ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3083/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3083/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului civil de față,

constată:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, la data de 05 iunie 2012,

reclamanta CN P.R. SA a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Târgu Mureș

solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 587.876,49 Iei, precum și la

cheltuieli de judecată în cuantum de 9.983,49 Iei.

În motivarea în fapt a acțiunii,

reclamanta a arătat că aceasta a fost executată silit cu suma de 587.876,49 lei,

ce a fost virată la data de 20 noiembrie 2009 cu ordinul de plată nr. 37,

creditoarei SC M.T.S.C. SRL, astfel că, s-a susținut că sunt îndeplinite

condițiile îmbogățirii fără justă cauză, ca urmare a diminuării patrimoniului

reclamantei și măririi patrimoniului creditoarei SC M.T.S.C. SRL, fără o cauză

legitimă, chiar dacă prin sentința civilă nr. 3875 din 22 iunie 2004 a

Judecătoriei Târgu Mureș s-a dispus validarea popririi, reclamanta devenind

debitoarea directă a SC M.T.S.C. SRL, întrucât, executarea silită a terțului

poprit nu constituie o cauză legitimă, cî doar o modalitate de realizare a unei

creanțe.

Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul

Târgu Mureș a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și,

pe fondul cauzei, a solicitat a fi respinsă cererea de chemare în judecată a

reclamantei, ca inadmisibilă.

Prin sentința civilă nr. 2024 din 03

octombrie 2013 Tribunalul Mureș a respins acțiunea formulata de reclamanta CN

P.R. SA în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu Mureș.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că deși temeiul acțiunii l-a constituit îmbogățirea

fără justă cauză, în speță, însă, aceasta nu s-a produs în patrimoniul

pârâtului, ci în patrimoniul terțului poprit SC M.T.S.C. SRL.

S-a mai reținut că, prin sentința

civilă nr. 3875 din 22 iunie 2004, modificată prin Decizia nr. 2076/R din 21

decembrie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a dispus validarea popririi,

terțul poprit- CN P.R. SA- fiind obligat să plătească în favoarea creditoarei SC

M.T.S.C. SRL, în.limita creanței certe, lichide și exigibile cuprinse în titlul

executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 1412 din 23 octombrie 2000 a

Tribunalului Mureș, sumele constituind taxe de timbru încasate pe seama

debitorului Municipiul Târgu Mureș.

În cadrui procedurii de validare a

popririi, instanța a procedat Ia verificarea raporturilor obligaționale

existente atât între creditor și debitor, cât și a celor existente între terțul

poprit (antecesoarea reclamantei din prezenta cauză) și debitorul Municipiul

Târgu Mureș.

Instanța de fond a apreciat 'că

raporturile dintre reclamantă și debitorul Municipiul Târgu Mureș au tăcut deja

obiectul analizei instanței, în Dosarul nr. 30517/1/2005. constatându-se în

cadrul acestei proceduri, că terțul poprit CN P.R. SA este creditoarea

Municipiului Târgu Mureș.

Ca atare, formularea unei noi acțiuni

întemeiată pe instituția îmbogățirii fără justă cauză, pe lângă faptul că tinde

să încalce prezumția de lucru judecat a hotărârii de validare a popririi, nu

este admisibilă, reclamanta având la dispoziție calea procedurală a

contestației la poprire.

Tribunalul a reținut, de asemenea, că

reclamanta a uzat de procedura contestației la poprire, aceasta fiind respinsă;

prin sentința civilă nr. 11765 din 08 decembrie 2009 a Judecătoriei Brașov,

irevocabilă prin Decizia civilă nr. 660/R din 21 iulie 2010, pronunțată în Dosarul

nr. 9786/197/2009 al Tribunalului Brașov.

Așadar, apreciind că în cauză nu sunt

întrunite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, Tribunalul Mureș a respins

acțiunea reclamantei.

În ceea ce privește prescripția, s-a

reținut că suma ce face obiectul acțiunii a constituit obiectul unei executări

silite și, față de poziția procesuală a reclamantei, prescripția dreptului

material la acțiune a fost analizată ca și apărare de fond, constatându-se că

dreptul material la acțiune al acesteia s-a născut odată cu virarea sumei de

587.876,49 lei, prin ordinul de plată din 20 noiembrie 2009, iar cererea de

chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de

5 iunie 2012, în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 3 din Decretul

nr. 167/1958.

