ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2092/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2092/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
A.M. și A.M. au chemat în judecată Primăria
municipiului Timișoara, prin primar, solicitând atribuirea în deplină
proprietate a terenului în suprafață de 327 m.p. situat în Timișoara, respectiv
173 m.p. grădină, 48 m.p. garaje și alți 106 m.p., cum și anularea în parte a
dispoziției nr. 236 din 27 ianuarie 2006 eliberată de Primarul municipiului
Timișoara privind acordarea de despăgubiri, respectiv de la art. 1 și 2 din
dispoziție, în sensul celor precizate în acțiune potrivit cărora urma să li se
atribuie în deplină proprietate suprafața de 106 m.p. În subsidiar, dacă nu s-ar
dispune retrocedarea suprafeței de 106 m.p. să se mențină dispoziția de a se
acorda despăgubiri echivalente.
În susținerea acțiunii
reclamanții au învederat că prin Decretul nr. 181/1985 li s-a expropriat abuziv
suprafața de 327 m.p. teren situată în Timișoara, înscrisă în CF nr. 3839
Timișoara, cu nr. top. 2934/2 și au rămas cu o suprafață de 377 m.p. casă și
curte în parcela cu nr. top. 2934/1. Urmare notificării adresate Primăriei
municipiului Timișoara a fost emisă dispoziția nr. 236 din 27 ianuarie 2006
prin care li s-a restituit în natură o suprafață de 67 m.p. la nr. top.
30206/1/2 și încă 80 m.p. la nr. top. 30206/1/3 – 30206/2/2 dar s-a considerat
nejustificat că o suprafață de 180 m.p. nu se poate restitui în natură. Or, pe
acest teren o suprafață de 48 m.p. este ocupată de garaje ce pot fi desfăcute,
fără a se deteriora și transportate în altă parte, iar diferența până la 180
m.p. nu este ocupată de vreo construcție.
Pe de altă parte și
despăgubirea propusă nu reprezintă valoarea reală a terenului în litigiu.
Tribunalul Timiș, secția
civilă, prin sentința nr. 502/PI din 6 martie 2007 a respins contestația
formulată de A.N. și A.M. cu motivarea că partea de teren ce nu a fost
restituită în natură prin dispoziția nr. 236 din 27 ianuarie 2006 a Primăriei
municipiului Timișoara este afectată de amenajări subterane, respectiv de rețea
termică precum și cale de acces fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 11 alin.
(3) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Curtea de Apel Timișoara,
secția civilă, prin Decizia nr. 148 din 12 iunie 2008 a admis apelul declarat
de reclamanții A.N. și A.M. împotriva sentinței nr. 502/PI din 6 martie 2007 a
Tribunalului Timiș, secția civilă pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
A admis în parte acțiunea.
A anulat în parte dispoziția
nr. 236 din 27 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Timișoara în sensul
că a dispus restituirea în natură către reclamanți și a suprafeței de teren de
74 m.p. din parcela cu nr. top. 30206/1/2 evidențiată prin punctele de contur 2
– 3 – 9 – 10 pe planul de identificare anexă la răspunsul la obiecțiunile la raportul
de expertiză tehnică întocmit de expert P.G., raport ce face parte integrantă
din prezenta hotărâre, condiționat de restituirea despăgubirii corespunzătoare
acestei suprafețe de teren ca efect al exproprierii.
A menținut în rest decizia
administrativă și hotărârea instanței de fond.
În considerentele deciziei
s-a reținut că, în adevăr, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză
și a răspunsului la obiecțiunile formulate la acest raport, suprafața de 74
m.p. teren este afectată de traseul conductei C., iar parcela de 106 m.p. face
parte din nr. top. 30233 care are destinația de stradă (str. Speranței).
Dar, SC C. și-a dat acordul
de principiu pentru restituirea terenului străbătut de conductă „condiționat de
respectarea condițiilor privind distanțele de pozare față de rețeaua termică”,
iar reclamantul și-a asumat prin declarație autentică obligația de a respecta
condițiile impuse de SC C. SA.
Astfel fiind nu mai există
nici un impediment pentru restituirea în natură a suprafeței de 74 m.p. teren
condiționat de rambursarea despăgubirii primite.
În contra menționatei
decizii a declarat recurs Primarul municipiului Timișoara susținând în esență
că terenul în litigiu este afectat de amenajări de utilitate publică și prin
urmare conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu poate fi restituit în
natură, măsurile reparatorii stabilindu-se numai în echivalent. Din această
perspectivă, nu a fost de acord cu răspunsul dat de expert la obiecțiunile
formulate la raportul de expertiză, suprafața de 74 m.p. teren fiind afectată
de traseul conductei C., suprafață de 48 m.p. teren inclusă în CF nr. 65926
Timișoara cu nr. top. 30233 având destinația de teren de acces la blocurile din
zona C.L., ca și suprafața de 58 m.p. din același nr. topografic.
Recurentul nu a indicat
vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. însă
criticile formulate se încadrează în pct. 9 al textului legal evocat.
Recurentul a solicitat
modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului și menținerii
sentinței tribunalului.
