ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2092/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: A.M. și A.M. au chemat în judecată Primăria municipiului Timișoara, prin primar, solicitând atribuirea în deplină proprietate a terenului în suprafață de 327 m.p. situat în Timișoara, respectiv 173 m.p. grădină, 48 m.p. garaje și alți 106 m.p., cum și anularea în parte a dispoziției nr. 236 din 27 ianuarie 2006 eliberată de Primarul municipiului Timișoara privind acordarea de despăgubiri, respectiv de la art. 1 și 2 din dispoziție, în sensul celor precizate în acțiune potrivit cărora urma să li se atribuie în deplină proprietate suprafața de 106 m.p. În subsidiar, dacă nu s-ar dispune retrocedarea suprafeței de 106 m.p.

să se mențină dispoziția de a se acorda despăgubiri echivalente. În susținerea acțiunii reclamanții au învederat că prin Decretul nr. 181/1985 li s-a expropriat abuziv suprafața de 327 m.p. teren situată în Timișoara, înscrisă în CF nr. 3839 Timișoara, cu nr. top. 2934/2 și au rămas cu o suprafață de 377 m.p. casă și curte în parcela cu nr. top. 2934/1. Urmare notificării adresate Primăriei municipiului Timișoara a fost emisă dispoziția nr. 236 din 27 ianuarie 2006 prin care li s-a restituit în natură o suprafață de 67 m.p. la nr. top. 30206/1/2 și încă 80 m.p. la nr. top. 30206/1/3 – 30206/2/2 dar s-a considerat nejustificat că o suprafață de 180 m.p. nu se poate restitui în natură. Or, pe acest teren o suprafață de 48 m.p.

este ocupată de garaje ce pot fi desfăcute, fără a se deteriora și transportate în altă parte, iar diferența până la 180 m.p. nu este ocupată de vreo construcție. Pe de altă parte și despăgubirea propusă nu reprezintă valoarea reală a terenului în litigiu. Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 502/PI din 6 martie 2007 a respins contestația formulată de A.N. și A.M. cu motivarea că partea de teren ce nu a fost restituită în natură prin dispoziția nr. 236 din 27 ianuarie 2006 a Primăriei municipiului Timișoara este afectată de amenajări subterane, respectiv de rețea termică precum și cale de acces fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 148 din 12 iunie 2008 a admis apelul declarat de reclamanții A.N. și A.M. împotriva sentinței nr. 502/PI din 6 martie 2007 a Tribunalului Timiș, secția civilă pe care a schimbat-o în parte în sensul că: A admis în parte acțiunea. A anulat în parte dispoziția nr. 236 din 27 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Timișoara în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamanți și a suprafeței de teren de 74 m.p. din parcela cu nr. top. 30206/1/2 evidențiată prin punctele de contur 2 – 3 – 9 – 10 pe planul de identificare anexă la răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert P.G., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, condiționat de restituirea despăgubirii corespunzătoare acestei suprafețe de teren ca efect al exproprierii.

A menținut în rest decizia administrativă și hotărârea instanței de fond. În considerentele deciziei s-a reținut că, în adevăr, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză și a răspunsului la obiecțiunile formulate la acest raport, suprafața de 74 m.p. teren este afectată de traseul conductei C., iar parcela de 106 m.p. face parte din nr. top. 30233 care are destinația de stradă (str. Speranței). Dar, SC C. și-a dat acordul de principiu pentru restituirea terenului străbătut de conductă „condiționat de respectarea condițiilor privind distanțele de pozare față de rețeaua termică”, iar reclamantul și-a asumat prin declarație autentică obligația de a respecta condițiile impuse de SC C. SA.

Astfel fiind nu mai există nici un impediment pentru restituirea în natură a suprafeței de 74 m.p. teren condiționat de rambursarea despăgubirii primite. În contra menționatei decizii a declarat recurs Primarul municipiului Timișoara susținând în esență că terenul în litigiu este afectat de amenajări de utilitate publică și prin urmare conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu poate fi restituit în natură, măsurile reparatorii stabilindu-se numai în echivalent. Din această perspectivă, nu a fost de acord cu răspunsul dat de expert la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, suprafața de 74 m.p. teren fiind afectată de traseul conductei C., suprafață de 48 m.p. teren inclusă în CF nr. 65926 Timișoara cu nr. top.