Împotriva sentinței civile nr. 2024

din 03 octombrie 2013 a Tribunalului Mureș a declarat apel reclamanta,

solicitând modificarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, admiterea

acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea apelului reclamanta a

invocat faptul că, în mod eronat, instanța de fond a reiinut că prin executarea

reclamantei, de către SC M.T.S.C. SRL, pentru o obligație de plată a pârâtului

Municipiul Târgu Mureș, nu s-a produs o îmbogățire a acestuia din urmă,

întrucât această îmbogățire s-a realizat tocmai cu acea sumă de bani pe care pârâtul

o datora SC M.T.S.C. SRL, sumă pe care nu a plătit-o pârâtul, ci reclamanta,

prin executare silită.

Totodată s-a invocat faptul că, în mod

:greșit, a reținut instanța de fond existența unei autorități de lucru judecat,

întrucât, în cauză nu se contestă poprirea sau executarea care a avut loc și

care a avut alt temei, altă cauză și alt obiect.

Astfel, între Dosarul nr.

30517/1/2005, urcare s-a solicitat validarea popririi și Dosarul nr.

4934/102/2012, care a avut ca obiect recuperarea prejudiciului creat în

patrimoniul CN P.R. SA prin executarea silită a unei sume reprezentând debit al

pârâtului, nu există identitate de obiect, astfel că-nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ.

Prin decizia nr. 226/A din 16 aprilie

2014, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2024 din 3

octombrie 2013 a Tribunalului Mureș.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar a reținut că, în temeiul hotărârii de validare a popririi s-a

demarat procedura de executare silită prin intermediul executorului

judecătoresc K.O. din Brașov și în cadrul acestei proceduri, reclamanta a

achitat în favoarea SC M.T.S.C. SRL suma de 587.876,49 lei.

Prin acțiunea introductivă reclamanta CN

P.R. SA, prin D.R.P.C., cu sediul în Brașov a solicitat în contradictoriu cu

pârâtul Municipiul Târgu Mureș obligarea acestuia la plata sumei de 587,876,49

lei, invocând ca temei al acțiunii îmbogățirea iară justă cauză. Sub acest

aspect reclamanta a precizat că în calitate de terț poprit ai pârâtului, care

avea calitatea de debitor al SC M.T.S.C. SRL Târgu Mureș, a fost executată

silit cu suma solicitată prin acțiune, fără a exista o cauză legitimă pentru

mărirea patrimoniului pârâtului și micșorarea patrimoniului reclamantei,

reclamanta susținând, de asemenea, că nu are la dispoziție niciun alt mijloc

procesual pentru recuperarea debitului.

Deși reclamanta a susținut că la

momentul declanșării executării silite, între ea și SC M.T.S.C. SRL nu exista

niciun raport juridic obligaționai și, ca atare, în condițiile în care a

achitat suma sus-menționată pentru o obligație de plată pe care Municipiul

Târgu Mureș o avea față de societatea amintită, s-a realizat o îmbogățire tara

justă cauză.

În ceea ce privește hotărârea

judecătorească de validare a popririi, prima instanță a apreciat că aspectele

statuate prin această hotărâre nu mai pot fi puse în discuție în cadrul

acțiunii promovate de reclamantă în prezenta cauză, deoarece s-ar încălca

prezumția lucrului judecat.

Astfel prima instanță nu a reținut, în

speță, autoritatea de lucru judecat, ea excepție procesuală, ci manifestarea

procesuală a acesteia sub forma prezumției, în sensul că, în condițiile în care

anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți au fost dezlegate într-o

anumită modalitate, într-un litigiu ulterior, nu mai există posibilitatea de a

statua diferit.

Una din condițiile de admisibilitate

ale acțiunii întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză este aceea ca persoana

al cărei patrimoniu s-a micșorat să nu aibă la dispoziție o altă acțiune pentru

realizarea dreptului său de creanță. în speță, în urma declanșării procedurii

de executare silită împotriva reclamantei a fost promovată de către aceasta o

contestație la executare, care a fost respinsă prin hotărâre judecătorească,

respectiv prin sentința civilă nr. 11765 din 08 decembrie 2009 pronunțată de

Judecătoria Brașov, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 660/R din 21

iulie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

În atare situație, instanța de apel a

apreciat ca, în mod corect, Tribunalul a constatat că în cauză nu sunt

îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză în privința îmbogățirii

pârâtului și i inexistenței unei alte acțiuni pentru realizarea dreptului de creanță

al persoanei al cărei patrimoniu a fost diminuat.

