ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2563/2015

Decizia nr. 2563/2015 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 268/A din 26 martie 2015, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Statul român, prin A., reprezentat prin B. Brașov - C. Mureș, împotriva sentinței civile nr. 914 din 20 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă, în Dosarul nr. x/102/2013. Pentru a pronunța aceasta decizie, Curtea a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 914 din 20 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosar nr. x/102/2013 s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul Statul român reprezentat de A., împotriva pârâtului D. Mureșul.

În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că reclamantul și-a întemeiat cererea pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, însă nu este îndeplinită, În speță, condiția juridică a absenței unei cauze legitime a măririi patrimoniului pârâtului în detrimentul celui al reclamantului. S-a reținut în acest sens că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului s-a făcut în temeiul Legii nr. 247/2005, prin hotărâre a comisiei județene de fond funciar, în temeiul art. 31 din Legea nr. 1/2000.

De asemenea, s-a statuat că Decizia nr. 602 din 20 mai 2008 pronunțată de Curtea Constituțională și invocată de reclamant nu este aplicabilă situației din prezenta cauză, întrucât la data pronunțării Curții Constituționale asupra neconstituționalității art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) și (9) din Legea nr. 1/2000, situația juridică a imobilelor restituite pârâtului era definitiv stabilita prin finalizarea procedurii administrative (Hotărârea nr. 713/2006 a Comisiei județene Mureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor era definitiva prin neformularea plângerii de către persoanele interesate). S-a mai reținut ca.

o primă punere în posesie a pârâtului avusese loc deja prin procesul-verbal de punere în posesie din 3 aprilie 2007. Împotriva acestei; sentințe a declarat apel reclamantul Statul român prin A., reprezentat prin B. Brașov - C. Mureș, cu privire la care s-au reținut următoarele: Cererea formulată de Statul român, prin A., reprezentat în cauză de : B. Brașov, C. Mureș împotriva pârâtului D. Mureșul are ca obiect pretenții întemeiate pe principiu) îmbogățirii fără justă cauză. Această calificare a obiectului se desprinde din contextul în care reclamantul a formulat demersul procesual. Acțiunea introductivă de instanță a fost inițial formulată ca o cerere de intervenție în interes propriu în Dosarul nr. x/102/2011, în litigiul promovat de RN E. SA, în contradictoriu cu pârâtul D. Mureșul, pentru pretenții întemeiate pe îmbogățirea tară just teniei.

Ulterior, cererea a fost disjunsă prin încheierea din data de 12 februarie 2013. RN E. SA a invocat în cuprinsul cererii de chemare în judecată calitatea de titular al dreptului de proprietate a drumurilor forestiere indicate la pct. B din motivare a Statului român, invocând expres ca ternei de drept al întregii acțiuni, îmbogățirea fără justă cauză. Cererea de intervenție formulată de Statul român împotriva D. „Mureșul" se fondează pe elementele stării de fapt și pe temeiul invocat de RN E. SA. Reținând acest temei ai pretențiilor ce formează obiectul cauzei, Curtea a apreciat ca susținerile apelantului potrivit cărora condițiile lipsei unei cauze a îmbogățirii intimatului pârât în detrimentul apelantului ar trebui analizate prin raportare la momentul predării bunurilor prin procesul-verbal de predare încheiat de executorul judecătoresc F. în Dosar execuțional nr. x din 29 octombrie 2008, sunt nefondate.

În analiza acestor susțineri instanța de apel a avut în vedere că din cuprinsul procesului-verbal de predare silită a bunurilor imobile încheiat la data de 10 decembrie 2009 de executorul judecătoresc F. în Dosarul execuțional nr. x/2008, reiese faptul că executarea silita a fost demarată în temeiul sentinței civile nr. 724/2008 a Judecătoriei Sighișoara, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 557/2008 a Tribunalului Mureș. Prin această hotărâre judecătorească a fost obligată RN E. SA să pună la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Sovata terenurile forestiere, drumurile forestiere și clădirile nominalizate în Hotărârea nr. 713/2006 a Comisiei județene Mureș pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor.

