ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 437/2024

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 254 Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 240 din 09.03.2023, pronunțată Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată și a fost respinsă cererea accesorie a reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, s-a luat act că pârâtul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin decizia civilă nr. 572 din 26 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, s-a admis apelul reclamantei și s-a schimbat în tot sentința apelată, fiind admisă acțiunea și obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 14.598,36 RON cu titlu de despăgubiri.

De asemenea, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.020 RON, reprezentând onorariu expert.

Revizuentul a solicitat schimbarea în tot a deciziei atacate și, în rejudecare, respingerea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 240/09.03.2023 a Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, având în vedere, în esență, motivarea și considerentele expuse de către Judecătoria Oravița în încheierea Judecătorului de Cameră Preliminară nr. 208 din 10.10.2023, dată în dosarul nr. x/2023.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a prezentat situația de fapt și istoricul dosarului, arătând că fapta ilicită reținută de instanța de apel constă în atestarea unor date care nu corespund realității, în contextul în care acesta avea obligația de a verifica datele din teren în calitate de membru al comisiei de recepție, iar prejudiciul este reprezentat de lucrările care nu au fost executate.

În continuare, se arată că instanța de apel nu a reținut concluziile expertizei efectuate în cauză privind pierderile reprezentate de lucrările achitate și neefectuate, ci doar contravaloarea materialului lemnos rămas nevalorificat.

Se mai arată că faptă ilicită reținută de instanța de apel a făcut și obiectul unei cercetări penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, iar prin încheierea definitivă nr. 208 din 10.10.2023, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Oravița, în dosarul nr. x/2023, s-a dispus clasarea cauzei față de revizuent cu motivarea că faptele nu au fost săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege.

Potrivit revizuentului, în dosarul de urmărire penală nr. 875/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița, anexat dosarului Judecătoriei Oravița, s-a valorificat raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea silvicultură efectuată de expert dr. B., în timp ce instanța de apel a motivat că nu pot fi reținute concluziile acestei expertize.

Prin urmare, revizuentul consideră că în cauză există hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă au fost date de instanțe de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv decizia civilă nr. 572 din 26.06.2023 a Curții de Apel Timișoara.

Intimata Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Caraș-Severin a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de revizuentul A..

Prin decizia nr. 1064 din 29.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara și a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele care succed:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, care permite retractarea unei hotărâri judecătorești în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Cererea de revizuire formulată în cauză este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în motivarea acesteia arătându-se că decizia nr. 572 din 26 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, a cărei revizuire se solicită, este contrară încheierii definitive nr. 208 din 10.10.2023 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Oravița, în dosarul nr. x/2023.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie indicate hotărârile definitive potrivnice, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția și să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Prin urmare, pentru a fi incident motivul de revizuire reprezentat de contrarietatea de hotărâri, printre altele, legea prevede expres condiția ca, prin hotărârile potrivnice, să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. În alți termeni, pe calea revizuirii, trebuie să fie solicitată anularea celei de a doua hotărâri, pronunțate cu încălcarea autorității judecătorești a primei hotărâri.

Așadar, soluția pe care o poate pronunța instanța de revizuire în caz de încuviințare a cererii este aceea de anulare a celei de-a doua hotărâri, potrivnică în raport cu prima, anularea primei hotărâri, drept consecință a admiterii revizuirii, nefiind admisibilă.

În cauză, se constată că decizia a cărei revizuire este solicitată este anterioară hotărârii pretins a fi potrivnică, respectiv încheierii definitive nr. 208 din 10.10.2023, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Oravița.

Solicitându-se revizuirea celei dintâi hotărâri dintre cele arătate ca fiind potrivnice, Înalta Curte reține că pretinsa contrarietate de hotărâri nu se poate înlătura prin anularea acesteia, în conformitate cu prevederile textului legal invocat, întrucât aceasta a fost prima hotărâre care a intrat în puterea lucrului judecat, la momentul pronunțării sale neexistând o altă hotărâre definitivă potrivnică.

În consecință, nefiind îndeplinită una din condițiile cumulative pentru admisibilitatea cererii de revizuire, analiza celorlalte cerințe de admisibilitate devine superfluă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 572 din 26 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 572 din 26 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 februarie 2024.