Împotriva Deciziei nr. 226/A din 16

aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a declarat recurs

reclamanta CN P.R. SA solicitând modificarea acesteia, în sensul schimbării

sentinței Tribunalului Mureș și admiterii acțiunii, obligării pârâtului la

plata sumei de 587.876,49 lei, reprezentând contravaloarea creanței executate

silit de SC M.T.S.C. SRL asupra reclamantei, în calitate de terț poprit, precum

și la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale,

În dreptj eriticiie

recurentei-reclamante au fost circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în sensul că „hotărârea pronunțată a fost lipsită de temei legal

sau dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii" și se susține că

instanța de apel nu a analizat temeiul de drept care a stat ia baza întemeierii

acțiunii reclamantei.

Sunt reiterate criticile din apel ce

au vizat faptul că între debitorul Municipiul Târgu Mureș și reclamanta CN P.R.

SA nu există niciun raport obligațional, materializat printr-un contract sau

convenție de orice natură și se arată că. în mod eronat, instanțele de fond și

apel au apreciat că aspectele litigioase dezlegate în cadrul contestației fa

executare ar avea vreo înrâurire, în speță, deoarece obiectul învestirii l-a

constituit o acțiune ce s-a întemeiat pe îmbogățirea fără justă cauză, fiind

enumerate de către reclamantă, condițiile materiale și juridice ale acțiunii în

restituire, care, în opinia recurentei, ar fi fost îndeplinite.

Sunt dezvoltate critici potrivit

cărora instanțele au apreciat în mod greșit că în cauză nu există o îmbogățire

fără justă cauză, în realitate, fiind îndeplinite condițiile materiale

(existența unei îmbogățiri a pârâtului, diminuarea patrimoniului reclamantei,

existența unei legături directe între mărirea unui patrimoniu și diminuarea

altuia), precum și cele juridice (îmbogățirea unei persoane și diminuarea

patrimoniului aiteia; îmbogățirea să se realizeze cu bună-credință; persoana

căreia i s-a diminuai patrimoniul să nu aibă la dispoziție a altă acțiune în

justiție pentru realizarea dreptului său de creanță). Astfel, se concluzionează

de către recurenta-reclamantă că a avut loc o îmbogățire fâră justă cauză, în

patrimoniul pârâtului Municipiul Târgu Mureș, cu suma de 587,876,49 lei,

reprezentând creanța achitată de reclamantă pe seama pârâtului, prin executare

silită.

Recursul este nefondat, sub toate

criticile invocate și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:

Reclamanta și-a fundamentat în drept

criticile din recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865

susținând că „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii''.

Potrivi! acestui text, există două

situații și anume : prima, în care hotărârea atacată este lipsită de temei

legal- ipoteză în care se au în vedere acele cazuri în care, considerentele

hotărârii atacate nu permit identificarea normelor juridice care susțin

rezolvarea dată litigiului sau hotărârea nu-este motivată în drept și cea de-a

doua, atunci când hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii, iar în această ipoteză sunt vizate situațiile în care instanța

evocă norme de drept substanțial incidente situației de fapt în cauză, dar le

încalcă „în litera sau spiritul lor", ori le aplică greșit, ca o

consecință a iinei interpretări eronate a legii.

încălcarea sau aplicarea greșită a

legii, dacă acest motiv de neiegalitate ar fi incident, este reflectată în

dispozitivul hotărârii, pentru că numai această situație ar putea justifica

recursul întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În cazul concret al speței, s-a

invocat lipsa analizei temeiului de drept ai acțiunii (îmbogățire fără justă

cauză), iar în exoîicitarea motivului de neiegalitate prevăzut de art. 304 pct.

9 din același cod s-a făcut referire la un text procedural, anume art. 452 alin.

(3), ce se referă la poprire, în sensul că acesta cuprinde o individualizare a

bunurilor care sunt supuse executării silite.

