ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2563/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2563/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 2563/2015

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 268/A din 26 martie

2015, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă,

a respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamantul Statul român, prin A., reprezentat prin B. Brașov - C. Mureș,

împotriva sentinței civile nr. 914 din 20 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul

Mureș, secția civilă, în Dosarul nr. x/102/2013.

Pentru a

pronunța aceasta decizie, Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 914 din 20 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosar nr. x/102/2013

s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul Statul român reprezentat

de A., împotriva pârâtului D. Mureșul.

În

considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că reclamantul și-a

întemeiat cererea pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, însă nu este îndeplinită,

În speță, condiția juridică a absenței unei cauze legitime a măririi

patrimoniului pârâtului în detrimentul celui al reclamantului. S-a reținut în

acest sens că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului s-a

făcut în temeiul Legii nr. 247/2005, prin hotărâre a comisiei județene de fond

funciar, în temeiul art. 31 din Legea nr. 1/2000.

De asemenea,

s-a statuat că Decizia nr. 602 din 20 mai 2008 pronunțată de Curtea

Constituțională și invocată de reclamant nu este aplicabilă situației din

prezenta cauză, întrucât la data pronunțării Curții Constituționale asupra neconstituționalității

art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) și (9) din Legea nr. 1/2000, situația juridică

a imobilelor restituite pârâtului era definitiv stabilita prin finalizarea

procedurii administrative (Hotărârea nr. 713/2006 a Comisiei județene Mureș

pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor era

definitiva prin neformularea plângerii de către persoanele interesate).

S-a mai

reținut ca. o primă punere în posesie a pârâtului avusese loc deja prin

procesul-verbal de punere în posesie din 3 aprilie 2007.

Împotriva acestei;

sentințe a declarat apel reclamantul Statul român prin A., reprezentat prin B.

Brașov - C. Mureș, cu privire la care s-au reținut următoarele:

Cererea

formulată de Statul român, prin A., reprezentat în cauză de

:

B.

Brașov, C. Mureș împotriva pârâtului D. Mureșul are ca obiect pretenții întemeiate

pe principiu) îmbogățirii fără justă cauză.

Această

calificare a obiectului se desprinde din contextul în care reclamantul a

formulat demersul procesual.

Acțiunea

introductivă de instanță a fost inițial formulată ca o cerere de intervenție în

interes propriu în Dosarul nr. x/102/2011, în litigiul promovat de RN E. SA, în

contradictoriu cu pârâtul D. Mureșul, pentru pretenții întemeiate pe

îmbogățirea tară just teniei. Ulterior, cererea a fost disjunsă prin încheierea

din data de 12 februarie 2013. RN E. SA a invocat în cuprinsul cererii de

chemare în judecată calitatea de titular al dreptului de proprietate a

drumurilor forestiere indicate la pct. B din motivare a Statului român,

invocând expres ca ternei de drept al întregii acțiuni, îmbogățirea fără justă

cauză. Cererea de intervenție formulată de Statul român împotriva D.

„Mureșul" se fondează pe elementele stării de fapt și pe temeiul invocat

de RN E. SA.

Reținând acest

temei ai pretențiilor ce formează obiectul cauzei, Curtea a apreciat ca

susținerile apelantului potrivit cărora condițiile lipsei unei cauze a

îmbogățirii intimatului pârât în detrimentul apelantului ar trebui analizate

prin raportare la momentul predării bunurilor prin procesul-verbal de predare

încheiat de executorul judecătoresc F. în Dosar execuțional nr. x din 29

octombrie 2008, sunt nefondate.

În analiza

acestor susțineri instanța de apel a avut în vedere că din cuprinsul

procesului-verbal de predare silită a bunurilor imobile încheiat la data de 10

decembrie 2009 de executorul judecătoresc F. în Dosarul execuțional nr. x/2008,

reiese faptul că executarea silita a fost demarată în temeiul sentinței civile nr.

724/2008 a Judecătoriei Sighișoara, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 557/2008

a Tribunalului Mureș. Prin această hotărâre judecătorească a fost obligată RN

E. SA să pună la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Sovata terenurile

forestiere, drumurile forestiere și clădirile nominalizate în Hotărârea nr. 713/2006

a Comisiei județene Mureș pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată

asupra terenurilor. Totodată, s-a dispus obligarea Comisiei locale de fond

funciar Sovata să pună D. Mureșul în posesie cu imobilele validate prin

Hotărârea nr. 713/2006.