Recursul este fondat.
Cu notificarea din 12
februarie 2002 A.N. și A.M. au cerut restituirea în natură a terenului
intravilan situat în Timișoara, str. Irlanda nr. 33, județul Timiș în suprafața
de 327 m.p., înscris în C.F. nr. 3839 Timișoara cu nr. top. 2934/2 preluat
abuziv de stat prin expropriere (f. 19 Dos. nr. 5146/30/2006).
Prin dispoziția nr. 236 din
27 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Timișoara s-a dispus
restituirea în natură a suprafeței de 67 m.p. teren rezultată din dezmembrarea
parcelei cu nr. top. 30206/1 înscrisă în CF nr. 65923 Timișoara, respectiv suprafața
de teren de 80 m.p., cu nr. top. 30206/1/3 – 30206/2/2 rezultată în urma
dezmembrării parcelelor cu nr. top. 30206/1 înscrise în C.F. nr. 65923
Timișoara, respectiv nr. top. 30206/2, din CF nr. 111202 Timișoara.
Pentru terenul de 180 m.p.
ce nu putea fi restituit în natură s-a propus acordarea de despăgubiri în
cuantum de 59.013,42 RON în condițiile art. 16 – Titlul VII din Legea nr. 247/2005
(f. 11 – 13 dosar nr. 5146/30/2006).
Notificatorii au pretins
prin acțiune că le poate fi restituită în natură și o suprafață de 106 m.p.
respectiv 74 m.p. din parcela cu nr. top. 30206/1/2.
În mod constant Primarul
municipiului Timișoara a susținut că terenul în suprafață de 180 m.p. este
afectat de utilități publice respectiv 106 m.p. făcând parte din stradă și 74
m.p. culoar pentru rețele subterane de termoficare (f. 72 – 73, 87 – 84 dosar nr.
5146/30/2006). Expertiza tehnică efectuată în apel a stabilit că suprafața de
180 m.p. ce nu s-a restituit în natură face parte din nr. top. 30233
reprezentând o porțiune din str. S. și fiind ocupată parțial de bateria de
garaje (f. 41 dosar nr. 5146/30/2006) iar în răspunsul la obiecțiuni expertul a
procedat la identificarea suprafețelor de teren restituite și nerestituite
între care și cea de 74 m.p. afectată de traseul conductei C. (f. 57 – 58 dos. nr.
5146/30/2006).
Or, dispozițiile art. 10 alin.
(2), respectiv art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată instituie
excepțiile de la principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor
preluate abuziv și anume atunci când există construcții noi autorizate ori
terenul rămas liber este afectat servituților legale și altor amenajări de
utilitate publică ale localităților urbane și rurale, situație în care măsurile
reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Norma metodologică din 7
martie 2007 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobată prin H.G. nr. 250/2007
statuează la art. 10 pct. 3 că în toate cazurile entitatea investită cu
soluționarea notificării are obligația înainte de a dispune orice măsură, de a
identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și de a verifica destinația
actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta
căile de acces (străzi, trotuare, parcări amenajate și alte asemenea),
existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu
apă, gaze, petrol, electricitate de mare cablu etc.
În astfel de situații,
restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere ori
care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajării subterane.
Or, așa cum rezultă din
dosar și nu a fost contestat de reclamanți, terenul în suprafață de 74 m.p.
restituit de instanța de apel este culoar pentru o conductă de termoficare și
prin urmare conform art. 10 alin (2) și 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
republicată este afectat de utilitate publică, servind nevoile comunității și
pe cale de consecință nu poate fi restituit în natură.
Din această perspectivă,
declarația dată de reclamanți sub formă autentică în sensul că se obligă să
respecte legislația actuală în ceea ce privește amplasarea construcțiilor față
de rețeaua termică privind distanța de 3 m de la axul central al canalului
termic, sau că ar permite, în cazul în care distanța este mai mică de 3 m,
accesul reprezentanților SC C. SA să intervină la lucrările de reparații (f. 63
Dos. nr. 3146/30/2006) este nesemnificativă cauzei, ca de altfel și avizul de
principiu a SC C. înscris pe planul de situație, fără precizarea persoanei care
l-a acordat și dacă era competentă să o facă având în vedere textul legal
evocat.
O reglementare similară se
regăsea și în H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 în vigoare la data emiterii dispoziției
contestate.
Astfel fiind, greșit
instanța de apel a dispus restituirea în natură către reclamanți a terenului de
74 m.p. afectat de culoarul pentru conducta de termoficare cu atât mai mult cu
cât a păstrat și art. 3 din dispoziție privind acordarea de despăgubiri pentru
întreaga suprafață de teren de 180 m.p.
Față de cele ce preced
recursul va fi admis, se va casa decizia atacată în sensul respingerii apelului
reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâtul Primarul municipiului Timișoara împotriva Deciziei nr. 148 din 12 iunie
2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează și în fond
respinge apelul declarat de reclamanții A.N. și A.M. împotriva sentinței nr. 502/PI
din 6 martie 2007 a Tribunalului Timiș, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi
25
februarie 2009
.