ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3953/2022

Ședința publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 25.07.2017, pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Tulcea, constatarea prelungirii de drept a termenului Contractului de concesiune nr. x/08.04.1998, cu 24,6 ani, obligarea pârâtului să încheie act adițional la contract cu privire la termenul contractual prelungit de drept, obligarea pârâtului la plata de daune pe zi întârziere în sumă de 1000 Euro/zi, începând cu data pronunțării hotărârii și până la data încheierii actului adițional la contractul nr. x/08.04.1998 cu privire la termenul contractual, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentința civilă nr. 7577 din 12 decembrie 2017, Tribunalul a respins, ca tardiv formulată, cererea reclamantei S.C. A. S.A. de modificare a acțiunii, în referire la al doilea capăt de cerere.

A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții Consiliul Judetean Tulcea și UAT Județul Tulcea.

A respins excepția lipsei calității procesuale active a pârâților-reclamanți în cererea reconvențională și excepția prematurității formulării cererii reconvenționale, invocate de reclamantă.

A respins, ca nefondate, capetele de cerere din acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. vizând obligarea pârâților să încheie act adițional la contractul de concesiune nr. x/08.04.1998 cu privire la termenul contractual prelungit de drept, obligarea la plata de daune de 1000 euro/zi de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

A admis în parte ca fondată cererea reconvențională formulată de pârâții- reclamanți Consiliul Judetean Tulcea și UAT Județul Tulcea, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A..

A obligat reclamanta-pârâtă A. S.A. să predea pârâților-reclamanți terenul în suprafață de 4.362 ha, compus din 40 de loturi, amplasat în amenajarea agricolă A., jud. Tulcea, astfel cum este identificat prin planul de situație anexă la Contractul de concesiune nr. x/08.04.1998.

A obligat reclamanta-pârâtă A. S.A. la plata către pârâții-reclamanți Consiliul Județean Tulcea și UAT Județul Tulcea a sumei de 42.987 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat redus la suma de 40.000 RON și cheltuieli de deplasare în suma de 2.987 RON.

1.3. Cererea de sesizare a Curții Constituționale

Împotriva acestei sentințe au formulat recursuri atât reclamanta S.C. A. S.A., cât și pârâții Consiliul Județean Tulcea și UAT Județul Tulcea, înregistrate pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 19.02.2021, sub nr. x/2017.

În cursul soluționării recursurilor, în ședința publică din 16 iunie 2022, recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 82/1993 astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 69/1996.

A susținut recurenta că, în apărarea sa, pârâtul vorbește despre dispozițiile Legii nr. 69/1993, apreciind că acesta este titlul care le permite evacuarea. Prin admiterea cererii reconvenționale, judecătorul fondului a dispus evacuarea sa de pe terenul în suprafață de 4.362 ha amplasat în amenajarea agricolă A., județul Tulcea. Prin recursul formulat de Consiliul Județean Tulcea, recurs la considerente, se arată că, la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 88/1997, cele 40 de loturi din cadrul amenajării A. nu se mai aflau în exploatarea acesteia, ci făceau parte din domeniul public de interes județean și fuseseră preluate în administrare de către CJ Tulcea în baza Legii nr. 69/1996. Se recunoaște, în mod expres, că în baza Legii nr. 69/1996, aceste bunuri au fost scoase din patrimoniul A..

Prin urmare, este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de sesizare, pentru că recurenții-intimați își justifică titlul prin trimitere la dispozițiile Legii nr. 69/1996, acesta fiind singurul remediu procesual, pentru ipoteza în care solicitarea de prelungire a contractului nu va fi încuviințată, pentru a schimba conținutul hotărârii, având în vedere că titlul în baza căruia pârâtul își întemeiază solicitare de evacuare trebuie să fie un adevărat titlu. Nu poate fi primită apărarea potrivit căreia, dacă a expirat contractul de concesiune, pârâtul poate solicita evacuarea. Trebuie dovedită abilitatea legală în temeiul căreia pârâtul poate solicita evacuarea reclamantei.

Prin încheierea de ședință din 16 iunie 2022, în ședință publică, aspect reținut în practicaua încheierii, Curtea de Apel Galați a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 82/1993 astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 69/1996, ca inadmisibilă.

A apreciat instanța că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Împotriva acestei încheieri, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurenta A. S.A. a formulat recurs, oral, chiar în ședința publică din 16.06.2022, aspect consemnat în practicaua încheierii de ședință.

Ulterior, la data de 20.06.2022, recurenta a depus cererea de recurs motivată, în formă scrisă, prin intermediul poștei.

Recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate cu consecința admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale.

A susținut recurenta că instanța în mod eronat a decis că nu este îndeplinită condiția privitoare la legătura cu soluționarea cauzei, încheierea fiind dată cu aplicarea greșită a art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Astfel, conform textului legal, pentru a fi admisibilă, excepția de neconstituționalitate trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții:

- să vizeze o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare

- să fie ridicată de una dintre părțile procesuale, în cadrul litigiului

- să aibă legătură cu soluționarea acuzei

- dispoziția legală să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară.