Astfel,

bunurile imobile în discuție și care au format obiectul executării silite din

dosarul execuțional amintit, sunt cele individualizate în Hotărârea nr. 713/2006

a Comisiei județene Mureș pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată

asupra terenurilor (inclusiv drumurile forestiere) și menționate în

procesul-verbal de punere în posesie din 2007.

Contrar

susținerilor apelantului, condițiile îmbogățirii fără justă cauză trebuie

analizate prin raportare la momentul dobândirii de către intimatul pârât a unui

drept de proprietate asupra bunurilor în discuție. în favoarea intimatului-

pârât s-a emis un titlu de proprietate asupra acestor bunuri în anul 2006, în

temeiul Legii nr. 247/2005, reprezentat de Hotărârea nr. 713/2006 a Comisiei

Județene Mureș - pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra

terenurilor, neatacată.

În condițiile

în care titlul emis în favoarea intirnatuluî-pârât este definitiv și a intrat

în circuitul civil, nu mai poate fi supusă analizei la acest moment critica

apelantului referitoare la caracterul nelegal al punerii în posesie (etapă a

procedurii administrative de reconstituire a dreptului de proprietate).

În virtutea

prevederilerîlor art 31 alin. (3), (4), (7), (8) și (9) din Legea nr. 1/2000

modificată prin Legea nr. 247/2005,terenurile au trecut în proprietatea

intimatului-pârât D. Mureșul, inclusiv drumurile forestiere amplasate pe

suprafețele care au format obiectul retrocedării.

Decizia nr. 602/2008

pronunțată de Curtea Constituțională nu poate fi avută în vedere în cauză,,

pentru a se reține lipsa unui temei legal al predării către intimatul-pârât a

bunurilor imobile în discuție, prin procesul-verbal de predare din 10 decembrie

2009.

Argumentele

primai instanțe referitoare la inaplicabilitatea în cauză a acestei decizii

sunt corecte întrucât situația juridică a imobilelor restituite pârâtului era

definitiv stabilită prin finalizarea procedurii administrative, anterior

publicării în M. Of. a acestei decizii.

În consecință,

instanța de apel a statuat eă în speță nu ne aflăm în prezența unei îmbogățiri.

tură cauză, din moment ce „îmbogățirea" are un temei legal. Invocarea de

către apelant a caracterelor bunurilor aparținând domeniului public, nu este de

natură a genera obligarea intimatului pârât la despăgubiri.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul Statul român, prin A., prin B. Brașov-C.

Mureș, formulând următoarele critici, întemeiate pe dispozițiile art 304 pct. 9

C. proc. civ.:

Hotărârea

recurata este nelegaiă întrucât instanța de apel nu a arătat In concret

motivele pe care se sprijină în adoptarea soluției.

Redând

împrejurările stării de fapt, recurentul reclamant a susținut că instanța de

apel a reținut doar situația de fapt expusă de către D. Mureșul din Sovata,

fără a lua în considerare apărările formulate de către Statul român, prin A.,

prin B. Brașov-C. Mureș.

Astfel,

recurentul reclamant a arătat că în considerentele deciziei atacate, instanța

de apel a reținut faptul că dreptul de proprietate al D. Mureșul din Sovata

asupra terenurilor cu vegetație forestieră s-a reconstituit în temeiul Legii nr.

1/2000, prin Hotărârea nr. 713 din 30 noiembrie 2006 a Comisiei județene Mureș

pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Terenurile respective

au fost predate D. Mureșul din Sovata prin procesul verbal de punere în posesie

din 03 aprilie 2007, semnat de președintele și secretarul Comisiei locale

Sovata de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor.

Având în

vedere faptul că intimatul pârâtul nu a fost pus în posesie și în ceea ce

privește construcțiile și drumurile aflate pe terenurile respective acesta s-a

adresat Judecătoriei Sighișoara, care prin sentința civilă nr. 724 din 09 iunie

2008 a obligat Comisia locala Sovata pentru stabilirea dreptului de proprietate

privată asupra terenurilor și RN E. SA prin G. Mureș sa pună în posesie D.

Mureșul Sovata cu imobilele validate prin Hotărârea nr. 713 din 30 noiembrie 2006

a Comisiei Județene Mureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată

asupra terenurilor. Prin aceeași hotărâre RN E. SA prin G. Mureș a fost

obligată să pună Ia dispoziția Comisiei locale Sovata și drumurile forestiere

în vederea predării ulterioare a acestora către reclamant. Hotărârea anterior

menționata a devenit irevocabilă prin respingerea recursului declarat de

recurenta RN E. SA prin G. Mureș.

