ÎCCJ, Decizia nr. 48/2025

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin decizia civilă nr. 1395 din 22 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/1/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă a respins cererea de revizuire a sentinței civile nr. 865/2021 din 29 octombrie 2021 a Judecătoriei Reghin în dosarul nr. x/289/2020* formulată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor Romsilva.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de revizuire a reținut în esență că în cauză nu s-a verificat îndeplinirea condițiilor de admisibilitate pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac, de retractare.

Împotriva deciziei menționate la pct.1 revizuenta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică A a declarat recurs, în temeiul art. 513 alin. (6) coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, și, pe cale de consecință, rejudecarea cererii de revizuire și admiterea cererii de revizuire.

Prin memoriul de recurs s-a susținut că decizia asupra cererii de revizuire este nelegală și netemeinică, fiind invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în sensul că hotărârea a cărei revizuire s-a cerut este potrivnică cu deciziile instanțelor prin care s-a statuat că terenul forestier din litigiu aparține Statului Român cu titlul de proprietate publică și se află în administrarea RNP Romsilva, prin Direcția Silvică A, Ocolul Silvic B.

Arată că în mod greșit instanța de revizuire a reținut că hotărârea Judecătoriei Reghin pronunțată împotriva încheierii Biroului de Carte Funciară nu este o hotărâre înzestrată cu autoritate de lucru judecat, în condițiile în care art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu face distincție între hotărârile judecătorești pronunțate, astfel că indiferent dacă sunt după o procedură contencioasă sau necontencioasă, esențial este constatarea existenței unor hotărâri definitive potrivnice.

Nu are nicio relevanță faptul că s-a urmărit sau nu obținerea unui drept potrivnic în raport procesual cu altă persoană, dar efectul este contrar situației reale și juste, adică Statul Român a fost înlăturat, pe nedrept din calitatea sa de titular al dreptului pe proprietate publică, consacrat atât în evidențele de Carte funciară precedente și prin pronunțate de instanțele de judecată.

Mai arată că decizia recurată este greșită și pentru că sentința civilă nr. 865/2021 a Judecătoriei Reghin reanalizează și aduce în discuție aspecte de fond, anume modalitatea în care dreptul de proprietate publică al Statului Român nu ar fi în mod legal cuvenit.

Totodată, apreciază că decizia recurată limitează posibilitatea de a radia din Carte funciară dreptul de proprietate înscris în favoarea intimatei UAT Comuna C, care este opus dreptului de proprietate preexistent al revizuentei.

Intimata Comuna C a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs.

Arată că intimata susține în mod neîntemeiat că deține dreptul de administrare asupra imobilului ce a făcut obiectul litigiului de față având calitatea de reprezentantă a statului român.

Mai susține intimata că revizuenta interpretează în mod greși noțiunea de autoritate de lucru judecat concluzionând că în cauză revizuirea este admisibilă.

La termenul de judecată din 14 octombrie 2024, instanța de recurs a suspendat judecata recursului declarat în cauză, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că procedura de citare a fost legal îndeplinită, dar partea nu s-a prezentat la strigarea cauzei și nu a solicitat judecarea în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ.

La data de 17 ianuarie 2025, recurenta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică A, a depus cerere de repunere pe rol a cauzei și continuarea judecății care a primit termen de judecată la data de 10 februarie 2025.

Analizând criticile din recurs, în raport cu dispozițiile incidente și circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri Înalta Curte reține că invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Așadar, accesul părții la acest remediu procesual este subordonat verificării unei pluralități de condiții cumulative, iar, în absența îndeplinirii oricăreia dintre ele, cererea de revizuire este inadmisibilă.

În motivarea cererii de revizuire revizuenții au susținut că sentința nr. 865/2021 din 29.10.2021 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. x/289/2020* a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat stabilit prin hotărâri judecătorești anterioare irevocabile.

În speță, așa cum a reținut și instanța de revizuire, se constată că, deși calea extraordinară de atac a revizuirii a fost promovată în contextul pronunțării a două hotărâri judecătorești în dosare diferite, afirmate ca fiind potrivnice, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, respectiv sentința nr. 865/2021 din 29 octombrie 2021 a Judecătoriei Reghin, nu se bucură de autoritate de lucru judecat. Or, revizuirea pentru hotărâri contradictorii nu poate exista în măsura în care una dintre hotărârile indicate nu este înzestrată cu autoritate de lucru judecat.

Astfel, sentința nr. 865/2021 din 29 octombrie 2021 a Judecătoriei Reghin, a cărei revizuire s-a solicitat, a fost pronunțată într-un litigiu având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, guvernat, în acord cu prevederile art. 527 C. proc. civ., din punct de vedere al regimului juridic, de regulile din materia procedurii necontencioase judiciare prevăzute de Titlul I al Cărții a III-a C. proc. civ.

Plângerile împotriva încheierii de carte funciară reglementate de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 (îndreptate împotriva încheierilor de respingere a cererilor de reexaminare a încheierilor prin care s-a dispus respingerea unei cereri de înscriere în cartea funciară a unui drept privind un imobil, precum în prezenta cauză) nu urmăresc stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, ci doar verificarea legalității încheierii de reexaminare a registratorului-șef din cadrul agenției de cadastru și publicitate imobiliară.

Fiind urmată această procedură necontencioasă, hotărârea pronunțată nu are autoritatea lucrului judecat, astfel cum dispun prevederile art. 535 din C. proc. civ.

Prin urmare, în mod judicios a stabilit instanța de revizuire că sentința a cărei revizuire s-a solicitat nu este în măsură să opună actului jurisdicțional anterior (decizia civilă nr. 429/A din 14.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția civilă în dosarul nr. x/1/2016, definitivă prin decizia nr. 567 din 22.02.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă) o autoritate de lucru judecat proprie, pentru ca, în această manieră, să poată fi incidentă o eventuală contrarietate în raport cu dezlegările anterioare, intrate în sfera puterii de lucru judecat și care, astfel, nu mai pot fi contrazise.

În plus, partea revizuentă nu a avut nicio calitate în procesul în care a fost pronunțată sentința supusă revizuirii, astfel că lipsește identitatea de părți ca o condiție cumulativă, necesar a fi îndeplinită pentru a se putea reține incidența acestui motiv de revizuire.

Aspectele invocate de recurentă se referă la chestiuni ce au avut valențe diferite în circumstanțele procesuale în care au fost analizate, neputând fi încadrate în motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În fapt, aspectele de fond formulate prin cererea de revizuire se circumscriu nemulțumirii recurentei față de soluția pronunțată și nu pot fi valorizate pe calea prezentului demers judiciar, întrucât prin exercitarea revizuirii nu se deschide calea verificării legalității sau temeiniciei hotărârii atacate, dispozițiile care reglementează condițiile de admisibilitate și motivele de exercitare ale acestei căi extraordinare de atac fiind de strictă interpretare și aplicare.

Față de argumentele precedente, nu poate fi reținută incidența art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care, în mod corect instanța de revizuire, în temeiul art. 513 alin. (1) și (6) C. proc. civ., a respins cererea de revizuire.

Pentru toate considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică A, împotriva deciziei nr. 1395 din 22 mai 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă, în dosarul nr. x/1/2024.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ..