș-Severin a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 1096/11.12.2023, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul de astăzi, instanța supremă a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 513 alin. (1) și art. 482 C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În ipoteza valorificată de autorii cererii, calea extraordinară de atac, de retractare, urmărește respectarea autorității de lucru judecat - atât din perspectiva efectului negativ, cât și a celui pozitiv -, prin înlăturarea situației determinate de nesocotirea acestuia, sens în care art. 513 alin. (4) C. proc. civ. dispune că, "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, (…) în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Accesul părții la acest remediu procesual este subordonat verificării unei pluralități de condiții cumulative, iar în absența îndeplinirii oricăreia dintre ele, cererea de revizuire este inadmisibilă. Astfel, se cere să existe hotărâri judecătorești definitive contradictorii, pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, adică să fi existat triplă identitate de elemente - părți, obiect și cauză - sau o identitate de chestiuni litigioase, ca cererea să se îndrepte împotriva celei de-a doua hotărâri - pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat a primei hotărâri -, iar excepția care asigură respectarea acesteia, fie să nu fi fost invocată în al doilea proces, fie să nu fi fost soluționată.

Transpunând aceste considerente la cererea de față, Înalta Curte reține că autorii căii de atac au solicitat schimbarea în tot a deciziei nr. 686, pronunțată la 22.09.2023 de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, apreciind-o potrivnică încheierii finale de camera preliminară nr. 208, pronunțată la 10.10.2023 de Judecătoria Oravița, în dosarul nr. x/2023.

Atacând primul act jurisdicțional, revizuenții s-au plasat pe o premisă diametral opusă art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., câtă vreme cazul de revizuire invocat presupune cu necesitate atacarea celei de-a doua hotărâri, care se pretinde că transgresează puterea de lucru judecat a celei dintâi.

Această cerință nu este doar una de ordin logic, hotărârea a cărei anulare se solicită nefiind susceptibilă să nesocotească puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri decât în ipoteza în care îi este ulterioară, dar rezultă expres și din împrejurarea că art. 513 alin. (4) C. proc. civ. permite instanței de retractare să procedeze la anularea doar a celei de-a doua hotărâri.

Față de considerentele anterioare, constatând că cererea de revizuire - care tinde la anularea primei hotărâri, iar nu a celei de-a doua - nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., văzând art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 686/22.09.2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2024.