ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 338/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 10848 din 2 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr. 24072/3/2007, al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația P.A.S. din cadrul SC A. SA Salcea împotriva pârâtei A.V.A.S., cu consecința obligării acesteia la plata sumei de 325.500 lei (Ron) cu titlu de daune, precum și dobânzi de 8,25% pe an începând cu 12 octombrie 2004 și până la data achitării creanței. Totodată s-a dispus compensarea acestei sume cu suma de 100.761,8 lei (Ron) datorată de reclamanta pârâtă, care a mai fost obligată și la plata sumei de 8.564,8 lei (Ron) cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul, soluționând cauza în rejudecare după casare cu trimitere, a reținut în esență că prin contractul nr. 470 din 31 iulie 1998 încheiat între părți, Asociația P.A.S. a dobândit un număr de 840.326 acțiuni, reprezentând 65,1% din valoarea capitalului social al SC A. SA Salcea. Prin sentința civilă nr. 687 din 19 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Suceava, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 146 din 3 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, s-a dispus restituirea către fostul proprietar a imobilului ce făcea parte din patrimoniul SC A. SA Salcea. În consecință, reclamanta în calitate de cumpărător a fost evinsă în dreptul său de proprietate, astfel încât în temeiul art. 32 4 din Legea 99/1999 și art. 29 alin. (3) din Legea 137/2002, conform cărora pârâta are obligația despăgubirii cumpărătorului pentru aceste ipoteze, a promovat cererea de chemare în judecată.

Având în vedere că prin convenția de menținere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni s-a stabilit obligația reclamantei de a achita pârâtei suma totală de 1.077.618.441 lei (Rol) cu titlu de rate, dobânzi și penalități, s-a solicitat, în temeiul art. 1143 și urm. C. civ. stingerea prin compensare a datoriilor reciproce dintre părți. Raportat la obiectul acțiunii pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active, respinsă de instanță cu motivarea că art. 29 din Legea 137/2002, conferă reclamantei, în calitate de cumpărător în contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, vocație în promovarea cererii de chemare în judecată în considerarea prejudiciului suferit ca urmare a executării hotărârii judecătorești de restituire în natură a bunurilor preluate de stat.

De asemenea, și excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost respinsă pentru considerentul că potrivit art. 39 din Legea 137/2004 cererilor pentru executarea obligației prevăzute în contractul de privatizare le este aplicabil termenul general de prescripție, în raport de care excepția este nefondată. În privința fondului, prima instanță a constatat că în temeiul art. 32 4 din Legea 99/1999, incidente în cauză conform art. 30 alin. (3) din Legea 137/2002, pârâta, în calitate de instituție publică implicată asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate prin restituirea către foștii proprietari a imobilelor, motiv pentru care a admis acțiunea reclamantei chiar dacă aceasta a dobândit doar proprietatea acțiunilor pentru că acestea reprezintă fracțiuni din capitalul social care încorporează valori patrimoniale.

Pe cale de consecință, contractul fiind în vigoare, conform convenției încheiate între părți la 28 aprilie 2004 prin care s-au stabilit debitele reclamantei față de pârâtă, s-a dispus și compensarea creanțelor reciproce dintre părți până la concurența sumei de 100.761,8 lei (Ron). Apelul formulat de pârâtă a fost respins prin decizia comercială nr. 128 din 24 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, care a arătat că hotărârea tribunalului este temeinică și legală, atât în privința modului de soluționare a excepțiilor, reiterate prin apel, cât și a fondului litigiului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S., criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În mod concret, recurenta invocă faptul că instanțele au aplicat greșit prevederile dispozițiilor art. 32 4 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. 88/1997 modificată, față de cumpărătoarea Asociația P.A.S. din cadrul SC A. Salcea SA, reținând eronat că în cauză legitimarea procesuală aparține reclamantei și nu societății comerciale privatizate. De asemenea, contrar celor reținute de instanțe, dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea 137/2002, nu sunt incidente în speță, datorită prevederilor exprese ale art. 30 alin. (3) care menționează că pentru contractele încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi, se aplică dispozițiile art. 32 4 din O.U.G.