Imobilele în

cauză au fost predate D. Mureșul prin procesul verbal de predare silită a

bunurilor imobile din data de 10 decembrie 2009 încheiat de executoriii

judecătoresc Kenoși Adrian.

Totodată, s-a

arătat că în cuprinsul deciziei criticate, instanța de apel a reținut faptul că

reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe principiul îmbogățirii tară justă cauză

invocând în dovedirea lipsei de temei a măririi patrimoniului Decizia nr. 602/2008

a Curții Constituțională.

De asemenea,

recurentul reclamant a arătat că RN E. SA prin G. Mureș este administratorul

special al fondului forestier național în baza Legii nr. 46/2008 și a H.G. nr,

229/2009, acte normative care în virtutea dreptului de administrare impun

obligația în sarcina acesteia a asigura integritatea fondului forestier

național.

Recurentul

reclamant a invocat dispozițiile art. 11 și 12 din Legea nr. 213/1998, privind

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și a arătat că bunurile

indicate la pct. 1, B) din acțiunea introductivă, fac parte din domeniul public

al Statului român, în administrarea RN E. SA, prin G. Mureș.

Față de aceste

prevederi legale, recurentul reclamant a apreciat că punerea în posesie a

pârâtului s-a realizat In mod nelegal, câtă vreme bunurile proprietatea

Statului roman nu pot trece în mod gratuit în patrimoniul privat al unei

persoane fizice sau juridice, ci numai în baza unei juste și drepte

despăgubiri.

Examinând

decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire Ia

motivul de recurs vizând faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se sprijină, motiv ce poate fi încadrat în art 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta

Curte constată că acesta este nefondat.

Motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. reglementează situația în care

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde.motive

contradictorii ori străine de natura pricinii și vizează nemotivarea unei

hotărâri judecătorești.

Recurentul-reclamant

pretinde ca instanța nu a analizat apărările sale cu privire la existența îmbogățirii

fără jusîă cauză și aplicabilitatea în speță a Deciziei nr. 602 din 20 mai 2008

pronunțată de Curtea Constituțională.

Motivarea

hotărârii; înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale

motivele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, care au

legătura directă cu aceasta și susțin decizia adoptată.

Or, în cauză

nu se verifică niciuna din ipotezele prevăzute de acest text legal motivat de

împrejurarea că instanța de apel a argumentat care sunt considerentele de fapt

șt de drept avute în vedere Ia pronunțarea soluției.

Astfel,

instanța de apel a analizat și a răspuns argumentat cu privire la susținerile

reclamantului, reținând, pe de o parte, că în speță nu ne aflăm în prezența

unei îmbogățiri rară justă cauză, din moment ce „îmbogățirea" are un temei

legal, iar pe de altă parte, a statuat că Decizia nr. 602 din 20 mai 2008

pronunțată de Curtea Constituțională nu este aplicabilă în cauză întrucât

situația juridică a imobilelor restituite pârâtului era definitiv stabilita

prin finalizarea procedurii administrative, anterior publicării în M. Of. a

acestei decizii.

De asemenea nu

se .pot reține nici elemente de contrarietate sau străine de natura pricinii.

De altfel,

recurentul nu a indicat punctual care sunt argumentele contradictorii existente

în cuprinsul hotărârii.

Prin urmare,

este nefondată critica formulată de recurenta reclamantă în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acest motiv de recurs nefiind

incident în speță.

În dezvoltarea

motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

recurentul reclamant, după redarea situației de fapt, în esență, a susținut-că

punerea în posesie a pârâtului s-a realizat în mod nelegal, în condițiile în

care bunurile ce fac obiectul cauzei fac parte din domeniul public.

Cu privire la

acest, motiv de recurs, Înalta Curte constată că bunurile pentru care se

solicită plata despăgubirilor reprezentând valoarea acestora, (pretenții

întemeiate pe principiul îmbogățirii fără justă cauză) au făcut obiectul

reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtului D. Mureșul, în

temeiul Legii nr. 247/2005.

Astfel, prin

Hotărârea nr. 713/2006 a Comisiei județene Mureș pentru stabilirea drepturilor

de proprietate privată asupra terenurilor s-au validat anexele cu propunerile;

de admitere a cererii pentru 21,5 ha teren, reprezentând drumuri forestiere,

suprafața de 58.972 mp terenuri aferente construcțiilor și construcțiile,

hotărâre ce a rămas definitivă.