A opinat recurenta că dispozițiile legale au legătură cu soluționarea litigiului, pentru că, prin sentința nr. 455 din 7 octombrie 2021 a Tribunalului Bărila din Dosarul nr. x/2017, s-a admis în parte cererea reconvențională și s-a dispus evacuarea A. de pe terenul în suprafață de 4.362 ha, compus din 40 de loturi, amplasat în amenajarea agricolă A., județul Tulcea.

În continuarea criticilor sale, recurenta a reluat argumentele expuse prin cererea de sesizare a Curții Constituționale, arătând că, prin recursul declarat de Consilul Județean Tulcea și UAT Tulcea (recurs la considerente) s-a arătat în mod expres că la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 88/1997 cele 40 de loturi din cadrul amenajării A. nu se mai aflau în exploatarea acesteia, ci făceau parte din domeniul public de interes județean și fuseseră preluate în administrare de CJ Tulcea în baza Legii nr. 68/1996. Prin urmare, odată ce au fost scoase din exploatarea societăților reorganizate din fosta Centrală a Deltei Dunării, aceste terenuri nu mai erau guvernate de regimul juridic aplicabil bunurilor aflate în patrimoniul societăților în curs de privatizare. Astfel, s-a recunoscut, în mod expres, că în baza Legii nr. 69/1996 aceste bunuri au fost scoase din patrimoniul A., concluzionându-se că A. nu intră în categoria subiecților de drept prevăzuți de art. 32 alin. (1) din O.U.G. nr. 88/1997 și de art. 132 din H.G. nr. 577/2002, iar terenul nu face obiectul de reglementare al acestor norme juridice.

Or, A. este o entitate privatizată întrucât a beneficiat în mod succesiv de prevederile Legii nr. 19/1990 și, ulterior, de dispozițiile Legii nr. 58/1991, A. fiind, atât la momentul încheierii contractului de concesiune, 02.04.1998, cât și la momentul adoptării H.G. nr. 577/2002, o societate privatizată.

Astfel, deși a fost demarată procedura privatizării încă din anul 1991, prin Legea nr. 69/1996 și poziția 1.2 din Anexa la Legea nr. 82/1993, terenurile dobândite de societate, tocmai ca urmare a procesului de privatizare, au fost scoase din patrimoniul acesteia și atestate în domeniul public.

Prin urmare, cum în cauză, judecătorul fondului a dispus evacuarea sa de pe terenul în suprafață de 4.362 ha amplasat în amenajarea agricolă A., județul Tulcea, cum recurentele intimate își justifică titlul prin trimitere la dispozițiile Legii nr. 69/1996 și cum nu are la îndemână un alt remediu procesual pentru desființarea hotărârii (în ipoteza în care instanța de recurs ar valida raționamentul eronat al judecătorului fondului și ar dispune evacuarea, chiar dacă titlul exhibat de UAT Tulcea/CJ Tulcea, Legea nr. 69/1996, ar fi constatat neconstituțional), este îndeplinită cerința de admisibilitate referitoare la legătura textului invocat a fi neconstituțional cu prezenta cauză, impunându-se sesizarea Curții Constituționale.

La data de 11.08.2022, prin intermediul poștei, recurenta a depus motive suplimentare de recurs, comunicându-le atât instanței de recurs, cât și Curții de Apel Galați, prin care a solicitat casarea în parte a încheierii recurate cu privire la respingerea ca inadmsibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată în cauză.

Prin motivele suplimentare de recurs, recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 8 și pct. 5 C. proc. civ.

Intimații Consiliul Județean Tulcea și UAT Județul Tulcea au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității căii de atac, constatând nulitatea recursului ca urmare a tardivității motivării celei de-a doua cererii de recurs (motivele suplimentare), ca urmare a depunerii la instanța de recurs a celei de-a doua cereri de recurs (motivele suplimentare) și ca urmare a inexistenței unor critici încadrabile în motivele de casare, în ceea ce privește prima cerere de recurs.

În subisidar, în cazul constatării ca fiind valabil formulată calea de atac, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

5 . Decizia instanței de recurs

5.1. Înalta Curte, preliminar, analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepțiile invocate de intimații Consiliul Județean Tulcea și UAT Județul Tulcea, constată următoarele.

5.1.1. Excepția tardivității formulării motivelor suplimentare de recurs este întemeiată, urmând a fi admisă.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, împotriva încheierii de respingere a sesizării Curții Constituționale se poate formula recurs la instanța imediat superioară în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Încheierea recurată a fost pronunțată la data de 16 iunie 2022, soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale fiind motivată și dispusă de instanță în ședința publică de la acea dată, în prezența apărătorului recurentei-reclamante A. care a și formulat oral recurs, în ședința publică, respectând termenul prevăzut de lege, aspect consemnat în încheierea de ședință.

Potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 470 alin. (5) C. proc. civ., când termenul pentru exercitarea recursului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

Încheierea recurată, conform procesului-verbal de înmânare anexat încheierii, aflat la dosarul Curții de Apel Galați, a fost comunicată, inițial, la sediul apărătorului recurentei, Cabinet de Avocat B., la data de 17.06.2022. Ulterior, încheierea a fost comunicată, odată cu decizia pronunțată asupra recursului, prin e-mail, la 02.08.2022, și prin serviciul poștal, la data de 09.08.2022.