Sub acest prim aspect este de observat

că această critică nu a format obiect de analiză în apel, fiind direct invocată

în recurs, deci omisso medio, în raport de textul procedural mai sus evocat, deși

o critică corelativă a fost exprimată în sensul inexistenței unui raport

obligațiotiai între debitorul Municipiul Târgu Mureș și reclamanta CN P.R. SA.

În dezvoltarea aceluiași motiv de

nelegalitate (art. 304 pct. 9), recurenta-reclamantă a criticat faptul că, în

mod eronat, instanțele de fond și apei au apreciat că în cauză nu există o

îmbogățire fără justă cauză și au analizat greșit aspectele litigioase

dezlegate în cadrul contestației la executare.

Nici aceste critici nu se încadrează

în motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, deoarece raportul juridic

dedus judecații -îmbogățirea tară justă cauză- a fost amplu și corect analizat

sub aspectul neîndeplmirii condițiilor materiale și juridice ale acțiunii în

restituirea îmbogățirii tară justă cauză, astfel cum rezultă din considerentele

deciziei atacate.

Pentru a răspunde acestor critici,

care nu au caracter fondat esîe de precizat că, îmbogățirea iară justă cauză

este definită ca fiind faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane

este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta, să

existe un temei juridic. De regulă, se consideră ca aceasta implică un fapt

juridic, care constă în mărirea patrimoniului unei persoane, fără temei

legitim, prin diminuarea patrimoniului altei persoane, cea dintâi având

obligația de a înapoia celei de-a doua, avantajul pe care l-a obținut în dauna

ei.

Așadar, acțiunea în justiție pe care o

are creditorul acestei obligații, având ca obiect restituirea, se numește actio

de im rem verso.

Deși C. civ. nu conține o reglementare

de principiu a îmbogățirii fără justă cauză, cunoscută și sub denumirea de

îmbogățire fără just temei, există mai multe aplicații ale acestui fapt juridic

licit, ca izvor de obligații, respectiv; potrivit art. 484 din cod, proprietarul

terenului care culege fructele este obligal să plătească semănăturile,

arăturile și munca depusă de alții; conform art. 493-494 C. civ., proprietarul

care a construit pe terenul sau eu materialele altei persoane are obligația de

a plăti contravaloarea acestora» iar cel care a construit cu materialele sale

pe terenul altei persoane are dreptul :să fie despăgubit de către proprietarul

terenului care a reținut construcția.

Astfel, condițiile pentru intentarea

acțiunii în restituie pot fi grupate în două categorii și anume, condiții

materiale și juridice. Primele (condițiile maieriale) sunt; mărirea unui

patrimoniu prin dobândirea unei valori apreciabile; micșorarea patrimoniului

altei persoane, care șa constea în diminuarea unor elemente active sau în

efectuarea unor cheltuieli; să existe o legătură între mărirea și, respectiv,

diminuarea unui patrimoniu, în sensul ca ambele operațiuni să fie efectul unei

cauze unice.

Condițiile juridice sunt : lipsa unui

temei legal al îmbogățirii unui patrimoniu pe seama diminuării patrimoniului

altei persoane, respectiv să nu fie vorba de o dispoziție legală, un contract,

o hotărâre judecătorească; să nu existe un alt mijloc de recuperare a pierderii

suferite.

Cum corect au reținut instanțele, din

actele dosarului a rezultat că prin sentința civilă nr. 3875 din 22 iunie 2004,

pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în Dosarul nr. 3923/2004, rămasă

irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2076/R din 21 decembrie 2006, pronunțată de

Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. 30517/1/2005, la cererea creditoarei SC

M.T.S.C. SRL s-a validat poprirea înființată prin dispoziția de poprire emisă

în Dosarul execuțional nr. 631/E/2004 al Judecătoriei Târgu Mureș și s-a dispus

obligarea reclamantei din prezenta cauză să-i plătească creditoarei, în limita

creanței certe, lichide și exigibile de 4.028.852,394 lei, cuprinsă în titlul

executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 1412 din 23 octombrie 2000 a

Tribunalului Mureș, sumele constituind laxele de timbru încasate pe seama

debitorului Municipiului Târgu Mureș.