Prin procesul

verbal de punere în posesie din 3 aprilie 2007 au fost predate D.ui Mureșul

terenurile menționate în Hotărârea nr. 713/2006 a Comisiei județene Mureș

pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra, terenurilor.

Întrucât pârâtul

nu a fost pus în posesie și eu construcțiile și drumurile aflate pe terenurile

respective, acesta s-a adresat instanței de judecată.

Prin sentința

civilă nr. 724/2008 pronunțată de Judecătoria Sighișoara, irevocabilă prin Decizia

civilă nr. 557/2008 a Tribunalului Mureș s-a dispus obligarea RN E. SA S.A. să

pună la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Sovata terenurile

forestiere, drumurile forestiere și clădirile nominalizate în Hotărârea nr.

713/2006 a Comisiei județene Mureș pentru stabilirea drepturilor de

'proprietate privată asupra terenurilor. Totodată, s-a dispus obligarea

Comisiei locale de fond funciar Sovata să pună D. Mureșul în posesie cu

imobilele validate prin Hotărârea nr. 713/2006.

Sentința

civilă nr. 724/2008 a Judecătoriei Sighișoara a fost pusa în executare,

tntocmindu-se procesul-verbal de predare primire silită a bunurilor imobile,

încheiat la data de 10 decembrie 2009 de executorul judecătoresc F.

Bunurile

pentru care se solicită despăgubiri constând în valoarea acestora sunt cele

individualizate în Hotărârea nr. 713/2006 și care au format obiectul executării

silite demarate în temeiul sentinței civile nr. 724/2008 pronunțată de

Judecătoria Sighișoara, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 557/2008 a

Tribunalului Mureș.

Așadar, titlul

de proprietate al pârâtului îl reprezintă Hotărârea nr. 713/2006 a Comisiei

județene Mureș pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra

terenurilor, prin care au fost individualizete bunurile în discuție și validate

anexele cu propunerea de admitere a cererii.

Acest titlu

este definitiv, intrând în circuitul civil, astfel că la acest moment nu se mai

poate discuta caracterul nelegal al punerii în posesie.

Drept urmare,

contrar susținerilor recurentului reclamant, în cauză nu operează o îmbogățire

fără. justă cauză, în concret fiind vorba despre o executare silită.

Cu privire la Decizia

nr. 602 din 20 mai 2008 a Curții Constituționale prin care s-au declarat

neconstituționale prevederile art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) și (9) din

Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, Înalta Curte

constată că nu este aplicabilă în cauza dedusă judecății, față de dispozițiile art.

11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, care prevăd că deciziile și hotărârile Curții Constituționale

sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Or, la data

pronunțării Deciziei nr 602 a Curții Constituționale, respectiv 20 mai 2008,

situația imobilelor era definitiv stabilit prin finalizarea procedurii

administrative, pârâtul fiind pus în posesie pentru prima dată la 3 aprilie

2007.

Așadar,

pârâtul avea deja un „bun", dreptul său de proprietate fiind protejat, de art.

l din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În consecință,

criticile recurentului reclamant sunt nefondate, iar instanța de recurs va

menține raționamentul instanțelor de fond și apel, potrivit căruia In cauză nu

operează o îmbogățire fără justă cauză, din moment ce punerea în posesie a

pârâtului are un temei legai.

De asemenea,

este de reținut și împrejurarea că invocarea de către recurentui reclamant a

faptului că bunurile aparțin domeniului public, nu este de natură a obliga

pârâtul îa plata despăgubirilor.

A acorda

reclamantului o sumă de bani, fie întemeiată pe despăgubire, fie pe o

îmbogățire tară justă cauză, presupune că bunurile imobile au ajuns In posesia

pârâtului fără un titlu.

Or, așa cum rezultă-din

considerentele care precedă, punerea în posesie a avut la baza acte

administrative și hotărâri judecătorești intrate în circuitul civil,

nedesființate de vreo instanță judecătorească.

Pretinsa

apartenență la domeniul public reprezintă un aspect care nu mai poate fi pus în

discuție la acest moment, adică ulterior finalizării executării silite a

hotărârii judecătorești.

În considerarea

acestor argumente, care susțin caracterul nefondat al criticilor formulate, Înalta

Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

și să dispună în consecință.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Statul Român prin A. prin B.

Brașov - C. Mureș împotriva Deciziei nr. 268/A din data de 26 martie 2015 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publica,- astăzi 17 noiembrie 2015.