În raport cu data comunicării inițiale formularea motivelor suplimentare la data de 11.08.2022 s-a făcut cu depășirea termenului de 48 de ore de la comunicare.

5.1.2. Referitor la excepția nulității recursului pentru nemotivare, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată.

Recurenta-reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, Înalta Curte constată că recurenta l-a invocat formal, fără a aduce niciun argument care să poată fi încadrat în acest motiv de nelegalitate.

Însă, argumentele de ordin critic formulate de recurenta-reclamantă se pot circumscrie motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, cu referire la încălcarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind condițiile pentru admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Astfel, împrejurarea că unul dintre motivele de casare nu poate fi avut în vedere nu atrage nulitatea recursului declarat în cauză, pentru că reținerea existenței unor critici care se circumscriu unui singur motiv de casare este suficientă pentru constatarea validității căii de atac formulate.

5.2. Înalta Curte, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanța a motivat în ședință publică respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, în raport cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, care se referă la condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri.

După cum a precizat, de altfel, și recurenta prin cererea de recurs, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiții în mod cumulativ: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Dispozițiile legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 82/1993 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 69/1996 prevăd următoarele:

"Art. 10. - Suprafețele terestre și acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub ape, existente în perimetrul Rezervației Biosferei "Delta Dunării", delimitat potrivit art. 1, împreună cu resursele naturale pe care le generează, constituie patrimoniu natural, domeniu public de interes național, aflat în administrarea Administrației Rezervației Biosferei "Delta Dunării".

Sunt exceptate de la prevederile alin. (1):

a) terenurile din perimetrul rezervației care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate privată al persoanelor fizice;

b) terenurile din perimetrul rezervației care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate publică sau privată al unităților administrativ-teritoriale și sunt în administrarea autorităților administrației publice locale sau județene;

c) terenurile din perimetrul rezervației ocupate de amenajările agricole și piscicole cuprinse în anexa nr. 2, care constituie domeniu public de interes județean și sunt în administrarea Consiliului Județean Tulcea, unitate a administrației publice locale."

Obiectul pricinii cu care a fost învestită instanța în fața căreia s-a formulat cererea de sesizare a Curții Constituționale privește, în esență, constatarea prelungirii de drept a termenului Contractului de concesiune nr. x/08.04.1998, cu 24,6 ani și încheierea unui act adițional în acest sens.

Recurenta-reclamantă critică soluția instanței de respingere a cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional, apreciind că instanța a reținut nelegal că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte, analizând cuprinsul încheierii recurate, apreciază că este demn de reținut aspectul că, în cursul dezbaterilor în fața Curții de Apel Galați în ședința publică la care s-a discutat și cererea de sesizare a Curții Constituționale, anterior formulării acestei cereri, recurenta-reclamantă A. a formulat cerere de amânare sau de suspendare a judecății până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând art. 413 C. proc. civ.

Deci, instanța, anterior pronunțării asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, a respins cererea recurentei-reclamante de suspendare a judecății cauze apreciind că Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul ÎCCJ nu are nicio legătură cu pricina.

În motivarea respingerii cererii de suspendare a judecății, a reținut instanța că cererea din prezentul dosar se bazează pe un contract de concesiune, iar nu pe un drept de proprietate ce face obiectul dosarului anterior menționat cu atacarea unor acte normative.

După respingerea cererii de suspendare, recurenta A. a formulat cererea de sesizare a Curții Constituționale, în susținerea căreia a argumentat, printre altele, că are legătură cu proprietatea domenială reclamată.

Curtea de Apel Galați, în contextul discutării celorlalte aspecte, asupra cărora a stabilit că obiectul cauzei se bazează pe un contract de concesiune, iar nu pe un drept de proprietate, după deliberarea asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale a respins cererea, motivând că nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Astfel, Înalta Curte apreciază că instanța, anterior analizării condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, a stabilit obiectul cauzei și, în raport de considerentele evidențiate deja, ar fi fost redundant să reia, în ședința publică, aceleași considerente și în analizarea condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, trebuie analizată în concret, în funcție de circumstanțele cauzei și posibila tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune analizat interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Or, din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că în mod corect, cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, prima instanță a constatat că, în prezentul litigiu (având ca obiect prelungirea unui contract de concesiune), nu este îndeplinită cerința legăturii normei vizate de excepția de neconstituționalitate cu pricina ce se judecă.

5.3. Pentru aceste considerente, Înalta Curtea va admite excepția tardivității formulării motivelor suplimentare de recurs, va respinge excepția nulității recursului și, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității formulării motivelor suplimentare de recurs, invocată de intimații-pârâți Consiliul Județean Tulcea și UAT Județul Tulcea.

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimații-pârâți Consiliul Județean Tulcea și UAT Județul Tulcea.

Respinge recursul formulat de recurenta S.C. A. S.A. împotriva încheierii din 16 iunie 2022 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal pronunțate în Dosarul nr. x/2022, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.