ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 823/2022

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 9 februarie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Luncavița, prin primar, a chemat în judecată pe pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Tulcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei: la respectarea dreptului de proprietate cu privire la imobilul din domeniul public al comunei Luncavița, situat în tarlaua x, parcelele A113, A123 și A126, în suprafață totală de 219,77 ha; la restituirea suprafețelor de teren menționate; restituirea fructelor produse de bunul revendicat; la plata cheltuielilor de judecată. La data de 19 martie 2015, pârâta a depus la dosar cerere de introducere în cauză a Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de proprietar al terenului ce face obiectul acțiunii în revendicare. La termenul de judecată din data de 4 iunie 2015, instanța a dispus introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, în calitate de chemat în garanție. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal Prin sentința civilă nr. 1049 din data de 15 iunie 2016, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte, atât acțiunea principală formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Luncavița reprezentată prin primar, cât și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, formulată de pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Tulcea. A obligat pe pârâtă și pe chematul în garanție la restituirea către reclamantă a suprafeței totale de 219,77 ha teren, situată în extravilanul comunei Luncavița, județul Tulcea, tarlaua x, parcelele 113, 123 și 126, conform raportului de expertiză tehnică topo-cadastrală, efectuat de A.. A respins capătul de cerere privind restituirea fructelor produse de terenul revendicat ca nefondat. A obligat pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON, reprezentând onorariu expertiză silvică, către reclamantă. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Luncavița reprezentată prin primar, pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Tulcea, precum și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea. I.

Hotărârile pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 15/C din data de 13 februarie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității și a respins recursurile ca inadmisibile, reținând că valoarea obiectului cererii este de 292.388 RON, inferioară celei stabilite de art. 483 C. proc. civ. în vigoare până la data de 1 ianuarie 2017. După comunicarea decizie nr. 15/C din data de 13 februarie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, s-a înregistrat apelul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Tulcea împotriva sentinței civile nr. 1049 din data de 15 iunie 2016 a Tribunalului Tulcea. Prin decizia civilă nr. 154C din data de 8 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Tulcea împotriva sentinței 1049 din data de 15 iunie 2016, pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2015, având ca obiect revendicare imobiliară, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Luncavița prin primar și intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea. La data de 10 octombrie 2018, intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Luncavița prin primar a formulat cerere de îndreptare a erorii strecurate în decizia civilă nr. 154C din data de 8 octombrie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, în sensul că în cuprinsul acestei decizii a fost consemnată în mod eronat mențiunea "cu recurs", cerere care a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu din data de 10 decembrie 2018, reținându-se că valoarea obiectului litigiului este de 406.574,50 euro, fiind depășit pragul de 1.000.000 RON, stabilit ca limită în disocierea căilor de atac. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, asupra cererii de lămurire a sentinței civile nr. 1049 din data de 15 iunie 2016 a aceleiași instanțe Prin sentința civilă nr. 338 din data de 11 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de lămurire a sentinței civile nr. 1049 din data de 15 iunie 2016 a aceleiași instanțe, formulată de pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Tulcea. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 338 din data de 11 iunie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal Prin decizia nr. 21/C din data de 4 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins apelul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Tulcea împotriva sentinței civile nr. 338 din data de 11 iunie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Luncăvița prin primar și intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, ca nefondat. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 21/C din data de 4 februarie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a declarat recurs pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Tulcea. Invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu consecința clarificării dispozitivului sentinței civile nr. 1049/2016 a Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal. Astfel, recurenta-pârâtă a criticat cele reținute de către instanța de apel în sensul că ar urmări analiza unor chestiuni de fond ce trebuiau supuse dezbaterilor contradictorii, iar clarificările solicitate echivalează cu o veritabilă modificare a hotărârii judecătorești, cu consecințe asupra titlului executoriu vizat, ceea ce este inadmisibil. A arătat că norma de drept aplicabilă în cauză este art. 443 C. proc. civ., iar, din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că poate să apară necesitatea unor lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului, iar părțile pot solicita instanței care a pronunțat soluția să lămurească sau să înlăture dispozițiile potrivnice; în cazul dedus judecății, au apărut nelămuriri între părți cu ocazia aplicării dispozitivului. Ca atare, a subliniat faptul că nu a solicitat modificarea dispozitivului, fiind de acord cu predarea terenurilor conform titlului executoriu și a raportului de expertiză tehnică privind identificarea terenurilor în coordonatele și limitele evidențiate, iar instanța de apel nu a arătat care erau acele chestiuni care ar fi putut fi lămurite doar în urma exercitării căilor de atac. A precizat că, prin solicitarea de clarificare a aplicării dispozitivului sentinței, nu a adus în dezbatere chestiuni noi, care ar fi trebuit discutate în contradictoriu, de natură a modifica dispozitivul sentinței care constituie titlu executoriu, precum și că a procedat la executarea voluntară a sentinței, la solicitarea părții adverse, însă nu a putut pune în executare sentința întrucât sunt divergențe între părți cu privire la ceea ce s-a judecat și la ce se referă dispozitivul titlului executoriu. A mai susținut recurenta-pârâtă că partea adversă consideră că trebuie să preia terenul cu categoria de folosință arabil pentru că așa este înscris în hotărârea nr. 535/1993 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Tulcea și nu fond forestier, însă, conform Codului silvic (Legea nr. 46/2008), Direcția Silvică Tulcea administrează fond forestier și, prin urmare, nu poate să predea teren cu categoria arabil. Recurenta-pârâtă a menționat și că, în speță, cu adresele nr. x din data de 4 februarie 2020 și nr. 1263 din data de 13 februarie 2020, raportat la prevederile Codului silvic, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Garda Forestieră Focșani a arătat că punerea în executare a sentinței în modalitatea cerută de partea adversă nu este posibilă, conform situației actuale, terenul fiind pădure; totodată, intimata-reclamantă a susținut că, în cauză, categoria de folosință este cea înscrisă în H.C.J. nr. 535/1993, respectiv teren arabil, astfel că mențiunile înscrise în documentația cadastrală și evidențiate în raportul de expertiză nu au relevanță și, pe cale de consecință, a solicitat exploatarea masei lemnoase integral și predarea terenului fără vegetație forestieră. Totodată, a susținut că Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Garda Forestieră Focșani, prin adresa nr. x din data de 13 februarie 2020, a precizat că, potrivit art. 14 alin. (10) din Legea nr. 7/1996 cu modificările și completările ulterioare, la descrierea imobilelor din documentațiile tehnice ale cadastrului, ca modalitate de punere în concordanță a situației tehnice a imobilului cu situația juridică cuprinsă în actele juridice, în caz de discrepanță, prevalează situația tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate. Raportat la faptul că instanța de apel a reținut că s-a solicitat pronunțarea asupra unor aspecte care nu au făcut obiectul judecății, a invocat faptul că finalitatea ultimă a unei acțiuni reale, de revendicare, vizează efectele acestei acțiuni, adică restituirea bunului către proprietar, astfel că dispozitivul trebuie nu doar să admită acțiunea, ci să și aibă în vedere efectele, cum sunt cele prevăzute de art. 566 C. civ. chestiunile legate de o posibilă accesiune imobiliară, ca mod de dobândire a unei proprietăți, rezultând din alipirea naturală sau prin intervenția omului a unui bun la un alt bun nu puteau fi discutate în condițiile cadrului procesual instituit de către intimata-reclamantă. Recurenta-pârâtă a învederat că, în cazul de față, chiar dacă a pierdut proprietatea terenului, bunul secundar - vegetația forestieră - aparține unui alt proprietar (statul), iar separarea între cele două nu este posibilă decât cu distrugerea arborilor, ceea ce contravine Codului silvic. A mai arătat și că intimata-reclamantă cunoștea situația terenului revendicat din moment ce a susținut că vegetația forestieră s-a instalat ca rezultat al împăduririlor după anul 1993, deci, implicit, a recunoscut dreptul de proprietate a statului asupra vegetației forestiere. De asemenea, a subliniat că nu putea, în calitatea sa de administrator al acestui fond forestier, să conteste situația de fapt și drept care îi atesta dreptul de folosință și justifica posesia neîntreruptă și netulburată asupra terenurilor; nu avea niciun interes în a pune în discuție exploatarea în viitor a masei lemnoase întrucât această chestiune ar echivala cu recunoașterea pretențiilor reclamantei. I.

Apărările formulate în cauză În termen legal, intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Luncavița prin primar și intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea au depus întâmpinări prin care au formulat concluzii de admitere a recursului. Prin răspunsurile la întâmpinările formulate în cauză, recurenta-pârâtă Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA, prin Direcția Silvică Tulcea a solicitat a se lua în vedere punctul comun al părților privind admisibilitatea recursului. I.