În baza hotărârii de validare a

popririi s-a demarat procedura de executare silită prin intermediul

executorului judecătoresc K.O. din Brașov și în cadrul acestei proceduri,

reclamanta a achitat în .favoarea SC M.T.S.C. SRL suma de 587.876,49 lei.

Reclamanta a susținut că la momentul

declanșării executării silite, între ea și SC M.T.S.C. SRL nu exista niciun

raport juridic obligațional și, ca atare, în condițiile în care a achitat suma

menționată pentru o obligație de plată pe care Municipiul Târgu Mureș o avea

față de societatea amintită, s-a produs o îmbogățire fără justă cauză a

pârâtului.

Instanța de recurs va menține

raționamentul instanțelor de fond și apel, potrivit căruia, față de susținerile

și criticile reclamantei trebuie avută în vedere împrejurarea că executarea

silită împotriva reclamantei s~a declanșat în temeiul unei hotărâri

judecătorești, care constituie și are valoare de titlu executor și, prin

urmare, nu se poate reține, cu temei, că plata ce a fost făcută în cadrul acestei

proceduri, a fost lipsită de o cauză justă.

În primul rând, îmbogățirea nu s-a

produs în patrimoniul pârâtului Municipiul Târgu Mureș, ci aceasta a operat în

patrimoniul terțului, SC M.T.S.C. SRL.

În aceste condiții, instanța de apel a

considerat corect că nu are relevanță faptul că, în temeiul sentinței civile

nr. 1412 din 23 octombrie 2000 a Tribunalului Mureș, Municipiul Târgu Mureș a

avut calitatea de debitor față de SC M.T.S.C. SRL, iar în contextul în care

acest debitor i-a achitat societății creditoare sumele pretinse de Ia

recurentă, realizându-se conform susținerilor acesteia din urmă o dublă

executare, îmbogățirea invocată s-a produs în patrimoniul SC M.T.S.C. SRL și nu

în patrimoniul pârâtului,

Una dintre condițiile juridice ale

acțiunii în restituire este aceea că îmbogățirea - pe de o parte - și

diminuarea patrimoniului - pe de altă parte - sa fie lipsite de o cauză justă,

adică de un temei juridic care să le justifice.

Or, trebuie avut în vedere ca

executarea silită împotriva recurentei s-a declanșat în temeiul unei hotărâri

judecătorești care constituie titlu executoriu, astfel că, în speță, nici

această condiție nu este îndeplinită și nu este fundamentată susținerea

reclamantei că plata în cadrul acestei proceduri a fost lipsită de o cauză

jusîă.

În cadrul procedurii de validare a

popririi, instanța a procedat la verificarea raporturilor obligaționale

existente, atât între creditor și debitor, cât și a celor existente între

terțul poprit și debitorul Municipiul Târgu Mureș.

Așadar, formularea unei acțiuni

întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză - cum corect a reținut instanța de

.apel - nu numai că încalcă prezumția de lucru judecat al hotărârii de validare

a popririi - dar are și caracter inadmisibil, deoarece dezlegarea urnit raport

juridic între părți într-o anume modalitate nu permite, ulterior, o statuare

diferită a raportului juridic dedus judecății.

Nici condiția juridică a acțiunii în

restituire, și anume, existența unui alt mijloc de recuperare a pierderii

suferite, nu este îndeplinită în analiza corect făcută de instanțe în

descifrarea raportului juridic dedus judecății (In sensul inexistenței unei

îmbogățiri fără justă cauză). Astfel cum a reținut instanța de

apel,recurenta-reclamantă a uzat de calea contestației la executare, fimdu-i

respinsa aceasta prin sentința civilă nr. 11765 din 08 decembrie 2009 a

Judecătoriei Brașov, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 660/R din 21 iulie

2010, pronunțată în Dosarul nr. 9786/197/2009 al Tribunalului Mureș.

Așa fiind, criticile reclamantei vor

fi apreciate ca nefondate, în cazul concret dedus judecății, instanțele

constatând corect că nu sunt îndeplinile în cauză condițiile îmbogățirii fără

justă cauză, recursului declarat de reclamantă nefiindu-i incident, sub

aspectului tuturor criticilor invocate, motivul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta CN P.R. SA împotriva Deciziei nr. 226/A din 16 aprilie

2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 noiembrie 2014.