ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2830/2022

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 18.10.2019, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Tulcea, să se constate prelungirea de drept a termenului contractului de concesiune nr. x/1999 cu 24,6 ani, în principal, sau, în subsidiar, cu 10 ani, ca o consecință a prorogării legale a termenului primei concesiuni; obligarea pârâtului să încheie act adițional la contract cu privire la termenul contractual, ca efect al prelungirii prin prorogarea legală a termenului contractual; obligarea pârâtului la plata de daune pe zi de întârziere în sumă de 1000 euro/zi, începând cu data pronunțării hotărârii și până la data încheierii actului adițional la contractul nr. x/1999 cu privire la termenul contractual.

1.2. Prin sentința civilă nr. 861 din 11 martie 2020, Tribunalul a admis excepția tardivității plângerii prealabile și a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată împotriva sentinței primei instanțe. Cererea de sesizare a Curții Constituționale

Împotriva sentinței Tribunalului București, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 16.07.2020, solicitând casarea hotărârii și trimiterea dosarului la instanța de fond pentru a se pronunța asupra obiectului cererii deduse judecății.

În cursul soluționării recursului, în ședința publică din 21 februarie 2022, recurenta-reclamantă a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 32

1

alin. (1) pct. 1 din O.U.G. nr. 88/1997 în raport de prevederile art. 1 alin. (3) și art. 1 alin. (5) din Constituție. Totodată, a solicitat suspendarea judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În motivare, recurenta a arătat că textul legal nu îndeplinește condițiile de calitate a actului normativ, criticând lipsa de claritate, precizie și previzibilitate, pentru că nu permite subiecților de drept să înțeleagă dacă noțiunea "a căror regim juridic urmează să fie clarificat" ar include sau nu și situația în care terenul face obiectul unui litigiu cu privire la obligația de emitere Certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului.

În temeiul art. 32

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 88/1997 are în continuare un drept de folosință asupra terenurilor, întrucât regimul juridic al terenurilor este în curs de lămurire, atâta vreme cât în cauza de la Tribunalul Ilfov a cerut instanței obligarea pârâtei la emitere Certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

A susținut recurenta că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Prin încheierea de ședință din 7 martie 2022, Curtea a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 32

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 88/1997, ca inadmisibilă, și a respins cererea de suspendare a judecății ca rămasă fără obiect.

A apreciat instanța, în esență, că nu este îndeplinită una dintre condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv condiția ca dispoziția legală criticată prin intermediul excepției să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

A reținut instanța că este sesizată cu recursul formulat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței instanței de fond, a cărei soluție, însă, nu este fundamentată pe dispoziția legală criticată.

Împotriva acestei încheieri, recurenta-reclamantă A. S.A. a formulat recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 32

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 88/1997 și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

După ce a prezentat circumstanțele cauzei, recurenta a susținut că cererea sa de sesizare a Curții Constituționale îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 232/2004.

Referitor la condiția legăturii cu soluționarea cauzei, a arătat recurenta că este îndeplinită din moment ce textul legal a fost avut în vedere prin acțiunea introductivă, dar și de Tribunalul București care a respins ca neîntemeiată acțiunea introductivă.

Din această perspectivă, instanța în mod greșit a respins cererea, întrucât de soluționarea acesteia de către instanța constituțională depindea soluția dată în recurs.

Astfel, încheierea recurată nu este legală și temeinică, fiind emisă cu încălcarea art. 23 alin. (6) din Legea nr. 232/2004.

Intimatul-pârât Consiliul Județean Tulcea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că în mod corect a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, recurenta formulând, de fapt, concluzii pe fondul cauzei.

Înalta Curte, examinând încheierea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

5.1. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată (și nu art. 29 din Legea nr. 232/2004, după cum invocă recurenta, această lege modificând și completând Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale):

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor citate rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiții în mod cumulativ: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

5.2. Reține Înalta Curte că obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie prelungirea de drept a termenului contractului de concesiune nr. x/1999 cu 24,6 ani, în principal, sau, în subsidiar, cu 10 ani, ca o consecință a prorogării legale a termenului primei concesiuni.

Prin sentința ce a soluționat acțiunea în primă instanță, ce face obiectul recursului în cursul căruia a fost formulată cererea de sesizare a Curții Constituționale, a fost admisă excepția tardivității plângerii prealabile și a fost respinsă acțiunea reclamantei S.C. A. S.A. ca inadmisibilă.

Deci, contrar alegațiilor recurentei din cererea de recurs, instanța de fond nu a respins ca neîntemeiată acțiunea și nu a avut în vedere textul legal ce face obiectul cererii de sesizare a Curții Constituționale, aspect corect reținut și de Curtea de Apel București prin încheierea ce face obiectul recursului. De altfel, în ședința publică de azi, reprezentantul recurentei a menționat același aspect, că tribunalul a respins acțiunea fără a intra pe fondul acesteia.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, trebuie analizată în concret, în funcție de circumstanțele cauzei și posibila tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune analizat interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Or, din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Recurenta a formulat cererea de sesizare a Curții Constituționale în cursul soluționării unui recurs în care se analizează legalitatea sentinței prin care cererea sa introductivă de instanță a fost respinsă ca inadmisibilă, soluție care nu a fost fundamentată pe art. 32

1

din O.U.G. nr. 88/1997, ce face obiectul cererii de sesizare a Curții Constituționale, ci pe dispozițiile art. 7 din Lege nr. 554/2004.

5.3. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva încheierii din data de 7 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.