88/1997, care conferă calitate procesuală activă societății comerciale și nu cumpărătorului din contractul de privatizare. Aplicând textul legal anterior menționat a fost încălcat principiul neretroactivității legii având în vedere data intrării în vigoare a Legii 137/2002 și cea a încheierii contractului, respectiv 31 iulie 1998. O altă critică vizează soluționarea greșită a excepției prescripției dreptului la acțiune în sensul respingerii acesteia ca urmare a aplicării termenului general de prescripție în condițiile în care atât Legea 137/2002 cât și O.U.G. 88/1997 prevăd termene speciale de 1 lună și respectiv 3 luni. Recurenta menționează prin următorul motiv de recurs faptul că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art. 1337 C. civ., care nu sunt incidente, deoarece prin art. 32 4 din O.U.G.

88/1997 legiuitorul a prevăzut o normă specială de reparare a prejudiciilor cauzate societății comerciale privatizate, iar pe de altă parte, contractul în temeiul căruia reclamanta a solicitat despăgubiri a fost desființat de drept ca urmare a neexecutării culpabile de către cumpărător a obligațiilor asumate și în considerarea pactului comisoriu expres cuprins în convenția părților. Prin ultima critică se invocă încălcarea prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea 137/2002 cu referire la cuantumul despăgubirilor acordate, care în aprecierea recurentei nu va putea depăși cumulat 50% din prețul efectiv plătit de cumpărător. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, a textelor legale anterior menționate, raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Curtea constată că este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Astfel, temeiul de drept pe care reclamanta s-a întemeiat prin acțiunea formulată a fost art. 32 4 din Legea 99/1999 de modificare a O.U.G. 88/1997. Conform alin. (1) al acestui text legal „instituțiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari ai bunurilor imobile preluate de stat”.

Din această perspectivă, este de observat că deși reclamanta are calitate de cumpărător al acțiunilor ce au format obiectul contractului de privatizare susține eronat că are legitimare procesuală activă, iar instanțele fac aplicarea textului legal citat, deși acesta prevede, fără echivoc, că societatea comercială este beneficiara reparării prejudiciului cauzat în acest mod și prin urmare, societatea privatizată și nu cumpărătorul acțiunilor are calitate procesuală activă pentru formularea unei astfel de cereri. În același sens, trebuie interpretate și dispozițiile art. 30 alin. (3) din Legea 137/2002, potrivit cărora „prevederile art. 32 4 din O.U.G. 88/1997 aprobată prin Legea 44/1998, cu modificările ulterioare, rămân aplicabile numai pentru contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi”.

Contractul din litigiu fiind încheiat la data de 31 iulie 1998, este supus prin urmare dispozițiilor actului normativ, sub imperiul căruia a fost încheiat, respectiv O.U.G. 88/1997, cu modificările ulterioare, consecința fiind aceea că potrivit art. 32 4 din ordonanță, calitatea procesuală activă aparține societății privatizate. Este adevărat că și cumpărătorii care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni pot solicita repararea prejudiciilor cauzate prin executarea unor hotărâri judecătorești irevocabile de restituire a imobilelor preluate de stat, însă această prevedere fiind cuprinsă în dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea 137/2002 se aplică, în mod evident, doar contractelor încheiate ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Pentru contractele anterioare acestui moment fiind incidente dispozițiile O.U.G. 88/1997 modificată, după cum rezultă, de altfel, fără echivoc din prevederile art. 30 alin. (3) din Legea 137/2002. Dispozițiile acestui alineat nu pot fi interpretate în sensul că vizează doar cuantumul despăgubirilor, pentru că legiuitorul nu face o atare distincție, concluzia fiind că privește toate efectele contractelor încheiate sub imperiul O.U.G. 88/1997. În acest context este corectă susținerea recurentei în sensul că dacă contractului din litigiu i-ar fi aplicabile și dispozițiile Legii 137/2002, consecința ar fi aceea că instituția publică implicată ar datora o dublă despăgubire, atât societății privatizate în temeiul art. 32 4 din O.U.G.

88/1997 cât și cumpărătorului din contractul de privatizare, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea 137/2002, interpretare, care nu este însă posibilă. În consecință, Curtea reținând în baza textelor legale anterior citate, că reclamanta nu are calitate procesuală activă, iar excepția invocată a fost greșit soluționată, va admite recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu consecința modificării deciziei în sensul admiterii apelului și schimbării hotărârii instanței de fond în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei. Față de această soluție examinarea celorlalte critici de nelegalitate este inutilă și lipsită de interes juridic.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 128 din 24 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleiași părți împotriva sentinței nr. 10848 din 2 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială pe care o schimbă în tot și în consecință admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Asociația P.A.S. din cadrul SC A. SA Salcea și respinge acțiunea formulată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 februarie 2009.