30233 având destinația de teren de acces la blocurile din zona C.L., ca și suprafața de 58 m.p. din același nr. topografic. Recurentul nu a indicat vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. însă criticile formulate se încadrează în pct. 9 al textului legal evocat. Recurentul a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței tribunalului. Recursul este fondat. Cu notificarea din 12 februarie 2002 A.N. și A.M. au cerut restituirea în natură a terenului intravilan situat în Timișoara, str. Irlanda nr. 33, județul Timiș în suprafața de 327 m.p., înscris în C.F. nr. 3839 Timișoara cu nr. top. 2934/2 preluat abuziv de stat prin expropriere (f. 19 Dos.

nr. 5146/30/2006). Prin dispoziția nr. 236 din 27 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Timișoara s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 67 m.p. teren rezultată din dezmembrarea parcelei cu nr. top. 30206/1 înscrisă în CF nr. 65923 Timișoara, respectiv suprafața de teren de 80 m.p., cu nr. top. 30206/1/3 – 30206/2/2 rezultată în urma dezmembrării parcelelor cu nr. top. 30206/1 înscrise în C.F. nr. 65923 Timișoara, respectiv nr. top. 30206/2, din CF nr. 111202 Timișoara. Pentru terenul de 180 m.p. ce nu putea fi restituit în natură s-a propus acordarea de despăgubiri în cuantum de 59.013,42 RON în condițiile art. 16 – Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (f. 11 – 13 dosar nr. 5146/30/2006).

Notificatorii au pretins prin acțiune că le poate fi restituită în natură și o suprafață de 106 m.p. respectiv 74 m.p. din parcela cu nr. top. 30206/1/2. În mod constant Primarul municipiului Timișoara a susținut că terenul în suprafață de 180 m.p. este afectat de utilități publice respectiv 106 m.p. făcând parte din stradă și 74 m.p. culoar pentru rețele subterane de termoficare (f. 72 – 73, 87 – 84 dosar nr. 5146/30/2006). Expertiza tehnică efectuată în apel a stabilit că suprafața de 180 m.p. ce nu s-a restituit în natură face parte din nr. top. 30233 reprezentând o porțiune din str. S. și fiind ocupată parțial de bateria de garaje (f. 41 dosar nr. 5146/30/2006) iar în răspunsul la obiecțiuni expertul a procedat la identificarea suprafețelor de teren restituite și nerestituite între care și cea de 74 m.p.

afectată de traseul conductei C. (f. 57 – 58 dos. nr. 5146/30/2006). Or, dispozițiile art. 10 alin. (2), respectiv art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată instituie excepțiile de la principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv și anume atunci când există construcții noi autorizate ori terenul rămas liber este afectat servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, situație în care măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Norma metodologică din 7 martie 2007 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobată prin H.G.

nr. 250/2007 statuează la art. 10 pct. 3 că în toate cazurile entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (străzi, trotuare, parcări amenajate și alte asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare cablu etc. În astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere ori care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajării subterane. Or, așa cum rezultă din dosar și nu a fost contestat de reclamanți, terenul în suprafață de 74 m.p.

restituit de instanța de apel este culoar pentru o conductă de termoficare și prin urmare conform art. 10 alin (2) și 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată este afectat de utilitate publică, servind nevoile comunității și pe cale de consecință nu poate fi restituit în natură. Din această perspectivă, declarația dată de reclamanți sub formă autentică în sensul că se obligă să respecte legislația actuală în ceea ce privește amplasarea construcțiilor față de rețeaua termică privind distanța de 3 m de la axul central al canalului termic, sau că ar permite, în cazul în care distanța este mai mică de 3 m, accesul reprezentanților SC C. SA să intervină la lucrările de reparații (f. 63 Dos.

nr. 3146/30/2006) este nesemnificativă cauzei, ca de altfel și avizul de principiu a SC C. înscris pe planul de situație, fără precizarea persoanei care l-a acordat și dacă era competentă să o facă având în vedere textul legal evocat. O reglementare similară se regăsea și în H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 în vigoare la data emiterii dispoziției contestate. Astfel fiind, greșit instanța de apel a dispus restituirea în natură către reclamanți a terenului de 74 m.p. afectat de culoarul pentru conducta de termoficare cu atât mai mult cu cât a păstrat și art. 3 din dispoziție privind acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren de 180 m.p.

Față de cele ce preced recursul va fi admis, se va casa decizia atacată în sensul respingerii apelului reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timișoara împotriva Deciziei nr. 148 din 12 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează și în fond respinge apelul declarat de reclamanții A.N. și A.M. împotriva sentinței nr. 502/PI din 6 martie 2007 a Tribunalului Timiș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2009 .