ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 432/2024

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În motivarea cererii a arătat că prin semnarea contractului de execuție lucrări nr. x din 23.08.2016, societatea pârâtă s-a obligat să execute, să finalizeze și să remedieze lucrările de reabilitare la investiția "Drum Forestier Bogatu 1,2,3 - Ocolul Silvic Văliug" din cadrul Direcției Silvice Caraș-Severin.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1270 C. civ.

Prin precizarea de acțiune, reclamanta și-a micșorat valoarea obiectului cererii la suma de 17.598,52 RON.

Pârâta A. S.R.L. a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 1.412 RON cu titlu de penalități de întârziere, precizată ulterior la suma de 600 RON.

Prin sentința civilă nr. 431 din data de 29.09.2022, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, s-a admis cererea de chemare în judecată și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 17.598,52 RON.

Totodată, s-a respins cererea reconvențională formulată de către pârâta A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 290/A din 31 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, a fost admis apelul pârâtei, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată. Au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii atacate.

De asemenea, a fost obligată reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Caraș-Severin la plata către pârâta A. S.R.L. a sumei de 522 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

În motivare, recurenta susține că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 1270 C. civ., raportat la clauzele contractului de lucrări nr. x din 23.08.2016.

Potrivit recurentei, instanța de apel a stabilit în mod greșit situația dedusă judecății, reținând fără temei că părțile au avut poziții diferite în ceea ce privește executarea ultimei etape a contractului.

În continuare, recurenta a susținut că din adresele prin care s-a solicitat organizarea recepției la terminarea lucrărilor nu se poate concluziona că lucrările au fost executate la timp, integral și de o calitate corespunzătoare, întrucât din probele administrate rezultă contrariul.

Se mai arată că, în condițiile în care lucrările nu au fost executate în mod corespunzător, fiind necesară intervenția executantului pentru curățarea rigolei, compactarea drumului și rezolvarea problemelor legate de surpările de pământ, acestea nu puteau fi recepționate. Prin urmare, această situație nu este imputabilă recurentei, contrar celor stabilite de către instanța de apel, prin decizia atacată cu recurs.

În opinia recurentei, instanța de apel a reținut în mod greșit că întârzierea în organizarea recepției la terminarea lucrărilor s-a datorat acesteia, pentru că nu ar fi dat curs solicitării de constatare a stadiului lucrărilor. Chiar dacă executantul a solicitat să se constate stadiul lucrărilor, recepția nu putea fi realizată, atât timp cât lucrările nu au fost executate la termenul stabilit, în întregime și în mod corespunzător, iar acest aspect este imputabil, în mod exclusiv, acestuia.

În aprecierea recurentei instanța de apel în mod greșit a arătat că nu s-a dovedit neexecutarea corespunzătoare a tuturor lucrărilor în valoare de 57.829 RON, cu nesocotirea prevederilor art. 12.1 din contract.

Cauza a fost înregistrată la 6 septembrie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă iar, prin rezoluția din 3 noiembrie 2023, s-a fixat termen de judecată la 29 februarie 2024.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimată, urmând a respinge recursul ca inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanta Regia Națională a Pădurilor – Romsilva – Direcția Silvică Caraș-Severin a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata penalităților de întârziere în cuantum de 17.598,52 RON, pentru efectuarea cu întârziere a unei părți din lucrarea contractată în temeiul contractului de execuție lucrări nr. x din 23.08.2016.

Înalta Curte constată că pretențiile reclamantei, în calitate de autoritate contractantă, decurg din executarea unui contract de achiziție publică, fiind incidente norme speciale sub aspectul procedurii de soluționare a acestor litigii.

Având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 18 martie 2022, potrivit art. 27 C. proc. civ., în cauză este aplicabilă Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.

Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 101/2016 "prezenta lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor" și "prezenta lege se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor".

De asemenea, potrivit art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul", iar conform art. 55 alin. (3

1

) din același act normativ "hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Din textele legale evocate rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile privind executarea contractelor de achiziție publică pot fi atacate numai cu apel, potrivit art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2020.

În cauză, Înalta Curte constată că dispozitivul hotărârii recurate conține mențiunea greșită a dreptului de recurs în termen de 30 de zile, întrucât acțiunea reclamantei a fost introdusă la data de 18 martie 2022, dată la care dispozițiile Legii nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 114/2020, prevedeau că pentru procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative, prin derogare de la dispozițiile de drept comun, calea de atac este numai apelul.

Prin urmare, calea de atac a recursului formulat de reclamantă, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă în mod expres de legiuitor, prin art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

Mențiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (…)" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ.

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs".

Instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată privind executarea unui contract de achiziție publică, hotărârea recurată are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din același cod, coroborat cu art. 55 alin. (3

1

) și art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor – Romsilva – Direcția Silvică Caraș-Severin împotriva deciziei civile nr. 290/A din 31 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor – Romsilva – Direcția Silvică Caraș-Severin împotriva deciziei civile nr. 290/A din 31 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 februarie 2024.