Totodată, s-a dispus obligarea Comisiei locale de fond funciar Sovata să pună D. Mureșul în posesie cu imobilele validate prin Hotărârea nr. 713/2006. Astfel, bunurile imobile în discuție și care au format obiectul executării silite din dosarul execuțional amintit, sunt cele individualizate în Hotărârea nr. 713/2006 a Comisiei județene Mureș pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor (inclusiv drumurile forestiere) și menționate în procesul-verbal de punere în posesie din 2007. Contrar susținerilor apelantului, condițiile îmbogățirii fără justă cauză trebuie analizate prin raportare la momentul dobândirii de către intimatul pârât a unui drept de proprietate asupra bunurilor în discuție.

în favoarea intimatului- pârât s-a emis un titlu de proprietate asupra acestor bunuri în anul 2006, în temeiul Legii nr. 247/2005, reprezentat de Hotărârea nr. 713/2006 a Comisiei Județene Mureș - pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor, neatacată. În condițiile în care titlul emis în favoarea intirnatuluî-pârât este definitiv și a intrat în circuitul civil, nu mai poate fi supusă analizei la acest moment critica apelantului referitoare la caracterul nelegal al punerii în posesie (etapă a procedurii administrative de reconstituire a dreptului de proprietate). În virtutea prevederilerîlor art 31 alin. (3), (4), (7), (8) și (9) din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005,terenurile au trecut în proprietatea intimatului-pârât D. Mureșul, inclusiv drumurile forestiere amplasate pe suprafețele care au format obiectul retrocedării.

Decizia nr. 602/2008 pronunțată de Curtea Constituțională nu poate fi avută în vedere în cauză,, pentru a se reține lipsa unui temei legal al predării către intimatul-pârât a bunurilor imobile în discuție, prin procesul-verbal de predare din 10 decembrie 2009. Argumentele primai instanțe referitoare la inaplicabilitatea în cauză a acestei decizii sunt corecte întrucât situația juridică a imobilelor restituite pârâtului era definitiv stabilită prin finalizarea procedurii administrative, anterior publicării în M. Of. a acestei decizii. În consecință, instanța de apel a statuat eă în speță nu ne aflăm în prezența unei îmbogățiri. tură cauză, din moment ce „îmbogățirea" are un temei legal. Invocarea de către apelant a caracterelor bunurilor aparținând domeniului public, nu este de natură a genera obligarea intimatului pârât la despăgubiri.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Statul român, prin A., prin B. Brașov-C. Mureș, formulând următoarele critici, întemeiate pe dispozițiile art 304 pct. 9 C. proc. civ.: Hotărârea recurata este nelegaiă întrucât instanța de apel nu a arătat In concret motivele pe care se sprijină în adoptarea soluției. Redând împrejurările stării de fapt, recurentul reclamant a susținut că instanța de apel a reținut doar situația de fapt expusă de către D. Mureșul din Sovata, fără a lua în considerare apărările formulate de către Statul român, prin A., prin B. Brașov-C. Mureș.

Astfel, recurentul reclamant a arătat că în considerentele deciziei atacate, instanța de apel a reținut faptul că dreptul de proprietate al D. Mureșul din Sovata asupra terenurilor cu vegetație forestieră s-a reconstituit în temeiul Legii nr. 1/2000, prin Hotărârea nr. 713 din 30 noiembrie 2006 a Comisiei județene Mureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Terenurile respective au fost predate D. Mureșul din Sovata prin procesul verbal de punere în posesie din 03 aprilie 2007, semnat de președintele și secretarul Comisiei locale Sovata de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor.

Având în vedere faptul că intimatul pârâtul nu a fost pus în posesie și în ceea ce privește construcțiile și drumurile aflate pe terenurile respective acesta s-a adresat Judecătoriei Sighișoara, care prin sentința civilă nr. 724 din 09 iunie 2008 a obligat Comisia locala Sovata pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și RN E. SA prin G. Mureș sa pună în posesie D. Mureșul Sovata cu imobilele validate prin Hotărârea nr. 713 din 30 noiembrie 2006 a Comisiei Județene Mureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Prin aceeași hotărâre RN E. SA prin G. Mureș a fost obligată să pună Ia dispoziția Comisiei locale Sovata și drumurile forestiere în vederea predării ulterioare a acestora către reclamant.