Procedura de filtrare a recursurilor Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar, prin încheierea de ședință din data de 22 februarie 2022, recursul a fost admis în principiu și s-a fixat termen la data de 12 aprilie 2022, cu citarea părților, în ședință publică, pentru judecarea pe fond a căi de atac. La termenul de judecată din data de 12 aprilie 2022, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Prioritar, Înalta Curte reține că, deși recurenta-pârâtă a invocat incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate de către aceasta vizează greșita aplicare a unor norme de procedură, astfel că acestea urmează a fi analizate prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în care sunt încadrabile. În speță, atacând cu recurs decizia prin care curtea de apel a respins apelul pe care l-a declarat împotriva sentinței civile nr. 338 din data de 11 iunie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă cererea de lămurire sentinței nr. 1049 din data de 15 iunie 2016, pronunțate în același dosar, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, o greșită aplicare a prevederilor art. 443 C. proc. civ., invocând faptul că sentința cu privire la care a formulat cererea de lămurire nu poate fi adusă la îndeplinire, pentru că dispozitivul acesteia nu este clar, iar instanța de apel a reținut în mod greșit că ar fi adus în discuție aspecte noi care nu au fost supuse dezbaterii părților. Conform textului menționat și astfel cum corect a reținut curtea de apel, în această procedură se pot cere lămuriri asupra înțelesului dispozitivului și înlăturarea dispozițiilor contradictorii, însă nu și lămurirea considerentelor deciziei sau modificarea soluției pronunțate de instanță, prin adăugarea unor dispoziții suplimentare care nu au constituit obiect al cererii deduse judecății sau care au legătură cu o etapă ulterioară soluționării cauzei. Prin sentința civilă nr. 1049 din data de 15 iunie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal: a obligat pe pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Tulcea și pe chematul în garanție Ministerul Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea la restituirea către reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Luncavița a suprafeței totale de 219,77 ha teren, situată în extravilanul comunei Luncavița, județul Tulcea, tarlaua x, parcelele 113, 123 și126, conform raportului de expertiză tehnică topo-cadastrală, efectuat de A.; a respins capătul de cerere privind restituirea fructelor produse de terenul revendicat ca nefondat; a obligat pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON, reprezentând onorariu expertiză silvică, către reclamantă. Această sentință a fost menținută prin decizia civilă nr. 154C din data de 8 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă. Prin prezenta cerere de recurs, recurenta-pârâtă a susținut că nu a solicitat modificarea ori completarea considerentelor sau a dispozitivului sentinței, ci a arătat că există divergențe între părți cu privire la ceea ce s-a judecat și se reflectă în dispozitivul titlului executoriu. Analizând această critică, Înalta Curte constată că în mod corect curtea de apel a reținut că acțiunea în revendicare a vizat restituirea terenului în suprafață de 219,77 ha situat în comuna Luncavița, județul Tulcea, tarlaua x, parcelele A113, A123 și A126, din considerentele cererii de chemare în judecată rezultând că intimata-reclamantă cunoaște situația acestuia din moment ce a susținut că "vegetația forestieră este rezultatul împăduririlor efectuate după anul 1993". În plus, a arătat că acest aspect nu a fost contestat de recurenta-pârâtă și a fost confirmat de probatoriul administrat în cauză, nefiind aduse în discuție de niciuna dintre părți chestiuni legate de exploatarea în viitor a masei lemnoase, ci doar cele specifice acțiunii în revendicare. Prin urmare, nu se verifică susținerile recurentei-pârâte potrivit cărora instanța de apel nu ar fi arătat care sunt chestiunile noi care au fost aduse în discuție prin formularea cererii de lămurire a sentinței, din motivarea deciziei recurate, rezultând în mod clar că aspectele la care s-a referit instanța de apel sunt cele ce vizează exploatarea în viitor a masei lemnoase. Pe de altă parte, această constatare a instanței de apel este una corectă în raport de obiectul litigiului cu care a fost învestită instanța de judecată, astfel cum a fost anterior redat - revendicare imobiliară, ce a presupus compararea titlurilor părților aflate în litigiu - și de chiar susținerile recurentei-pârâte care, prin cererea de recurs, a menționat că nu putea, în calitatea sa de administrator al acestui fond forestier, să conteste situația de fapt și drept care îi atesta dreptul de folosință și justifica posesia neîntreruptă și netulburată asupra terenurilor, motivele pentru care partea a procedat în această modalitate neavând relevanță, din perspectiva cererii formulate în temeiul art. 443 C. proc. civ. Ca atare, solicitarea recurentei-pârâte ca, prin soluționarea cererii de lămurire a hotărârii, instanța să precizeze dacă dispozitivul sentinței privește teren arabil sau forestier nu este susceptibilă de a fi analizată în cadrul procedurii reglementate de dispozițiile legale evocate anterior, având în vedere că, dacă ar da curs acestei solicitări, instanța ar proceda la judecata unor aspecte invocate în cauză ulterior pronunțării asupra fondului litigiului, cu nesocotirea principiului contradictorialității și a disponibilității procesului civil, ceea ce nu este permis. Totodată, contrar celor afirmate de către recurenta-pârâtă, nu s-ar putea susține că obligația stabilită prin dispozitivul sentinței a cărei lămurire se solicită este incertă și nici că aceasta a fost imposibil de executat, în cuprinsul dispozitivului hotărârii, instanța arătând în mod clar că se dispune restituirea suprafeței totale de 219,77 ha teren, situat în extravilanul comunei Luncavița, județul Tulcea, tarlaua x, parcele 113, 123 și 126, conform raportului de expertiză topo-cadastrală efectuat de A., și se respinge cererea privind restituirea fructelor produse de terenul revendicat. Ca atare, în raport de cele anterior reținute, instanța de apel în mod legal a validat soluția tribunalului de respingere a cererii de lămurire a dispozitivului sentinței, apreciind că în speță nu sunt incidente prevederile art. 443 C. proc. civ., iar, prin aspectele invocate prin cererea formulată în temeiul acestor dispoziții legale, se aduc în discuție aspecte care anterior nu au fost supuse dezbaterilor părților și nu au făcut obiectul analizei instanței de judecată. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Tulcea. PENTRU ACESTE MOTIVE,