Hotărârea anterior menționata a devenit irevocabilă prin respingerea recursului declarat de recurenta RN E. SA prin G. Mureș. Imobilele în cauză au fost predate D. Mureșul prin procesul verbal de predare silită a bunurilor imobile din data de 10 decembrie 2009 încheiat de executoriii judecătoresc Kenoși Adrian. Totodată, s-a arătat că în cuprinsul deciziei criticate, instanța de apel a reținut faptul că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe principiul îmbogățirii tară justă cauză invocând în dovedirea lipsei de temei a măririi patrimoniului Decizia nr. 602/2008 a Curții Constituțională. De asemenea, recurentul reclamant a arătat că RN E. SA prin G. Mureș este administratorul special al fondului forestier național în baza Legii nr. 46/2008 și a H.G.

nr, 229/2009, acte normative care în virtutea dreptului de administrare impun obligația în sarcina acesteia a asigura integritatea fondului forestier național. Recurentul reclamant a invocat dispozițiile art. 11 și 12 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și a arătat că bunurile indicate la pct. 1, B) din acțiunea introductivă, fac parte din domeniul public al Statului român, în administrarea RN E. SA, prin G. Mureș. Față de aceste prevederi legale, recurentul reclamant a apreciat că punerea în posesie a pârâtului s-a realizat In mod nelegal, câtă vreme bunurile proprietatea Statului roman nu pot trece în mod gratuit în patrimoniul privat al unei persoane fizice sau juridice, ci numai în baza unei juste și drepte despăgubiri.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Cu privire Ia motivul de recurs vizând faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv ce poate fi încadrat în art 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. reglementează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde.motive contradictorii ori străine de natura pricinii și vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești. Recurentul-reclamant pretinde ca instanța nu a analizat apărările sale cu privire la existența îmbogățirii fără jusîă cauză și aplicabilitatea în speță a Deciziei nr. 602 din 20 mai 2008 pronunțată de Curtea Constituțională.

Motivarea hotărârii; înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale motivele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, care au legătura directă cu aceasta și susțin decizia adoptată. Or, în cauză nu se verifică niciuna din ipotezele prevăzute de acest text legal motivat de împrejurarea că instanța de apel a argumentat care sunt considerentele de fapt șt de drept avute în vedere Ia pronunțarea soluției. Astfel, instanța de apel a analizat și a răspuns argumentat cu privire la susținerile reclamantului, reținând, pe de o parte, că în speță nu ne aflăm în prezența unei îmbogățiri rară justă cauză, din moment ce „îmbogățirea" are un temei legal, iar pe de altă parte, a statuat că Decizia nr. 602 din 20 mai 2008 pronunțată de Curtea Constituțională nu este aplicabilă în cauză întrucât situația juridică a imobilelor restituite pârâtului era definitiv stabilita prin finalizarea procedurii administrative, anterior publicării în M. Of.

a acestei decizii. De asemenea nu se .pot reține nici elemente de contrarietate sau străine de natura pricinii. De altfel, recurentul nu a indicat punctual care sunt argumentele contradictorii existente în cuprinsul hotărârii. Prin urmare, este nefondată critica formulată de recurenta reclamantă în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acest motiv de recurs nefiind incident în speță. În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul reclamant, după redarea situației de fapt, în esență, a susținut-că punerea în posesie a pârâtului s-a realizat în mod nelegal, în condițiile în care bunurile ce fac obiectul cauzei fac parte din domeniul public.

Cu privire la acest, motiv de recurs, Înalta Curte constată că bunurile pentru care se solicită plata despăgubirilor reprezentând valoarea acestora, (pretenții întemeiate pe principiul îmbogățirii fără justă cauză) au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtului D. Mureșul, în temeiul Legii nr. 247/2005. Astfel, prin Hotărârea nr. 713/2006 a Comisiei județene Mureș pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor s-au validat anexele cu propunerile; de admitere a cererii pentru 21,5 ha teren, reprezentând drumuri forestiere, suprafața de 58.972 mp terenuri aferente construcțiilor și construcțiile, hotărâre ce a rămas definitivă. Prin procesul verbal de punere în posesie din 3 aprilie 2007 au fost predate D.ui Mureșul terenurile menționate în Hotărârea nr. 713/2006 a Comisiei județene Mureș pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra, terenurilor.

Întrucât pârâtul nu a fost pus în posesie și eu construcțiile și drumurile aflate pe terenurile respective, acesta s-a adresat instanței de judecată. Prin sentința civilă nr. 724/2008 pronunțată de Judecătoria Sighișoara, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 557/2008 a Tribunalului Mureș s-a dispus obligarea RN E. SA S.A. să pună la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Sovata terenurile forestiere, drumurile forestiere și clădirile nominalizate în Hotărârea nr. 713/2006 a Comisiei județene Mureș pentru stabilirea drepturilor de 'proprietate privată asupra terenurilor. Totodată, s-a dispus obligarea Comisiei locale de fond funciar Sovata să pună D. Mureșul în posesie cu imobilele validate prin Hotărârea nr. 713/2006.

Sentința civilă nr. 724/2008 a Judecătoriei Sighișoara a fost pusa în executare, tntocmindu-se procesul-verbal de predare primire silită a bunurilor imobile, încheiat la data de 10 decembrie 2009 de executorul judecătoresc F. Bunurile pentru care se solicită despăgubiri constând în valoarea acestora sunt cele individualizate în Hotărârea nr. 713/2006 și care au format obiectul executării silite demarate în temeiul sentinței civile nr. 724/2008 pronunțată de Judecătoria Sighișoara, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 557/2008 a Tribunalului Mureș. Așadar, titlul de proprietate al pârâtului îl reprezintă Hotărârea nr. 713/2006 a Comisiei județene Mureș pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor, prin care au fost individualizete bunurile în discuție și validate anexele cu propunerea de admitere a cererii.

Acest titlu este definitiv, intrând în circuitul civil, astfel că la acest moment nu se mai poate discuta caracterul nelegal al punerii în posesie. Drept urmare, contrar susținerilor recurentului reclamant, în cauză nu operează o îmbogățire fără. justă cauză, în concret fiind vorba despre o executare silită.

Cu privire la Decizia nr. 602 din 20 mai 2008 a Curții Constituționale prin care s-au declarat neconstituționale prevederile art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) și (9) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, Înalta Curte constată că nu este aplicabilă în cauza dedusă judecății, față de dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care prevăd că deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Or, la data pronunțării Deciziei nr 602 a Curții Constituționale, respectiv 20 mai 2008, situația imobilelor era definitiv stabilit prin finalizarea procedurii administrative, pârâtul fiind pus în posesie pentru prima dată la 3 aprilie 2007. Așadar, pârâtul avea deja un „bun", dreptul său de proprietate fiind protejat, de art. l din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În consecință, criticile recurentului reclamant sunt nefondate, iar instanța de recurs va menține raționamentul instanțelor de fond și apel, potrivit căruia In cauză nu operează o îmbogățire fără justă cauză, din moment ce punerea în posesie a pârâtului are un temei legai. De asemenea, este de reținut și împrejurarea că invocarea de către recurentui reclamant a faptului că bunurile aparțin domeniului public, nu este de natură a obliga pârâtul îa plata despăgubirilor.

A acorda reclamantului o sumă de bani, fie întemeiată pe despăgubire, fie pe o îmbogățire tară justă cauză, presupune că bunurile imobile au ajuns In posesia pârâtului fără un titlu. Or, așa cum rezultă-din considerentele care precedă, punerea în posesie a avut la baza acte administrative și hotărâri judecătorești intrate în circuitul civil, nedesființate de vreo instanță judecătorească. Pretinsa apartenență la domeniul public reprezintă un aspect care nu mai poate fi pus în discuție la acest moment, adică ulterior finalizării executării silite a hotărârii judecătorești. În considerarea acestor argumente, care susțin caracterul nefondat al criticilor formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și să dispună în consecință.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Statul Român prin A. prin B. Brașov - C. Mureș împotriva Deciziei nr. 268/A din data de 26 martie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publica,- astăzi 17 noiembrie 2015.